Când nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos; pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii, nu numai pe Dumnezeul cel viu, ci și mai mult, pe Dumnezeul învierii.
Mulțumim Domnului că nu numai că a înviat din morți, ci și mai mult, că este învierea însăși! Aleluia, Isus Cristos este învierea și viața, iar astăzi El, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru pentru a aplica realitatea învierii Sale în ființa noastră! Omenesc vorbind, este imposibil să învingi moartea; poate o putem amâna, dar nu o putem învinge niciodată.
Dar vedem aici o persoană, Isus Cristos, care a biruit moartea și a ieșit din moarte prin înviere, și El este învierea și viața pentru noi. Din punct de vedere omenește, s-ar putea să nu reușim niciodată să învingem moartea, pentru că putem muri ca cei dinaintea noastră; spiritual vorbind, totuși, putem birui moartea, pentru că avem viața învierii în duhul nostru!
La om, sunt multe lucruri care sunt imposibile, inclusiv transformarea noastră și conformarea cu chipul lui Cristos, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile! De multe ori în viața noastră creștină ajungem în situații și atingem lucruri care ne aduc la conștientizarea că nu suntem nimic și nu putem face nimic, pentru că nu putem răzbate sau birui.
Când ajungem la capătul puterilor noastre și realizăm că suntem cu totul inutili, atât în viața noastră creștină, cât și în slujirea noastră față de Dumnezeu, Dumnezeu poate veni ca viața învierii și poate fi exprimat prin noi. Când ne dăm seama de propria noastră incapacitate, putem experimenta capacitatea lui Dumnezeu.
Acesta nu este doar un motto sau o zicală minunată de înrămat; aceasta trebuie să devină realitatea noastră. În viața noastră creștină de zi cu zi trebuie să ne întoarcem spre Domnul și să Îl savurăm, depizând de El pentru toate lucrurile.
Când lucrurile depășesc puterea noastră de a face față și de a trece prin ele, ne putem pur și simplu să ne încredem în Domnul, pentru că El, ca viața învierii, este în noi. Specialitatea Lui este să învingă moartea; moartea pentru noi este imposibil de biruit, dar pentru El, nu este o problemă: El a biruit moartea și El este în noi pentru a birui moartea în noi.
A experimenta învierea înseamnă a realiza că nu o putem face și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi. El în noi o poate face. Noi nu o facem, dar El poate. Așa că ne deschidem către El.
Îi permitem să facă totul în noi. Punem capăt eforturilor și strădaniei noastre de a face lucruri pentru Dumnezeu și pur și simplu Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă toate lucrurile în noi în înviere și ca înviere.
Trăirea prin viața divină din noi și nu prin viața noastră naturală rezultă în Trupul lui Cristos
În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în duhul nostru; Domnul, ca Duhul dătător de viață, este cu duhul nostru și noi suntem un duh cu Domnul. Când suntem în duhul nostru, savurăm curgerea dulce a vieții. Domnul este cu duhul nostru astăzi (2 Tim. 4:22), iar Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră și totul al nostru (Col. 1:27).
Trebuie să ne amintim acest lucru în fiecare zi, că avem o altă Persoană care trăiește în noi. Suntem atât de obișnuiți să trăim prin viața noastră naturală încât, implicit, trăim în noi înșine, prin noi înșine și chiar pentru noi înșine. Dar când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din noi, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos!
Pavel a mărturisit că a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conform cu moartea Lui, dacă poate ajunge la învierea din morți (Filipeni 3:10-11).
Întreaga noastră viață este o încercare de a-L cunoaște pe Cristos, de a-L experimenta și de a trăi un singur duh cu El, astfel încât să putem experimenta moartea și învierea Lui, să fim conformați cu moartea Sa și să ajungem la învierea din morți.
Avem nevoie să fim făcuți discipoli de Domnul să fim persoane divine și mistice, adică să fim persoane care trăiesc prin viața divină, renegând viața noastră naturală (Ioan 3:8).
Toți oamenii de astăzi trăiesc prin și în viața lor naturală; este firesc să trăiești în viața naturală. Cu toate acestea, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim ucenici de Domnul, învățați în interior și subiectiv de El, cum să trăim viața divină și să renegăm viața naturală.
Nu ar trebui să mai trăim în și prin viața noastră naturală; mai degrabă, trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care a trăit o viață omenească perfectă nu în viața Sa naturală, ci prin viața divină în duhul Său.
El a avut o viață omenească perfectă cu o umanitate perfectă, dar El S-a lepădat de Sine însuși și a luat voia Tatălui, a făcut voia Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui și a făcut totul conform celor auzite de la Tatăl. Când citim Evangheliile, Îl învățăm pe Cristos după cum realitatea este în Isus și suntem făcuți ucenici de Domnul.
Și pe măsură ce trăim în viața de biserică și vedem multe modele de frați și surori care trăiesc prin viața divină, suntem în continuare făcuți ucenici de Domnul să trăim prin viața divină, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi, iar rezultatul acestui lucru este Trupul lui Cristos.
Fie ca nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, ci mai degrabă să fim un model pentru credincioși în felul în care trăim, în conduita noastră, în credința noastră și în puritatea noastră. Când alții se uită la noi, ar trebui să vadă o persoană care trăiește prin viața divină și nu prin viața lor naturală. Amin!
Să ne rugăm și să ne deschidem Domnului pentru ca El să facă acest lucru real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Orice lucru pe care îl facem, chiar dacă este scriptural, dar e în viața naturală, nu este realitatea Trupului lui Cristos (1 Cor. 3:12).
Atâtea lucruri pe care le facem în viața de biserică și pentru Domnul sunt scripturale și bune și sunt absolut necesare și pozitive, dar le facem în omul nostru natural și conform vieții noastre naturale. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru zi de zi pentru a-L savura, a ne împărți din bogățiile Lui și a trăi prin viața divină și nu prin viața noastră naturală!
Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie o trăire în și prin viața divină și să contribuim la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos în viața noastră de zi cu zi!
Doamne Isuse, alegem să trăim nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Ne renegăm ăe noi înșine, ne punem deoparte și vrem să trăim în și prin viața divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în înviere astăzi, trăind un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Fă-ne discipolii Tăi, dragă Doamne, să fim persoane divine și mistice. Salvează-ne de a trăi în și prin omul nostru natural. Salvează-ne de a trăi în viața noastră naturală în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la Tine astăzi! Nu vrem să facem lucrurile doar într-un mod scriptural și bun, dar în viața naturală. O, Doamne, fie ca să nu deteriorăm sau vătămăm Trupul lui Cristos, făcând lucruri în omul nostru natural și prin viața noastră naturală. Fă-ne ucenicii Tăi astăzi ca să trăim viața divină renegând viața noastră naturală. Fie ca Cristos să fie Cel care trăiește în noi astăzi pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, amin, câștigă zidirea Trupului Tău pe măsură ce trăim prin viața divină și renegăm viața noastră naturală!
Pentru a trăi în înviere trebuie să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii
Trebuie să trăim în înviere astăzi, un singur duh cu Domnul. Dumnezeul nostru nu este doar Dumnezeul viu, Dumnezeul care este viu și activ în a face lucruri pentru noi și în noi, ci chiar mai mult, El este Dumnezeul învierii, Dumnezeul care Se introduce pe Sine în noi ca înviere și viață.
Există o distincție între Dumnezeul viu și Dumnezeul învierii. Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii. Dumnezeul cel viu poate săvârși multe fapte în numele nostru și să facă multe lucruri pentru noi; cu toate acestea, Dumnezeul învierii lucrează nu doar în exterior, ci și în interior pentru a ne împărți viața și natura Sa.
Dumnezeul cel viu poate face multe lucruri pentru noi, cum ar fi să ne vindece, să ne ajute în necazurile noastre, să ne elibereze de probleme și să ne ajute; cu toate acestea, pe măsură ce El face aceste lucruri pentru noi, natura Dumnezeului viu nu se poate contopi cu natura omului.
Atâția oameni care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au urmărit în Vechiul Testament L-au experimentat ca Dumnezeul viu, iar El i-a eliberat, i-a salvat, a îngrijit de ei și a avut grijă de ei. Cu toate acestea, viața și natura Dumnezeului viu nu pot fi contopite cu viața și natura omului.
Chiar și noi înșine, în calitate de credincioși în Cristos, L-am experimentat pe Dumnezeu de atâtea ori ca Dumnezeul viu, pentru că I-am cerut să ne ajute și să facă lucruri pentru noi, și El a făcut-o; El a făcut minuni pentru noi. Cu toate acestea, la scurt timp după ce se face o minune pentru noi, uităm de Domnul, pentru că nimic din viața și natura Lui nu a fost introdus în noi.
2 Cor. 1:8-9 ne arată experiența lui Pavel și a colaboratorilor săi; erau năpăstuiți, împovărați excesiv peste puterea lor, în măsura în care disperau chiar și de a trăi. Ei au avut în ei înșiși răspunsul morții, fiind siguri că sunt pe cale să moară și, în toate aceste lucruri, și-au bazat încrederea nu în ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care înviază morții.
Pavel L-a experimentat pe Dumnezeu nu ca pe Dumnezeul viu, care poate să-l elibereze din închisoare și de împotrivitorii și persecutorii săi, ci și mai mult, ca pe Dumnezeul învierii, pentru că nu se mai încredea în sine, ci în Dumnezeu care înviază morții.
A fost greu încercat și disperat chiar și de a trăi, dar tocmai în acest fel a învățat să se încreadă în Dumnezeul învierii. Dumnezeul învierii nu l-a salvat din situația grea de moarte în care se afla; El pur și simplu S-a introdus cu viața și natura Sa în Pavel.
Dumnezeu nu a făcut un act divin miraculos pentru a-l salva pe Pavel; mai degrabă, El a comunicat și a transmis viața și natura Sa în el. Pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii.
Dumnezeu introduce prin cruce pentru a ne termina, pentru a ne duce la capăt, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Poate că vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul viu care ne eliberează dintr-o situație dificilă și imposibilă, dar El vrea să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm ca Dumnezeu al învierii în acea situație.
Trebuie să ne dăm seama că, deși Dumnezeul cel viu poate săvârși multe acte în numele omului, viața și natura Dumnezeului viu nu sunt realizate în om; însă Dumnezeul învierii introduce viața și natura Sa în om. Dumnezeu nu lucrează pentru a-și face cunoscută puterea prin acte exterioare, ci introduce pentru a Se împărți și a se introduce pe Sine în om (Gal. 1:15-16; 2:20; 4:19).
Pentru aceasta, Dumnezeu folosește mediul nostru, astfel încât să-și poată introduce viața și natura în noi (2 Cor. 4:7-12; 1 Tes. 3:3). El aranjează pentru fiecare dintre noi un anumit set de situații cu multe suferințe, special rânduite pentru noi, astfel încât să-L cunoaștem ca pe Dumnezeul învierii care se introduce pe Sine în noi.
Semnificația suferinței, mai ales în ceea ce privește noi, credincioșii în Cristos, este că ea devastează și mistuie vechea creație, astfel încât Dumnezeu să aibă ocazia de a se împărți în noi ca Dumnezeul învierii. Cu toții trecem prin suferință, căci suferința este partea fiecărei ființe umane; cu toate acestea, noi, creștinii, putem ieși din suferință cu mai mult din Dumnezeu adăugat la ființa noastră dacă pur și simplu ne deschidem către El.
Fie ca noi toți să ne dăm seama că scopul principal al suferinței pentru noi este ca însăși natura lui Dumnezeu să fie infuzată în natura omului. Omul exterior se mistuie, dar omul nostru interior este înnoit, iar Dumnezeu adaugă mai mult din Sine în ființa noastră (2 Cor. 4:6).
Fie ca noi să-i dăm Domnului consimțământul atunci când El caută să ne conducă prin suferințe și lucruri devastatoare. El este Cel care aranjează toate lucrurile în mediul nostru; nu persoanele, lucrurile sau situațiile ne decid mediul și suferințele, ci Dumnezeu Însuși este cel care aranjează toate lucrurile.
El vrea să sporească elementul divin din ființa noastră, astfel încât să-L putem cunoaște pe El ca Dumnezeul învierii. El ne pedepsește cu scopul de a câștiga ceea ce este de folos și de a ne împărți din sfințenia Lui (Evrei 12:10).
Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate mediile și situațiile introduce împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim pe Domnul și suntem chemați conform scopului Său (Romani 8:28).
Pentru a trăi în înviere și a fi constituiți cu Dumnezeul învierii, trebuie să fim conformați cu chipul lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu prin „toate lucrurile” (Romani 8:28-29; Evrei 12:10; Ier. 48:11).
Ceea ce este bun în ochii lui Dumnezeu nu este ca să obținem lucruri exterioare sau că suntem mai experimentați și mai maturi din punct de vedere uman, ci că viața și natura Lui sunt aduse mai mult în ființa noastră prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea pe Dumnezeul învierii prin toate lucrurile prin care trecem.
Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii și să fim constituiți cu El. Fie ca noi să vedem acest lucru și să ne deschidem Domnului pe măsură ce trecem prin toate lucrurile, astfel încât Dumnezeul învierii să poată fi introdus în noi și viața și natura Sa să crească în noi zi de zi.
Doamne Isuse, vrem să trăim în înviere astăzi prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea Dumnezeului învierii. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Fă-ne să realizăm că Dumnezeu lucrează prin cruce pentru a ne pune capăt și a ne termina, astfel încât să avem încredere în Dumnezeul care înviează morții. O, Doamne Isuse, să învățăm acest lucru în experiența noastră, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Nu vrem foar să-I cerem lui Dumnezeu să facă lucruri pentru noi pentru a ne salva și a săvârși minuni în numele nostru ci pur și simplu îȚi dăm permisiunea să lucrezi pentru a mistui omul natural, astfel încât omul interior să fie înnoit. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul învierii în experiența noastră zilnică. Fie ca viața și natura ta să fie introduse în noi. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a introduce viața și natura Sa în noi. Amin, Doamne, conformează-ne mai mult chipului Tău prin toate lucrurile care se petrec în jurul nostru și toate lucrurile, persoanele și lucrurile legate de noi. Fie ca însăși natura lui Dumnezeu să fie introdusă în natura noastră, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!
