petrecem timp cu Domnul

Fiind adânc înrădăcinați în Cristos petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a-I absorbi bogățiile

03/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și trebuie să creștem în El și să fim zidiți în El, petrecând timp adecvat cu Domnul în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale.

Cristos ne-a fost alocat ca porțiunea repartizată a sfinților în lumină; ni s-a dat de la Dumnezeu un lot de moștenire, un „lot din Cristos” ca să-L savurăm și să avem parte din El.

Nu aparținem lumii – avem o țară, o țară promisă, care este Cristos atotinclusiv; trebuie să intrăm în posesia acestei țări bune și să o savurăm. Această țară nu este un teren fizic, ci unul duhual – este Cristos atotinclusiv care, ca Duh, este garanția moștenirii noastre.

Intenția lui Dumnezeu este să ne aducă pe noi toți – tot poporul lui Dumnezeu – în savurarea țării bune, care îl simbolizează pe Cristos ca țel. Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră.

Cum savurăm noi această țară bună și cum intrăm în posesia moștenirii noastre?

Trebuie să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos; ca ființe vii, suntem ca niște plante care au fost înrădăcinate în solul bogat al lui Cristos, țara bună și acum trebuie să exersăm să absorbim bogățiile lui Cristos în ființa noastră pentru a crește în El și a fi zidit în El.

Zi de zi, chiar și clipă de clipă, trebuie să trăim viața unei plante, adică trebuie să fim strâns legați de Domnul și să trimitem rădăcini adânc în El pentru a absorbi bogățiile Sale în ființa noastră.

Facem acest lucru petrecând timp adecvat cu Domnul, în special dimineața, și, de asemenea, pe tot parcursul zilei; când punem de-o parte timp de-a lungul zilei să fim împreună cu Domnul, să-L contactăm, să ne rugăm peste cuvântul Său și să avem părtășie cu El, noi trimitem rădăcini în El și absorbim bogățiile Sale.

Acest lucru ne va determina să avem o schimbare metabolică, care se va manifesta și într-o schimbare exterioară a comportamentului și atitudinii noastre; vom arăta tot mai mult ca Cristos, iar trăirea noastră va deveni din ce în ce mai mult trăirea lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos, trimițând rădăcini adânc în Cristos, iar apoi vom crește în sus, dând roade și având o anumită manifestare a lui Cristos.

Fie ca să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos ca țară bună și să ne facem zilnic timp să-L savurăm pe Domnul, nu ne grăbim timpul cu El, ci să petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi.

Simpla cunoaștere a faptului că Domnul este țara bună nu este suficientă – trebuie să petrecem timp cu El și să ne exersăm duhul pentru a absorbi bogățiile Sale în ființa noastră.

Fiind înrădăcinați în Cristos, să umblăm în Cristos umblând conform Duhului

Țara bună azi este Cristos ca Duhul atotinclusiv (Galateni 3:14), care locuiește în duhul nostru (2 Tim. 4:22; Rom. 8:16) ca savurare a noastră; a umbla conform acestui Duh (Gal. 5:16) este punctul central și crucial în Noul Testament.

Țara bună este Cristosul atotinclusiv ca Duhul din duhul nostru, iar atunci când umblăm conform duhului și umblăm în duh, Duhul împarte bogățiile lui Cristos întru noi pentru savurarea și participarea noastră.

După cum L-am primit pe Cristos Isus Domnul, trebuie să și umblăm în El umblând în duh. Fie ca noi să fim readuși la acest principiu de bază, umblarea conform duhului.

Avem un duh contopit – Domnul Isus este cu duhul nostru, iar acest Duh este Cristosul atotinclusiv ca țară bună; acum trebuie să umblăm în El.

Orice loc pe care tălpile picioarelor noastre pășește în țara bună, acel loc este al nostru; cu cât umblăm mai mult în Cristos, cu atât mai mult avem de la Cristos, dar cu cât umblăm mai puțin în Cristos, cu atât mai puțin din Cristos avem în realitate.

Trebuie să umblăm în lungul și în latul țării bune, Cristosul incomensurabil și bogat, pentru a-L câștiga și a-L poseda. Dacă am fost înrădăcinați în Cristos, vom umbla spontan în Cristos trăind, acționând, mișcându-ne și avându-ne ființa în Cristos.

Cu cât mai mult trimitem rădăcini în Cristos, petrecând timp adecvat cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, cu atât vom umbla mai mult în El în mod spontan.

Dar dacă nu-L absorbim pe Cristos, dacă nu primim bogățiile Sale în noi, nu putem umbla în El; umblarea noastră în Cristos este un rezultat spontan al absorbirii lui Cristos de către noi.

În fiecare zi în viața noastră personală, în viața în căsătorie și în viața de familie trebuie să trăim, să acționăm și să ne avem ființa în Cristos; acest lucru este foarte necesar în biserici astăzi.

Cu toții trebuie să fim acei care trăim, acționăm, ne mișcăm și ne avem ființa în Cristos în fiecare moment; vrem să fim găsiți în El, făcând chiar și cele mai mici lucruri în El.

Fie ca să căutăm să fim găsiți în Cristos chiar și în cele mai banale și nesemnificative lucruri, pentru a ne putea trimite rădăcinile adânc în Cristos și a umbla în Cristos umblând conform duhului.

În timp ce umblăm în Cristos, vom fi zidiți în Cristos pentru a-L trăi pe Cristos; această trăire a lui Cristos va produce expresia corporativă a lui Cristos, viața de biserică (Col. 2:6-7).

Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos și zilnic putem fi înrădăcinați profund în El în experiența noastră, petrecând timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale.

Și pe măsură ce suntem înrădăcinați în Cristos, putem umbla în Cristos, pentru ca așa cum în interior suntem înrădăcinați în Cristos, tot astfel să-L exprimăm în exterior, umblând conform duhului contopit. În acest fel devenim expresia corporativă a lui Cristos, viața de biserică.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai înrădăcinat în Tine, solul bogat al țării bune și atotinclusive. Vrem să ne exersăm zilnic duhul pentru a Te savura și pentru a fi înrădăcinați profund în Tine, pentru a putea umbla în mod spontan în Cristos, umblând conform duhului. Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim, să ne mișcăm și să vorbim în Cristos, pentru ca noi să umblăm în Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru expresia corporativă a lui Cristos. Ne întoarcem spre Tine, Doamne și ne exersăm duhul; alegem să umblăm conform duhui și să fim astăzi în duh!

Fiind adânc înrădăcinați în Cristos, petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a-I absorbi bogățiile

Col. 2:6-7 dezvăluie faptul că Cristos, în calitate de țară bună, este solul bogat în care am fost înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol (vezi 1 Corinteni 3:6, 9; Col. 2:19).

Țara bună este compusă din solul bun al lui Cristos; ca noi să umblăm în Cristos, mai întâi trebuie să fim înrădăcinați profund în Cristos, la fel cum plantele sunt înrădăcinate în sol.

În 1 Cor. Pavel a spus că Apolo a udat, Pavel a plantat, dar Dumnezeu dă creșterea; Pavel ne-a plantat în acest țară bună, în solul bogat al lui Cristos, iar acum ca plante în Cristos, trebuie să absorbim toate bogățiile Sale.

Singurul mod de a ne înrădăcina profund în Cristos este să-L contactăm și să petrecem timp cu El în Cuvânt cu multă rugăciune; mai întâi, creștem în jos și apoi vom da roade în sus (Efeseni 5:26; 6:17-18; Isaia 37:31).

Știm cu toții că trebuie să-L contactăm Domnul și să petrecem timp cu El, dar este posibil să nu practicăm acest lucru într-un mod adecvat.

Pe de o parte am fost deja înrădăcinați în Cristos, iar pe de altă parte, trebuie să continuăm să fim înrădăcinați profund întru Cristos, petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a absorbi bogățiile Sale.

Ar trebui să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre, și pur și simplu să ne facem timp să-L savurăm de Domnul, astfel încât să-L putem absorbi și să asimilăm elementele bogate din El ca țară bună.

Mai ales dimineața, trebuie să petrecem timp adecvat pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său; nu ar trebui să ne grăbim timpul cu El, ci, mai degrabă, să petrecem timp adecvat cu El la începutul fiecărei zile.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, lucrurile negative nu ne vor deranja; în bogățiile lui Cristos pe care le absorbim primim soluția pentru a-l respinge pe Satan, așa că nu ne vor mai deranja ispitele, necazurile și problemele lui.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul dimineața și, de asemenea, pe tot parcursul zilei, pentru a savura un ospăț din El și cu El. Din nou și din nou, trebuie să ne întoarcem de la mintea, emoția și intenția noastră și pur și simplu să ne deschidem Domnului, exersându-ne duhul pentru a-I spune,

Doamne Isuse, Te iubesc și mă deschid Ție! Te ador, Doamne, și mă închin Ție. Mă întorc către Tine din gândurile, grijile, emoțiile și intențiile mele și doar îmi deschid ființa către Tine! Doamne, mă dau Ție. Îți dau inima mea și tot ce este legat de ziua mea. Te iubesc, Doamne Isuse!

În fiecare dimineață, trebuie să ne petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi pe Domnul; deși zece minute este un timp bun, cel mai bine este să petrecem treizeci de minute pentru a-L savura la începutul fiecărei noi zile.

Pe măsură ce petrecem timp contactându-L pe Domnul dimineața și pe tot parcursul zilei în duhul nostru, vom absorbi în mod spontan bogățiile lui Cristos ca pământ întru ființa noastră.

Nu ar trebui să avem doar o „cafea și gogoașă” din Cristos în fiecare dimineață, ci trebuie să petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi.

O plantă este înrădăcinată în sol pentru a absorbi nutrienții și bogățiile din sol; această absorbție nu durează doar zece minute dimineața și apoi zece minute seara, ci mai degrabă, este ceva constant, non-stop, 24/7, altfel planta va muri.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și trebuie să-L contactăm în fiecare zi, în fiecare ceas, chiar și moment cu moment și să fim în unirea organică cu El pentru a absorbi nutrienții bogați din Cristos pentru creșterea noastră în viață, umblând în Cristos și devenind expresia lui Cristos.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul ca țară bună atotinclusivă, pentru ca toate elementele lui Cristos, ca sol bogat, să fie absorbite în noi pentru ca noi să fim făcuți deplini în El în experiența noastră.

Cristos este plinătatea Dumnezeirii și am fost făcuți deplini în El absorbind bogățiile Sale în ființa noastră.

Ca să absorbim bogățiile lui Cristos ca țară bună, trebuie să avem rădăcini fragede și noi; nu ar trebui să permitem să fim vechi sau învechiți în relația noastră cu Domnul, ci să fim proaspeți și reînnoiți în fiecare zi (2 Cor. 4:16; cf. Deut. 34:7; Luca 11:34-36; Fapte 3:19 -20; Psa. 16:11).

Cea mai bună absorbție are loc nu prin rădăcinile mari și bătrâne, ci cu firele de rădăcină, deoarece acestea au cea mai mare suprafață de contact cu solul și prin aceasta substanțele nutritive cu apa pătrund în celulele plantei.

Planta nu iese din locul ei pentru a căuta nutrienți – rădăcinile coboară pe pământ și fac ceva pentru a atrage nutrienții la ele; ele atrag, absorb și „sug” în mod activ bogățiile din sol.

În fiecare zi trebuie să dezvoltăm niște rădăcini noi, câteva fire de rădăcină, astfel încât să avem o absorbție nouă și proaspătă a bogățiilor lui Cristos.

Trebuie să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre și pur și simplu să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul, pentru a putea fi zidiți în El pentru zidirea Trupului Său, expresia Sa corporativă (Luca 8:13; Mat 14:22-23; 6:6). Amin!

Fie ca să avem o schimbare în practica noastră de a-L contacta pe Domnul; fie ca să lăsăm deoparte lucrurile care ne distrag atenția și să ne concentrăm numai pe Domnul pentru a petrece timp adecvat cu El ca să absorbim bogățiile Sale.

Doamne Isuse, ne consacrăm Ție în mod proaspăt; ne deschidem către Tine într-un mod nou și venim la Tine pentru a-Ți absorbi bogățiile întru ființa noastră! Vrem ca rădăcinile noastre să fie tandre și noi ca să absoarbă bogățiile Tale în fiecare clipă în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, fie ca să nu devenim vechi sau să stagnăm în părtășia noastră cu Tine. Fie ca să nu parcurgem doar un program sau să ne facem citirea noastră din Biblie ci să petrecem timp adecvat pentru a Te savura în Cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru, astfel încât să putem absorbi bogățiile Tale în ființa noastră și să creștem în viață, să fim zidiți în Cristos și umblăm în Cristos pentru a deveni expresia corporativă a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Deeply Rooted in Christ by Spending Time with Him in the Word to Absorb His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos ca să aprindă lămpile

26/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt era serviciul persoanelor sfinte, serviciul preoților, cei care erau saturați cu Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu și care trăiau absolut pentru Dumnezeu; preoții sfinți Îl exprimă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi și Îl administrează pe Dumnezeu altora.

Aprinderea lămpilor este o sarcină sfântă care aparține exclusiv preoților; nici o persoană ordinară nu era calificată să aprindă lămpile sau să ardă tămâia și nici o persoană de rând nu avea dreptul să ardă tămâia.

Trebuie să fim preoții sfinți ai lui Dumnezeu astăzi, aceia care sunt umpluți cu Dumnezeu și saturați cu Dumnezeu, aceia care slujesc lui Dumnezeu și omului.

Îi slujim lui Dumnezeu în biserică, care este tabernaculul lui Dumnezeu astăzi; locuința lui Dumnezeu pe pământ este biserica, iar noi în calitate de credincioșii în Cristos trăim în viața de biserică și avem responsabilitatea de a aprinde lămpile și de a arde tămâie.

Intenția și scopul lui Dumnezeu este de a avea o clădire pe pământ pentru locuința Sa, o locuință reciprocă între Dumnezeu și om, și ca această locuință să devină expresia Sa pe pământ.

În Vechiul Testament vedem cum a fost dată lui Moise o viziune a tabernaculului împreună cu modelul său, împreună cu rânduielile, ofrandele și preoția.

În Noul Testament, preoția și tabernaculul sunt unul și același lucru; noi suntem atât locuința lui Dumnezeu, cât și slujitorii Săi, preoții Săi.

Dumnezeu vrea ca să câștige o preoție, un grup corporativ care este poporul Său spiritual și care Îl exprimă și este umplut cu El.

Acest grup de oameni sunt credincioșii în Cristos, biserica de pe pământ astăzi; în calitate de credincioși în Cristos și mădulare ale Trupului lui Cristos, astăzi avem responsabilitatea de a intra în Locul Sfânt (reprezentat de întâlnirile bisericii) și să aprindem lămpile pentru a face ca lumina divină să strălucească.

Trebuie să aprindem lămpile, iar pentru aceasta trebuie să trăim în mod corespunzător – trebuie să Îl exprimăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, așa cum preoții trebuiau să poarte veșmintele preoțești când aprindeau lămpile.

De seara până dimineața, datoria noastră este să aprindem lămpile; astăzi suntem în timpul nopții, în cea mai întunecată parte a acestei epoci, și până când vine Domnul, trebuie să aprindem lămpile în Locul Sfânt pentru ca poporul lui Dumnezeu să aibă lumină, să savurăm multele aspecte bogate ale lui Cristos, și ca toți să avansăm spre Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența directă a lui Dumnezeu.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos pentru a aprinde lămpile

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt a fost un serviciu al preoților; oamenii obișnuiți nu pot face acest lucru, numai persoanele sfinte, preoții, pot aprinde lămpile.

Dacă suntem oameni comuni, dacă suntem la fel ca cei din lumea de azi, nu suntem calificați să aprindem lămpile; numai preoții sfinți pot intra în Locul Sfânt și pot aprinde lămpile.

Ce înseamnă să fii preot? A fi preot, conform întregii Bibliei, înseamnă să fim o persoană care este luată în stăpânire de Dumnezeu, umplută cu Dumnezeu, saturată cu Dumnezeu și care trăiește absolut pentru Dumnezeu.

A fi preot înseamnă că Dumnezeu este profesia noastră; ocupația noastră unică este să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl iubim pe Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să fim umpluți cu Dumnezeu.

Există un preț implicat pentru a fi un adevărat preot; nu doar apărem la întâlnire și spunem: sunt un preot! Totul depinde de cât de mult suntem stăpâniți de Domnul, cât de mult suntem umpluți și saturați cu Dumnezeu și cât de mult trăim absolut pentru Dumnezeu.

A fi un preot depinde de cât de mult trăim pe Cristos în timpul săptămânii, cât de mult suntem îmbrăcați cu El în momentele noastre private sau în momentele noastre cu alți oameni.

Aprinderea lămpilor în Locul Sfânt necesită serviciul unei asemenea persoane (vezi 1 Pet. 2:5, 9; Apoc. 1:6). Suntem o preoție sfântă, o preoție împărătească, o preoție în mod autentic spirituală; aceasta să fie realitatea noastră zilnică.

Când vorbim despre a fi preot, trebuie să luăm în considerare în special îmbrăcămintea preotului; preotul trebuia să aibă un pieptar, un efod, o mantie, o tunică brodată în lucrare de carouri, un turban și un brâu pentru încins – acestea sunt veșminte sfinte pentru preoți.

Ce semnifică aceste veșminte? Ele semnifică expresia lui Cristos în preoție și, în special în ceea ce ne privește, veșmântul nostru preoțesc este Cristos trăit din noi.

Când ne trăim viața de zi cu zi, făcând treburile noastre zilnice, slujba noastră și celelalte activități pe care le facem, îl exprimăm noi pe Cristos?

Pe de o parte Îl avem pe Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu înăuntrul nostru și, pe de altă parte, trebuie să Îl avem pe Cristos ca expresie și ca viața noastră. Cristos trebuie să fie trăit din noi.

El trebuie să ne satureze și să ne pătrundă în interior, și El trebuie să fie trăit din noi la exterior.

Ca preoți sfinți trebuie să petrecem zilnic timp cu Dumnezeu, fiind în prezența Sa, saturați cu frumusețea Sa, ca să putem radia excelența Sa; pe măsură ce suntem infuzați cu El, elementul Său operează în noi pentru a ne transforma în interior și pentru a ne conforma imaginii Sale în exterior.

Când are loc un astfel de proces metabolic, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan.

Dar dacă în viața noastră de zi cu zi nu avem expresia lui Cristos, atunci orice facem în întâlnirile bisericii va fi ipocrizie, un spectacol cu care ne îmbrăcăm ca să îl vadă alții.

Dacă nu suntem îmbrăcați cu trăirea lui Cristos, adevăratele noastre veșminte preoțești, nu suntem calificați sau echipați pentru a aprinde lămpile.

Calificarea noastră de a aprinde lămpile în Locul Sfânt astăzi este faptul de a fi stăpâniți de Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și trăirea lui Cristos pentru a-L exprima pe El; astfel, oricând ne întâlnim, vom aprinde spontan lămpile.

Doamne Isuse, vrem să fim preoții sfinți care sunt saturați cu Dumnezeu și sunt luați în stăpânire de către Dumnezeu pentru a fi calificați să aprindă lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, păstrează-ne în prezența Ta pentru a fi infuzați și saturați cu Tine, astfel încât elementul Tău să ne satureze, să ne pătrundă și să fie exprimat prin noi. Doamne, Tu să fii trăit prin noi astăzi. Trăirea noastră zilnică să fie trăirea lui Cristos și expresia noastră să fie expresia lui Cristos. Mântuiește-ne de ipocrizie; mântuiește-ne din a face un spectacol sau de a ne preface în fața altora. Doamne, fă-ne preoții sfinți care sunt saturați cu Cristos și care Îl exprimă pe Cristos, ca să putem aprinde lămpile în Locul Sfânt.

Să fim preoții sfinți de astăzi care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii

Lumina din Locul Sfânt nu era o lumină naturală sau o lumină artificială; era o lumină care provenea din lampadarul de aur, adică din natura divină a lui Cristos.

Lampadarul se referă la natura divină care este suportul, ceea care susține lămpile cu lumina.

Pentru ca noi să experimentăm aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile de biserică, trebuie să avem câteva elemente sau calificări.

Mai întâi, trebuie să Îl avem pe Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic în calitate de lampadar; trebuie să Îl savurăm pe Cristos, să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți și saturați cu Cristos.

Trebuie să avem natura divină ca aurul, elementul lampadarului; trebuie să fim părtași ai naturii divine, savurând promisiunile divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să savurăm și să experimentăm umanitatea înnobilată a lui Isus reprezentată de fitilul lampadarului; trebuie să mâncăm umanitatea Domnului, să fim părtași în duh în trăirea Sa omenească prin citirea și rugăciunea asupra Cuvântului Său, iar în viața noastră trebuie să fie exprimată umanitatea lui Isus.

De asemenea, trebuie să experimentăm și să fim umpluți cu Duhul lui Cristos reprezentat de ulei; trebuie să fim saturați cu Duhul, și anume cu Duhul compus atotinclusiv al lui Cristos pentru aprinderea lămpilor.

În cele din urmă, trebuie să fim oameni sfinți ca preoți, cei saturați cu Dumnezeu și îmbrăcați cu expresia lui Cristos reprezentată de veșmintele noastre preoțești.

Acest lucru vorbește despre viața noastră zilnică; nu putem truca viața creștină, nici nu putem să ne punem o mască atunci când venim la întâlnire, ci mai degrabă trebuie să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți cu El pentru ca El să devină expresia noastră.

Când venim la întâlnire, pur și simplu expunem ceea ce suntem și unde am fost, ceea ce am făcut și unde suntem în relația noastră cu Cristos.

Toate aceste elemente – lampadarul (întruparea lui Dumnezeu, Cristos), aurul (natura divină), fitilul (umanitatea înnobilată a lui Cristos), uleiul (Duhul lui Cristos) și preoții sfinți cu veșmintele preoțești (Cristos ca expresie a noastră) trebuie să fie experiența noastră zilnică.

Dacă Îl experimentăm pe Cristos în toate aceste aspecte și apoi venim la întâlnire, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan; automat vom fi cei care aprind lămpile și, împreună cu ceilalți preoți, vom lupta în calitate de armata lui Dumnezeu. Amin!

Preoții trebuiau să mențină lămpile aprinse de seara până dimineața înaintea lui Iehova; nu se spune nimic în Exod 27:21 legat de ziuă, fapt care ne arată că epoca de astăzi este noaptea, nu ziua.

De aceea, avem nevoie ca lumina să strălucească în această epocă a nopții până când se ivește ziua, până când Domnul ca Luceafărul de dimineață se întoarce (vezi Rom. 13:12; 2 Pet. 1:19).

Prin lumina care strălucește în întâlniri în timpul acestei epoci întunecate, suntem luminați ca să vedem mai mult din Cristos și pentru a vedea mai clar drumul către Sfânta Sfintelor; Îl vom savura pe Cristos în adâncimile Sale dinăuntrul lui Dumnezeu și vom intra în Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care Îl experimentăm pe Cristos autentic zi de zi, ca să fim preoții sfinți care aprind lămpile în Locul Sfânt. Mântuiește-ne, Doamne, din faptul de a trăi în întuneric și din faptul de a răspândi întuneric altora. Adu-ne în lumină și păstrează-ne în umblarea în lumină zi de zi. Zilnic să Îl savurăm pe Cristos ca întrupare a Dumnezeului Triunic, să savurăm umanitatea înnobilată a lui Isus, să fim saturați cu Duhul lui Cristos și să trăim ca niște preoți sfinți care Îl exprimă zilnic pe Cristos, ca să fim calificați să aprindem lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, fă-ne astfel de persoane, aceia care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being the Holy Priests who are Possessed by God and who Live Christ to Light the Lamps (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 9 ziua 5 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus pentru a atinge tronul harului în duh

19/07/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Acoperământul expierii de pe Chivotul din Sfânta Sfintelor este același cu tronul harului din Evrei 4:16; în calitate de credincioși în Cristos, avem îndrăzneală în sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să atingem tronul harului din duhul nostru.

Aceasta este cheia: atingerea duhului nostru, duhul contopit în care Domnul locuiește și în care este tronul Său.

Când ne întâlnim cu Domnul în duhul contopit, pe baza sângelui lui Isus și în strălucirea gloriei Sale, putem auzi vocea lui Dumnezeu, aflăm dorința inimii Sale și primim viziune, revelație și instrucțiune din partea Sa.

Acest lucru s-a întâmplat cu Moise atunci când a petrecut timp cu Dumnezeu și acest lucru se întâmplă și cu noi ori de câte ori aplicăm sângele lui Isus, când venim înaintea lui Dumnezeu și atingem tronul harului din duhul nostru.

În prezența Domnului din Sfânta Sfintelor, auzim glasul Lui – nu audibil, ci în interior; am putea chiar să întrebăm pe Domnul: Doamne, ce este în inima Ta cu privire la mine? Fă-mi cunoscută dorința inimii Tale cu privire la mine, acolo unde sunt în situația mea.

Domnul dorește să avem multe conversații de la inimă la inimă cu El, fiind în în Sfânta Sfintelor, stând pe baza sângelui lui Cristos și sub gloria strălucitoare a lui Cristos și deschizându-ne inima față de El, pe măsură ce El Își deschide inima față de noi.

Din inima Sa către inima noastră și din inima noastră către inima Sa – astfel de conversații sunt neasemuit de prețioase și încântătoare.

Trebuie ca pur și simplu să venim, să ne deschidem ființa și să Îi permitem să ne conducă, să ne lumineze și să ne călăuzească; când suntem direct în prezența Sa, vom fi sub conducerea Sa directă.

Când ne întâlnim cu Domnul în Sfânta Sfintelor, suntem infuzați de El cu tot ce este El; suntem cu fața descoperită ca să Îl vedem față în față și Îl contemplăm și Îl reflectăm în gloria Sa (2 Cor. 3:18).

Când Moise a fost cu Dumnezeu, fără ca el să realizeze, fața sa a devenit strălucitoare ca soarele, așa încât poporul a trebuit să pună un văl pe fața sa; apoi, când s-a întors în prezența lui Dumnezeu, și-a dat jos vălul.

În domeniul spiritual, atunci când petrecem timp cu Domnul în Sfânta Sfintelor, unde intrăm prin sângele lui Isus ca să atingem tronul harului din duhul nostru, vom intra în domeniul glorios al lui Dumnezeu și vom fi infuzați de El cu tot ce este El.

Cu toții suntem pe cale să ajungem constituenți glorioși, radianți și strălucitori ai soției Dumnezeului răscumpărător!

Cu toate acestea, nu ar trebui să căutăm un simțământ al acestui lucru, căci chiar și un simțământ Îl poate înlocui; pur și simplu ar trebui să privim la El, să Îi permitem să ne privească, și indiferent dacă simțim acest lucru sau nu, El ne va infuza tot mai mult cu elementul Său până când toată ființa noastră va fi saturată cu elementul Său! Amin!

Să avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor în sângele lui Isus

Cum putem experimenta faptul de a veni înaintea lui Dumnezeu și de a ne întâlni cu El pe acoperământul expierii astăzi? În experiența noastră spirituală, acoperământul expierii de pe Chivotul din Sfânta Sfintelor este identic cu tronul harului despre care se vorbește în Evrei 4:16.

Acoperământul expierii unde Îl întâlnim pe Dumnezeul gloriei este tronul harului; Domnul este aici întronat între heruvimi, strălucirea gloriei lui Dumnezeu în Cristos, iar aici Domnul vorbește, căci aici este tronul harului.

Tronul harului este de fapt capacul chivotului pe care Cristos Și-a stropit sângele pe care L-a vărsat pentru răscumpărarea noastră.

În Evrei 4:16 ni se spune să venim cu îndrăzneală spre tronul harului, iar în Evrei 10:19-20 ni se spune că avem îndrăzneala prin sângele Său să intrăm în Sfânta Sfintelor într-o cale nouă și vie! Aleluia!

Avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, pentru că sângele Său a deschis o cale nouă și vie ca noi să venim înaintea lui Dumnezeu!

Cu toții avem nevoie ca Domnul să ne crească credința în sângele Său; nu ar trebui să ne încredem în starea sau situația noastră, ci în sângele prețios, perfect, întotdeauna eficace al lui Isus, care este mijlocul prin care venim înaintea lui Dumnezeu.

Putem chiar să cerem Domnului să aplice sângele pentru noi, conform cu evaluarea Sa, căci numai El știe, înțelege și apreciază cu adevărat puterea, meritul, valoarea și eficacitatea sângelui lui Isus.

Din partea noastră trebuie pur și simplu să exersăm faptul de a nu ne încrede în slăbiciunile noastre, în istoria noastră, în falimentele noastre sau în situația noastră, ci să credem în sângele lui Isus care a fost stropit pe tronul harului (realitatea acoperământului expierii) ca să ne deschidă calea ca noi toți să intrăm cu îndrăzneală în Sfânta Sfintelor!

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, avem îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor în sângele lui Isus.

Este un lucru măreț să intrăm în Sfânta Sfintelor, căci acolo Dumnezeu în Cristos stă pe tronul harului. Pentru ca noi să intrăm într-un astfel de loc, trebuie să avem îndrăzneală, și o avem prin moartea lui Cristos și prin sângele Său.

Nu venim cu teamă sau aroganță, ci cu noblețe, onoare și încredere, pentru că știm că avem dreptul să fim acolo.

Conform pasajului din Apoc. 22:11, Binecuvântați sunt cei care își spală hainele căci ei au dreptul la pomul vieții. Nu spune binecuvântați sunt cei care sunt perfecți și nu păcătuiesc, ci binecuvântați sunt cei care își spală hainele.

Veșmintele noastre trebuie spălate ca să fie albe, și avem dreptul la pomul vieții din Sfânta Sfintelor! Slavă Domnului, prin sângele lui Isus avem îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor în orice moment!

Vrăjmașul, totuși, ne jefuiește timpul; putem avea un faliment și apoi ne simțim rău (ceea ce este normal), dar atunci putem lua minciuna inamicului ca scuză să nu Îl contactăm pe Domnul pentru că El ne va disciplina și ne va pedepsi, căci nu este mulțumit de noi… deci trebuie să așteptăm o zi sau două… O, Doamne Isuse!

În astfel de situații este bine chiar să mustrăm pe inamic cu minciunile lui, pentru că putem veni înaintea lui Dumnezeu oricând! De îndată ce simțim că suntem departe de Domnul, putem veni pe baza sângelui lui Isus!

Faptul de a avea o zi bună nu ne califică și faptul de a avea o zi proastă nu ne descalifică – numai sângele lui Isus ne califică să avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor!

Atunci când Satan ne acuză, trebuie să-i proclamăm puterea sângelui lui Isus; nu trebuie să acceptăm acuzațiile lui, ci să acceptăm lumina Domnului și să nu credem nimic ce iese din gura mincinoasă a lui Satan!

Doamne, venim cu îndrăzneală în Sfânta Sfintelor din în duhul nostru, pe baza sângelui lui Isus! Slavă Domnului, avem dreptul să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim sub strălucirea și vorbirea Sa, datorită sângelui perfect, prețios și întotdeauna eficace al lui Isus! Amin, Doamne, întărește-ne credința în sângele Tău. Și Satan, noi nu acceptăm acuzațiile tale: un om – Isus – te-a distrus pe cruce, iar acest om Isus a înviat din morți, S-a înălțat până la înălțimea universului și a fost întronat! Satan, tu vrei să fii pe tron, dar acolo este omul-Dumnezeu Isus, și acolo vom fi și noi! Slavă Domnului! Aleluia pentru sângele lui Isus, care ne dă îndrăzneala și dreptul de a veni înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor și să atingem tronul harului!

Astăzi putem intra în Sfânta Sfintelor ca să atingem tronul harului din duhul nostru!

Sfânta Sfintelor este astăzi în cer, unde este Domnul Isus (Evrei 9:12, 24), dar noi suntem încă pe pământ; cum putem intra astăzi în Sfânta Sfintelor? Cum putem să venim spre tronul harului, capacul chivotului, când chivotul este în ceruri?

În Geneza 28 vedem povestea visului lui Iacov, în care a văzut o scară care unește pământul cu cerul și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând pe ea; când s-a trezit, el a spus: Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu, poarta cerului.

Conform cu Efeseni 2:22, noi devenim o locuință al lui Dumnezeu în duh; casa, locuința lui Dumnezeu este în duhul nostru. În Ioan 1:51 Domnul Isus a spus că Natanael va vedea cerurile deschise și îngerii care se vor sui și se vor coborî peste Fiului Omului; Cristos este scara cerească.

Cu casa (care este în duhul nostru) și cu scara (care este Cristos) există și poarta cerului; această poartă este duhul nostru contopit, unde locuiește astăzi Cristos.

Când vedem acest lucru și ne dăm seama ce înseamnă acest lucru, ne vom întoarce de la orice ține de sine, de la orice lucru al inamicului și din toate falimentele noastre și, pe baza sângelui lui Isus, ne vom întoarce spre duhul nostru; iar când vom intra în duhul nostru, imediat am ajuns la tronul harului!

Aleluia, duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, iar aici Fiul Omului este scara ce unește pământul cu cerul și cerul cu noi! Deci, de îndată ce ne întoarcem în duhul nostru, chemându-L pe Domnul și contactându-L, imediat atingem tronul harului cu îndrăzneală!

Acesta este secretul: duhul nostru; Cristos care este în cer este și în duhul nostru (2 Tim. 4:22). Ca scară cerească (Geneza 28:12, Ioan 1:51), El unește duhul nostru cu cerul și aduce cerul în duhul nostru.

În înviere, El a învins limitele spațiului și timpului; acum spațiul și timpul nu contează, căci de îndată ce ne întoarcem în duhul nostru, deși suntem ființe umane pe pământ, noi devenim casa lui Dumnezeu, avem poarta cerurilor aici, există o scară în duhul nostru și suntem conectați la tronul harului din ceruri!

Slavă Domnului, chiar acum, tronul harului este în duhul nostru!

Acest tron este capacul chivotului, acoperământul ispășirii, locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu și avem vorbirea Sa! Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor, unde ne întâlnim cu Dumnezeu, care este pe tronul harului.

Indiferent de ceea ce simțim sau de lucrurile prin care trecem, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor și-L întâlnim pe Dumnezeu care este pe tronul harului!

Aleluia, de fiecare dată când intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, venim la tronul harului dincolo de perdea ca să primim îndurare și har de la Cristosul înălțat în ceruri (Evr. 4:14, 16; 6:19-20)!

Pe măsură ce creștem în Domnul și El crește în noi, suntem slăbiți și umiliți, suntem suntem biruiți și ne pierdem încrederea în sinele nostru; atunci ne vom da seama că nimic nu depinde de efortul sau dorința noastră, ci de îndurarea lui Dumnezeu.

Deci venim la tronul harului, și ceea ce primim este îndurare și har; mai întâi găsim îndurare, fără să avem nici o scuză, argument sau raționament, iar în cele din urmă savurăm harul.

Când primim îndurare, suntem calificați să savurăm harul; atunci vom cere Domnului să ne alimenteze cu harul de care avem nevoie pentru acea zi, căci numai harul Său este suficient pentru noi…

Doamne Isuse, ne întoarcem de la sinele și falimentele noastre și venim cu îndrăzneală spre tronul harului, bazați pe sângele lui Isus. Îți mulțumim, Doamne pentru poarta cerului din duhul nostru; există o scară cerească instalată în duhul nostru care ne unește cu cerul și ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, atingem tronul harului! Doamne Isuse, venim în Sfânta Sfintelor din duhul nostru ca să atingem tronul harului și să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor în timp util. Amin, Doamne, noi doar venim. Dă-ne îndurare și alimentează-ne cu harul Tău pentru astăzi.