Cartea Fapte dezvăluie că în mișcarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent, căci acolo unde curge curentul vieții și al lucrării, acolo este apă, acolo este binecuvântare și Dumnezeu se mișcă în mod neîmpiedicat. Amin!
Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan”.
Trebuie să vedem că există o istorie divină care se desfășoară în istoria omenirii. Da, există multe evenimente care se întâmplă în exterior, atât local, cât și global, dar Dumnezeu are o istorie divină.
Vedem acest lucru în tip reprezentativ în cele patru feluri de lăcuste din Ioel; aceste patru feluri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale guvernării umane, dacă legăm acest lucru cu Daniel 2, cu marea imagine umană.
Mai întâi, există lăcusta tăietoare, simbolizând Babilonul, apoi lăcusta roitoare, simbolizând Medo-Persia, lăcustele lingătoare, simbolizând imperiul grecesc și, în final, lăcusta mistuitoare, simbolizând Imperiul Roman.
Aceste patru tipuri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale întregului guvern uman, așa cum este semnificat de marea imagine umană din Daniel 2. Toate acestea se termină cu Anticristul, ultimul Cezar al Imperiului Roman reînviat, iar apoi guvernarea umană va lua sfârșit.
Apoi, împărăția lui Dumnezeu va veni pentru o mie de ani; aceasta va fi luna de miere a biruitorilor ca mireasă cu Cristos.
Dumnezeu folosește guvernul uman pentru a-Și duce la îndeplinire economia. De exemplu, în timp ce Imperiul Roman pedepsea Israelul rebel, Dumnezeu a făcut ceva în tăcere și în mod misterios – El a folosit Imperiul Roman pentru a menține regiunea din jurul Mării Mediterane într-o ordine pașnică.
Au fost construite străzi, au fost stabilite rute de transport maritim pe mare și o limbă comună – greaca – a fost vorbită de toate popoarele. În acea perioadă Dumnezeu S-a încarnat născându-se dintr-o fecioară într-un oraș mic, Betleem, și în cele din urmă a locuit în Nazaret.
Când Cristos S-a născut, nimeni nu a observat, totuși iată-L pe Dumnezeu devenind om. El a venit să aprofundeze și să extindă istoria divină în cadrul istoriei umane. S-a născut ca om-Dumnezeu, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit o moarte atotinclusivă pe cruce.
A murit moartea unui criminal sub forma romană a pedepsei capitale și, deși oamenii nu și-au dat seama de acest lucru, Cristos a murit de o moarte de substituție, atotinclusivă.
După trei zile, El a înviat; în dimineața învierii Sale, S-a înălțat în secret la Tatăl în prospețimea învierii Sale și s-a întors seara pentru a se sufla Sine în discipolii Săi.
El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă, apoi S-a înălțat la ceruri. După zece zile, în timp ce discipolii se rugau într-un acord, El a coborât din nou, fiind revărsat peste credincioși! Aleluia!
Aceștia au devenit parte a continuării lui Cristos și au continuat să scrie istoria divină în istoria umană. Fie ca noi să vedem ce face Dumnezeu în mod intrinsec și fie ca noi să fim în curentul divin al lucrării Domnului astăzi, menținându-ne în acest curent în această epocă.
Viziunea curentului vieții divine și a curentul părtășiei pentru mărturia lui Isus
Cartea Fapte dezvăluie că, în lucrarea Domnului, există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent astăzi.
Curge Domnul în noi? Suntem noi în curentul divin? Curentul divin, care a curs de-a lungul generațiilor, este unic și trebuie să ne menținem în acest curent unic (1 Ioan 1:3; Apocalipsa 22:1).
Întrucât există un singur curent divin și întrucât curentul este unic, trebuie să ne menținem în acest curent unic. Părtășia este curgerea vieții divine; părtășia este curgerea curentului divin unic în acest univers.
Ioan a spus că ceea ce au văzut și auzit apostolii este ceea ce ne raportează și ei, pentru ca noi să avem părtășie cu ei, iar părtășia lor este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.
Aceasta este o părtășie verticală cu Dumnezeu și o părtășie orizontală cu sfinții. Trebuie să vedem ceva nou cu Domnul în fiecare zi; Cristos este întotdeauna nou și vrem să Îl savurăm din nou în fiecare zi și raportăm acest lucru și sfinților, pentru ca noi să avem părtășie cu ei.
Pe orizontală, avem părtășie orizontală cu apostolii și sfinții; pe verticală, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic. Părtășia este o părtășie împletită – împletirea părtășiei verticale și orizontale. Așa se împletește Dumnezeu în ființa noastră.
Auzim și vedem ceva de la Domnul în Cuvânt și în lucrare și le raportăm altora, pentru ca și ei să aibă părtășie cu noi, iar părtășia noastră este cu Dumnezeul Triunic!
În Apocalipsa 22:1 vedem o imagine a acestei părtășii; există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii cetății.
În eternitate și pentru eternitate, există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu pentru a-i uda pe toți. Această apă izvorăște din tron într-un mod în mod neîmpiedicat. Dumnezeu vine la noi ca viață, ca o curgere de apă vie.
Oricine este însetat poate veni la Domnul și poate bea apa vieții fără plată (Apocalipsa 22:17). Pentru veșnicie, Domnul va fi păstorul nostru și ne va călăuzi la izvoarele apei vieții (7:17).
Această apă a vieții este Dumnezeu Însuși; Îl bem, savurăm plăcerile Lui și suntem saturați cu grăsimea Lui. Astăzi, există un râu de apă vie care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Viața lui Dumnezeu curge din Dumnezeu Însuși în Mântuitorul răscumpărător (Mielul) cu autoritate conducătoare pentru a fi viață pentru noi chiar acum.
Odată cu curgerea apei vieții, există pomul vieții, care ne hrănește cu roade proaspete în fiecare lună (Apocalipsa 22:2). Tot ce avem nevoie este în acest râu de apă a vieții, căci bogățiile vieții divine curg în râu.
Trebuie să vedem că există un singur râu al vieții divine care curge de la Dumnezeu de-a lungul epocilor și în eternitate. Există un râu de părtășie, căci oricine bea din această apă vie este în același râu. Există o singură stradă în Noul Ierusalim, iar apa vie curge în mijlocul străzii.
Părtășia Trupului lui Cristos este râul vieții divine. Pe măsură ce bem din Domnul și Îl savurăm, Îl lăsăm să curgă în noi și prin noi, iar acest râu divin curge în noi și din noi.
Nu te poți rătăci niciodată în Noul Ierusalim, căci există o singură stradă în orașul sfânt, iar în mijlocul străzii se află râul cu apa vieții, cu pomul vieții crescând de ambele părți.
Dacă avem curgerea vieții, râul vieții divine, avem tot ce ne trebuie. Amin, oriunde curge acest râu viu, există viață, există provizie și există mărturia Domnului Isus!
Dacă urmăm râul divin, vom fi aduși în locul unde este Domnul Isus. Râul de apă vie ne va face să cunoaștem ceva despre Cristos, va infuza ceva din Cristos în ființa noastră și ne va face mărturia lui Isus Cristos. Amin!
Întreaga Biblie ne arată că toate nevoile omului sunt satisfăcute în Dumnezeu și numai de Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este singura provizie pentru om și tot ceea ce face Dumnezeu este să vină la om și să se dăruiască omului pentru a fi totul pentru savurarea și experimentarea sa.
Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât bem mai mult Duhul ca și curgere a apei vii, cu atât putem fi mai mult în curentul divin, râul vieții divine și râul părtășiei care ne conduce să fim mărturia lui Isus.
Doamne Isuse, arată-ne o viziune a râului divin care curge din eternitate în timp și curge în noi și printre noi! Aleluia, există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului în mijlocul străzii din Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca să vedem râul de apă vie curgând din tronul lui Dumnezeu și ajungând la noi! Fie ca să rămânem pe strada unică din Noul Ierusalim pentru a ne bucura de râul vieții divine și de râul părtășiei! Venim la Tine, Doamne dragă, să Te bem ca apa vie. Venim să bem apa vieții gratuit! Aleluia, bem din Cristos, savurăm plăcerile Lui și suntem satisfăcuți cu grăsimea Lui! O, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Păstrează-ne în râul divin. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Curgi în noi și curgi din noi. Fie ca să-L vedem și să-L auzim pe Cristos zi de zi într-un mod nou și fie ca să le raportăm și altora, pentru a putea avea părtășie cu ei!
Ne păstrăm în singurul curent al lucrării Domnului dându-I Domnului preeminența
Unde curge viața divină a lui Dumnezeu, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului lui Cristos, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu (Gen. 2:10-14; Ps. 36:8-9; 46:4a; Ioan 7:37-39; Apoc. 22:1).
În cartea Fapte, în special, vedem că în lucrarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne menținem în acest curent.
În primul rând, curentul divin era într-o singură persoană, Isus Cristos, care, prin moarte și înviere, a fost lărgit pentru a fi Trupul lui Cristos, cuprinzându-i pe toți credincioșii în Cristos.
Curentul divin a început din ziua Cincizecimii și a curs în Ierusalim, apoi la Antiohia, în Asia, în Europa și în toată lumea. Astăzi suntem în curentul părtășiei Trupului și trebuie să ne menținem în unicul curent al lucrării Domnului astăzi.
Curentul divin curge peste tot pe pământ și trebuie să ne menținem în acest curent astăzi. Când Dumnezeu curge într-o țară, acolo se află lucrarea Domnului.
Curentul divin se află într-un anumit loc înainte de a ajunge acolo și trebuie să te alături curentului divin. Dacă avem curentul divin, avem totul.
Este tragic să lucrezi încă pentru Domnul în exterior, dar să nu fii în curentul divin al lucrării Sale în interior. Putem face multe lucruri pentru Domnul și ne putem bucura de o anumită binecuvântare, dar suntem oare în curentul divin al lucrării Domnului în acel loc?
Este ușor de înțeles cum vine curentul în noi; însă există oare curentul lui Dumnezeu curgând în tine astăzi? Nu ar trebui să presupunem că avem curentul vieții, ci mai degrabă trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-I spunem Domnului: Doamne Isuse, vreau să fiu în curgerea vieții!
Trebuie să avem tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, luându-L ca autoritate unică și trebuie să ne supunem tronului Său. Din tronul Său izvorăște și curge râul apei vieții.
Oriunde mergem și orice am face, dacă există sentimentul că curgerea râului vieții va fi oprită prin continuarea în acel lucru anume, trebuie să ne oprim. Trebuie să oprim ceea ce facem și ceea ce spunem pentru a menține curgerea vieții.
De multe ori trebuie să ne abținem de la anumite activități care nu sunt ale Domnului, pentru a putea menține curgerea vieții.
Dacă suntem curentul divin al lucrării Domnului, lucrarea pe care o facem nu va fi grea sau obositoare; mai degrabă, va fi un pat pe care să ne întindem și să ne odihnim, căci Domnul face toată lucrarea.
Totuși, dacă muncim din greu și suntem foarte împovărați în timp ce Îi slujim Domnului, trebuie să ne dăm seama că nu suntem în curent. Trebuie să învățăm lecția că trebuie să ne lăsăm purtați de curentul Duhului Sfânt.
Nu putem merge nicăieri să lucrăm pentru Domnul sau să începem o lucrare pentru Domnul fără curgerea curentului Duhului Sfânt. Pur și simplu nu putem face asta.
Când Îi dăm Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, luându-L ca prima noastră dragoste, El devine curentul divin pentru noi, curgând în noi și din noi ca primele noastre lucrări (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 2:9; 3:12).
Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în ființa noastră, luându-L ca prima noastră dragoste în toate lucrurile; apoi, El devine râul divin către noi și El va curge în noi și din noi ca primele lucrări.
Primele lucrări sunt lucrări care sunt motivate de, provin din și Îl exprimă pe Domnul ca prima noastră dragoste. Numai lucrările motivate de prima dragoste sunt aurul, argintul și pietrele prețioase. Amin!
Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc în noi. Fie ca noi să fim constrânși de dragostea Lui să-L privim și să-L luăm ca fiind totul în viața noastră.
Când Îl iubim cu prima dragoste, vom face primele lucrări, care sunt doar Domnul curgând prin noi ca lucrări ale noastre în dragoste pentru El.
Alții își vor da seama că suntem iubitori nebuni ai Domnului. Fie ca noi să fim astfel de oameni, cei care vărsăm totul asupra Domnului în dragoste.
Curgerea vieții divine, care a început în ziua cincizecimii și a curs de-a lungul tuturor generațiilor până în ziua de azi, este doar un curent pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă (vezi Matei 16:18; Ezechiel 47:1-12).
Există un singur curent divin al lucrării Domnului și vrem să ne menținem în acest curent, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile.
Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a curentului divin al lucrării Domnului care curge de-a lungul epocilor! Aleluia, acolo unde curge curentul divin, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne menținem în curentul divin al lucrării Domnului. Te iubim, Doamne. Ne deschidem Ție. Îți dăm preeminența în întreaga noastră ființă, luându-Te ca prima noastră dragoste. O, Doamne, constrânge-ne cu dragostea Ta ca să facem toate lucrurile una cu Tine și în Tine. Fie ca Tu să devii râul divin către noi. Curgi în noi, Doamne, și curgi din noi ca primele lucrări. Fie ca lucrările pe care le facem pentru Domnul să fie motivate de, să provină din și să-L exprime pe Domnul ca prima noastră dragoste! O, Doamne, ne dăm Ție. Îți acordăm primul loc în noi. Acordăm râului divin preeminența în ființa noastră. Curgi în noi. Fie ca noi să vedem că revărsarea vieții divine este doar un râu pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă! Fie ca noi să ne menținem în râul divin astăzi!
