Witness Lee

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca har în duhul nostru pentru Trupul lui Cristos

09/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să savurăm de bogățiile minunate, extraordinare, nelimitate și atotinclusive ale lui Cristos ca țara bună, savurându-L pe Cristos ca har pentru noi zi de zi pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin!

Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca har și ne ostenim asupra Sa pentru a-L câștiga savurându-L și experimentându-L, vom avea o expoziție bogată a lui Cristos ori de câte ori ne vom întâlni.

Ne întâlnim împreună cu sfinții pentru a avea o expoziție a Cristosului asupra căruia ne-am ostenit, a Cristosului pe care L-am savurat și experimentat (Deut. 14:22-23).

Adevărata închinare la adresa Dumnezeu de către poporul Său este atunci când toți sunt plini de Cristos, radiază cu Cristos și Îl prezintă pe Cristosul pe care L-au câștigat.

Adevărata închinare pe care Dumnezeu o primește de la noi, poporul Său, este ca noi să fim plini de Cristos până la punctul în care Îl strălucim pe Cristos și Îl arătăm pe Cristosul pe care L-am savurat și experimentat.

La fel cum spune Isa. 50:5: Îl vom vedea pe Domnul și Îl vom străluci; pe măsură ce Îl vedem pe Cristos față în față în timpul nostru personal cu El zilnic, vom fi transformați în imaginea Sa!

Fie ca toți să fim astfel de strălucitori, aceia care îl strălucesc pe Cristos în oameni! Dacă-L savurăm pe Cristos ca har – realitatea țării bune – vom avea întotdeauna ceva de vorbit în întâlnire ca o ofrandă de bunăvoie lui Dumnezeu și celor prezenți (vezi 1 Corinteni 14:26).

Înainte de a veni la întâlnire, ar trebui să ne pregătim pentru întâlnire cu ceva din Domnul; facem acest lucru savurându-L și experimentându-L, apoi pregătim ceva din savurarea noastră în cuvântul Său și din părtășia noastră cu El în rugăciune (Apocalipsa 1:20).

Nu trebuie să fim distrași de alte lucruri sau oameni, ci, mai degrabă, să ne concentrăm asupra Domnului, să pregătim ceva din ceea ce am savurat, să ne rugăm peste cuvântul Său și să vorbim ceva despre ceea ce ne-a vorbit Domnul.

Întâlnirea noastră împreună nu ar trebui să fie doar să vorbim despre situația noastră cu alții și să vedem cum merg lucrurile; trebuie să fie plin de administrarea lui Cristos unul altuia, vorbind ceea ce am savurat din Domnul în cuvântul Său și prin părtășia noastră cu El în rugăciune.

Când venim la întâlnire, nu trebuie să așteptăm inspirația – pur și simplu ar trebui să ne exersăm duhul și să ne folosim mintea instruită pentru a funcționa în întâlnire, prezentând ceea ce am pregătit Domnului pentru gloria și satisfacția Sa și celor ce participă pentru folosul lor!

Amin, pur și simplu ar trebui să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca țara bună în fiecare zi, să pregătim ceva din Cristosul pe care L-am savurat și să ne exersăm duhul pentru a vorbi ceva pentru Domnul și pentru iluminarea, hrănirea și zidirea sfinților (1 Cor. 14:31-32).

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca har în duhul nostru pentru Trupul lui Cristos

Ce Cristos avem! El este minunat, El este măreț, El este incomensurabil, El este nelimitat și El este atotinclusiv, iar toate bogățiile Sale sunt realitatea țării bune pentru savurarea noastră zi de zi și ceas de ceas (Efeseni 3:8)!

În 1 Corinteni vedem cum copiii lui Israel L-au savurat pe Cristos în Egipt (Paștele, sărbătoarea pâinii nedospite și ierburile amare) și în pustie (mâncând mana, bând apa vie și preoții savurând ofrandele) .

Dar 2 Corinteni este locul în care îi vedem pe câțiva sfinți care-L savurează pe Cristos ca realitatea țării bune; subiectul acestei epistole este, Cristos ca har divin pentru savurarea noastră.

Trebuie să fim oamenii care trăiesc pentru a îndeplini scopul lui Dumnezeu; deși este posibil să nu vedem termenul „țara bună” în 2 Corinteni, vedem cum putem să-L savurăm pe Cristos ca har, realitatea țării bune.

Țara bună din 2 Corinteni este Cristos Însuși ca întruparea Dumnezeului Triunic procesat dat nouă ca har divin pentru savurarea noastră.

Amin, vrem să fim cei care îl posedăm pe Cristos ca porțiune dată de Dumnezeu savurându-L pe Cristosul atotinclusiv dat nouă ca har pentru savurarea noastră!

Harul conform Biblie, este mult diferit de ceea ce noi credem despre har; am putea crede că harul este ceva dat de Dumnezeu la exterior sau ceva ce El face pentru noi, dar harul nu este altceva decât Dumnezeu însuși în Cristos pentru savurarea noastră.

În 2 Cor. 12:7-9 vedem cum Pavel a experimentat harul; avea o țepușă în carnea sa, un mesager al lui Satan, pentru a-l proteja, astfel încât să nu se mândrească.

El L-a rugat pe Domnul să îndepărteze țepușă, dar Domnul i-a spus: Harul Meu îți este suficient. Putem crede că harul este faptul că Dumnezeu îndepărtează țepușa; dacă El ar îndepărta țepușa, L-am lăuda și am fi foarte încântați.

Dar acest lucru nu este ceea ce harul este aici; Domnul nu era dispus să îndepărteze țepușa, ci mai degrabă l-a alimentat pe Pavel cu har, iar acest har era suficient pentru a-i acoperi nevoia.

Dacă țepușa ar fi îndepărtat, nu am ști cât de mult este harul; harul nu este ceva făcut sau dat de Domnul, ci este pur și simplu Domnul care ne alimentează în interior.

Harul este Domnul Însuși în noi care ne sprijină, ne energizează și ne întărește pentru a înfrunta necazul și pentru a întâmpina situația; acest har nu este altceva decât Cristos Însuși pentru savurarea noastră.

Trebuie să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv dat de Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră – El este realitatea țării bune, iar acest har nu este altceva decât Cristos ca întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9) pentru savurarea noastră!

Deci Dumnezeu poate să ne dea un coleg de serviciu sau un soț sau un vecin care este ca un „țepușa” pentru noi și El s-ar putea ca să nu înlăture țepușa, ci mai degrabă, El vrea să-L savurăm pe El ca har.

Ne putem ruga ca Dumnezeu să înlăture țepușa; putem să-I cere lui Dumnezeu să-l îmbunătățească pe cutare sau să-i îmbunătățească atitudinea cuiva față de noi, dar Dumnezeu dorește ca pur și simplu să savurăm harul Său suficient.

Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca har, realitatea țării bune, ce va rezulta va fi Trupul lui Cristos.

Trupul lui Cristos nu este doar simpla învățătură despre Trup, iar viața practică a Trupului nu este doar rezultatul învățăturilor despre cum să-L savurăm pe Cristos.

Viața practică a Trupului lui Cristos este rezultatul savurării lui Cristos ca har al lui Dumnezeu; cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca har, cu atât trăim mai mult în viața Trupului și cu atât se produce viața de biserică în mod practic!

Doamne, vrem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv dat de Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră pentru zidirea Trupului lui Cristos! Mulțumim, Doamne, căci harul Tău este suficient. Fie ca să nu ne concentrăm asupra suferinței sau a necazului, ci să ne concentrăm asupra Domnului și să savurăm harul abundent al lui Cristos pentru a fi energizați și întăriți pentru a întâmpina situația și pentru a face față necazului. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca har și să Te experimentăm ca har pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună în duhul nostru, în fața lui Cristos

Pentru ca noi să experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună, trebuie să fim dominați, guvernați, direcționați, mișcați și conduși de duhul nostru contopit (2 Cor. 2:13).

Bogățiile lui Cristos sunt în duh; ele nu sunt fizice, ci spirituale, iar pentru a savura și experimenta bogățiile lui Cristos, trebuie să fim oameni spirituali, cei conduși și dominați de duhul nostru.

În 2 Cor. 2:12 Pavel a spus că a venit la Troas pentru Evanghelia lui Cristos și i s-a deschis o ușă în Domnul. Aceasta înseamnă că a avut o lumină verde de la Domnul pentru a merge să predice Evanghelia.

Dar în v. 13 a spus că nu are odihnă în duhul său, căci nu l-a găsit pe Tit, fratele său, așa că i-a lăsat de sfinți și a plecat în Macedonia.

Aceasta înseamnă că Pavel nu a fost guvernat de lucruri exterioare, de mediul exterior și nici măcar de o ușă deschisă în Domnul pentru Evanghelie; el a fost guvernat de odihna din duhul său.

Ceea ce ar trebui să ne guverneze nu este doar mediul prin care vedem mâna lui Dumnezeu, ci duhul nostru contopit; chiar și într-un mediu bun și pozitiv, ar trebui să dăm atenție duhului nostru și să permitem duhului nostru să ne conducă, să ne guverneze și să ne miște acolo unde Domnul vrea ca să fim.

Putem să-L savurăm pe Cristos ca har numai prin faptul că suntem în duhul contopit. Dacă dorim să experimentăm bogățiile lui Cristos ca țara bună, trebuie să trăim în persoana, prezența, chipul lui Cristos (2 Cor. 2:10; 4:6-7; 3:16-18; 12:2).

Pavel l-a iertat pe un frate în fața lui Cristos; cuvântul pentru față este același ca în 2 Cor. 4:6, slava lui Dumnezeu strălucește în fața lui Isus Cristos, iar această față este comoara pe care o avem în vasele noastre de pământ.

Aleluia, Îl putem vedea pe Domnul față în față și putem vedea fața Sa și Îl putem savura în duhul nostru contopit!

Fie ca noi să trăim în persoana lui Cristos, în prezența lui Cristos, chiar în indexul ochilor Domnului, să facem totul în fața lui Cristos în duhul nostru contopit!

Fie ca întreaga noastră ființă să fie conform prezenței lui Cristos, conform indexului persoanei Sale exprimat în ochii Săi.

Calea în care Îl posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună este că trebuie să fim guvernați de persoana Sa, prezența Sa (Exo. 33:14).

Pavel era un astfel de om; el a trăit în persoana lui Cristos și, astfel, L-a experimentat pe Cristos ca fiind neschimbarea lui (2 Cor. 1:17-20), ca blândețe și umilință (10:1), ca veridicitate (11:10), ca putere (12:10; 13:4), ca har (v. 14) și ca fiind Cel care vorbește în el (v. 3; cf. 2:17).

Când trăim în persoana lui Cristos, Îl experimentăm pe Cristos ca har pentru a ne satisface orice nevoie și cu atât mai mult Îl experimentăm ca fiind veridicitatea noastră, puterea, harul, blândețea, umilința, Cel neschimbător și ca fiind Cel care vorbește în noi.

Îl primim pe Cristos ca har – realitatea țării bune – prin lucrarea de dărâmare și constituire a Duhului Sfânt, prin care ființa noastră interioară este reconstruită cu Trinitatea divină (2 Cor. 12:7-10; 13:14).

Pe de o parte, Duhul Sfânt lucrează pentru a dărâmă omul nostru natural, iar pe de altă parte, El ne constituie cu Dumnezeul Triunic, pentru a ne face oameni-har, oameni plini de savurarea lui Cristos ca har, pentru ca noi să trăim în țara bună și să zidim biserica în calitate Trup al lui Cristos pentru expresia Sa corporativă.

Doamne Isuse, ne rugăm să fim oameni care sunt dominați, guvernați, îndrumați, mișcați și conduși de duhul nostru! Fie ca noi să fim conduși și guvernați nu doar de mediul exterior prin care putem vedea mâna puternică a lui Dumnezeu, ci chiar mai mult de odihna din duhul nostru contopit. Amin, Doamne, vrem să trăim în persoana lui Cristos, în prezența lui Cristos, în fața lui Cristos și să facem toate lucrurile în indexul ochilor Săi. Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca har, realitatea țării bune! Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a putea trăi în Cristos ca țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the atotinclusiv Christ as Grace in our Spirit for the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne menținem părtășia cu Domnul prin mărturisire, rugăciune și citirea cu rugăciune

03/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să fim biruitori, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună, pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră; facem acest lucru consacrându-ne Domnului, petrecând timp cu Domnul, savurându-L pe El în cuvântul Său, tratând cu păcatele, menținându-ne părtășia noastră cu Domnul prin rugăciune și răscumpărând timpul.

În orice situație și circumstanță, trebuie să-L căutăm pe Domnul, pentru a-L savura și experimenta pe Cristos. La fel ca Pavel, trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga, trebuie să plătim prețul pentru a-l câștiga pe Cristos, petrecând timp cu El și ținându-ne El.

Cristos ne-a apucat și acum trebuie ca și noi să-L apucăm pe El; acest lucru îl facem „persecutându-l pe Cristos” într-un mod pozitiv, adică urmărindu-L din toată inima pentru ca noi să-L câștigăm.

Ce este în spatele nostru – trebuie să uităm de toate astea și trebuie să ne întindem înainte către Cristos; nu avem ziua de ieri, iar ziua de mâine nu este a noastră, dar avem astăzi, așa că astăzi trebuie să-L câștigăm pe Cristos menținând părtășia noastră cu El prin rugăciune.

În Cântarea Cântărilor vedem cum căutătoarea iubitoare este atrasă de Iubitul ei, la fel cum și noi Îl iubim pe Domnul și suntem atrași de El; puterea noastră de urmărire este de fapt determinată printr-un simplu răspuns la atragerea Sa, iar puterea Sa de atragere este puterea noastră de urmărire.

Cu toții trebuie să-I spunem Domnului să ne atragă și vom alerga după El. Dacă Îi permitem Domnului să ne atragă și contactăm oamenii, ei vor fi atrași de Cristos în noi.

Fie că noi toți să urmărim țelul de a câștiga premiul, având ca obiectiv savurarea cea mai deplină și câștigarea lui Cristos și urmărind să obținem premiul care este cea mai deplină savurare a lui Cristos în Împărăția milenară! Amin!

Pe măsură ce Îl câștigăm pe Cristos zi de zi, vom avea ceva din la El de împărtășit cu ceilalți pe măsură ce ne întâlnim cu ei; Cristos în noi poate curge prin noi în alții pentru administrarea vieții, iar când ne adunăm fiecare dintre noi are ceva de Cristos de împărtășit.

Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în noi, îl putem urmări pe Cristos, Îl putem savura pe Cristos, putem fi umpluți de Cristos și Îl putem administra pe Cristos altora!

Să petrecem timp să fim împreună cu Domnul în mod privat și să avem un nou început în fiecare dimineață împreună cu Domnul

Pentru a fi biruitori care intră în savurarea și stăpânirea lui Cristos ca țara noastră bună, trebuie să ne consacrăm sincer Domnului pentru simplul scop de a-L savura și de a-L experimenta (Fil. 3:13-14).

În fiecare zi trebuie să petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în mod privat și în secret pentru a avea o părtășie intimă cu El, așa cum a făcut Domnul cu Tatăl în Mat. 14:22-23 și așa cum ne-a spus El în Mat. 6:6.

Domnul Isus în umanitatea Sa – El ca om – a avut o părtășie intimă, privată și secretă cu Tatăl.

După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, El i-a trimis de la El; El nu a zăbovit în această minune și nici nu S-a arătat încântat de ea, ci a trimis pe toată lumea și S-a dus să petreacă timp împreună cu Tatăl.

Domnul i-a obligat pe ucenici să se urce în barcă și să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, în timp ce El a trimis mulțimile acasă; toate acestea au fost astfel încât El să Se poată urca în munte în privat să se roage.

El a vrut cu adevărat să aibă mai mult timp cu Tatăl în mod personal pentru a Se ruga, pentru ca El să fie una cu Tatăl și să-L aibă pe Tatăl cu El în orice a făcut pentru aducerea împărăției cerurilor.

Dacă Domnul a dorit mai mult timp în privat să se roage Tatălui, cu cât mai mult ar trebui să vrem acest lucru? Cristosul care trăiește în noi vrea ca noi să petrecem mai mult timp pentru a ne ruga în mod privat lui Dumnezeu.

Deci trebuie să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa noastră și să ne rugăm Tatălui nostru care este în secret, iar Tatăl care vede în secret ne va răsplăti (Mat. 6:6).

Trebuie să găsim un loc privat în care suntem doar noi și Domnul și să petrecem timp cu El.

Fie ca noi să vorbim cu Dumnezeu față în față, fiind nu doar prietenul lui Dumnezeu (așa cum a fost Avraam), ci și tovarășul Său (așa cum a fost Moise), împărtășind un interes comun și o întreprindere cu Dumnezeu.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a fi împreună cu Domnul în rugăciune, vom împărtăși în interesul lui Dumnezeu, întreprinderea Sa va fi a noastră și Îl vom avea pe Cristos crescând în noi, aducând rod în noi și răspândindu-Se pe El însuși ca împărăție pe întregul pământ!

La începutul fiecărei zile trebuie să avem un nou început cu Domnul; trebuie să-L savurăm pe Domnul în Cuvânt în fiecare zi dimineața devreme pentru a avea un început nou în fiecare zi.

Așa cum spunea psalmistul în Psa. 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, să strigăm înaintea Domnului și să anticipăm zorile, pentru ca noi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu.

În fiecare dimineață putem avea un nou început; conform principiului lui Dumnezeu în creația Sa, El a rânduit să avem un an nou, o lună nouă și o zi nouă.

Chiar dacă ieri am eșuat, putem avea un nou început în fiecare dimineață.

A avea un început nou cu Domnul nu este chiar atât de greu; pur și simplu trebuie să ne trezim puțin mai devreme și să chemăm numele Său, Doamne Isuse! Nu trebuie să strigăm cu voce tare; trebuie doar să chemăm numele Său și să-L contactăm.

Face o mare diferență faptul că Îl contactăm pe Domnul primul lucru dimineața și face o mare diferență când chemăm numele Domnului dimineața.

După ce am chemat numele Domnului pentru a-L inspira, ar trebui să luăm câteva versete din Biblie cu care să ne rugăm, să le studiem și să medităm; putem să-L savurăm pe Domnul cu și în cuvântul Său, prin citirea cu rugăciune.

Dacă petrecem zece sau cincisprezece minute în Cuvânt, cugetând asupra lui, luându-l în considerare cu rugăciune și rugându-ne cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu, vom fi înviorați și reînnoiți și vom avea un bun început pentru ziua respectivă.

Doamne Isuse, dorim să fim biruitorii Tăi, cei care se ostenesc asupra lui Cristos ca fiind țara noastră bună pentru a-L câștiga pe Cristos ca savurare a noastră. Ne consacrăm Ție, Doamne, pentru a Te savura doar pe Tine și pentru a Te experimenta în fiecare zi. Vrem să punem timp deoparte pentru a fi împreună cu Domnul în privat și în secret, pentru a putea avea o părtășie intimă, privată și secretă cu Tine. Dragă Doamne Isuse, atrage-ne spre Tine și păstrează-ne în tovărășia cu Tine în fiecare zi! Fie ca noi să avem un nou început în fiecare dimineață, chemând numele Tău și citind cu rugăciune Cuvântul Tău și să putem să avem timp fixat împreună cu Tine ca să Te savurăm și să ne rugăm zi de zi!

Tratăm cu păcatele în mod deplin și menținem părtășia noastră cu Domnul trăind o viața de rugăciune

Pentru a fi biruitorii care-L savurează pe Cristos ca fiind țara bună și pe care se ostenesc asupra Lui, trebuie să tratăm păcatele în mod deplin, pentru a nu exista nimic între noi și Domnul.

Când ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne curăța de orice nelegiuire și să ne ierte păcatele noastre (1 Ioan 1:7, 9).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și în noi prin părtășia noastră cu El în cuvântul Său, multe lucruri sunt aduse la lumină și Domnul ne va expune păcatele.

Deci trebuie să recunoaștem în lumina Domnului că am făcut păcatul și trebuie să tratăm păcatele noastre, mărturisindu-le în fața Domnului, până când nu există nimic între noi și El.

În Ezec. 1:22 și 26 vedem cele patru făpturi vii (ca un tip reprezentativ al Cristosului corporativ ca expresia corporativă a lui Dumnezeu printre ființele umane) având deasupra lor un cer senin, precum priveliștea unui cristal minunat, iar deasupra lui se afla un tron și cineva care stătea pe el.

Trebuie să avem un cer senin între noi și Domnul, un cer precum vederea cristalului nemaipomenit; trebuie să-I spunem Domnului să ne limpezească cerul, iar din partea noastră, trebuie să mărturisim orice lucru asupra căruia lumina Lui strălucește până când nu există nimic între noi și Domnul.

Când avem un cer senin între noi și Domnul, putem fi sub tronul lui Dumnezeu; El este întronat în ființa noastră și savurăm situația, condiția și atmosfera cerească a prezenței Domnului în noi.

Acesta este punctul cel mai înalt al experienței noastre spirituale – să avem un cer senin, cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui.

Trebuie să-I permitem Domnului să ne cerceteze și să ne curețe în mod deplin; trebuie să tratăm păcatele și greșelile noastre, făcând o mărturisire deplină Domnului în lumina Sa.

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul moment-de-moment, trăind o viață de rugăciune (2 Cor. 13:14; Fil. 4:6-7; Lampa. 3:55-56; cf. Mat. 11:25-26).

Trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul trăind o viață de rugăciune.

În nimic nu ar trebui să fim îngrijorați, ci în toate lucrurile, cu rugăciuni și petiții cu mulțumiri, ar trebui să facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre.

Deschizându-ne Domnului și făcând cererile noastre făcute cunoscute Lui cu rugăciune și mulțumire, facem o mișcare către El, ne îndreptăm spre El și El se îndreaptă spre noi venind ca pacea lui Dumnezeu să ne păzească inima și gândurile noastre în Cristos Isus!

Când facem o mișcare înspre Dumnezeu, Dumnezeu se îndreaptă spre noi ca fiind pacea lui Dumnezeu și toată neliniștea noastră a dispărut; pur și simplu Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos.

Domnul Isus a fost un model în a avea o viață de rugăciune; în Mat. 11:25-26 El a răspuns și a spus… – Nimeni nu L-a întrebat nimic, dar El a fost într-o permanentă comunicare cu Tatăl, așa că a răspuns și a spus.

Pe măsură ce facem cutare și cutare lucri, în timp ce se întâmplă cutare sau cutare lucru, trebuie să ne rugăm mereu și să-I dăm Domnului toate lucrurile, menținând viața noastră de rugăciune cu El.

Doamne Isuse, păstrează-ne într-o părtășie constantă cu Tine în toate situațiile, pentru a Te putea savura și experimenta ca fiind țara noastră bună. Vrem să tratăm cu orice lucru dintre noi și Tine, astfel încât să putem avea un cer senin între noi și să Te întronăm în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și în noi; mărturisim tot ceea ce Tu expui, suntem de acord cu lumina și savurăm curățarea Ta constantă și instantanee de toate păcatele noastre. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine, Doamne, trăind o viață de rugăciune. Amin, Doamne Isuse, refuzăm să ne îngrijorăm, ci, mai degrabă, prin rugăciune și petiție cu mulțumire, facem de cunoscut lui Dumnezeu toate cererile noastre!

Să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi saturați de Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a fi umpluți în duh

Mai ales în aceste vremuri întunecate și dificile, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17; Col. 3:16).

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră în timpul nostru împreună cu El, ne vom pocăi pentru că ne-am irosit timpul și energia pentru atâtea lucruri inutile și fără sens, și vrem să răscumpărăm timpul pentru a fi îmbibați și saturați cu cuvântul lui Dumnezeu.

Ar trebui să răscumpărăm timpul pentru a fi umpluți în duh, bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri în toate (Efeseni 5:18; 1 Tes. 5:16-19).

Voința lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi este ca să ne bucurăm întotdeauna, să ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile să dăm mulțumiri; asta înseamnă să-L savurăm pe Cristos.

Aceste lucruri sunt atât de importante încât chiar ar trebui să fim legali cu privire la aceasta, fiind stricți cu noi înșine; bucuria, mulțumirea și rugăciunea în toate lucrurile ar trebui să fie practica noastră în fiecare zi.

Poate spunem că nu putem mulțumi cu adevărat Domnului pentru soțul nostru, pentru că, dacă ai ști cât de rău este, ai realiza că nu este nimic de mulțumit … Dar, indiferent de tipul de soț, trebuie să te bucuri și să dai mulțumiri in toate lucrurile!

Ar trebui să ne bucurăm pentru soțul sau soția noastră și să-I mulțumim Domnului pentru soțul sau soția noastră. Nu spune că soțul tău este dificil, ci mulțumește Domnului că soțul tău te forțează să te întorci către duhul tău!

Și dacă simțim că nu suntem dispuși să ne rugăm, să ne bucurăm și să mulțumim, trebuie să cerem Domnului să ne facă doritori. Putem chiar să-I spunem,

Doamne, fă-ne dispuși să Te savurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim în toate lucrurile. Nu vrem să ne pierdem timpul făcând tot felul de lucruri inutile și urmărind sau citind lucruri fără folos. Dragă Doamne Isuse, vrem să colaborăm cu Tine să răscumpărăm timpul nostru pentru a fi umpluți în duh bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile! Amin, Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maintain our Fellowship with the Lord through Confessing, Praying, and Pray-reading, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos pentru a-L savura în mod personal și colectiv pentru Trup

02/07/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață de ostenire asupra lui Cristos, o viață de a-L savura în mod personal pe Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Aleluia pentru Cristos atotinclusiv, ca țara noastră bogată, bună, pentru savurarea noastră!

În această săptămână, în studiul nostru de cristalizare a Deuteronomului, ajungem la subiectul: Viața în țară și rezultatul țării – biserica în calitate de templu, locuința lui Dumnezeu, și în calitate de cetate, împărăția lui Dumnezeu.

Suntem în țară; vrem să știm să trăim o viață în țară, iar rezultatul țării este scopul savurării noastre de Cristos ca țară atotinclusivă – biserica în calitate de templu (locașul lui Dumnezeu) și în calitate de oraș (împărăția lui Dumnezeu).

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună după ce au traversat râul Iordan, mana a încetat și în acel an au mâncat produsele agricole din țara bună, căci nu mai exista mană (Iosua 5:12).

Când erau în Egipt, au savurat Paștele; în pustie, au savurat mana, iar acum, în țara bună, au savurat produsele agricole ale țării.

Când copiii lui Israel erau în pustie, aveau mană în fiecare zi; nu trebuiau să muncească pentru mâncarea lor, ci pur și simplu urmau modalitățile prescrise de Dumnezeu de a mânca mana.

Odată ce au intrat în țara bună, însă, mana a încetat și au intrat în stadiul de se osteni asupra țării bune pentru a savura produsele sale bogate.

Trebuie ca nu doar să-L savurăm zilnic pe Cristos ca mană dimineața, pentru care nu trebuie să muncim, ci pur și simplu să ne trezim și să ne exersăm duhul pentru a-L savura.

Trebuie ca să și ne ostenim asupra lui Cristos ca să-l producem pe Cristos; zi de zi trebuie să-L producem pe Cristos.

Trebuie ne ostenim asupra lui Cristos tot timpul și trebuie să căutăm să-L savurăm pe El și să-L experimentăm în orice situație; aceasta înseamnă să ne ostenim asupra lui Cristos, adică să-L savurăm și să-L experimentăm în orice situație.

Dar cu toții trebuie să recunoaștem că ducem lipsă în acest sens, căci de multe ori nu privim către Domnul ca să-L savurăm și să-L experimentăm în toate situațiile.

În Efes. 4:12-13 Pavel a mărturisit că a învățat secretul: a învățat cum să savureze bogata aprovizionare a Duhului lui Isus Cristos în toate situațiile!

Așa că el a știut cum să fie abătut (a fi scăzut) și cum să abundeze (a fi înalt), căci în toate lucrurile și în tot ceea ce a învățat secretul să-L savureze și să-L experimenteze pe Cristos.

Indiferent de situația în care ne aflăm, trebuie să învățăm secretul savurării și experimentării lui Cristos pentru zidirea bisericii ca templu al lui Dumnezeu și ca și cetatea lui Dumnezeu.

Trebuie să fim aprovizionați în mod îmbelșugat cu Duhul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos pentru mărirea Lui și să nu fim dați de rușine în nimic.

Fie ca să căutăm să umblăm cu adevărat în Domnul, ca să-L mulțumim în toate lucrurile (Col. 1:10). Fie ca să fim la fel ca Enoh, obținând mărturia că-I suntem plăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11:5-6).

Cum putem să-L mulțumim pe Dumnezeu în toate lucrurile? Prin a da rod în fiecare lucrare bună și crește prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu.

Dăm roade în fiecare lucrare bună și creștem prin cunoașterea deplină a lui Dumnezeu; în acest fel umblăm demn de Domnul și ne ostenim asupra lui Cristos ca realitate a țării bune.

A da roade în orice lucrare bună se referă la trăirea lui Cristos, la creșterea lui Cristos, la exprimarea lui Cristos și la propagarea lui Cristos în toate privințele; aceasta este esența reală a fiecărei fapte bune creștine.

A ne ostenim asupra lui Cristos ca țară bună înseamnă a-L trăi pe Cristos, a-L crește pe Cristos, a-L exprima pe Cristos și a-L propaga pe Cristos în toate privințele.

Cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună

Trebuie să vedem cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu care să ne permită să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv, simbolizat de țara bună.

Cristos este porțiunea alocată a sfinților în lumină (Col. 1:12); aceasta este porțiunea noastră a lui Cristos ca țară bună. Toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca porțiune alocată și trebuie să se ostenească asupra lui Cristos și să-L savureze în fiecare zi.

Cristos este realitatea țării bune. Din moment ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, trebuie să umblăm în El; aceasta înseamnă să umblăm în Cristos ca țară (Col. 2:6-7).

Am fost înrădăcinați în El și suntem zidiți în El. Pe de o parte, când am fost regenerați, am fost înrădăcinați în Cristos ca pământ, dar această înrădăcinare pe pământ nu este o dată pentru totdeauna, ci este un proces.

Trebuie să fim mai adânc înrădăcinați în Cristos în fiecare zi, având un sistem de rădăcini în Cristos.

A avea un sistem de rădăcini înseamnă că avem experiențe ascunse ale lui Cristos, savurări ascunse dim Cristos, savurare secretă a lui Cristos, astfel încât să putem crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să fim înrădăcinați în jos și să aducem roade în sus (Isaia 37:31). Pentru ca noi să creștem în viață absorbind bogățiile lui Cristos ca țară bună trebui ca mai întâi să creștem în jos, petrecând timp pentru a-L absorbi pe Domnul în timpul nostru personal și privat cu El.

În timpul nostru personal, privat și secret cu Domnul, ne putem lua timp să-L absorbim pe Domnul. În timpul nostru cu Domnul vrem să-L contactăm, să-L experimentăm, să-L savurăm, să-L atingem și să fim atinși de El.

Când ne înrădăcinăm în jos prin savurarea și experimentarea noastră secretă și ascunsă a lui Cristos, dăm și roade în afară.

De multe ori dimineața ne grăbim timpul cu Domnul; ne grăbim să citim Biblia sau înviorarea de dimineață, crezând că ne facem treaba în a-L contacta doar citind cu rugăciune un verset și citind câteva paragrafe, fără a-L contacta pe Domnul.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul, să nu ne grăbim timpul cu El, ci mai degrabă să ne rugăm cuvântul înapoi Domnului, pentru a-L absorbi.

Fie să prețuim timpul nostru împreună cu Domnul! Și când credem că nu știm ce să facem sau ce să spunem în timpul nostru cu Domnul, putem să-L rugăm să ne învețe ce să facem și ce să spunem și să-L lăsăm să ne atingă.

Doamne Isuse, vrem să petrecem zilnic timp cu Tine în cuvântul Tău pentru a Te absorbi, astfel încât să putem trimite rădăcini în Tine și să avem o creștere corespunzătoare în sus. Doamne, vrem doar să Te atingem, să Te vedem, să Te savurăm, să Te experimentăm și să fim atinși de Tine în timpul nostru cu Tine. Venim din nou la Tine pentru a obține viața în cuvânt. Vorbește-ne, Doamne, și vom spune Amin cuvântului Tău și îl vom repeta înapoi înaintea Ta. Amin, Doamne, Te iubim și iubim cuvântul Tău!

Trăind o viață de a ne osteni asupra lui Cristos pentru a-L savura personal și corporativ pentru Trup

Trebuie să trăim o viață de osteneală asupra lui Cristos, o viață de savurare personală a lui Cristos, astfel încât să-L putem savura împreună împreună pentru zidirea Trupului ca templul, casa, Dumnezeul cel viu (1 Corinteni 3:16; 1 Tim. 3:15).

Cristosul nostru este nemăsurat de bogat, dar biserica de astăzi e plină de sărăcie; de ce oare e așa? Acest lucru se datorează faptului că copiii Domnului sunt nepăsători; ei sunt leneși.

De multe ori suntem leneși; noi nu facem lucruri în Cristos, cu Cristos, prin Cristos, prin intermediul lui Cristos, lăsându-l pe Cristos să trăiască prin noi și să facă totul și să fie totul în noi și prin noi.

Fie ca noi să începem de dimineața, iubind nu patul nostru ci timpul nostru împreună cu Domnul și putem fi înviorați de Tată dimineață după dimineață pentru a auzi instrucțiunile Sale și pentru a primi cuvântul Său, pentru a putea să vorbim un cuvânt potrivit celor osteniți (Isaia 50:4-5).

Voința lui Dumnezeu pentru noi este să-L savurăm pe Cristos. După cum vedem în Evrei 10:5-10, voința Lui pentru noi chiar acum este să-L savurăm pe Cristos; El a înlăturat sacrificiile animalelor și S-a stabilit pe El însuși drept realitatea unică a tuturor ofrandelor pe care noi să-L luăm, să-L primim și să-L savurăm zilnic – aceasta este voia lui Dumnezeu!

Dumnezeul nostru este credincios; El ne-a chemat în părtășia, participarea în comun a Fiului Său, Isus Cristos Domnul nostru (1 Corinteni 1:9).

Nu numai că atunci când obținem o slujbă mai bună, o mașină nouă sau când absolvim școala, putem spune că Dumnezeu este credincios; mai degrabă, Dumnezeul nostru este credincios pentru a îndepărta toți idolii, tot ceea ce avem în ființa noastră și posedăm și iubim mai mult decât Cristos.

Orice avem și chiar ce suntem putem fi un idol; suntem la fel ca poporul lui Israel în a fi necredincioși lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Dumnezeu este credincios în faptul că ne-a chemat în părtășia Fiului Său – și totuși se poate ca El să nu pară credincios în grija bunăstării noastre.

Credincioșia lui Dumnezeu nu este conform înțelegerii noastre naturale. Poate că ne așteptăm să primim pace și binecuvântare, dar avem bucluc, probleme de sănătate și pierderea lucrurilor noastre; oare mai spunem că Dumnezeu este credincios atunci când toate acestea ni se întâmplă?

Dumnezeul nostru este credincios în scopul Său de a îndepărta tot ceea ce Îl înlocuiește, pentru ca noi să bem numai din El ca fântână a apelor vii!

Dumnezeu este credincios în a ne conduce în economia Sa pentru a-L savura pe Cristos, a-L absorbi pe Cristos, a-L bea pe Cristos, a-L mânca pe Cristos și a-L asimila pe Cristos, pentru ca El să crească în noi pentru a-și îndeplini economia.

Deci trebuie să căutăm să-L savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație; a ne osteni asupra lui Cristos înseamnă a-L savura pe Cristos și a-L experimenta în orice situație.

Fie ca noi să ne consacrăm Domnului în fiecare zi pentru a-L savura și pentru a-L experimenta.

În Fil. 3: 7-14 Pavel a spus că el a socotit toate lucrurile ca fiind pierderi în contul excelenței cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul său; el dorea doar să-L câștige pe Cristos, să fie găsit în El și să aibă mai mult din El, considerând toate celelalte drept gunoaie, refuz și murdărie.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a-L câștiga pe Cristos; în fiecare zi vrem să câștigăm mai mult din Cristos și în fiecare întâlnire vrem să câștigăm mai mult din El.

Cristos este premiul nostru nu numai în Împărăția milenară, ci și astăzi! Vrem să-L cunoaștem și să fim găsiți în El, cunoscându-l pe Cristos în mod subiectiv și experimental.

Pentru aceasta, Îl urmărim pe Cristos, astfel încât, așa cum El a pus stăpânire pe noi, să-L apucăm și noi.

Amin, fie ca să uităm de lucrurile care ne stau în urmă și să ne îndreptăm spre lucrurile care sunt înainte, ca să-L câștigăm pe Cristos!

Ori de câte ori venim la adunări pentru a ne închina Domnului, nu trebuie să venim cu mâinile goale; mai degrabă, trebuie să venim cu mâinile noastre pline de Cristos.

În Deut. 16:15-17 vedem că nu ar trebui să ne arătăm înaintea lui Iehova cu mâinile goale; când mergem la întâlnire, nu ar trebui să mergem cu mâna goală, ci mai degrabă, să avem ceva din Cristos gata de împărtășit cu sfinții.

Zi de zi ne ostenim asupra lui Cristos și venim la întâlnire cu ceva din Cristos pentru a da sfinților!

Adevăratul sens de a fi preot este să avem mâinile noastre umplute; mâinile noastre trebuie să fie umplute cu produsul din Cristos și cu savurarea lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm, să-L dăm pe Cristos altora.

Trebuie să producem suficient din Cristos, astfel încât să rămână un surplus pentru săraci și nevoiași, pentru preoți și leviți și cu tot ce este mai bun pentru Domnul Însuși (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11).

Întotdeauna vor exista sfinți nevoiași în viața de biserică, căci Domnul vrea ca noi să-L administrăm pe Cristos lor. A ne închina lui Dumnezeu cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu.

Ori de câte ori ne adunăm, fiecare are o porțiune din Cristos și fiecare își poate împărtăși porțiunea sa de Cristos cu alții pentru a savura, a edifica și pentru a zidi (1 Cor. 14:26).

Fiecare dintre noi are un aspect diferit al lui Cristos; Îl posedăm și Îl păstrăm pe Cristos ostenindu-ne asupra lui Cristos și putem aduce porția noastră de Cristos pentru ca și alții să o savureze împreună cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de a osteni asupra lui Cristos, o viață de a-L savura pe Cristos în mod personal, astfel încât să-L savurăm împreună cu sfinții în mod colectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, izbăvește-ne să fim nepăsători sau leneși în țară. Fie ca să ne ostenim zilnic asupra Cristosului bogat și să lucrăm asupra lui Cristos zi de zi pentru a-L câștiga și a fi constituiți cu El. Doamne, uităm lucrurile din trecutul nostru și ne îndreptăm către Cristosul vast, inepuizabil, care se află înaintea noastră ca să-L savurăm, să-L obținem, să-L posedăm și să avem o porție de vârf pe care să o împărtășim cu sfinții la întâlniri și cu Dumnezeu! Amin, Doamne, căutăm să Te savurăm și să Te experimentăm în orice situație și vrem să-L aducem pe Cristosul pe care-L savurăm și-L experimentăm la întâlnire pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living a Life of Labouring upon Christ to Enjoy Him Personally and Collectively for the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră de a-L trăi și de a lupta pentru a rămâne în Cristos și a-L savura

30/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L luăm pe Cristos ca și cale și să-L trăim în ceea ce este El, și anume să-L exprimăm și să-L manifestăm; de asemenea, luptăm războiul spiritual pentru Cristos pe măsură ce rămânem în Cristos.

Pe măsură ce Îl iubim pe Dumnezeu și ne temem de Dumnezeu, fiind plini atât de Dumnezeu, cât și de dragoste și de o teamă sănătoasă față de Dumnezeu, nu numai că vom păstra poruncile lui Dumnezeu, ci vom merge și pe căile Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, dragostea noastră pentru El este completată de frica noastră de El și de o reverență plină de venerație. Nu judecăm lucrurile doar în exterior, ci Îl cunoaștem pe Dumnezeu în căile Sale.

Moise a cunoscut nu doar lucrările lui Dumnezeu – care erau miraculoase și minunate; el a cunoscut de asemenea căile lui Dumnezeu, pentru că Îl cunoștea pe Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu trebuie doar să știm ce poate face Dumnezeu pentru noi și pentru poporul Său, ci să-L cunoaștem pe Dumnezeu Însuși, să știm ce este El și să fim una cu El pentru a putea merge pe căile Sale.

De fapt, orice este Dumnezeu, este o cale pentru noi; Dumnezeu este iubire, lumină, sfințenie și dreptate și toate acestea sunt căile Lui.

Fiind uniți cu El în mod organic, Îl putem cunoaște într-un mod intrinsec – Îl putem cunoaște nu numai în ceea ce El face, ci în ceea ce El este și, pe măsură ce Îl cunoaștem, umblăm conform căilor Sale.

O astfel de cunoaștere a lui Dumnezeu nu este obiectivă sau exterioară, ci subiectivă și lăuntrică; Îl cunoaștem pe Dumnezeu în calea Sa crezând în El, adică ținându-ne de El în unirea noastră organică cu El.

Pe măsură ce rămânem în această unire organică cu Domnul, persoana Sa și persoana noastră se unesc, atributele Sale și ale noastre se contopesc, iar în această minunată unire organică Îl cunoaștem pe Dumnezeu în mod subiectiv, în conformitate cu căile Sale de onestitate, dreptate, dreptate, iubire, etc. și umblăm conform căilor Lui.

Pe măsură ce trăim în unirea organică cu Domnul, îl trăim pe Dumnezeu, îl exprimăm pe Dumnezeu, Îl manifestăm pe Dumnezeu și Îl mărim pe Dumnezeu; calea de a face acest lucru este pur și simplu rămânând în unirea organică cu Domnul și îl vom mări.

În cartea Deuteronom ni se spune din nou despre cine și ce este Dumnezeul nostru; El nu numai că ne eliberează din lume și ne aduce în pustie, ne hrănește cu mâncare cerească, ne dă revelație cu privire la zidirea Lui și ne face pe poporul Său, etc.

Chiar mai mult, Dumnezeul nostru îi iubește pe străini și călători și îi hrănește; El este sfânt și drept; El nu se uită la fața omului și nu ia mită ci execută dreptate pentru orfan și pentru văduvă. A umbla pe căile lui Dumnezeu înseamnă a umbla după ceea ce este Dumnezeu.

Să-L luăm pe Cristos ca și calea noastră pentru a-L trăi în ceea ce El este pentru a-L mări și a-L manifesta

Trebuie să umblăm pe căile lui Dumnezeu; Dumnezeul care este calea noastră este Cristos și pentru ca noi să-L luăm pe Cristos ca și calea noastră înseamnă ca noi să-L trăim în ceea ce este El.

Să-L trăim pe Cristos în ceea ce El înseamnă să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm și chiar să-L mărim (Ioan 14:6; Fil. 1:20-21).

Cristos este calea și realitatea și viața; felul în care ar trebui să trăim este Cristos, iar noi Îl putem cunoaște pe Cristos și căile Lui prin unirea noastră organică cu Cristos.

Pe măsură ce Îl cunoaștem pe Cristos, Îl luăm pe Cristos ca fiind calea noastră și; când facem acest lucru, suntem în stare să-L trăim în ceea ce este El; rezultatul este că Îl manifestăm și Îl mărim.

Când luăm ceea ce Dumnezeu este ca și calea noastră și mergem pe aceste căi, Îl trăim pe Dumnezeu. Trebuie să fim astfel de oameni – trebuie să-L luăm pe Dumnezeu în ceea ce este El și să-L trăim în ceea ce este El; Cristos este calea noastră, când Îl luăm ca și cale, Îl trăim, Îl exprimăm, Îl manifestăm și Îl mărim.

Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca și calea noastră și să acționăm așa cum El acționează; putem merge pe căile lui Dumnezeu de a-L trăi pe Dumnezeu, de a-L exprima pe Dumnezeu, de a-L manifesta și de a-L mări pe Dumnezeu.

În viziunea Noului Ierusalim din Apocalipsa 21:21, vedem că există o singură stradă din aur pur; aceasta înseamnă că natura lui Dumnezeu este calea noastră unică.

Fiind cei care trăiesc în viața de biserică în calitate de anticipare și miniatură a Noului Ierusalim, trebuie să umblăm în calea unică, care este natura lui Dumnezeu.

Râul cu apa vieții iese din tronul lui Dumnezeu și al Mielului și curge în mijlocul străzii (Apocalipsa 22:1).

Aceasta arată că Dumnezeu este atât calea noastră (așa cum este simbolizat de stradă), cât și viața noastră (așa cum este simbolizat de râul vieții și de pomul vieții din mijlocul străzii).

Când Îl luăm pe Dumnezeu ca viață, viața și natura Sa devin calea pe care mergem. Astăzi trebuie să fim cei care se tem de Dumnezeu și umblă pe căile Lui.

Facem acest lucru împărtășindu-ne din El ca apa vieții și pomul vieții în duhul nostru contopit, deoarece în acest fel participăm la natura divină și putem merge pe căile lui Dumnezeu.

Îl luăm pe Dumnezeu ca viață, iar viața Sa cu natura Sa devine apoi calea pe care mergem (1 Ioan 5:13; 2 Pet. 1:4).

Noi nu am primit viața și natura lui Dumnezeu doar o dată pentru totdeauna; trebuie să continuăm zilnic să savurăm viața lui Dumnezeu și să umblăm conform naturii Sale divine.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu ca viață și Îl luăm pe Cristos ca și calea noastră, Îl vom trăi pe Cristos în ceea ce este El și în acest fel Îl vom exprima, Îl vom manifesta și Îl vom mări.

Doamne Isuse, Te luăm ca viață și ca și calea noastră; Te luăm ca și calea noastră zi de zi pentru ca noi să Te trăim în ceea ce ești. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, pentru ca noi nu doar să știm despre Tine sau despre ceea ce faci, ci să Te cunoaștem în mod intim și intrinsec, chiar să cunoaștem căile Tale. Doamne, vrem să avem un gust anticipat a Noului Ierusalim în viața noastră creștină și în viața de biserică, luându-L pe Dumnezeu ca viață și umblând după natura divină în viața noastră de zi cu zi!

Să luptăm să rămânem în Cristos și să savurăm ce Dumnezeu ne-a dat, știind că Dumnezeu luptă pentru noi!

În Deut. 20:1-20 vedem că copiii lui Israel au ieșit în luptă pentru a lupta împotriva dușmanilor lor; azi suntem și noi într-un război. Trebuie să-i alungăm pe cei care uzurpă pământul bun, așa că lupta este implicată.

Este posibil să credem că nu suntem un luptător și nu putem lupta cu adevărat, dar trebuie să ne dăm seama că țara bună este pregătită pentru noi, iar țara bună este în duhul nostru contopit!

Deci, atunci când ne întoarcem către duhul nostru și savurăm unirea organică cu Domnul, Îl atingem, Îl savurăm ca țara bună și luptăm bătălia în unirea organică cu Domnul, pentru că El luptă în noi și pentru noi!

În acest război luptăm pentru Cristos și ca să rămânem în Cristos. Lupta noastră nu este pentru victorie; victoria a fost câștigată, stăm în victoria lui Cristos și ne luptăm pentru a rămâne în Cristos!

Lupta noastră nu este pentru cutare sau cutare lucru – lupta noastră este să rămânem în Cristos, să rămânem în unirea organică, care este atât intrarea noastră în țara bună, cât și în realitatea țării bune.

Dacă vrem să-L posedăm pe Cristos și să trăim în Cristos ca țara noastră, trebuie să luptăm împotriva dușmanilor spirituali (Col. 1:12; Efeseni 3:8; 6:10-18).

Pe măsură ce luptăm, trebuie să ne dăm seama că luptăm pentru ceea ce Dumnezeu deja ne-a dat; odată ce dușmanii vor fi învinși, țara va fi eliberată ca să fie moștenirea noastră.

De fapt, nu suntem noi cei care luptăm; Dumnezeu merge cu noi și El luptă pentru noi (vezi Deut. 20:3-4).

Nu suntem noi cei care se luptă; lupta noastră este să rămânem în El, să locuim în El și să fim în unirea organică cu El și El va lupta în noi, cu noi, pentru noi și prin noi.

Atâta timp cât rămânem în El, atâta timp cât rămânem în această uniune organică cu Domnul, savurăm atât țara bună și luptăm împotriva dușmanilor pentru a-i îndepărta de pe țară.

Lupta noastră este de fapt locuința noastră; unde locuim, de acolo luptăm și, așa cum locuim în Cristos, luptăm în Cristos și Cristos luptă în noi.

Pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul, există o cale ca noi să avem securitate, apărare și victorie. Aleluia!

Este adevărat că este datoria noastră să luptăm, dar nu putem îndeplini această datorie singuri; ne putem îndeplini datoria de a lupta doar prin credința în Domnul, adică numai de Domnul Însuși, ca viață și viață.

Pe măsură ce Îl luăm pe Domnul ca viața și rezerva noastră de viață, putem lupta deoarece El luptă în noi și prin noi. Trebuie să credem că Domnul ne-a rânduit să luptăm și că El va lupta pentru noi.

Suntem rânduiți să luptăm; luptăm războiul, dar această luptă este în principal să ne ținem de El, rămânând în duhul contopit ca țară bună, iar pe măsură ce ne ocupăm de unirea noastră organică cu Domnul, bătălia este câștigată.

Ar trebui pur și simplu să luăm cuvântul Domnului și să-L ascultăm, știind că rezultatul depinde de El (Deut. 1:30).

Cu toate acestea, faptul dacă luptăm sau nu depinde de noi înșine; așa cum se vede în Deuteronom, dacă cineva tocmai s-a căsătorit cu o soție, a cumpărat o vie sau este implicat într-o anumită afacere, el poate evita lupta, deoarece trebuie să se bucure de soția sa, să aibă grijă de vie și este implicat în afacere.

În mod similar astăzi în viața de biserică nu trebuie să mergem la război, dar dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos ca un țară bună atotinclusivă, vom lupta.

Cu toate acestea, dacă prioritatea noastră este noua noastră soție, via noastră sau afacerea noastră, nu putem merge la război, pentru că inima noastră nu este pe deplin pentru Domnul.

Fie ca noi să avem grijă de Domnul ca fiind prima noastră prioritate, să trăim în duhul contopit cu El și să-i permitem să facă totul, inclusiv să fie victorios pentru noi!

Doamne Isuse, ne luptăm să rămânem în Tine, căci Tu ești totul pentru noi. În noi înșine nu ne place să luptăm și nu suntem luptători, dar suntem una cu Tine, suntem uniți în mod organic cu Tine și luptăm pentru ceea ce Dumnezeu ne-a dat! Aleluia, Dumnezeu ne-a dat deja țara bună, iar noi astăzi putem lupta în Cristos și prin Cristos pentru a lua în stăpânire țara bună! Amin, Doamne, ne dăm Ție să luptăm în război, știind că nu suntem cei care luptăm, ci Dumnezeu merge împreună cu noi și luptă pentru noi! Credem că Domnul ne-a rânduit să luptăm și că El va lupta pentru noi; pur și simplu luăm cuvântul Tău și îl ascultăm, știind că Tu ne-ai dat țara și Cristos a obținut victoria! Aleluia!

Să-L cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, știind ce fel de persoană ar trebui să fim și pe ce cale să umblăm

Dacă studiem amănunțit aceste lucruri, Îl vom cunoaște mai bine pe Dumnezeu și vom ști, de asemenea, ce fel de persoană ar trebui să fim, ce fel de ființă ar trebui să avem și pe ce cale ar trebui să umblăm (Deut. 4:20, 40).

Acest tip de experiență descrisă mai sus ne permite să știm cine este Dumnezeu, care sunt atributele Sale și ce fel de persoană trebuie să fim pentru a intra în țara bună.

Ne dăm seama că acest lucru este condițional – nu este obligatoriu.

Suntem sub guvernarea lui Dumnezeu, dar nu suntem obligați să intrăm în țara bună; dacă totuși vrem să intrăm, trebuie să fim cei care Îl iubim, să ne temem de El cu dragoste plină de venerație și să avem încredere în El.

Trebuie să privim dincolo de aparentele discrepanțe din viața noastră de zi cu zi și să vedem în spatele acelor lucruri – să vedem grija Sa iubitoare în a aranja aceste lucruri pentru a-L cunoaște mai bine.

Fie ca să nu-L pierdem din vedere, ci să ne ținem de El în unirea noastră organică cu El, chiar și atunci când nu are sens să facem asta!

Dacă studiem cu rugăciune aceste lucruri și luptăm să rămânem în El, vom ști ce fel de ființă ar trebui să avem, ce fel de persoană ar trebui să fim și pe ce cale ar trebui să umblăm.

Ar trebui să umblăm înaintea lui Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este Dumnezeu (Deut. 8:6).

Deoarece avem viața lui Dumnezeu, ar trebui să învățăm de la El să fim la fel ca El; pentru a face toate lucrurile pe care le cere Dumnezeu, avem nevoie de viața divină, de viața care lucrează cu Dumnezeu pentru poporul Său (Ioan 3:15; 1 Ioan 5:11-13; 2 Pet. 1:4; Mat. 5:48).

Putem îndeplini toate cerințele Domnului doar prin viața lui Dumnezeu, viața eternă divină, care este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos (Ioan 14:6; 1 Ioan 5:11), care este realizat ca Duh dătător de viață (Ioan 14:16-20; 1 Cor. 15:45).

Amin, fie ca noi să fim cei care suntem calificați de Domnul pentru a moșteni țara bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Taking Christ as our Way to Live Him and Fighting to Remain in Christ and Enjoy Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Când ne temem de Dumnezeul cel viu, vom umbla pe căile Sale de a-L trăi pe Dumnezeu și de a-L exprima pe Dumnezeu

29/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lipsa temerii de Dumnezeu este îngrozitoare – este sursa multelor feluri de nelegiuire; trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul cel viu și să ne dăm seama că El nu se lasă batjocorit, ci mai degrabă El vede totul și judecă totul manifestând totul.

Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul și puterea noastră, iar pe de altă parte, trebuie să ne temem de El.

În această lume de azi în care există un spirit predominant de răzvrătire care operează în toți oamenii, trebuie să luăm conducerea pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu și a fi plini de o teamă potrivită față de Dumnezeu.

Dacă ne dăm seama că Dumnezeu a așezat țara bună înaintea noastră, că El și-a pus ochii asupra noastră că vom avea și vom moșteni pământul bun, atunci nu vom fi indiferenți, ci Îl vom iubi pe Dumnezeu și ne vom teme de Dumnezeu, astfel încât să putem fi calificați să savurăm țara bună.

Fie ca noi să nu fim doar cei care Îl iubim, ci și să-L contactăm într-un mod venerație în dragostea noastră pentru El.

Fie ca Domnul să ne umple cu o teamă potrivită de Dumnezeu, realizând că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii și, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne temem de El și să fim plini de venerație de El.

Dumnezeu este în control; El este atotputernic; El este suveran; El este pe tron; iar noi, ca poporul Său, Îl iubim și avem o teamă sănătoasă față de El, nu suntem neglijenți, ci mai degrabă ne lucrăm propria noastră mântuire în frică și tremur, pentru că Dumnezeu este cel care operează în noi.

Pe măsură ce ne temem de Dumnezeu, dorim să fim despărțiți, sfințiți pentru El ca popor sfânt și vrem să fim infuzați cu elementul Său sfânt pentru a fi la fel de sfinți ca El.

Deoarece Dumnezeu este sever față de cei care sunt răzvrătiți, în special față de cei din poporul Său care sunt răzvrătiți, trebuie să ne temem de El.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne fie frică de El, ci că ar trebui să fim plini de o teamă sănătoasă față de El, realizând că El îi disciplinează pe cei pe care îi iubește și că este drept și sfânt.

Cu toții vom eșua și Domnul va expune orice răzvrătire în noi, dar trebuie să ne supunem lui Dumnezeu și să fim plini de o teamă corespunzătoare față de El. Dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie echilibrată de frica noastră pentru El.

Să-L cunoaștem și să ne temem de Dumnezeul cel viu care judecă toate lucrurile manifestând toate lucrurile

Oricine practică păcatul practică și nelegiuirea, iar păcatul este nelegiuire (1 Ioan 3:4).

Omul neagă astăzi stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului și vrea să iasă de sub principiul stăpânirii lui Dumnezeu asupra omului; nelegiuirea este păcat, iar păcatul este nelegiuirea.

Lipsa de temere de Dumnezeu este un lucru îngrozitor, căci este sursa de tot felul de nelegiuiri.

Cu toții trebuie să învățăm să ne temem de Dumnezeul cel viu; nu ar trebui să fim neglijenți, pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit: ceea ce semănăm, aceea vom și recolta (Gal. 6:7).

Pentru a ne împărtăși din sfinția Sa, Dumnezeu ne disciplinează; El ne iubește, așa că El ne disciplinează și El pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește (Evrei 12:6).

Judecata Sa începe de la casa Sa (1 Pet. 4:17), deci trebuie să ne temem de Dumnezeu.

După cum a spus Pavel, este un lucru înfricoșător să cădem în mâinile Dumnezeului viu (Evrei 10:31), iar Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29).

El vede ce facem; El aude lucrurile pe care le spunem; și El știe inima noastră și ce gândim. Este un lucru înfricoșător ca noi să cădem în mâinile Dumnezeului viu; trebuie să învățăm să ne temem de El.

Dumnezeu ne cercetează intențiile, gândurile, emoțiile noastre și tot ceea ce există în ființa noastră interioară; nimic nu poate fi ascuns sau acoperit înaintea Lui.

Pe măsură ce gândim lucrurile, facem lucrurile și spunem lucrurile, trebuie să fim plini de o teamă sănătoasă de Dumnezeu, cunoscându-L pe și temându-ne de Dumnezeul cel viu care judecă toate lucrurile.

El ne judecă starea și ne manifestă situația; judecata Sa este pentru a manifesta toate lucrurile (1 Corinteni 3:13; Efeseni 5:13; 1 Tim. 5:24).

Dumnezeu manifestează toate lucrurile; acest lucru dovedește că El este un Dumnezeu viu și El nu trece nimic cu vederea. Dacă dorim să facem un spectacol și să manifestăm că suntem o persoană care se teme de Dumnezeu, Dumnezeu va manifesta în cele din urmă toate lucrurile.

În Gen. 39-41 vedem cum Iosif a fost manifestat de Dumnezeu ca fiind un om care se teme de Dumnezeu și a fost întronat; deși a fost pus în închisoare și a fost limitat până la cel mai înalt grad, ceea ce el era a ieșit la iveală și Dumnezeu l-a manifestat și l-a adus la tron.

Dacă pur și simplu dorim să facem un spectacol al dragostei noastre pentru Dumnezeu, într-o zi vom fi expuși, iar ceea ce este în noi se va manifesta.

Intenția noastră de a face un spectacol al credinței noastre înaintea oamenilor va fi expusă, iar Dumnezeu va manifesta dacă greșim sau avem dreptate.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu; El nu este nepăsător, ci El este Suveranul universului, El are autoritate asupra tuturor lucrurilor și nu trece cu vederea nimic.

Dumnezeul nostru este atât măreț cât și delicat, fin; trebuie să ne temem de El și să avem încredere în El ca fiind Dumnezeul cel viu.

El vrea să ne facă părtași naturii Sale, părtași la sfințenia Sa, pentru ca El să Se manifeste în noi și prin noi ca sfințenie, dreptate, lumină și dragoste.

Dumnezeul viu pe care Îl slujim nu este batjocorit.

Istoria bisericii dovedește că un creștin care nu se teme de Dumnezeu nu va avea un sfârșit bun; un astfel de creștin va avea un sfârșit mizerabil. Cu toții cunoaștem câteva exemple ale celor care nu s-au temut de Dumnezeu și au făcut totuși multe lucruri în numele lui Dumnezeu, iar sfârșitul lor a fost mizerabil.

Faptul dacă un credincios se teme sau nu de Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu va fi manifestat de către Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să ne gândim în mod serios înaintea Domnului, Doamne, am rostit oare un cuvânt ușuratic? Am interacționat întâmplător și în mod neglijent cu cineva? Am spus un cuvânt jignitor? Și mai mult, Doamne, a existat astăzi un timp în care m-am trăit pe mine însumi și nu Te-am atins?

Doamne Isuse, izbăvește-ne de lipsa de a se teme de Dumnezeu, care este sursa tuturor felurilor de nelegiuire. Fie ca să considerăm că este un lucru înfricoșător să cădem în mâinile Dumnezeului viu, realizând că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Mulțumim Doamne că ne iubești și ne disciplinezi. Își mulțumim că ne judeci în această epocă, pentru ca ceea ce este în noi să se manifeste. Doamne, avem încredere în Tine și ne temem de Tine. Umple-ne cu dragoste pentru Tine și cu o teamă sănătoasă pentru Dumnezeu, realizând că nu putem fi nepăsători sau ușuratici în viața noastră de zi cu zi. Mântuiește-ne de la a trăi pe noi înșine și nu pe Tine!

Când ne temem de Dumnezeu, vom umbla pe căile Sale pentru a-L trăi pe Dumnezeu, a-L exprima pe Dumnezeu și a-L mări pe Dumnezeu

Copiii lui Israel nu numai trebuiau să păzească poruncile lui Dumnezeu, ci și să umble pe căile Lui (Deut. 8:6; 10:12-21).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să păzim cuvântul Său; dragostea noastră trebuie să fie completată și consolidată de frica noastră față de El într-o reverență plină de venerație.

Atunci vom fi cei care nu numai că cunoaștem lucrurile pe care le face Dumnezeu, adică nu numai că Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin lucrările Sale, ci Îl vom cunoaște prin căile Sale.

Întregul nostru viitor spiritual depinde de faptul dacă Îl cunoaștem sau nu pe Domnul după căile Sale. Când ne temem de Dumnezeu, vom merge pe căile lui Dumnezeu (Deut. 8:6; Exo 33:13).

Trebuie ca nu doar să-L iubim pe Domnul și să ne temem de El, ci și să umblăm pe căile Sale; Dumnezeu face cunoscut faptele Sale de toți oamenii și tot poporul Său poate vedea faptele Sale, dar numai cei care îl cunosc pe Dumnezeu în mod intim pot cunoaște căile Sale.

Fie ca să ne rugăm la fel ca Moise, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și căile Sale, ca să-L cunoaștem. Căile lui Dumnezeu sunt de fapt ceea ce este Dumnezeu (Psa. 103:7).

Dumnezeu a făcut de cunoscut căile Sale lui Moise și faptele Sale copiilor lui Israel; Moise L-a cunoscut pe Dumnezeu în modul cel mai profund, conform ființei Sale intrinseci, în căile Sale.

Orice este Dumnezeu, este o cale spre noi; de exemplu, Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este o cale pe care să umblăm (Rom. 8:4; Gal. 5:25; 1 Ioan 4:8, 16).

Cunoașterea lui Dumnezeu în căile Sale este ceva subiectiv; trebuie să-L cunoaștem în căile Sale, crezând în El, ținându-ne de El în uniunea noastră organică cu El.

Apoi, în timp ce facem acest lucru, persoana noastră se contopește cu El, atributele Sale se contopesc cu ale noastre și avem atribute comune, o ființă contopită și cunoaștem prin atributele Sale ceea ce intenționează, ce ar trăi.

Apoi, pe măsură ce trăim acel lucru, Îl cunoaștem conform căilor Sale de dragoste, onestitate, dreptate, sfințenie, pace și bucurie. Le cunoaștem prin unirea noastră cu El, cunoscându-L în mod intrinsec.

Prin urmare, ca noi să umblăm pe căile lui Dumnezeu înseamnă să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm pe Dumnezeu și să-L mărim pe Dumnezeu (Rom. 2:4; 11:22; Tit 3:4-5; Fil. 1:20-21).

Cum Îi cunoaștem căile, Îl trăim, Îl manifestăm și Îl exprimăm? Este prin a fi în cuvântul Său, prin a fi infuzat cu El prin cuvântul Său viu.

Prin Biblie și prin duhul nostru contopit, ajungem la Cristos ca cuvânt care a fost suflat de Dumnezeu și, ca atare, putem să-L avem ca Acela care manifestă căile Sale și Îl cunoaștem în căile Sale.

Când ne temem de Dumnezeu, vom merge pe căile Sale; căile lui Dumnezeu sunt ceea ce Dumnezeu este – El este dragoste, Îl iubește pe străin și îi dă mâncare și îmbrăcăminte, așa că ar trebui să umblăm pe calea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt, iar sfințenia Sa este o altă cale pentru umblarea noastră.

El se uită la fața omului și nu ia mită; ar trebui să luăm acest lucru ca fiind o cale, ca să nu privim la fața oamenilor și să nu primim mită.

Dumnezeu execută dreptate pentru orfan și pentru văduvă și ar trebui să mergem pe calea dreptății Sale. Trebuie să învățăm căile lui Dumnezeu – ce este Dumnezeu și cum acționează și se comportă El (Exod 33:13).

Doamne Isuse, fă-ne cei care se tem de Dumnezeu și umblăm pe căile lui Dumnezeu. Fie ca noi să cunoaștem nu numai lucrările Tale, ci și căile Tale și să-L cunoaștem pe Dumnezeu în căile Sale. Doamne Isuse, este dorința noastră să Te cunoaștem nu numai în ceea ce faci, ci și în ceea ce ești! Vrem să umblăm în căile lui Dumnezeu pentru ca noi să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm pe Dumnezeu și să-L mărim pe Dumnezeu! Vrem să Te respirăm prin cuvântul Tău, inhalând ceea ce ești în cuvântul Tău ca Tu să-Ți infuzezi ființa, căile Tale și tot ceea ce ești întru noi ca noi să umblăm pe căile lui Dumnezeu pe măsură ce Îl iubim pe Dumnezeu și ne temem de Dumnezeu!