Witness Lee

Excelența Cunoașterii lui Cristos este Excelența lui Cristos conștientizată de către noi

13/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos, care este derivată din excelența persoanei Sale; când vedem o revelație cu privire la Cristos, vom realiza scumpătatea Sa supremă și valoare Sa imensă și vom renunța la orice altceva pentru a-L câștiga doar pe El.

Apostolul Pavel, înainte de convertirea sa, era zelos pentru lege; el a considerat legea ca fiind cel mai prețios lucru și a făcut totul având legea în vedere.

El a considerat că a fi neprihănit în conformitate cu legea era cel mai important lucru și a mers până acolo că i-a persecutat pe acei evrei care L-au urmat pe Isus, pe care el L-a considerat ca fiind eretic și vorbind împotriva legii.

Pavel a fost ghidat de ceea ce a văzut și a considerat ca fiind cel mai prețios și mai excelent; în toate lucrurile pe care le-a făcut și le-a vorbit, el a fost conform legii și a căutat să-I placă lui Dumnezeu împlinind legea.

Zelul său pentru lege era un semn al aprecierii legii de către el; râvna lui a ieșit din aprecierea lui și el era chiar mândru de acest lucru.

Cristos este infinit mai prețios și mai excelent decât legea și decât orice altcineva, dar dacă nu vedem scumpătatea Sa, nu Îl putem aprecia. Odată ce vedem scumpătatea lui Cristos, vom renunța la orice altceva, considerând toate lucrurile ca fiind gunoi din cauza lui Cristos.

Avem nevoie de o revelație a scumpătății și excelenței lui Cristos; atunci, vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, care este derivată din excelența persoanei Sale.

Putem considera multe lucruri ca fiind prețioase și excelente, dar odată ce Îl vedem pe Cristos, odată ce realizăm excelența Sa supremă, Îl vom considera ca fiind cel mai excelent și mai prețios, și orice altceva va păli în comparație cu El.

Fie ca să fim și noi ca Pavel, considerând toate lucrurile ca murdărie, deșeuri și gunoi, din cauza lui Cristos, din cauza excelenței cunoașterii lui Cristos.

Numai Dumnezeu ne poate dezvălui pentru a vedea o revelație a lui Cristos; numai venind la Domnul și fiind deschis către El, rugându-L să ne dezvăluie ca să vedem excelența cunoașterii lui Cristos și putem ca să-L apreciem.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ilumineze ochii inimii noastre ca să-L vedem pe Cristos, să avem excelența cunoașterii lui Cristos și să-L apreciem până când toate celelalte lucruri devin nimic în comparație cu El.

Excelența cunoașterii lui Cristos este cunoașterea subiectivă a lui Cristos de către noi

Excelența cunoașterii lui Cristos pe care Pavel a văzut-o și a socotit-o ca fiind ceva foarte înalt este derivată din excelența persoanei Sale (vezi Fil. 3:8; Mat. 17:5; Col. 1:13).

Pentru Dumnezeu Cristos este Cel mai prețios, Singurul care Îl desfătează, cea mai excelentă ființă din univers; dar pentru noi, El poate să nu fie atât de excelent sau prețios, deoarece ducem lipsă de o revelație a Sa.

Excelența cunoașterii lui Cristos nu este cunoașterea care aparține lui Cristos, cunoașterea pe care Cristos Însuși o are; mai degrabă, această cunoaștere este cunoașterea noastră subiectivă despre Cristos (Ioan 17:3).

Aceasta este viața eternă, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Cristos într-un mod subiectiv; când Îl cunoaștem pe Cristos având o revelație a Lui, Îl vom aprecia până la maxim.

În Fil. 3:8 cunoașterea înseamnă de fapt a avea o revelație, o viziune cu privire la Cristos și excelența Sa. Îl apreciem pe Cristos nu doar prin faptul că avem o cunoaștere mentală despre El, ci având o viziune, o revelație despre Cristos și excelența Sa.

Când îi face plăcere lui Dumnezeu să-L reveleze pe Fiul Său în noi, vom renunța la orice altceva și Îl vom savura, Îl vom aprecia și Îl vom ține la cea mai înaltă considerație (Galateni 1:15-16).

În calitate de credincioși în Cristos, am văzut o revelație a excelenței lui Cristos, dar trebuie să-L vedem mai mult până când vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, care este cunoașterea noastră subiectivă a lui Cristos.

Pentru a avea o revelație cu privire la Cristos, avem nevoie de trei lucruri: mai întâi e nevoie să fie îndepărtate vălurile, apoi e nevoie ca ochii inimii noastre să fie luminați și lumina divină să strălucească. Avem nevoie ca Domnul să ne înlăture vălul pentru ca noi să fim dezvăluiți și să vedem.

Apoi, trebuie ca ochii inimii noastre să fie iluminați; ochii noștri spirituali sunt în inima noastră și trebuie să avem o vedere interioară a lui Cristos, o revelație despre cine este El și ce este El (Efeseni 1:17-23).

În cele din urmă, avem nevoie de lumină; avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a-L vedea pe Cristos și pentru a avea excelența cunoașterii lui Cristos.

Fie ca să ne rugăm să avem un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a lui Cristos, pentru ca să avem revelația persoanei lui Cristos, prin faptul că ochii inimii noastre sunt iluminați.

Practic vorbind, aceasta implică cuvântul lui Dumnezeu; lumina divină trebuie să strălucească asupra adevărului din cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să primim o revelație lăuntrică despre cine este Cristos.

Când citim Biblia și ne întoarcem inima către Domnul, chemând numele Lui și deschizându-ne ființa către El, lumina divină va străluci asupra faptelor și adevărurilor din Cuvânt.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a ne ruga cu Cuvântul, vom primi o revelație a lui Cristos. Avem nevoie de un duh de înțelepciune și revelație; revelația nu vine mai întâi în mintea noastră ca cunoaștere, ci vine mai întâi în duhul nostru ca o viziune lăuntrică.

Trebuie să avem revelația lui Cristos din nou și din nou, iar acest lucru ne va determina să cunoaștem și să apreciem excelența cunoașterii lui Cristos, care este cunoașterea subiectivă a lui Cristos de către noi.

Când vom avea o cunoaștere atât de subiectivă despre Cristos, vom uita orice altceva și vom renunța la orice altă urmărire, țel sau vis, căci vom prețui excelența cunoașterii lui Cristos.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne să vedem o revelație a persoanei excelente a lui Isus Cristos, Fiul Preaiubit al Tatălui. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a Lui și luminează ochii inimii noastre ca să-L vedem pe Cristos. Amin, Doamne, strălucește în noi prin cuvântul Tău, ca să avem o cunoaștere subiectivă a lui Cristos. Fie ca să avem excelența cunoașterii lui Cristos, o cunoaștere subiectivă a lui Cristos, pentru ca să-L apreciem, să-L iubim, să-L prețuim și să abandonăm orice altceva pentru a-L câștiga!

Excelența cunoașterii lui Cristos este excelența lui Cristos conștientizată de noi

Când Cristos i-a fost revelat de către Dumnezeu, Pavel a văzut supereminența, scumpătatea supremă a lui Cristos; el și-a dat seama de valoarea extraordinară a lui Cristos (vezi Fapte 9:3-5, 20, 22; 22: 13-16; 26:13-16).

Înainte de a-L întâlni pe Cristos pe drumul spre Damasc, Pavel a iubit legea până la cel mai înalt grad, și nu I-a dat nici o atenție lui Cristos; de aceea, când L-a cunoscut pe Cristos, când Dumnezeu l-a revelat pe Cristos în el, a început să dobândească cunoașterea lui Cristos.

Cu această revelație a lui Cristos, Pavel a început să aibă cunoștința lui Cristos și a început să-L aprecieze și să-L prețuiască până la cel mai înalt grad.

Excelența cunoașterii lui Cristos este excelența lui Cristos conștientizată de noi (Ioan 16:13-14; Galateni 1:15-16); o astfel de cunoaștere este lăuntrică, subiectivă și personală, iar când Îl vedem pe acest Cristos, vom fi capturați de către El.

Cristos în persoana Lui este deja excelent, dar este posibil sau poate nu ne-am dat seama de excelența acestei persoane. Odată ce ne dăm seama, vom avea excelența cunoașterii lui Cristos.

Cu toții trebuie să avem o viziune a scumpătății lui Cristos și excelența cunoașterii lui Cristos atotinclusiv și nelimitat (1 Pet. 2:4). Dacă nu vedem o viziune, nu putem avea experiența lui Cristos; viziunea noastră este întotdeauna mai mare și mai înaltă decât experiența noastră, așa că viziunea noastră despre Cristos trebuie să fie excelentă și mare.

Este foarte important să avem mai multă viziune cu privire la Cristos, deoarece experiența noastră individuală nu poate ajunge niciodată la standardul revelației lui Cristos.

De exemplu, dacă Îl cunoaștem pe Cristos doar ca fiind Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii, dacă Îl cunoaștem doar ca Mântuitorul omenirii, atunci vom crede în El și vom avea viața eternă, dar experimentarea lui Cristos de către noi nu ar trebui să se oprească la acest lucru.

Limita superioară a experienței noastre despre Cristos este revelația lui Cristos pe care o avem, viziunea cu privire la Cristos pe care o vedem. Viziunea cu privire la Cristos văzută de Pavel a fost foarte mare, iar el a scris pe larg în cartea Colosenilor despre această persoană excelentă (vezi Col. 1:12, 15-19; 2: 2-3, 9, 16-17; 3: 4, 10).

Când citim cartea Coloseni, vedem articol după articol despre ceea ce este Cristos și vom avea o apreciere mai mare a persoanei Sale.

Câștigarea excelenței cunoașterii lui Cristos poate fi ilustrată prin experiența turiștilor care fac cumpărături în Hong Kong, mai ales când aceștia merg la comercianții de jad.

Comercianții de jad prezintă aceste produse în așa fel încât ascultătorii să cunoască excelența acestor lucruri și ca rezultat ei sunt bucuroși să plătească orice preț pentru a le avea.

Înainte ca turiștii să intre în magazin, nu aveau cunoștința acestor obiecte prețioase, dar, odată ce li se prezintă scumpătatea , ei câștigă excelența cunoștinței acestor obiecte de jad.

Dacă avem o revelație a excelenței lui Cristos, vom avea în mod automat și excelența cunoașterii lui Cristos.

Doamne Isuse, avem nevoie să vedem o viziune a scumpătății lui Cristos, pentru a avea excelența cunoașterii Cristosului atotinclusiv și nelimitat. Fie ca Dumnezeu să binevoiască să-L reveleze pe Fiul Său în noi! Fie ca orice văl de pe ochii noștri să fie îndepărtat și să avem ochii inimii noastre iluminate pentru a-L vedea acest Cristos prețios și excelent sub lumina divină. Amin, Doamne, dă-ne viziunea după viziunea cu privire la Cristos, pentru ca să-L experimentăm și să-L savurăm ca o asemenea Personană minunată, prețioasă și excelentă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Excellency of the Knowledge of Christ is the Excellency of Christ Realized by us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim iluminați de Dumnezeu ca să nu avem nicio încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală

12/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, ar trebui să fim cei care nu au încredere în carne și nu au încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală; numai atunci când suntem iluminați de Domnul, putem putem să facem acest lucru.

Poate că credem că carnea este aspectele negative și rele ale naturii noastre decăzute, așa că suntem de acord cu faptul că nu avem încredere în acest fel de carne; totuși, carnea implică mult mai mult.

Carnea – despre care Pavel vorbește în Fil. 3:3-4 că nu avea încredere în ea – cuprinde tot ceea ce suntem și avem în ființa noastră naturală.

Ne naștem cu o anumită dispoziție, cu anumite abilități și virtuți; am fost crescuți într-o anumită familie și societate și cu anumite principii morale, etice și religioase; și am fost instruiți și educați pentru a avea anumite abilități și cunoștințe.

Toate acestea sunt bune și foarte apreciate în lume, și lumea de astăzi ne învață să avem încredere în sine, să ne clădim încrederea în sine și să ne cunoaștem și pur și simplu să fim noi înșine.

Totuși, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că tot ceea ce suntem și avem în ființa noastră naturală este carnea, indiferent că sunt aspecte bune sau mai puțin bune.

Când Pavel a vorbit despre carne în Fil. 3:3-4 se referea la faptul că era circumcis în a opta zi, era zelos pentru lege, era ireproșabil conform legii, era fariseu, era din neamul lui Israel și din tribul lui Beniamin, etc.

Toate aceste lucruri nu sunt neapărat rele; am putea spune că au alcătuit ceea ce Pavel era prin naștere, creștere, educație și căutare personală și, dacă ați fi în iudaism, ați considera aceste lucruri ca fiind excelente.

Cu toate acestea, când Pavel L-a văzut pe Cristos, când lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să-L dezvăluie pe Fiul Său în el, pur și simplu a considerat toate aceste lucruri carnale drept refuz, ca fiind gunoi, de dragul excelenței cunoașterii lui Cristos.

El obișnuia să prețuiască cel mai mult legea și apoi L-a văzut pe Cristos; a văzut excelența supremă și valoarea maximă a lui Cristos și a renunțat la toate celelalte lucruri, considerându-le drept refuz de dragul lui Cristos.

Experimentarea lui Cristos de către noi începe cu o revelație referitoare la El; trebuie să vedem o revelație a prețiozității și valorii Sale supreme și, atunci când vom vedea o astfel de viziune, pur și simplu nu vom mai avea încredere în carne și nu vom mai avea încredere în capacitatea sau înzestrarea noastră naturală; mai degrabă, ne vom încrede în Domnul.

Chiar și aspectele onorabile, vrednice de iubit și superioare ale ființei noastre naturale sunt și ele din carne; trebuie să nu avem încredere în carnea noastră și să nu avem încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze ca acest lucru să devină experimentarea noastră!

Să fim iluminați de Dumnezeu pentru ca cu adevărat să nu avem încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală

Deși noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină pe care am primit-o prin regenerare, putem continua să trăim în natura noastră căzută, ne putem lăuda cu ceea ce facem în carne și putem avea încredere în calificările noastre naturale (Gal. 3:2-3).

S-ar putea să nu vedem faptul că carnea noastră nu Îi este plăcută lui Dumnezeu – chiar și atunci când aceasta încearcă din din greu să-I fie plăcută Lui – și putem considera aspectele bune ale ființei noastre naturale ca pe ceva ce trebuie apreciat și înălțat. O, Doamne Isuse!

În calitate de credincioși în Cristos, ar trebui să fim la fel ca Pavel, neavând încredere în carne, neavând încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală (Fil. 3:3-6). Cu toții avem abilitățile noastre naturale prin naștere, talentele noastre obținute prin educație și instruire, și moștenirea noastră naturală pe care o primim prin creșterea noastră.

Putem crede că înzestrarea noastră naturală este cea mai bună, și de fapt cu toții credem că înzestrarea noastră este cea mai bună.

De exemplu, poporul chinez consideră că cultura, mâncarea și înzestrarea chinezească sunt cele mai bune, în timp ce britanicii consideră că cultura lor este și mai bună.

Cu toții avem o moștenire naturală și cu toții avem anumite abilități naturale, o educație, o instruire, o creștere religioasă; toate acestea par pozitive și nu neapărat negative, dar sunt parte a cărnii care trebuie respinsă și nu trebuie crezută.

Încrederea în toate aceste lucruri trebuie să fie dărâmată, altfel nu Îl putem experimenta pe Cristos.

În viața de biserică, Domnul este credincios să ne expună carnea, expresia ființei naturale și a întregului om natural cu manifestările sale. În viața de biserică nu acordăm atenție și nu înălțăm calificările naturale, ci mai degrabă învățăm să luăm crucea, să Îl trăim pe Cristos și să Îl administrăm pe Cristos.

S-ar putea să fim cu adevărat pricepuți la un anumit lucru și să avem abilități într-un anumit domeniu, dar atunci când slujim împreună și ne coordonăm pentru mișcarea Domnului, punem toate aceste lucruri deoparte pentru a fi prin cruce și prin duh.

Trebuie să fim luminați de Dumnezeu pentru a putea spune cu adevărat că nu avem încredere în calificările noastre naturale, capacitatea sau inteligența noastră.

Când Domnul strălucește asupra noastră și ne expune abilitățile noastre naturale, înzestrarea noastră naturală și toate aspectele bune ale cărnii noastre, numai atunci putem fi în măsură să mărturisim că nu avem încredere în carne, ci în Domnul (Fil. 3:3; Prov. 3:5-6).

Fie ca să învățăm să ne încredem în Domnul din toată inima și să nu ne bazăm pe propria noastră înțelegere; mai degrabă, fie ca în toate căile noastre să-L recunoaștem pe El și El ne va netezi cărările.

Fie ca să fim iluminați de Domnul ca să nu avem încredere în abilitatea sau înzestrarea noastră naturală, ci să ne încredem în Domnul pe deplin și absolut; doar atunci Îl putem experimenta pe Cristos.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune încrederea în capacitatea noastră naturală, înzestrarea naturală, zelul natural și orice lucru care provine din omul nostru natural. Mântuiește-ne, Doamne, de încrederea în carne cu toate manifestările ei. Fie ca încrederea noastră să fie pe deplin în Tine și să nu ne bazăm pe propria noastră înțelegere. Da, Doamne, vrem ca să Te recunoaștem în toate căile noastre, pentru ca Tu să netezești căile. Luminează-ne, Doamne, ca să nu mai avem încredere în abilitățile, calificările sau inteligența noastră naturală, ci să ne încredem doar în Domnul!

Secretul de a-L experimenta pe Cristos este să nu ne încredem în carne ci doar în Domnul

În Filipeni 4 Pavel a spus că a învățat secretul de a face toate lucrurile în Cel care l-a întărit; cu toate acestea, pentru a intra în experimentarea lui Cristos și pentru a continua să Îl experimentăm pe Cristos, trebuie să învățăm un alt secret.

Acest secret – secretul experimentării lui Cristos – este să nu ne încredem în capacitatea și calificările noastre naturale, și anume, nu ne încredem în carne, ci doar în Domnul.

Dacă citim Fil. 3:1-6 am putea crede că nu putem să fim niciodată ca acești “câini”, iudaizatorii, care aveau atât de multă încredere în carne și care au făcut atât de multe probleme în biserică; cu toate acestea, dacă ne încredem în carne, putem face același fel de lucruri.

Dacă continuăm să trăim după vechea noastră natură și ne lăudăm cu ceea ce putem face în noi înșine și dacă avem încredere în calificările noastre, suntem la fel ca iudaizatorii și vom provoca probleme în viața de biserică.

Când avem încredere în carne și în calificările noastre naturale, nu Îl putem experimenta pe Cristos; experimentarea Sa de către noi este oprită.

Pentru ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să servim prin Duhul lui Dumnezeu – și nu prin natura noastră decăzută; trebuie să ne lăudăm în Cristos – nu în faptele noastre; trebuie să nu ne încredem în capacitatea și calificările noastre naturale – ci să ne încredem doar în Domnul.

Fie ca Domnul să-Și facă cuvântul Său real în noi; fie ca nu doar să îl înțelegem și să fim de acord cu el la nivel mental, ci fie ca să ne rugăm asupra acestor versete și să cerem Domnului să ne lumineze și să lucreze acest lucru în noi.

Când Domnul strălucește cu adevărat asupra noastră și ne arată cât de multă încredere avem în carne, ne vom pleca la pământ în fața Sa și vom mărturisi cât de necurată este natura noastră.

O, cât de spurcată și de necurată este carnea! Ea încearcă să-I facă pe plac lui Dumnezeu – dar nu reușește, și încearcă să facă lucruri bune – dar ele nu sunt acceptabile înaintea lui Dumnezeu.

Dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos, nu trebuie să ne încredem în carne, ci numai în Domnul; acesta este secretul experimentării lui Cristos.

Trebuie să învățăm acest secret, și acesta trebuie să fie practicat ori de câte ori dorim să-L experimentăm pe Cristos, căci fără avea încredere doar în Domnul și neavând încredere în carne, nu Îl putem experimenta pe Cristos.

Când vedem o revelație a lui Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă, vom pierde toată încrederea în carne, căci carnea noastră cu toate eforturile ei nu poate fi pe placul lui Dumnezeu și nici nu poate trăi viața creștină.

Fie ca să-L căutăm pe Domnul și lumina Sa din cuvântul Său, și fie ca să-L rugăm să lucreze acest lucru în noi, astfel încât să nu ne mai încredem în carne, să nu mai avem încredere în capacitatea și înzestrarea noastră naturală și să nu mai avem încredere în nimic bun din carne, ci numai în Domnul.

Când suntem luminați de Domnul cu privire la carnea noastră și încrederea noastră în ea, vom abandona carnea, o vom condamna și nu vom mai avea încredere în ea; atunci, vom fi introduși în savurarea și experimentarea lui Cristos.

Doamne, vrem să învățăm secretul de a-L experimenta pe Cristos – să nu avem încredere în carne, ci numai în Domnul. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, căci doar în lumina Ta vedem situația și starea noastră reală. Numai sub luminarea Ta ne dăm seama cât de mult ne mai încredem în carnea noastră cu toate manifestările ei. Doamne, îndură-Te de noi. Luminează-ne ca să putem vedea ce este carnea cu adevărat; strălucește asupra noastră ca să putem respinge și repudia carnea și să ne încredem doar în Tine! Amin, Doamne, vrem să Te experimentăm și să Te savurăm pentru viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Enlightened by God to Truly have no Trust in our Natural Ability or Heritage (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

“Comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții și suntem în Cuvântul constant și instantaneu al Domnului

09/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri; de asemenea, facem acest lucru fiind cuvântul constant din Scripturi și cuvântul actual ca Duh.

În această întreagă săptămână am văzut că trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește; Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Acela care l-a întărit, și a învățat secretul de a fi mulțumit.

Când învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, putem face toate lucrurile în El și, de asemenea, putem fi adevărați, demni, drepți, curați, frumoși și vorbiți de bine.

Care este acest secret de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește? Este secretul rămânerii în Domnul, adică să locuim în El, să rămânem în părtășie cu El tot timpul, pentru ca să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină; a rămâne în Cristos înseamnă a-L lua pe Cristos ca locuință a noastră. A-L avea pe Cristos rămânând în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, adică a avea prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi.

Fie ca să învățăm secretul de a rămâne în Domnul, pentru ca El să rămână în noi. Fie ca să rămânem în Cristos ca Îmăărat al nostru, astfel încât El să poată rămâne în noi și să ne facă regina Sa, palatul Său regal, biserica Sa glorioasă.

A-L lua pe Dumnezeu ca locuință a noastră – locuința noastră eternă – este cea mai înaltă și mai deplină experiență a lui Dumnezeu. Când Îl luăm pe El ca locuință, El devine totul pentru noi; El devine nu doar rezerva și protecția noastră, ci tot ceea ce avem nevoie.

A rămâne în Cristos și a-I permite să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu credincioșii răscumpărați și regenerați.

Este o pre-gustare a Noului Ierusalim – noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, noi trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar noi, ca persoane, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu ca persoană locuiește în noi.

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L; când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi ca să facă un locaș cu noi, și rămânem în El așa cum și El rămâne în noi.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât avem prezența Lui și cu atât mai mult savurăm tot ceea ce este El; în același timp, El vine la noi să facă un locaș cu noi și să ne facă locașul Său pe măsură ce devenim locașul Său.

În cele din urmă, a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi înseamnă a da atenție învățăturii lăuntrice a ungerii; mai întâi sângele Domnului ne curăță și apoi ungerea Lui ne învață toate lucrurile, ne saturează cu elementul lui Dumnezeu și pur și simplu rămânem în Domnul.

În acest articol vrem să vedem ultimele două moduri sau căi de a rămâne în Domnul pentru ca El să rămână în noi.

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru

Un mod foarte simplu de a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi este “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru (vezi Rom. 8: 2, 4).

În fiecare zi trebuie să “comutăm întrerupătorul”, mai ales dimineața; Cristos este legea Duhului de viață ca principiu automat instalat în noi, dar trebuie să “comutăm întrerupătorul” prin exersarea duhului nostru.

Ca Domnul să rămână în noi și ca noi să rămânem în El este complet legat de Duhul care dă viață din duhul nostru; noi rămânem în El și El rămâne în noi prin intermediul Duhului din duhul nostru.

Prin intermediul Duhului bogat și incomensurabil din duhul nostru, noi știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în celălalt (vezi 1 Corinteni 15:45b; Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17 ; Fil. 1:19; Ioan 3:34; 1 Ioan 3:24; 4:13).

Cum “comutîm întrerupătorul” legii Duhului vieții? În 1 Tes. 5:16-18 Pavel ne oferă câteva simple moduri de a face asta: mereu bucurați-vă, rugați-vă neîncetat și mulțumiți în toate lucrurile!

Modul de a rămâne în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, pentru ca El să fie activat în noi ca Dumnezeul care operează în interior este bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile.

Mai ales când nu simțim să facem asta, trebuie să ne bucurăm; trebuie să-L lăudăm pe Domnul!

Și trebuie să continuăm să respirăm duhual; la fel cum din punct de vedere fizic trebuie să respirăm în mod constant altfel murim, tot așa duhual trebuie să ne rugăm neîncetat!

Cum ne putem ruga neîncetat? A ne ruga nu înseamnă doar să-i ceri lui Dumnezeu lucruri sau să-i spui lucruri; rugăciunea noastră cea mai simplă este, O, Doamne Isuse… – chemarea numelui Domnului este pentru a ne expira pe noi înșine și a-L inspira pe El.

La fel cum un bec este mereu aprins dacă este conectat în mod corect la fluxul de energie electrică, și noi trebuie să ne rugăm neîncetat și, în orice, trebuie să mulțumim! Când ne rugăm, suntem strălucitori în interior; când mulțumim, suntem înviorați în interior.

Nu trebuie doar ca să ne rugăm, ci și să mulțumim în toate lucrurile; rugăciunea fără mulțumire nu funcționează, de aceea trebuie să ne rugăm și să mulțumim și trebuie să dăm mulțumiri împreună cu rugăciunea.

Activitatea duhului nostru este aceea de a ne ruga Domnului; chiar și fără a deschide gura fizic pentru a spune ceva, duhul nostru „respiră” automat în noi pentru a avea părtășie cu Domnul.

S-ar putea să ne simțim deșelați, dar atunci când chemăm din interior, O Doamne Isuse! – chiar dacă nu scoatem un sunet la exterior, Îl vom inspira pe Domnul.

Cu toții trebuie să practicăm acest tip de rugăciune neîntreruptă, o rugăciune care este inaudibilă, dar constantă, ceva ce are loc mereu în duhul nostru.

Când ne rugăm neîncetat, ne exersăm în mod constant duhul pentru a-L contacta pe Domnul; acest lucru ne va determina să trăim și să umblăm în duhul nostru activat și spontan vom rămâne în Domnul și Îl vom savura ca viața noastră.

Aleluia, știm care este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi: să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și, în orice, să mulțumim! În acest fel, “comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru și rămânem în Domnul. Amin!

Fie ca noi să exersăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi și să avem o asemenea rugăciune neîntreruptă.

Fie ca să ne dăm seama că legea Duhului vieții, adică Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul este un principiu spontan și o putere automată, și El nu poate funcționa în noi decât dacă ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile aducem mulțumiri!

Dacă facem aceste trei lucruri, economia lui Dumnezeu va funcționa în noi, vom activa legea Duhului vieții și vom rămâne în Domnul.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi, “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru! Mulțumim Doamne că ai venit să fii Duhul care dă viață din duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în Tine și Tu în noi. Amin, Doamne, vrem să fim cei care ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și dăm mulțumiri în toate pentru ca noi să rămânem în Domnul și Domnul să rămână în noi! Doamne Isuse, vrem să Te respirăm! Vrem să Te lăudăm și să Te savurăm! Vrem să ne rugăm neîncetat și să mulțumim mereu, rugându-ne și mulțumind înaintea Ta!

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi având de-a face cu cuvântul constant și instantaneu al Domnului

Un mod și o practică minunată ca noi să rămânem pe Cristos pentru ca El să rămână în noi este a avea de-a face cuvântul constant din Scripturi – care este în afara noastră – și cu cuvântul prezent ca Duh – care este în noi (Ioan 5:39-40; 6:63; 2 Cor. 3:6; Apocalipsa 2:7).

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu – Cuvântul scris în Biblie, trebuie să ne rugăm, Doamne, vin la Tine în Cuvântul Tău! Altfel, putem fi la fel ca fariseii care, chiar dacă au venit la cuvântul lui Dumnezeu, nu au venit la Domnul, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Putem primi viață citind cuvântul lui Dumnezeu numai dacă venim la Domnul și Îl atingem pe El.

Duhul este Cel care dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, avem explicația, definiția și expresia Domnului misterios; atunci când Îl contactăm pe Domnul în interior și avem cuvântul Său prezent, avem experiența păstrării Domnului Cristos și avem prezența Domnului în mod practic (Efeseni 5:26; 6:17-18).

Cuvântul scris al lui Dumnezeu este „logosul”; cuvântul prezent, instant, rostit ca Duh este „rhema”.

Trebuie să învățăm să convertim logos-ul în rhema, astfel încât să nu avem doar o cunoaștere mentală a cuvântului lui Dumnezeu ci să primim vorbirea instantanee a Domnului din noi.

Când citim cu rugăciune cuvântul, primim vorbirea instantanee a Domnului în cuvântul Său, iar cuvântul Său rămâne în noi; când cuvântul Său rămâne în noi, noi rămânem în Domnul și El în noi.

Domnul vrea să ne curățească, să ne spele și să ne purifice prin vorbirea Lui în cuvântul Său, pentru ca El să prezinte biserica Lui Însuși fiind glorioasă, neavând nicio pată, nici o rid sau vreun astfel lucru.

Când convertim cuvântul scris al lui Dumnezeu în vorbirea prezentă a Domnului în noi, toate bătrânețea și ridurile noastre sunt înlăturate și devenim tineri, noi și proaspeți cu Domnul.

Dacă rămânem în Cuvântul constant și scris al Domnului, cuvintele Sale instantanee și vii vor rămâne în noi (Ioan 8:31; 15:7; 1 Ioan 2:14).

Rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi pentru ca să vorbim în El și El să vorbească în noi; aceasta este pentru zidirea lui Dumnezeu în om și omul în Dumnezeu. Minunat!

Pe de o parte îi permitem cuvântului lui Dumnezeu să rămână în noi în mod bogat și, în acest fel, rămânem în Dumnezeu, iar pe de altă parte, rămânem în Domnul Însuși și El rămâne în noi. Rezultatul acestui fapt este că vorbim în Cristos și Cristos vorbește în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu. Aleluia!

În 2 Cor. 2:17 Pavel spune că vorbim în Cristos înaintea lui Dumnezeu, iar în 13:3 spune că Cristos vorbește în noi.

Ori de câte ori vorbim, trebuie să ne rugăm ca vorbirea noastră să fie în Cristos și ca Cristos să vorbească în noi; aceasta este o profețire autentică (1 Cor. 14:4) și aceasta zidește biserica. Trebuie să profețim vorbind în Domnul și permițându-I să vorbească în noi.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine rămânând în cuvântul Tău; fie ca Cuvântul Tău să fie nu doar cuvinte scrise în Biblie, ci cuvinte vii, instantanee, vorbite de Tine pentru a ne da viață. Amin, Doamne, vrem să ne rugăm peste cuvântul Tău, pentru ca noi să avem Cuvântul Tău instant și prezent care să ne împărtășească viața! Vrem să rămânem în cuvântul Tău constant și scris, astfel încât cuvintele Tale instantanee și vii să rămână în noi! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine și lăsăm ca cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem vorbi în Tine și să vorbești în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Switch on the Law of the Spirit of Life and be in the Lord’s Constant and Instant Word (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ascultăm de învățătura ungerii pentru a rămâne în Cristos și pentru a fi saturați cu Dumnezeu

08/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi, având grijă de învățătura ungerii; mai întâi noi experimentăm curățarea sângelui Domnului și apoi avem mișcarea și lucrarea Duhului în noi, ungerea interioară, care ne învață toate lucrurile.

Acesta este un mod foarte practic de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a cunoaște voia Lui pentru noi, de a urma călăuzirea Sa, de a cunoaște dorința inimii Sale, și acest lucru are ca rezultat rămânerea în Domnul.

Cristos ca și Cap a fost uns, iar noi, ca Trup, am fost de asemenea unși; ungerea care a fost turnată pe Cristos curge asupra noastră și cu toții avem ungerea.

Acum trebuie doar ca să ascultăm de învățătura ungerii, având grijă de Învățătura lăuntrică a ungerii atotinclusive (1 Ioan 2:27). Cristos este Unsul; sensul cuvântului, Cristos, este Unsul.

El a venit ca Unsul să împlinească scopul lui Dumnezeu și să-și ducă la îndeplinire planul Său, iar prin moarte și înviere El a devenit Duhul care dă viață, ungerea.

Pe de o parte, El este Unsul, iar pe de altă parte, El este Cel care ne unge; în plus, El Însuși este ungerea și, pe măsură ce ascultăm învățătura ungerii, noi cunoaștem toate lucrurile și rămânem în Domnul.

Cristos nu este doar un “unguent” din duhul nostru; El este ungerea, un gerund, un substantiv verbal, un substantiv în acțiune, căci El se mișcă, lucrează și satura ființa noastră cu El însuși tot timpul (în engleză, anointing, este un substantiv verbal ce denotă o acțiune continuă).

Mulți credincioși cred că Învățătura ungerii este ca să ne arate unde să mergem, ce să facem, care este decizia corectă și care este decizia greșită.

Dar conform 1 Ioan 2:27, ungerea ne învață toate lucrurile și chiar așa cum ne-a învățat, noi rămânem în Domnul.

Aleluia, învățătura ungerii este ca noi să rămânem în Domnul, căci atunci când rămânem în El, avem tot ceea ce El este ca savurarea noastră pentru a fi experiența noastră!

Mișcarea, lucrarea și saturarea Duhului compus din ființa noastră interioară pentru a ne satura părțile interioare ne învață să rămânem în Cristos; acesta nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, cu ceva corect sau greșit, ci mai degrabă, în interior și în mod subiectiv, ea ne învață să rămânem în Domnul.

Rămânem în părtășia cu Cristos prin experimentarea sângelui și a ungerii

Noi rămânem în părtășia divină cu Cristos, experimentând mai întâi curățarea sângelui Domnului și apoi aplicarea Duhului care ne unge la ființa noastră interioară (vezi Ioan 15:4-5; 1 Ioan 1:5, 7; 2:20, 27).

Mai întâi vine sângele, apoi ungerea; ori de câte ori păcătuim sau simțim că există o problemă sau izolare între noi și Dumnezeu, ne mărturisim păcatele și neajunsurile Domnului, și sângele ne curăță de orice păcat.

Apoi putem să venim înaintea Domnului și să primim ungerea interioară, ungerea Duhului pentru a ne învăța toate lucrurile, iar astfel noi rămânem în Domnul.

Acest lucru este ilustrat în Lev. 14:14-17 unde vedem curățarea leprosului; în omul nostru natural, cu toții suntem leproși, iar leproșii sunt un tip inchipuitor al păcătoșilor.

Pentru ca un lepros să fie curățat, sângele jertfei trebuia aplicat pe lobul urechii drepte, pe degetul mare al mâinii drepte și pe degetul mare al piciorului drept.

Apoi, după ce s-a aplicat sângele, unguentul a fost aplicat pe sângele respectiv pe urechea, mâna și piciorul leprosului.

Cum se aplică acest lucru la experiența noastră? Mai întâi avem nevoie de curățarea sângelui și apoi ungerea poate fi aplicat la ființa noastră; aceasta ne va curăța și ne va restaura la părtășia cu Dumnezeu și cu poporul Său.

Avem nevoie de sângele curățitor al Domnului și de Duhul care ne unge pentru a asculta cuvintele lui Dumnezeu (urechea dreaptă), în a face lucrurile lui Dumnezeu (mâna) și în a lua căile lui Dumnezeu (piciorul drept).

Trebuie să fim calificați în experiența noastră pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, pentru a face lucrurile lui Dumnezeu și pentru a lua căile lui Dumnezeu.

În acest fel, prin aplicarea sângelui și a ungerii, noi rămânem în Domnul.

Pentru ca noi să rămânem în Domnul tot timpul ca să savurăm viața Sa, trebuie să experimentăm în permanență curățarea sângelui lui Cristos și să savurăm ungerea clipă de clipă.

Dacă avem un simțământ interior că ceva nu este în regulă sau simțim că trăim în carne, în vechea creație sau în sine, trebuie să mărturisim imediat păcatul și să cerem iertarea Domnului.

Când ascultăm de simțământul interior și ne mărturisim păcatele, vom umbla în lumină și vom fi în lumină; apoi, sângele ne curăță și ungerea ne unge, sporind astfel elementul lui Dumnezeu înăuntrul nostru.

Astfel, noi rămânem în părtășia cu Cristos prin experimentarea curățirii sângelui lui Cristos și aplicarea ungerii interioare.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în părtășie cu Tine prin curățarea sângelui și prin aplicarea ungerii. Fie ca sângele și ungerea să fie aplicate ascultării de către noi a Cuvântului lui Dumnezeu, la lucrurile pe care le facem pentru Dumnezeu și la umblarea noastră pe căile lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim calificați în experiența noastră să ascultăm cuvântul Tău, să facem lucrurile lui Dumnezeu și să luăm căile lui Dumnezeu prin aplicarea sângelui și a ungerii. Curăță-ne, Doamne, și adaugă mai mult din Tine la ființa noastră pentru ca elementul lui Dumnezeu să sporească în noi.

Ascultăm de învățătura ungerii pentru a rămâne în Cristos și a pentru fi saturați cu Dumnezeu

Ungerea este asupra lui Cristos; doar El este calificat pentru a fi uns de către Dumnezeu. Cum putem primi și savura ungerea?

Cristos ca și Cap este Unsul și Cel care unge, iar noi, ca membre ale Sale Îl savurăm ca ungerea interioară pentru împlinirea scopului Său (vezi Evrei 1:9; 3:14; 2 Cor. 1:21-22).

Ungerea este pe Cap și se coboară pe restul Trupului (vezi Psa. 133); Cristos este Capul și noi suntem Trupul Său, așa că ungerea este asupra lui Cristos și, de asemenea, asupra noastră, pentru că atunci când Cristos a fost uns, întregul Trup a fost uns împreună cu El.

Funcția acestei ungeri este aceea de a menține legătura dintre Cap și Trup și, de asemenea, legătura dintre mădularele Trupului; ungerea este operarea Duhului Sfânt din noi.

Trebuie să urmăm învățătura ungerii, pentru a putea fi saturați și umpluți cu elementul lui Dumnezeu, și astfel vom rămâne în Cristos.

De exemplu, Capul poate dori ca un anumit membru al Trupului să se miște, așa că El îl intimizează prin intermediul ungerii; pe măsură ce ascultăm de ungere, viața va curge liber de la Cap în tot Trupul.

Dar dacă ne împotrivim ungerii, dacă ne certăm cu învățătura ungerii, relația noastră cu Cristos ca și Cap este interferată și curgerea vieții se oprește. Acesta este motivul pentru care mulți credincioși nu au conducerea Domnului, căci ei nu sunt sub Cap și se împotrivesc învățăturii ungerii.

Învățătura ungerii nu are nicio legătură cu binele sau cu răul, cu corectul și cu greșitul, cu ce să faci și cu ce să nu faci sau cu ceea ce este adevărat sau fals; este un simțământ interior al vieții și ne învață toate lucrurile, cu rezultatul că rămânem în Domnul.

Când ascultăm de ungerea interioară, primim mai multă viață; ni se adaugă mai mult din Dumnezeu, iar elementul lui Dumnezeu este sporit în noi.

Ungerea este mișcarea și lucrarea Duhului compus din noi; ea Îl unge pe Dumnezeu întru noi, astfel încât să fim saturați de Dumnezeu, să-L posedăm pe Dumnezeu și să înțelegem mintea lui Dumnezeu.

Ungerea comunică mintea lui Cristos – Capul Trupului – tuturor mădularelor Sale prin simțul interior, conștiința interioară a vieții (vezi Psa. 133; Rom. 8: 6, 27).

Când ascultăm de ungerea interioară, suntem oameni spirituali, cei care discernem toate lucrurile (1 Corinteni 2:15); trebuie să aspirăm să fim oameni spirituali, cei dominați, conduși, guvernați, controlați și îndrumați de duhul nostru.

Omul spiritual discerne toate lucrurile; căci cine a cunoscut mintea Domnului și cine Îl va învăța? Dar noi avem mintea lui Cristos; vrem ca această minte să fie în noi, aceeași minte care a fost în Cristos Isus (1 Corinteni 2:16; Fil. 2:2).

Învățătura ungerii Duhului nu are nicio legătură cu binele sau cu răul; mai degrabă, este un simț interior al vieții.

După cum vedem în Faptele Apostolilor 16:6-7, lui Pavel și conlucrătorilor săi le-a fost interzis de Duhul Sfânt să vorbească cuvântul în Asia, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte.

Interzicerea Duhului Sfânt ne sfințește și ne separă; de multe ori în lucrarea noastră în, cu și pentru Domnul, Duhul ne va interzice, determinându-ne doar să mergem până la o anumită măsură, pentru că avem un NU în ființa noastră. De multe ori când Domnul ne vorbește, El spune: NU, nu face asta, nu merge acolo, nu spune asta, nu vorbi cu această persoană…

Pe de altă parte, Duhul lui Isus ne permite sau nu ne permite, astfel încât să împlinim voia lui Dumnezeu sub cruce.

Dacă viața noastră naturală este tratată de cruce și dacă ne supunem conducerii lui Cristos și trăim viața Trupului, vom avea ungerea Duhului și vom savura părtășia Trupului (Efeseni 4:3-6, 15-16). Cu cât trăim mai mult în părtășia Trupului, cu atât vom savura ungerea Duhului.

Condiția este însă ca să permitem crucii să trateze carnea și viața noastră naturală în mod detaliat.

Faptul dacă savurăm sau nu savurăm părtășia Trupului și dacă avem ungerea Duhului depinde dacă ne-am tratat sau nu de viața noastră naturală. Dacă încă suntem noi cei care gândim, dacă propunem lucruri Domnului și sfinților, și dacă încă trăim în omul nostru natural, nu ne putem savura ungerea Duhului.

Trebuie să permitem lui Cristos să fie Domnul și Capul într-un mod absolut; trebuie să-I permitem Lui să trateze cu viața noastră naturală prin cruce, pentru a ne putea supune conducerii Sale și a trăi viața Trupului.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat ungerea interioară, ungerea care se află pe Cap și care curge către toate mădularele Trupului. Aleluia, Duhul compus Se mișcă și lucrează în noi pentru a ne satura cu Dumnezeu, astfel încât să avem mai mult din Dumnezeu, să înțelegem mintea lui Dumnezeu și astfel să rămânem în Cristos. Doamne, vrem să ne supunem învățăturii ungerii, astfel încât să dobândim mai mult de la Dumnezeu și să fim în curgerea vieții în Trup. Vrem să respectăm simțul interior al vieții. Doamne, permitem crucii să trateze viața noastră naturală, ne supunem conducerii lui Cristos și trăim viața Trupului pentru a avea ungerea Duhului și pentru a savura părtășia Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Obeying the Teaching of the Anointing to Abide in Christ and be Saturated with God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!