trăim în împărăția lui Dumnezeu

Voia lui Dumnezeu este să zidească biserica, care este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu

11/06/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un aspect crucial al voii lui Dumnezeu; voia lui Dumnezeu este să aibă biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, și trebuie să-L întronăm pe Cristos în ființa noastră și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Aleluia! Am fost odată în întuneric, moarte, păcat și lume, dar prin credința în Cristos și prin botezul în El, am fost transferați din acea împărăție! Amin!

Toate ființele umane se nasc în păcat, iar stăpânul lor ilegal este Satan, care uzurpă toate ființele umane de pe pământ. Dumnezeu are o împărăție și Satan are și el o împărăție; împărăția lui Dumnezeu este una a vieții, luminii și dragostei, dar împărăția lui Satan este una a morții, întunericului și urii.

Prin credința în Domnul Isus, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia!

Și acest transfer nu este o dată pentru totdeauna; zi de zi, în timp ce ne trăim viața creștină, este ușor să fim în întuneric, să umblăm în întuneric și chiar să atingem moartea, așa că trebuie să fim eliberați din întuneric din nou și din nou!

Întreaga lume zace în cel rău, fiind în sfera influenței sale; așa cum trăim în lumea de astăzi, suntem sub influența celui rău. Putem să-L urmărim pe Domnul, să-L iubim și să-L savurăm, dar cel rău este foarte subtil, înșelându-ne mereu și atrăgându-ne cu păcatul, lumea, firea și sinele, făcându-ne să falimentăm și să trăim în întuneric. O, Doamne!

Slavă Domnului, ori de câte ori ne dăm seama că suntem în întuneric, ne putem ridica și veni la Domnul! Nu vrem să trăim în mod obișnuit în întuneric, ci să umblăm în lumină, să trăim în mod obișnuit în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină!

Pe măsură ce venim la lumina Domnului din nou și din nou, păcatele noastre sunt expuse, ne mărturisim păcatele, iar sângele lui Isus Cristos ne curăță și ne spală. Acest lucru aduce mai multă părtășie cu viața divină, ceea ce face ca lumina divină să strălucească și mărturisim lucrurile asupra cărora Domnul strălucește.

Fie ca noi să rămânem în lumină, să umblăm în lumină și să ne întoarcem la lumină, astfel încât Domnul să aibă un domeniu în noi în care El să poată opera și lucra pentru împlinirea scopului Său. Amin, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu zi de zi!

Voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un aspect crucial al voii lui Dumnezeu (Coloseni 1:9; 4:12). Dumnezeu a creat totul din acest univers conform voii și planului Său (Efeseni 1:10-11).

Apocalipsa 4:11 este un verset minunat care ne spune că Dumnezeu a creat toate lucrurile și toate lucrurile există datorită voii lui Dumnezeu. De ce suntem aici astăzi? Datorită voii lui Dumnezeu. De ce trăim o viață umană? Este pentru voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu este un Dumnezeu cu scop, având o voință făcută după propria Sa plăcere și El a creat toate lucrurile pentru voia Sa, ca să-Și poată îndeplini și îndeplini scopul (Apocalipsa 4:11; Efeseni 3:9-11).

Toate lucrurile există și au fost create pentru că Dumnezeu vrea să-Și îndeplinească scopul. El este cea mai înaltă viață din acest univers și El are propria Sa bună plăcere; după plăcerea Lui, El a creat toate lucrurile. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să facem voia lui Dumnezeu. Matei 7:21 ne spune că, dacă nu facem voia lui Dumnezeu, Domnul nu ne va răsplăti cu împărăția la venirea Lui.

Putem face multe lucruri pentru Dumnezeu sau în numele lui Dumnezeu, dar dacă nu facem voia Tatălui, Dumnezeu nu este satisfăcut cu noi.

În Romani 12:2 vedem în continuare voia lui Dumnezeu, care este bună, plăcută și desăvârșită; voia lui Dumnezeu este să aibă biserica.

Voia veșnică a Tatălui este să zidească biserica pe Cristos Fiul ca stâncă (Matei 16:18; Efeseni 2:21-22; 4:16). Esența Evangheliei după Matei este că voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos Fiul.

Toate lucrurile sunt pentru aceasta, pentru voia lui Dumnezeu, iar voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să trăim astăzi în realitatea împărăției cerurilor, vom face voia Tatălui care este în ceruri. Ne vom preocupa nu doar de lucrarea exterioară, ci și mai mult de voia Tatălui, care este ca El să aibă biserica.

Pentru a face voia Tatălui, trebuie să umblăm pe calea îngustă, calea care duce la viață. Putem împlini voia lui Dumnezeu numai prin viața lui Dumnezeu; numai viața lui Dumnezeu în noi și prin noi poate împlini voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu astăzi, trebuie să trăim prin viața lui Dumnezeu în duhul nostru, acordându-I primul loc și savurându-L pe El în toate lucrurile, pentru a putea face voia lui Dumnezeu.

Voia lui Dumnezeu este să obțină un Trup pentru ca Cristos să fie plinătatea Lui, expresia Lui (Romani 12:2-5; Efeseni 1:5, 9, 11, 22-23). Voia lui Dumnezeu este Cristos Însuși, dar acest Cristos este lărgit și extins, chiar multiplicat, pentru a fi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Dumnezeu dorește să-L obțină pe Cristos în fiecare dintre noi, adică să-L aibă pe Cristos lărgit în umanitate, astfel încât împreună să putem fi zidiți ca Trup al lui Cristos pentru a fi plinătatea Lui, expresia Lui.

Împărăția este în mod absolut ceva ce ține de voia lui Dumnezeu și împlinește complet voia lui Dumnezeu; de fapt, împărăția este voia lui Dumnezeu (Matei 6:10).

Nu putem separa biserica de împărăție; biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția lui Dumnezeu de astăzi poate fi găsită doar în viața de biserică adecvată, ca împărăție a Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Noi, ca oameni ai împărăției, suntem cei care trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și facem voia Tatălui astăzi (Matei 7:21; 12:50). Dacă trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi, onorăm voia lui Dumnezeu.

Dacă cineva spune astăzi: „Dumnezeu mi-a spus că voia Lui este să cumpăr această casă mare sau această mașină scumpă”, aceasta înseamnă că nu-L cunoaște pe Dumnezeu și voia Lui, căci voia lui Dumnezeu este să aibă și să zidească biserica.

Fie ca noi să vedem voia lui Dumnezeu astăzi. Fie ca noi să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea voii Sale. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a zidi biserica pe Cristos ca stâncă.

În Evanghelii, vedem că Cristos a venit să fie stânca pe care El va zidi biserica Sa, iar această clădire este pe deplin dezvoltată în Faptele Apostolilor, Epistole și cartea Apocalipsa.

Fie ca astăzi să trăim în realitatea împărăției cerurilor, experimentând într-un mod corporativ distribuirea Trinității divine și urmând calea care duce la viață!

Fie ca noi să luăm cuvintele Domnului ca temelie pentru viața și lucrarea noastră, astfel încât să putem face voia Tatălui de a zidi biserica pentru exprimarea corporativă a Dumnezeului Triunic.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne voia lui Dumnezeu. Fie ca noi să realizăm că voia lui Dumnezeu este biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, suntem aici pentru voia lui Dumnezeu și, datorită voii lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt și au fost create! Slavă Domnului, voia lui Dumnezeu este să zidească biserica pe Cristos ca stâncă! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi pentru zidirea bisericii. Nu vrem doar să lucrăm pentru Tine sau să facem ceva pentru Dumnezeu; vrem să facem voia Tatălui nostru. Fie ca noi să trăim în realitatea împărăției cerurilor astăzi, primind și experimentând distribuirea Trinității Divine astăzi. Vrem să luăm calea care duce la viață și să luăm cuvintele lui Cristos ca temelie pentru viața și lucrarea noastră. Amin, Doamne, vrem să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și să facem voia Tatălui pentru a zidi biserica! Lucrează în noi și ai Tu o cale să curgi în și din noi pentru zidirea bisericii!

Îl întronăm pe Cristos în ființa noastră pentru ca râul vieții să curgă din noi pentru clădirea lui Dumnezeu

O cale foarte simplă și practică prin care putem coopera cu Domnul pentru zidirea bisericii Sale, voia Tatălui și împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, este să-L întronăm pe Domnul în ființa noastră astăzi.

Apocalipsa 22:1 ne spune că din tronul lui Dumnezeu iese un râu de apă a vieții care udă cetatea lui Dumnezeu și alimentează toate neamurile din jurul sfintei cetăți. Dacă Îl întronăm pe Domnul în ființa noastră astăzi, va exista un râu de apă a vieții care va curge în noi și din noi pentru zidirea bisericii și pentru hrănirea altora.

Trebuie să-I permitem Domnului să-Și stabilească tronul în ființa noastră. El este pe tronul din ceruri, dar domnia Sa cerească este neglijată și respinsă de majoritatea oamenilor de astăzi pe pământ.

Dumnezeu este pe tron, lucrând în culise pentru a-Și îndeplini administrația și a-Și împlini scopul, dar întreaga lume este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar cum rămâne cu noi, credincioșii în Cristos?

Am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; aici trebuie să-L lăsăm pe Domnul să-Și stabilească tronul în centrul ființei noastre. Trebuie să venim zilnic la Domnul și să avem un cer senin între noi și El, astfel încât să existe un tron stabilit în noi, iar Domnul să fie pe tron.

Când Îl atingem pe Domnul zi de zi, când ne deschidem către El și Îi permitem să curgă în noi și să ne satureze, El devine Domnul în noi, iar noi suntem sub stăpânirea Lui. El ne conduce în dragoste, prin lumină și cu viață. Odată ce tronul lui Dumnezeu este stabilit în noi, viața divină va curge.

Mai întâi, El curge în noi pentru a ne hrăni, a ne satisface, a ne lumina și a ne îmbogăți. Apoi, El curge din noi în alții, aprovizionând sfinții pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Fie ca noi să chemăm zilnic numele Domnului, Doamne Isuse, întronându-L în ființa noastră. Fie ca noi să nu ne certăm cu tronul, ci să-I permitem Domnului să aibă ultimul cuvânt în noi. Când Cristos domnește în noi, voia Lui se va face și gloria Lui se va exprima.

Drept urmare, El va fi înălțat și manifestat în noi; El va fi exprimat nu doar în ceruri, ci și mai mult, în noi și printre noi. Așa își obține El împărăția în noi, fiind întronat în ființa noastră, astfel încât El să poată aduce împărăția Lui în noi.

În acest fel, noi vom fi împărăția Lui și El va avea domnia Lui în noi; vom fi în viața Lui și vom trăi în împărăția Lui. Aleluia!

Ce bucurie vom avea când vom trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, fiind sub domnia Domnului în toate lucrurile! El Își va manifesta gloria în noi și prin noi și Își va arăta autoritatea în noi și prin noi.

Pe măsură ce trăim sub domnia Domnului, sub tronul Său, El va avea o cale de a aduce împărăția Sa pe pământ și, într-o zi, Se va întoarce pe pământ cu împărăția, gloria și autoritatea Sa pentru a-Și stabili în mod deschis împărăția.

Vom fi atunci aici una cu El, căci I-am permis să domnească și să guverneze în noi, iar El Își va stabili împărăția cu noi. Aleluia! Înainte ca Domnul să se întoarcă pentru a-Și stabili împărăția în exterior pe pământ, El trebuie să-Și stabilească împărăția mai întâi în noi.

Fie ca noi să-L luăm zilnic pe Cristos ca Domn și Împărat al nostru, supunându-ne autorității Sale în viața noastră de zi cu zi și permițându-I să domnească și să guverneze în noi.

Fie ca noi să-L întronăm pe Domnul în centrul ființei noastre, astfel încât, din tronul Său, să izvorască un râu de apă care să ne alimenteze și să-i aducă și pe alții pentru clădirea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, Te întronăm astăzi în centrul ființei noastre. Stabilește-Ți tronul în inima noastră. O, Doamne Isuse, chemăm Numele Tău și Te întronăm în noi. Te luăm ca Domn și Împărat al nostru. Ne supunem tronului Tău. Dă-ne să avem un cer senin cu tronul lui Dumnezeu deasupra lui. Îți mulțumim că ne-ai adus aici, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem sub domnia lui Dumnezeu în dragoste, cu viață și lumină! Aleluia, din tronul lui Dumnezeu stabilit în ființa noastră curge un râu de apă a vieții pentru a ne uda, a ne hrăni și a ne aproviziona! Slavă Domnului, când El este pe tron în noi, El curge din noi pentru a-i uda pe alții și a le potoli setea! Amin, Doamne Isuse, fie ca în noi să existe un tron și fie ca apa vie să curgă din noi pentru a satisface nevoile altora! Te întronăm în ființa noastră și Te lăsăm să fii Împărat și Domn în noi astăzi. Fie ca împărăția Ta să vină în noi și voia Ta să se facă în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Will is to Build up the Church, which is the Kingdom of the Son of God’s Love, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

13/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită; împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția cu rezultatul împărăției și al bisericii, iar astăzi trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Când unii creștini aud despre împărăția lui Dumnezeu, ei pot crede că împărăția este ceva care vine în viitor, căci Domnul ne-a spus să ne rugăm: Vie împărăția Ta. Ei pot crede că împărăția nu este aici – biserica este aici, dar împărăția va veni cândva în viitor.

Într-un fel, au dreptate, dar într-un alt sens, o astfel de înțelegere a împărăției lui Dumnezeu este incompletă și frustrează foarte mult experiența și savurarea noastră din Cristos.

Când Ioan Botezătorul a venit ca premergător al Domnului Isus, el a predicat Evanghelia spunându-le tuturor să se pocăiască și să fie botezați, căci împărăția lui Dumnezeu este aproape. Apoi, Domnul Isus, când a predicat Evanghelia și când Și-a trimis ucenicii să predice Evanghelia, a proclamat că toată lumea trebuie să se pocăiască, căci împărăția cerurilor s-a apropiat.

De fapt, împărăția nu este doar domnia lui Dumnezeu și domnia Lui, ci mai mult, împărăția este persoana minunată a lui Isus Cristos. El este Împăratul împărăției lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în inimile noastre.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit împărăția lui Dumnezeu în noi și acum suntem parte a împărăției lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este în noi. Cristos este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții și El locuiește în noi, trăiește în noi, se răspândește în noi și își face casa în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este astăzi în biserică, căci predicarea Evangheliei produce biserica. Când oamenii cred în Domnul Isus și se pocăiesc, își mărturisesc păcatele și sunt botezați, ei devin parte a bisericii.

Însă pe măsură ce trăim viața de biserică, trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Este ușor să ne întâlnim doar cu sfinții sau să participăm în mod regulat la întâlniri creștine, dar să nu fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim sub conducerea și autoritatea lui Dumnezeu, atât personal, cât și colectiv, pentru ca noi, ca biserică, să putem aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Pe de o parte, da, trebuie să ne rugăm ca împărăția să vină; pe de altă parte, cooperăm cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

Noul Testament prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, vedem împărăția lui Dumnezeu, cu Cristos ca Împărat ceresc venind să aducă împărăția lui Dumnezeu. Apoi, după ce este prezentată împărăția, este introdusă și biserica.

Predicarea Evangheliei împărăției produce credincioși în Cristos ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, iar acești credincioși sunt zidiți pentru a fi biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelii, Domnul Isus a menționat biserica doar de două ori, și ambele dăți sunt în contextul împărăției și legate de împărăție.

Când i-a revelat lui Petru că își va zidi biserica pe această piatră, Domnul a mai spus că i-a dat lui Petru cheile împărăției cerurilor ca să lege și să dezlege pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri (Matei 16:18-19).

Biserica și împărăția sunt strâns legate; merg împreună în cea mai strânsă legătură. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii. Ce este biserica și cum ia naștere biserica? Când Evanghelia este predicată și împărăția este primită de unii oameni, acolo se va zidi o biserică.

Când un grup de oameni acceptă guvernarea cerului și sunt regenerați prin viața divină, ei sunt biserica din acea localitate. Împărăția produce biserica, căci prezența împărăției lui Dumnezeu produce biserica.

Aceasta este jumătate din revelația Noului Testament; cealaltă jumătate este că biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață a noastră, chemând Numele Lui, nu L-am chemat doar pe Isus, ci, mai mult, am spus, Doamne Isuse, întronându-L în centrul ființei noastre.

Împărăția produce biserica, căci atunci când împărăția lui Dumnezeu este stabilită în centrul credincioșilor, biserica este acolo. Apoi, noi, ca biserică, suntem zidiți împreună pentru a fi împărăția lui Dumnezeu astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină (Matei 6:10).

Mai mult, atunci când noi, ca biserică, ne supunem domniei cerești, când suntem în supunere față de ceruri, vom fi una cu Domnul pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția.

Prezența dușmanului lui Dumnezeu împiedică îndeplinirea voii lui Dumnezeu pe pământ; biserica este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin! Dacă ne uităm în jur astăzi, tot ce vedem este răzvrătirea dușmanului, tacticile sale josnice de a-i epuiza pe sfinți și de a uzurpa întreaga omenire.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să fim sub domnia cerească astăzi și, împreună, ca biserică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a putea face ca dușmanul să sufere pierderi, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Când biserica a cedat împărăției dreptul de a domni și s-a supus stăpânirii sale, biserica aduce stăpânirea cerului pe pământ (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16). Este posibil, totuși, ca viața de biserică să fie lipsită de realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Putem trăi o viață creștină normală, făcându-ne propriile lucruri, căutându-L pe Domnul, întâlnindu-ne cu sfinții și fiind implicați în slujirea din viața de biserică, dar fără a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci nu ne putem supune domniei Domnului și nici nu-L întronăm în ființa noastră. O, Doamne!

Fie ca noi, ca biserică, să ne dăm seama că noi, ca biserică, suntem pentru aducerea împărăției prin intermediul autorității împărăției!

Scopul lui Dumnezeu în crearea omului în Gen. 1:26 ar trebui să fie împlinit de și prin biserică, căci biserica este aici pentru a-L exprima pe Cristos și a-L reprezenta pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu. Biserica este o entitate organică umplută cu viața lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Când biserica este zidită în viața lui Dumnezeu și sub domnia cerească, biserica Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl reprezintă cu autoritatea Sa. În cele din urmă, vedem Noul Ierusalim ca fiind împlinirea bisericii, miresa lui Cristos (Efeseni 5; Apocalipsa 21-22). Când apare Noul Ierusalim, vedem împărăția și biserica contopindu-se într-unul singur.

Noul Ierusalim combină în sine atât biserica, cât și împărăția, căci Noul Ierusalim exprimă gloria lui Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu de a-Și exercita stăpânirea asupra întregului univers.
Fie ca noi să ne dăm seama că împărăția produce biserica, biserica aduce împărăția, iar rezultatul final este împărăția și biserica.

Fie ca noi să-I acordăm Domnului terenul în ființa noastră pentru a-Și exercita autoritatea în noi și a aduce împărăția Sa în noi. Fie ca noi să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi, pentru ca Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea și, prin urmare, să-Și îndeplinească voia și să-Și arate gloria în biserică.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi. Te luăm ca viață a noastră, Doamne, și vrem să trăim prin Tine. Venim la Tine să Te mâncăm, să Te bem și să Te savurăm în duh, pentru ca să putem trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Amin, Doamne, chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, și Te întronăm în centrul ființei noastre. Îți dăm preeminența. Întemeiază-Ți tronul în inima noastră. Vrem să fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică. Fie ca noi să vedem că împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca Tu să câștigi biserica în calitate de un domeniu în care Tu poți domni și domni. Fie ca natura bisericii și condițiile împărăției să fie în noi și printre noi, astfel încât Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea! Amin, Doamne, fie ca biserica să Te exprime în chipul Tău glorios și, de asemenea, să-L reprezinte pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

După cum se vede în Matei 16:18-19, fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. Existența bisericii se referă la conducerea și domnia împărăției; zidirea bisericii este, de asemenea, legată de și depinde de realitatea împărăției lui Dumnezeu în noi și printre noi.

În ceea ce privește zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că a fi zidit nu înseamnă doar a ne întâlni și a petrece timp plăcut în prezența Domnului, împărtășind savurarea noastră din Cristos și a fi în coordonare în timp ce slujim împreună.

Zidirea bisericii înseamnă a zidi autoritatea lui Dumnezeu în om. Una este ca biserica să fie tabernaculul lui Dumnezeu și templul lui Dumnezeu, locul unde locuiește Dumnezeu, și alta este ca biserica să fie cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Pe vremea lui Ezra și Neemia, când poporul lui Israel s-a întors în țara sfântă, a zidit mai întâi templul, iar apoi cetatea a trebuit zidită ca protecție pentru templul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ.

Fără împărăția lui Dumnezeu ca domeniu în care este zidită biserica, biserica nu are protecție, iar dușmanul poate intra și o poate distruge. A zidi biserica înseamnă pentru noi să zidim templul lui Dumnezeu ca locul unde ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu spre satisfacția lui Dumnezeu.

De asemenea, a zidi biserica înseamnă a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate, căci fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

Pe de o parte, trebuie să ne bucurăm de bogățiile lui Cristos și să ne împărtășim din El în duh și trebuie să ne unim și să împărtășim cu alții despre Cristosul pe care L-am experimentat; aceasta este pentru a zidi biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu.

Dar trebuie să existe un alt aspect al bisericii, aspectul bisericii ca fiind cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu. Împărăția trebuie să fie realitatea bisericii, altfel biserica nu poate fi zidită.

La sfârșitul Bibliei, nu mai avem templul: există doar cetatea, cetatea sfântă a Noului Ierusalim. Unde este templul? Templul nu mai există, căci Dumnezeu și Mielul sunt templul (Apocalipsa 21:22). Uau!

Astăzi suntem atât de fericiți să fim în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu; aici avem prezența lui Dumnezeu și bogățiile lui Cristos sunt atât de reale pentru noi. În biserică, în calitate de casă a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu toți sfinții și înțelegem dimensiunile universal vaste ale lui Cristos împreună cu sfinții (Efeseni 3:16-22). Ce loc minunat!

Dar cum rămâne cu biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, adică realitatea împărăției lui Dumnezeu fiind în biserică – experimentăm noi acest lucru astăzi? Pentru ca biserica să fie zidită, avem nevoie nu doar de organizarea exterioară a lucrurilor, de aranjamente sau chiar doar de savurarea lui Cristos, deși toate acestea sunt necesare.

Calea de a zidi biserica este să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică. Dumnezeu are nevoie de o împărăție pe pământ, iar această împărăție este în viața de biserică. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii (Matei 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

Când are loc zidirea bisericii, vrăjmașul atacă cu toată puterea sa; atunci trebuie să folosim cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului.

Trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției prin negarea sinelui, pierderea vieții sufletești și luarea crucii pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită.

Fie ca împărăția cerurilor să-și afirme autoritatea asupra noastră, pentru ca noi să putem fi zidiți în biserică.

Doamne Isuse, fie ca împărăția să fie realitatea bisericii de astăzi, pentru ca biserica să poată fi zidită. Amin, Doamne, Te lăudăm că lucrezi la zidirea bisericii Tale astăzi! Îți mulțumim că ne-ai dat cheile împărăției cerurilor, ca să putem închide porțile Hadesului și să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în biserică! Facă-se voia Ta în și prin biserică! Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că biserica este adusă la viață prin autoritatea împărăției, iar biserica aduce împărăția. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi compania credincioșilor care permit împărăției cerurilor să-și afirme autoritatea asupra lor, astfel încât să putem fi zidiți în biserică! Vrem nu doar să Te savurăm ca viața noastră, ci și mai mult, să fim sub domnia cerească astăzi, pentru a putea trăi în realitatea împărăției așa cum trăim viața de biserică! Amin, Doamne, câștigă biserica nu doar în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și ca împărăție a lui Dumnezeu în experiența noastră de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom Produces the Church and the Church Brings in the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare: acum duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu

28/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Unica modalitate prin care putem intra în împărăția lui Dumnezeu este să fim regenerați, astfel încât să-L putem primi pe Dumnezeu ca viață; ca oameni regenerați, viața divină din noi cunoaște viața lui Dumnezeu și mintea lui Dumnezeu. Amin!

Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu pentru a cunoaște și a experimenta împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi. Ce este împărăția lui Dumnezeu? Săptămâna aceasta savurăm faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și al speciei divine.

Așa cum împărăția umană este domeniul vieții umane, tot așa împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine. Noul Testament ne spune că viața lui Dumnezeu este VIAȚA, adică viața care este cu adevărat viață. Există multe feluri de viață, dar numai viața lui Dumnezeu este viața reală.

Viața umană este viață, este de fapt cea mai înaltă viață creată, dar se termină și nu există prin sine; Numai viața lui Dumnezeu este cu adevărat viață. Numai viața lui Dumnezeu este viața care poate fi considerată pe bună dreptate viață. Amin!

Și Dumnezeu nu a vrut să păstreze viața divină doar pentru Sine; El a vrut să împartă această viață omului. Prin urmare, Dumnezeu, ca viață, a devenit om, iar Domnul Isus a avut viață în El și a venit pentru ca noi să avem viață și să o avem din belșug. Aleluia, noi, ființele umane, îl putem primi pe Dumnezeu ca viață!

Cristos a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu; El a venit ca Semănător pentru a se semăna pe Sine ca sămânță a împărăției în cei care cred în El, astfel încât să poată crește în ei și să se dezvolte în ei. Pe măsură ce viața divină este semănată în noi, crește în noi și se dezvoltă în noi, ea se extinde și se răspândește în ființa noastră până când Dumnezeu obține un domeniu în care poate domni și domni.

Din punctul de vedere al vieții, împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu în care Dumnezeu să domnească și stăpânească prin viața Sa.

Împărăția lui Dumnezeu nu este un lucru, o porțiune de pământ sau chiar ceva spiritual în aer; împărăția lui Dumnezeu este o entitate organică, un organism în care Dumnezeu, ca viață, este totul pentru poporul Său. Noi, cei care credem în Cristos, devenim parte a împărăției lui Dumnezeu prin regenerare și trebuie să trăim prin viața divină, astfel încât să putem fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Deoarece Cristos ca viață în noi, este împărăția lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu este totalitatea lui Cristos ca viață cu toate activitățile Sale în noi. Pe măsură ce Cristos Se răspândește în noi, ne reînnoiește, ne transformă, ne conformează chipului Său și ne glorifică, împărăția lui Dumnezeu crește în noi.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare pentru a-L primi pe Dumnezeu ca viață și a-L câștiga pe Dumnezeu Însuși

Mulți oameni buni, morali și etici astăzi cred că fac parte din împărăția lui Dumnezeu pentru că gândesc în mod corect, fac ceea ce trebuie și încearcă să asculte de legea lui Dumnezeu cât mai bine pot. Însă există o singură cale prin care omul poate intra în împărăția lui Dumnezeu: regenerarea.

În Ioan 3:3-6 ni se spune că singura modalitate prin care putem cunoaște împărăția lui Dumnezeu este prin nașterea din Dumnezeu. Suntem născuți din carne, deci cunoaștem domeniul cărnii și putem trăi în mod natural în carne.

În mod similar, numai atunci când suntem născuți din Duh putem cunoaște domeniul spiritual și putem trăi în împărăția lui Dumnezeu. Pentru ca omul să intre în împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din Dumnezeu.

Nicio cantitate de fapte bune nu ne poate califica pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu. Nicio cunoaștere a Bibliei și ascultare de legea lui Dumnezeu nu ne pot face să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu.

Pentru a cunoaște împărăția lui Dumnezeu, trebuie să facem parte din această împărăție, iar singura modalitate prin care putem face parte din împărăția lui Dumnezeu este prin nașterea din nou. Numai viața divină poate realiza lucrurile divine; pentru ca noi să vedem sau să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim regenerați cu viața divină.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții lui Dumnezeu și domeniul stăpânirii lui Dumnezeu; nu putem asculta de domnia lui Dumnezeu și nu putem fi sub stăpânirea Sa decât dacă avem viața lui Dumnezeu, căci numai prin viața lui Dumnezeu ne putem supune lui Dumnezeu.

Numai oamenii pot participa la împărăția umană, căci numai oamenii au viața umană. Fără viață umană, nimeni nu poate intra în împărăția omului. Poate că putem fi „naturalizați” pentru a face parte dintr-o anumită împărăție sau țară, dar nu există nicio modalitate de a fi „naturalizați” în împărăția lui Dumnezeu.

Indiferent cât de mult încearcă oamenii să „naturalizeze” o maimuță să fie ca un om și să facă lucruri ca un om, când omul lasă maimuța să plece, ea va fi tot o maimuță și va face lucruri ca o maimuță.

În mod similar, când se naște un câine, nu trebuie să-l înveți să fie câine; viața din interiorul câinelui îl va învăța pe acel câine cum să trăiască, cum să meargă, cum să latre și multe alte lucruri.

La fel este și cu împărăția lui Dumnezeu. Nu putem fi naturalizați pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu, indiferent cât de mult încercăm să imităm ceea ce a spus și a făcut Domnul Isus.

Însă odată ce suntem născuți din nou prin pocăință și credință în Cristos, nici măcar nu trebuie să încercăm să ascultăm de Dumnezeu, ci mai degrabă să trăim prin viața divină și vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Numai viața lui Dumnezeu îndeplinește cerințele împărăției lui Dumnezeu, așa cum numai viața umană poate îndeplini cerințele împărăției umane. Când avem viața lui Dumnezeu, putem trăi în împărăția lui Dumnezeu și putem face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Calea unică de a intra în împărăția lui Dumnezeu este să-L primim pe Dumnezeu ca viață și să-L dobândim pe Dumnezeu Însuși; aceasta este regenerarea (Ioan 3:5, 16; 1 Ioan 5:11-12).

Trebuie nu doar să cunoaștem despre Dumnezeu și să memorăm cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, să-L primim pe Dumnezeu ca viață prin regenerare, pentru a putea intra în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu divin în care trebuie să intrăm, un domeniu care necesită viața divină. Pentru ca o ființă umană să facă parte din domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu, ea trebuie să fie regenerată, adică să-L dobândească pe Dumnezeu ca viață.

Toți cei care primesc viața lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos au devenit copii ai lui Dumnezeu și fac parte din împărăția lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că credincioșii în Cristos au o viață pură, curată și fără păcat; A fi parte din împărăția lui Dumnezeu nu înseamnă că nu suntem căzuți sau păcătoși, ci mai degrabă că avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața Lui (Ioan 1:12-13). Aleluia, prin regenerare suntem născuți din Dumnezeu!

Putem să-I spunem cu îndrăzneală Domnului:

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne face parte din împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, căci am fost născuți din Dumnezeu! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Te luăm ca Domn și Rege al nostru. Ne supunem Ție pentru că viața Ta din noi ne face capabili să facem acest lucru. Aleluia, noi, ființele umane, am fost născuți din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne place să fim aici în împărăția lui Dumnezeu, bucurându-ne de viața și natura Ta și învățând să trăim după viața și natura Ta. Ne place să fim aici, savurându-Te și revărsându-Te ca viață către alții, pentru ca și ei să poată face parte din împărăția lui Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți nu doar din carne pentru a fi carne, și mai mult, suntem născuți din Duh pentru a fi duh! Slavă Domnului, când suntem în duhul nostru, Îl cunoaștem, Îl savurăm, Îl primim pe Dumnezeu și suntem una cu Dumnezeu pentru a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu!

Suntem născuți din Dumnezeu și acum viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu!

Cum poate o ființă umană să facă parte din împărăția lui Dumnezeu? Nicodim I-a pus Domnului Isus această întrebare și a fost destul de nedumerit pentru el faptul că trebuia să se nască din nou: putea oare el să intre în pântecele mamei sale pentru a se naște din nou?

Ce înseamnă această naștere din nou? Domnul Isus a explicat în Ioan 3 că a te naște din nou înseamnă a te naște din Duh. Înseamnă a te naște din Duh în duhul nostru uman pentru a primi viața divină.

Ca ființe umane, ne naștem în împărăția umană pentru a fi oameni și știm ce înseamnă a fi om. Viața noastră umană ne învață ce înseamnă a fi om și devenim oameni și ne comportăm ca oameni pentru că avem viața umană; viața umană din ființa noastră ne face să cunoaștem împărăția omului.

În mod similar, în domeniul spiritual, putem face parte din împărăția lui Dumnezeu atunci când suntem născuți din Dumnezeu, iar viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Dumnezeu ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13). Am fost scoși dintr-o împărăție, împărăția întunericului, și am fost transferați într-o altă împărăție, împărăția luminii, care este împărăția lui Dumnezeu – împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Când ne-am pocăit și am chemat Numele Domnului, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și am devenit copii ai lui Dumnezeu, născându-ne astfel în împărăția lui Dumnezeu. Chiar dacă știm foarte puțin despre împărăția lui Dumnezeu, viața divină din duhul nostru știe despre împărăție.

Când ne exersăm duhul în viața noastră de zi cu zi, cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și trăim în împărăția lui Dumnezeu. Cu toții putem mărturisi privitor la acest lucru. Indiferent cât de tineri suntem în Domnul, atâta timp cât ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, cunoaștem împărăția lui Dumnezeu și știm ce dorește Dumnezeu.

Unii tineri pot merge la frații mai în vârstă și îi pot întreba care este părerea lor despre lucruri precum fumatul, mersul la cinema, mâncatul, lucrurile cu care se îmbracă și căsătoria. Este ușor pentru un frate sau o soră mai în vârstă să-și dea cu părerea despre aceste lucruri, dar cea mai bună modalitate este să-i întrebi pe tineri ce simt ei în legătură cu aceste chestiuni.

Ce simte duhul lor în legătură cu ei? De exemplu, în legătură cu fumatul sau participarea la anumite evenimente lumești, ce simte duhul lor în legătură cu asta? Dacă sunt sinceri cu ei înșiși și contactează cu adevărat pe Domnul, vor avea o înțelegere clară de la Domnul cu privire la aceste lucruri.

Domnul Isus care locuiește în mine locuiește și în tine, și împărăția lui Dumnezeu în mine este și în tine; atâta timp cât atât eu, cât și tu ne întoarcem la duhul nostru și contactăm pe Domnul, avem același sentiment de la Domnul.

Cum Îl cunoaștem pe Domnul? Cum cunoaștem sentimentele Domnului? Cum știm ce gândește Dumnezeu despre anumite lucruri care nu sunt menționate în Biblie? Este prin intermediul vieții divine din duhul nostru.

Pentru că suntem născuți din Dumnezeu, viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Cât de minunat e acest lucru!

Trebuie să învățăm să trăim în duhul nostru și să cultivăm un simț al vieții în duhul nostru, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu. Ceva din noi Îl cunoaște pe Dumnezeu, cunoaște voia lui Dumnezeu și știe ce dorește Dumnezeu să facem.

Acest lucru se datorează faptului că ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu, iar viața divină din noi cunoaște împărăția lui Dumnezeu.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția luminii, împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu în duhul nostru! Slavă Domnului, am fost regenerați și ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Amin, Doamne, astăzi vrem să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru. Vrem să facem toate lucrurile în duhul nostru și conform duhului nostru. Aleluia, viața divină din duhul nostru cunoaște împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului, avem viața divină în duhul nostru și, atâta timp cât ne întoarcem către duhul nostru, cunoaștem voia lui Dumnezeu și trăim în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi conform simțului vieții din duhul nostru. Îți mulțumim pentru duhul nostru contopit. Îți mulțumim că ești viața noastră în duhul nostru. Vrem să fim atenți la duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We enter God’s Kingdom Through Regeneration: now our Spirit knows the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru așa cum și Domnul ne-a iertat

12/09/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, viața de biserică, trebuie să fim smeriți și să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să-l iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

În Matei 18:1-35 avem o porțiune minunată despre cum să trăim viața împărăției, și chiar de la început discipolii L-au întrebat pe Domnul: “Cine este cel mai mare în împărăția cerurilor?” Ceea ce îi interesa pe ei era cine este numărul unu în împărăție.

Aceasta a fost o întrebare greșită și Domnul nu a răspuns la această întrebare, ci mai degrabă, El a răspuns adevăratei întrebări.

Adevărata întrebare este: “Doamne, Te rugăm, arată-ne cum putem trăi în realitatea împărăției printre frați, astfel încât să nu devenim un prilej de poticnire în rândul oamenilor, și cum ar trebui să avem grijă de toți tinerii și de cei mai slabi dintre noi pentru ca să fie și ei în realitatea împărăției?”

Aceasta este adevărata întrebare; acestei întrebări Domnul le-a răspuns. Când vorbim de a fi în împărăția lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne smerim pe noi înșine, să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

Apoi, mai târziu, Petru a pus o altă întrebare, care arată cu adevărat unde se afla: “De câte ori trebuie să iert pe fratele meu?” O astfel de întrebare este plină de mândrie, arătând că Petru a fost ofensat de către unul dintre frații care obișnuiau să îl ofenseze.

Răspunsul Domnului a fost nu numai de șapte ori, ci de șapte ori câte șapte, adică de nenumărate ori.

Apoi, Domnul le-a spus parabola unui sclav care îi datora stăpânului său o sumă uriașă de bani, zece mii de talanți (echivalentul a 12 milioane de dolari astăzi) și l-a implorat pe stăpânul său să îl aștepte până când poate plăti, dar stăpânul i-a iertat toată datoria.

Dar mai apoi, când acest sclav a ieșit, l-a găsit pe un sclav la fel ca el care îi datora o sumă mică de bani și i-a cerut-o, nefiind dispus să-l ierte sau să-l păsuiască.

Așa că ceilalți sclavi au dus vestea stăpânului lor, iar stăpânul lor l-a disciplinat pe sclavul neiertător.

În viața împărăției, trebuie să-l iubim și să-l iertăm pe fratele nostru; dragostea și iertarea, însă, nu sunt “simțăminte”, ci alegeri.

Nu trebuie să “simțim” dragoste ca să iubim și nu trebuie ca să “simțim” iertarea ca să iertăm; pur și simplu trebuie să alegem să iubim și să iertăm, iar Domnul ne va împuternici să iubim și să iertăm.

Să trăim viața împărăției smerindu-ne, să nu fim pricină de poticnire pentru ceilalți și să nu-i disprețuim pe ceilalți

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să ne smerim și să devenim ca niște copilași (vezi Mat. 18:2-4). Pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim ca un copil, nevinovat și fără mândrie.

Mai mult, pentru a trăi în viața împărăției, nu ar trebui să-i facem pe alții să păcătuiască sau să fim prilej de poticnire (vezi Mat. 7:5-9; cf. Mat. 11:6). Cuvântul Domnului în această porțiune este foarte puternic, pentru că El se identifică cu “copilașii” și cu “cei mici.”

El a zis, Cine primește pe unul dintre acești micuți, Mă primește pe Mine; oricine va poticni pe unul dintre acești mici, este mai profitabil să fie înecat în mare. Vai de lume din cauza prilejurilor de poticnire; nu se poate să nu vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul prin care vine prilejul de poticnire!

Când citim un asemenea cuvânt din partea Domnului, ar trebui să avem o teamă potrivită și sănătoasă înaintea Domnului, având o conștientizare și o rugăciune în fața Sa, ca niciodată să nu fim prilej de poticnire pentru sfinții din viața de biserică.

Putem chiar să-I spunem: “Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinții Tăi! Nu permite ca falimentul meu să-i poticnească, ca nu cumva să-și piardă savurarea în împărăția Ta!”

Domnul chiar a spus că, dacă piciorul sau mâna noastră ne face să ne poticnim, ar trebui să o tăiem și să o aruncăm; și dacă ochiul ne face să păcătuim, ar trebui să-l scoatem, căci este mai bine să intrăm în împărăția lui Dumnezeu mutilați decât să ardem în foc cu tot trupul.

În tratarea păcatului trebuie să fim fermi și serioși; de asemenea, în grija noastră față de ceilalți sfinți, în păstorirea lor și în îngrijirea lor conform duhului, de asemenea, ar trebui să fim serioși și sobri.

Trebuie să învățăm să ne iubim unii pe alții, să ne îngrijim unii de alții și să nu facem nimic care să-i poticnească pe ceilalți.

Mai ales când vine vorba de slujitorii sau frații conducători, sfinții privesc la ei, iar ceea ce ei fac pot afecta mult pe sfinți.

Uneori, frații conducători s-ar putea să nu vorbească unii cu alții sau să se ierte unul pe altul, ci mai degrabă se ceartă între ei; cum se poate dezvolta împărăția lui Dumnezeu într-o astfel de biserică locală?

Cu toții trebuie să trăim viața împărăției smerindu-ne înaintea Domnului și în fața sfinților, și trebuie să nu ne poticnim unii pe alții și să nu devenim un prilej de poticnire pentru ceilalți.

Ca să trăim viața împărăției, nu ar trebui să disprețuim nici măcar pe un credincios neînsemnat (Mat. 18:10-14).

Este ușor să disprețuim pe unii care nu funcționează prea mult în modul exterior, sau care sunt timizi și care nu cunosc Cuvântul prea mult… dar trebuie să ne smerim pe noi înșine, să acceptăm și să apreciem porțiunea fiecăruia, și trebuie să învățăm să Îl administrăm pe Cristos unii altora în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Ne smerim înaintea Ta; vrem să fim ca niște copilași, nevinovați în natură, fără mândrie și gata să primim ceva nou de la Tine. O, Doamne, ferește-ne de la a poticni pe vreunul dintre sfinți prin cuvântul, fapta sau atitudinea noastră. Fie ca să fim sobri și nu înguști în viața de biserică, pentru a nu deveni un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinți. O, Doamne, vrem să fim cei care tratează păcatul într-un mod serios și care sunt stricți cu ei înșiși, astfel încât să nu-i poticnim pe alții. Amin, Doamne, vrem să trăim viața împărăției smerindu-ne pe noi înșine, nu poticnindu-i pe alții și fără să disprețuim pe niciunul dintre sfinți.

Pentru a trăi viața împărăției, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum Domnul ne-a iertat

Pentru a trăi viața împărăției astăzi, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită (vezi Mat. 18:21-35). Cum oare am putea trăi noi viața de biserică ca realitate a vieții împărăției astăzi, dacă nu ne iertăm unii pe alții?

Răspunsul Domnului dat lui Petru a fost că trebuie să-și ierte fratele nu numai de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte; asta înseamnă că ar trebui să îl iertăm pe fratele nostru fără limită.

Incapacitatea de a ierta pe ceilalți are o rădăcină, iar această rădăcină este mânia din dispoziția noastră.

Dacă nu am descoperit această rădăcină, nu ne va fi ușor să-i iertăm pe ceilalți. Motivul pentru care nu îi putem ierta pe ceilalți este că există mânie în noi; suntem mânioși în dispoziția noastră.

Trebuie să ne rugăm Domnului cu privire la acest lucru și să Îi permitem să trateze mânia din dispoziția noastră. Trebuie să îl iertăm pe fratele care ne-a ofensat chiar șaptezeci de ori câte șapte; trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Datoria noastră înaintea Domnului este imposibil de plătit, dar pe măsură ce ne mărturisim păcatele în fața Sa, Domnul ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă pentru restabilirea părtășiei noastre cu El (vezi Mat. 18:23-27).

Chiar și după ce am fost mântuiți, noi continuăm să greșim, să păcătuim și să îi ofensăm pe ceilalți; Domnul, însă, ne iartă păcatele, ne curăță de greșelile și impuritățile noastre, și El ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă, pentru ca părtășia noastră cu El să fie restabilită.

Datoria altora față de noi este foarte mică în comparație cu datoria noastră față de Domnul. Trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Domnul ne-a iertat și cu cât Îl slujim mai mult ca un sclav, cu atât avem mai multe falimente și cu atât acumulăm mai multe datorii; datoria noastră este precum datoria Statelor Unite, devenind din ce în ce mai mare în fiecare an.

Avem tot mai multe falimente și mai multe defecte, dar atunci când venim la Domnul, El ne iartă de fiecare dată. Cum deci să nu-l iertăm pe fratele nostru pentru o mică ofensă sau greșeală?

În timp ce trăim viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum și Domnul ne-a iertat.

Dacă nu-l iertăm pe fratele care păcătuiește împotriva noastră, acest lucru îi va mâhni pe ceilalți frați și ei ar putea aduce această problemă înaintea Domnului (Mat. 18:28-31), la fel cum ceilalți sclavi s-au mâhnit după felul în care sclavul iertat l-a tratat pe datornicul său și au adus această situație în atenția stăpânului.

Dacă nu iertăm din inimă un frate astăzi, nu vom putea intra în împărăție în epoca viitoare (Mat. 18:32-35; Marcu 11:25-26).

Este un lucru grav să nu-i iertăm pe ceilalți. Este grav să fim ofensați și este și mai grav să nu iertăm; dacă suntem ofensați și nu iertăm, nu putem intra în împărăția viitoare.

Trebuie să tratăm foarte serios înaintea Domnului cu mânia din dispoziția noastră și cu incapacitatea noastră de a ierta, altfel acest lucru ne va costa împărăția în manifestarea sa.

În viața de căsnicie, soțul și soția sunt sfinți în biserică și sunt amândoi membri ai Trupului; ei trebuie să fie împăcați de fiecare dată, iar ofensele nu pot rămâne neiertate.

Se întâmplă ofense în viața de căsnicie, dar trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții. Viața de căsnicie este ca un “laborator” în care lucrăm viața de biserică; trebuie să învățăm să iertăm în laborator și atunci putem ierta în viața de biserică. Dacă nu putem ierta acasă, nu putem ierta în alte părți.

Dacă nu îl iertăm pe fratele nostru astăzi, vom fi disciplinați de Domnul până când îl vom ierta din inimă, adică până când vom fi plătit tot ceea ce datorăm (Mat. 18:34). Faptul de a nu ierta din inimă pe un frate astăzi ne-ar putea costa să nu intrăm în împărăție în epoca viitoare.

Doamne Isuse, salvează-ne de mânia din dispoziția noastră și vindecă-ne de incapacitatea de a ierta. Vrem să trăim astăzi viața împărăției în viața de biserică, iertându-l pe fratele nostru fără limită. Fie ca să învățăm de la Tine și să iertăm pe fratele nostru, așa cum și Domnul ne-a iertat. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar că ne-ai iertat inițial de toate păcatele în momentul regenerării noastre, ci întotdeauna ne-ai iertat și ne-ai curățit de păcatele și fărădelegile noastre în viața noastră creștină învinsă pentru restaurarea părtășiei noastre cu Tine. Vrem să experimentăm și să trăim viața Ta iertătoare pentru a-i ierta pe cei care ne-au greșit, așa cum și Domnul ne-a iertat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Live the Kingdom Life we should Forgive our Brother even as the Lord forgave us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.