petrecem timp cu Domnul

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, la fel și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu

18/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, tot așa și noi astăzi ca frații Săi și fii ai lui Dumnezeu suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu.

În Deut. 18:15 Moise a profețit că Dumnezeu va ridica un profet din poporul lui Israel care va fi ca el, rostind Cuvântul lui Dumnezeu așa cum i-a poruncit Dumnezeu; pe El toți Îl vor asculta.

Contextul de aici este acela că copiii lui Israel s-au temut de Dumnezeu și de vorbirea Lui când au văzut tunetele și fulgerele și norii și fumul care înconjurau Muntele Horeb, așa că i-au spus lui Moise să urce pe munte pentru ei.

Dorința lui Dumnezeu a fost, este și pentru totdeauna va fi aceea ca poporul Său să fie profeți, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu, cunosc Cuvântul Lui și cunosc dorința și povara inimii Lui ca să vorbească pentru Dumnezeu, să-L vorbească pe Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu în alții.

Cu toate acestea, în cazul copiilor lui Israel, le era frică să fie în prezența lui Dumnezeu și i-au spus lui Moise să urce pe munte în locul lor.

Acest lucru este același fel de învățătură care a fost perpetuată în biserica romano-catolică, în protestantism și, de asemenea, în multe denominațiuni evanghelice: nu toți pot veni la Dumnezeu ca să cunoască cuvântul Său pentru a vorbi pentru Dumnezeu, așa că e nevoie de cineva special pentru a face acest lucru în locul lor.

Acest lucru este greșit și nu e în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu sau dorința Lui. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale, pentru a putea fi infuzați cu El și umpluți cu cuvântul Său în părtășia noastră cu El, iar rezultatul este că vorbim pentru Dumnezeu și Îl vorbim pe Dumnezeu ca purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, profeții lui Dumnezeu.

Dacă citim Vechiul Testament, Avraam nu a făcut prea multe preziceri de viitor, dar a fost un profet al lui Dumnezeu; el a petrecut timp cu Dumnezeu, a fost în prezența lui Dumnezeu, a vorbit cu Dumnezeu și apoi a vorbit cuvântul lui Dumnezeu.

În mod similar, Moise a petrecut mult timp cu Dumnezeu și în cuvântul Său și a fost foarte mult infuzat cu Dumnezeu; prin urmare, el a fost un profet, unul care a vorbit pentru Dumnezeu și L-a vorbit pe Dumnezeu în oameni.

În Noul Testament Cristos a venit ca să fie Profetul profețit de Dumnezeu prin Moise în Deut. 18:15; El a venit ca Dumnezeu și om, om și Dumnezeu, Dumnezeu contopit cu omul, omul contopit cu Dumnezeu, iar El a vorbit cuvântul lui Dumnezeu fiind învățat și condus de Dumnezeu.

Apoi, după El au urmat mulți alții, pentru că credincioșii din Cristos, ucenicii lui Cristos, au primit viața divină după învierea Sa, iar ei au vorbit cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul lor.

Aleluia, este dorința lui Dumnezeu ca toți credincioșii Săi – toți cei din poporul Său – să fie profeți, să aibă Duhul lui Dumnezeu și să vorbească pentru Dumnezeu, așa cum le dă Dumnezeu să vorbească!

Dumnezeu a ridicat un Profet prin întruparea lui Cristos pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu

În Deut. 18:15-19 vedem că Moise a fost una cu Dumnezeu pentru a rosti un cuvânt profetic despre Cristos, spunând că Dumnezeu va ridica un Profet din mijlocul poporului, unul ca Moise, care va vorbi așa cum îi poruncește Dumnezeu și toți oamenii ar trebui să-L asculte.

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună, ei știau că Moise nu va fi cu ei; așa că el i-a mângâiat spunând că, chiar dacă nu va fi acolo cu ei, Dumnezeu va ridica dintre frații Unul la fel ca el, iar copiii lui Israel ar trebui să-L asculte.

În versetele 15 până la 19, Moise a vorbit privitor la faptul că Iehova Dumnezeu va ridica un profet (care este Cristos ce va veni) la fel ca Moise pentru copiii lui Israel.

Acest cuvânt profetic Îl indică pe Cristosul care vine, care este adevăratul Profet; Cristos este adevăratul profet ridicat de Dumnezeu din rândul fraților Săi, Cel care îi va conduce pe poporul Său și care va vorbi pentru Dumnezeu poporului Său.

În Fapte 3:22, Petru aplică cuvântul din Deut. 18:15-19 la Cristos, care este Dumnezeu întrupat pentru a fi om; el indică faptul că Cristos este Profetul promis de Dumnezeu poporului Său, copiilor lui Israel.

Faptul că Profetul trebuia să fie din rândul fraților Săi indică faptul că Cristos ca Profetul care va veni va fi atât uman cât și divin (Ioan 1:1, 14).

Cristos a fost ridicat din rândul fraților Săi, dar El a fost și uman și divin, pentru că El a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

În calitate de Dumnezeu, Cristos nu a putut fi dintre evrei ca frate, dar în calitate de Cel întrupat, Cel care a pus natura umană și care a fost evreu, Cristos era dintre frații Săi.

Acest Profet pe care Dumnezeu Îl va ridica prin întruparea lui Cristos va vorbi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 3:34; 7:16-17; Evrei 1:2).

Cristos a venit și a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; ceea ce El a vorbit nu a fost de la Sine – El nu a făcut propria sa lucrare, nici nu a vorbit propriile Sale cuvinte și nici nu și-a exprimat propria opinie, ci El a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Cristos a auzit de la Tatăl, așa a și vorbit oamenilor; El a fost într-un contact și comunicare continuă cu Tatăl și, în timp ce asculta cuvântul și dorința inimii Tatălui, le vorbea celor din jurul Lui.

A vorbi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă de fapt a-L distribui pe Dumnezeu altora și a-L vorbi pe Dumnezeu altora.

Motivul pentru care ceilalți au fost atrași de Domnul și motivul pentru care ucenicii au rămas cu El chiar și după ce mulți L-au părăsit a fost că a avut cuvintele vieții, căci El nu a vorbit de la El însuși, ci a vorbit ceea ce a auzit de la Dumnezeu.

Împlinirea profeției din Deut. 18:15 a fost Cristos, Profetul pe care Dumnezeu L-a ridicat din mijlocul oamenilor, Cel care a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu.

Cristos a spus multe lucruri și toate au fost de la Dumnezeu; El a profețit multe lucruri despre economia lui Dumnezeu, în special despre realizarea economiei lui Dumnezeu.

După cum El a auzit de la Dumnezeu Tatăl, așa a și vorbit; El a fost adevăratul profet, Dumnezeul care a devenit om pentru a fi om-Dumnezeu și a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L infuza pe Dumnezeu în om.

Chiar și acum, după multe secole, cuvintele acestui Profet ne inspiră, ne afectează viața și ne schimbă din interior înspre bine, astfel încât să putem trăi o viață în scopul lui Dumnezeu pe pământ prin viața divină transmisă în cuvântul Său.

Aleluia pentru Cristos profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L distribui pe Dumnezeu prin vorbirea Lui!

Te lăudăm, Doamne Isuse, că ai venit ca Dumnezeu devenind om pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi. Aleluia, Cristos este profetul ridicat de Dumnezeu dintre oameni, Cel care nu a vorbit de la Sine, ci a vorbit orice a auzit de la Tatăl, orice i-a spus Tatăl să vorbească. Venim la Tine Doamne în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu Dumnezeu și pentru a primi viața lui Dumnezeu. Amin, Doamne, Te savurăm în cuvântul Tău și, prin cuvântul Tău, știm multe lucruri despre economia lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristosul nostru ca Profetul ridicat de Dumnezeu!

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, la fel și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu

Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu – El ca Cuvânt al lui Dumnezeu a devenit trup (Ioan 1:1, 14) pentru a-L distribui pe Dumnezeu în om. Acum, în calitate de mulții frați ai lui Cristos și de mulții fii ai lui Dumnezeu, noi suntem una cu Domnul și chiar suntem membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a rosti cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Cristos ca Fiul întâi al lui Dumnezeu este oracolul lui Dumnezeu pentru vorbirea și distribuirea lui Dumnezeu pentru a îndeplini economia Sa, tot așa și noi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, suntem membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi oracol al lui Dumnezeu astăzi, cei care vorbesc și-L distribuie pe Dumnezeu pentru răspândirea lui Dumnezeu și pentru creșterea lui Cristos! Aleluia!

Trebuie să ne dăm seama că, la fel cum Cristos este Profetul înviat de Dumnezeu, tot așa și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu, ascultându-L mai întâi pe El în cuvântul Său, în timp ce avem părtășie cu El, iar apoi vorbind cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul nostru.

Îl lăudăm pe Domnul pentru recâștigarea Sa, căci în viața de biserică din recâștigarea Domnului, El recâștigă profețirea tuturor sfinților.

A existat un timp în recâștigarea Domnului când și noi am făcut la fel ca și celelalte grupuri creștine, venind în ziua Domnului dimineața și având un frate sau un prezbiter care să vorbească, în timp ce sfinții ascultau, iar la sfârșit erau ceva mărturii.

Dar slavă Domnului, El ne aduce să ne întâlnim în ziua Domnului și să ne exercităm funcția organică de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu!

Pe măsură ce intrăm în Cuvântul lui Dumnezeu, citim studiile viață, savurăm Cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, noi suntem hrăniți și alimentați și suntem echipați cu ceva de vorbit.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie ca nu doar să citim Biblia conform unui program, ci să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, pentru a putea primi hrana și aprovizionarea spirituală. Când vom face acest lucru într-un mod zilnic, Îl vom savura și experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, iar la sfârșitul săptămânii vom avea ceva din Cristosul pe care L-am savurat și experimentat pentru a le împărtăși și altora.

Participarea noastră la întâlnirea de profeție nu ar trebui să fie opțională sau formală, ci ar trebui să așteptăm cu nerăbdare să fim una cu Cristos, care este Profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă avut o mare schimbare de la „un om care vorbește și restul ascultă” la „mai mulți sfinți care vorbesc”, de multe ori în întâlnirea noastră de profeție avem aproape aceiași sfinți care vorbesc săptămână după săptămână.

Deci, ceea ce avem noi nu este un singur om care vorbește, ci același grup de sfinți vorbește ziua Domnului după ziua Domnului.

Încă nu am ajuns la punctul în care tot poporul lui Dumnezeu este profeți, unde cu toții putem profeți unul câte unul.

De asemenea, uneori profeția noastră nu este la standardul dezvăluit în Biblie; pur și simplu deschizându-ne gura și spunându-i sfinților că Dumnezeu ne este atât de bun și că a făcut să răsară soarele și deci ne simțim mult mai bine, aceasta nu este o adevărată profeție.

Trebuie să vedem cât de crucială este problema profeției și trebuie să primim povara Domnului ca să ne ajutăm unii pe alții ca să învățăm să vorbim, pentru că profeția necesită învățare!

Fie ca Domnul să ne inspire, să ne motiveze și să ne ducă mai departe cu El în așa fel încât să așteptăm cu nerăbdare ziua Domnului ca să Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții la întâlnirea de Masa Domnului și să ne exersăm și să vorbim cuvântul lui Dumnezeu fiind una cu Cristos ca Profetul ridicat de Dumnezeu.

Mulțumim Doamne pentru Cristos, Profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia, Cristos este oracolul lui Dumnezeu pentru vorbirea și distribuirea lui Dumnezeu pentru a îndeplini economia Sa eternă! Mulțumim Doamne că ne-ai făcut la fel ca și Cristos în viață și natură, astfel încât să fim și noi profeți, membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi oracolul lui Dumnezeu, pentru a-L vorbi pe Dumnezeu și pentru a-L distribui pe Dumnezeu pentru răspândirea lui Dumnezeu și pentru creșterea lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să ne exercităm funcția organică de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii! Vrem să Te savurăm zilnic în Cuvântul Tău, să Te experimentăm în viața noastră de zi cu zi, și să pregătim ceva din savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Christ is the Prophet Raised by God, so we are Prophets Speaking the Word of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Fiind înrădăcinați în Cristos pentru a-I absorbi bogățiile, a crește în El și a fi zidit în Trup

04/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe măsură ce noi – credincioșii în Cristos – suntem înrădăcinați în Cristos, noi creștem în Cristos, suntem zidiți în Cristos și suntem zidiți împreună cu sfinții în Trupul lui Cristos.

Este destul de uimitor să ne dăm seama nu numai că am fost regenerați de Dumnezeu cu viața Sa divină, ci am fost și plantați de El în Cristos, solul bogat al țării bune.

Cristos este țara noastră atotinclusivă alocată nouă pentru savurarea noastră; ni s-a dat o porție alocată din Cristos pentru savurarea noastră și trebuie să Îl savurăm pe Cristos și să fim înrădăcinați profund în El.

Țelul nostru nu ar trebui să fie altceva decât să-L urmărim pe Cristos, să-L câștigăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să Îl savurăm pe Cristos, pentru a putea fi zidiți în Cristos și, împreună cu toți sfinții, am fi zidiți ca Trupul lui Cristos.

Este de la Dumnezeu faptul este că suntem în Cristos Isus, iar Dumnezeu L-a făcut pe Cristos totul pentru noi în viața și experiența noastră creștină.

Întrucât acest Cristos atotinclusiv, ca porțiune a noastră din țara bună, ne-a fost dat, El ca Duhul este cu duhul nostru pentru a locui în noi și pentru a fi savurarea noastră; când umblăm conform Duhului, savurăm tot ceea ce Cristosul atotinclusiv este ca Duh pentru noi.

Trebuie să-L căutăm să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca fiind totul, la fel cum o plantă experimentează și savurează țara bună ca fiind totul al ei.

Domnul Isus este cu duhul nostru, iar duhul nostru este un duh contopit, pentru că Duhul cu duhul nostru au devenit un singur duh; ori de câte ori ne întoarcem către duhul contopit și umblăm după duh, Îl savurăm mai mult pe Cristos ca țara bună alocată nouă.

Fie să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos și fie ca să trimitem zilnic rădăcini în Cristos pentru a absorbi elementele bogate ale acestui sol minunat ca să fim constituiți cu El.

În fiecare zi, fie acasă, fie la serviciu, pe drum sau în camera noastră privată, trebuie să trăim, să acționăm, să ne mișcăm și să avem întreaga noastră ființă în Cristos; acest lucru este foarte important în toate bisericile locale de astăzi.

În fiecare moment trebuie să ne avem ființa în Cristos; trebuie să trăim, să acționăm, să ne mișcăm și să facem totul în Cristos ca țară bună.

Pentru aceasta, trebuie să petrecem mult timp cu El în cuvântul Său; trebuie să ne exersăm duhul pentru a absorbi bogățiile lui Cristos din cuvântul Său și, prin orice rugăciune și petiție, trebuie să trimitem rădăcini adânci în Cristos pentru a savura bogățiile Sale.

În fiecare dimineață și pe tot parcursul zilei, trebuie să punem deoparte timp pentru a-L absorbi pe Domnul; trebuie să petrecem timp cu Domnul nu doar pentru a citi cuvântul Său, ci și să ne rugăm peste Cuvânt și să tratăm cu orice cu care El vrea să tratăm, pentru a putea trimite rădăcini fragede în El pentru a fi zidiți în Cristos și de asemenea, să fim zidiți împreună cu sfinți în Trupul lui Cristos.

Absorbim bogățiile lui Cristos prin faptul că a fost înrădăcinați în Cristos pentru a fi zidiți în Cristos

Slavă Domnului pentru că noi, în calitate de credincioși în Cristos, L-am primit pe Cristos, pe Isus Domnul, iar acum trebuie să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în Cristos (Col. 2:6-7).

A umbla în Cristos înseamnă a trăi în Cristos, a acționa în Cristos, a ne purta în Cristos și a ne avea ființa în Cristos, la fel cum copiii lui Israel au umblat, au trăit și au acționat și s-au comportat în țara bună.

Cristos ca Duhul atotinclusiv este realitatea țării bune (Galateni 3:14), iar El locuiește acum în duhul nostru pentru a fi savurarea noastră (2 Tim. 4:22; Rom. 8:16).

Am fost înrădăcinați în Cristos pentru a putea absorbi toate bogățiile Sale ca rezerva noastră; aceste bogății devin elementul și substanța cu care creștem și suntem zidiți.

Am fost deja înrădăcinați în Cristos, dar mai trebuie să absorbim bogățiile Sale pentru a putea fi zidiți în Cristos.

Este posibil să avem probleme și defecte și este posibil să fim conștienți de slăbiciunile și eșecurile noastre, dar trebuie să uităm de acestea și pur și simplu să-L savurăm pe Cristos, petrecând timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, astfel încât, pe măsură ce suntem profund înrădăcinați în Cristos, să putem fi zidiți în Cristos.

Faptul de a fi zidit în Cristos nu este pe partea corporativă, ci pe partea personală; noi suntem zidiți în Cristos prin creșterea în Cristos.

Un copil este zidit prin creștere, și o plantă este, de asemenea, zidită prin creștere.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim zidiți în mod personal, adică trebuie să creștem în Cristos absorbind bogățiile lui Cristos și digerându-le, apoi putem fi zidiți cu alți membri ai Trupului.

Când devenim membre ale Trupului, când creștem în Cristos absorbind bogățiile Sale, putem fi zidiți și cu sfinții în Trupul lui Cristos.

Ca să umblăm în Cristos, trebuie să absorbim bogățiile Sale, fiind înrădăcinați în El; acest lucru ne va determina să fim zidiți ca membre individuale ai Trupului lui Cristos.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul într-un mod personal; trebuie să petrecem timp personal cu Domnul, doar noi și El, și să ne scufundăm rădăcinile în Cristos din ce în ce mai adânc, pentru a putea absorbi mai mult din bogățiile Sale.

Atunci, vom crește în El și vom fi zidiți în El. Pe măsură ce creștem în Cristos și suntem zidiți în El, vom putea să umblăm în Cristos.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-L rugăm să ne amintească să petrecem un timp personal cu El din nou și din nou pe tot parcursul zilei. Fie ca să plătim prețul pentru a ne renega pe noi înșine și pentru a ne ne opri activitățile, vorbind cu Domnul din nou și din nou, să ne rugăm peste cuvântul Său, să-L masticăm în cuvânt și să-I absoarbim bogățiile.

Fie ca nu doar să cunoaștem ce înseamnă a absorbi bogățiile Sale pentru a putea fi zidiți în El, ci să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, vrem să absorbim bogățiile Tale, fiind înrădăcinați în Tine, pentru a putea fi zidiți în Cristos. Amin, Doamne, vrem să ne scufundăm rădăcinile în Cristos din ce în ce mai adânc, pentru a putea absorbi mai mult din bogățiile Sale. O, Doamne, Te iubim și iubim cuvântul Tău; reamintește-ne să fim împreună cu tine, să trimitem rădăcini adânci în Tine și să Te absorbim! Fie ca Tu să fii absorbit și digerat în ființa noastră, pentru ca noi să creștem în Cristos și să fim zidiți în El! Amin, Doamne, vrem să umblăm în Cristos, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El!

Fiind înrădăcinați în Cristos pentru a crește în Cristos și a fi zidiți ca Trupul lui Cristos

În calitate de credincioși în Cristos, mai întâi trebuie să creștem în Cristos în mod individual și apoi vom putea crește în El și vom fi zidiți în El în mod corporativ.

Când petrecem timp personal cu Domnul și Îl savurăm, când trimitem rădăcini în mod personal și în adâncime în Cristos pentru a absorbi bogățiile Sale, noi creștem în Cristos, iar creșterea noastră individuală devine o creștere corporativă, creșterea Trupului lui Cristos.

Creșterea noastră vine de la Cristos; Pavel a spus în Col. 2:19 că trebuie să ținem Capul, din Care tot Trupul, fiind bogat alimentat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și a tendoanelor, crește cu creșterea lui Dumnezeu.

A ține Capul înseamnă a rămâne în Domnul; a ține Capul implică faptul că nu suntem detașați sau despărțiți de Domnul, ci rămânem în El, fiind strâns legați de El.

Lucruri precum cultura, sinele, carnea, iubirea lumii și viața sufletului pot fi o izolare care ne poate ține departe de Cristos; a ține Capul înseamnă a rămâne în Cristos fără nicio izolare între noi și El.

Pe măsură ce ținem Capul, Cristos, ceva iese din Cap pentru a face ca Trupul lui Cristos să crească. Creșterea noastră în viață depinde de ceea ce iese din Cristos ca și Cap, la fel cum creșterea unei plante depinde de ceea ce vine în plantă din sol.

Planta este înrădăcinată în sol și ceva iese din sol, este absorbit în plantă, iar planta crește în viață și este zidită.

În mod similar, pe măsură ce ținem Capul fiind înrădăcinați în Cristos, noi creștem în Cristos în toate lucrurile și suntem zidiți împreună ca Trupul lui Cristos.

Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în mod privat, în mod ascuns, pentru a putea obține ceva de la El care ne va determina să creștem în viață; acest lucru ne va face să fim zidiți în Cristos și, de asemenea, să zidim Trupul lui Cristos.

Prin urmare, a ține Capul înseamnă a fi înrădăcinați în Cristos ca sol. Pe măsură ce noi ca membre ale Trupului creștem în Cristos fiind înrădăcinați în El pentru a absorbi bogățiile Sale, suntem zidiți în Cristos și împreună zidim Trupul lui Cristos. Creșterea și zidirea noastră individuală devine creșterea corporativă a Trupului și zidirea Trupului.

Pe măsură ce trăim viața de biserică, pot exista frecușuri între sfinți, chiar și printre cei din conducere; cum poate fi zidită biserica dacă există asemenea frecușuri? Da, pot exista frecușuri, dar, împreună cu frecușurile, trebuie să existe o creștere în viață.

Pe de o parte pot exista frecușuri între mădularele Trupului, dar pe de altă parte, există creșterea vieții, iar această creștere va anula efectul frecușurilor.

Inamicul provoacă frecușuri și probleme printre sfinții din Trup, dar pe măsură ce sfinții sunt înrădăcinați în Cristos pentru a absorbi bogățiile Sale, creșterea vieții va face ca problemele și frecușurile să dispară.

Faptul de a fi înrădăcinați în Cristos ne determină să creștem în Cristos și să fim zidiți ca Trupul lui Cristos; zidirea bisericii se bazează pe zidirea membrelor individuale.

Cum sunt zidite membrele Trupului? Este prin înrădăcinarea în Cristos pentru a absorbi bogățiile lui Cristos, iar aceste bogății ale lui Cristos fiind absorbite în ființa noastră devin elementul cu care noi, ca membre ale Trupului creștem, suntem zidiți în Cristos și zidim Trupul lui Cristos!

Doamne Isuse, vrem să fim înrădăcinați în Cristos ca să creștem în Cristos și să fim zidiți ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, Te ținem ca și Cap, trimițând rădăcini adânc în Tine, pentru a-Ți absorbi bogățiile, pentru a primi creșterea de la Tine. Crești în noi, Doamne, și fă-ne să fim zidiți ca Trupul lui Cristos. Fie ca noi și ca toți sfinții să creștem în viață zi de zi, iar creșterea tuturor sfinților să fie zidirea Trupului lui Cristos. Fie să nu ne concentrăm pe problemele și fricțiunile care pot avea loc printre sfinți, ci pe Cristosul care crește în noi și care ne zidește pentru a fi Trupul Său!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Rooted in Christ to Absorb His Riches, Grow in Him, and be Built up in the Body, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Fiind adânc înrădăcinați în Cristos petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a-I absorbi bogățiile

03/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și trebuie să creștem în El și să fim zidiți în El, petrecând timp adecvat cu Domnul în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale.

Cristos ne-a fost alocat ca porțiunea repartizată a sfinților în lumină; ni s-a dat de la Dumnezeu un lot de moștenire, un „lot din Cristos” ca să-L savurăm și să avem parte din El.

Nu aparținem lumii – avem o țară, o țară promisă, care este Cristos atotinclusiv; trebuie să intrăm în posesia acestei țări bune și să o savurăm. Această țară nu este un teren fizic, ci unul duhual – este Cristos atotinclusiv care, ca Duh, este garanția moștenirii noastre.

Intenția lui Dumnezeu este să ne aducă pe noi toți – tot poporul lui Dumnezeu – în savurarea țării bune, care îl simbolizează pe Cristos ca țel. Cristos este porțiunea alocată a sfinților ca moștenire divină pentru savurarea noastră.

Cum savurăm noi această țară bună și cum intrăm în posesia moștenirii noastre?

Trebuie să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos; ca ființe vii, suntem ca niște plante care au fost înrădăcinate în solul bogat al lui Cristos, țara bună și acum trebuie să exersăm să absorbim bogățiile lui Cristos în ființa noastră pentru a crește în El și a fi zidit în El.

Zi de zi, chiar și clipă de clipă, trebuie să trăim viața unei plante, adică trebuie să fim strâns legați de Domnul și să trimitem rădăcini adânc în El pentru a absorbi bogățiile Sale în ființa noastră.

Facem acest lucru petrecând timp adecvat cu Domnul, în special dimineața, și, de asemenea, pe tot parcursul zilei; când punem de-o parte timp de-a lungul zilei să fim împreună cu Domnul, să-L contactăm, să ne rugăm peste cuvântul Său și să avem părtășie cu El, noi trimitem rădăcini în El și absorbim bogățiile Sale.

Acest lucru ne va determina să avem o schimbare metabolică, care se va manifesta și într-o schimbare exterioară a comportamentului și atitudinii noastre; vom arăta tot mai mult ca Cristos, iar trăirea noastră va deveni din ce în ce mai mult trăirea lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Mai întâi trebuie să creștem în jos, trimițând rădăcini adânc în Cristos, iar apoi vom crește în sus, dând roade și având o anumită manifestare a lui Cristos.

Fie ca să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos ca țară bună și să ne facem zilnic timp să-L savurăm pe Domnul, nu ne grăbim timpul cu El, ci să petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi.

Simpla cunoaștere a faptului că Domnul este țara bună nu este suficientă – trebuie să petrecem timp cu El și să ne exersăm duhul pentru a absorbi bogățiile Sale în ființa noastră.

Fiind înrădăcinați în Cristos, să umblăm în Cristos umblând conform Duhului

Țara bună azi este Cristos ca Duhul atotinclusiv (Galateni 3:14), care locuiește în duhul nostru (2 Tim. 4:22; Rom. 8:16) ca savurare a noastră; a umbla conform acestui Duh (Gal. 5:16) este punctul central și crucial în Noul Testament.

Țara bună este Cristosul atotinclusiv ca Duhul din duhul nostru, iar atunci când umblăm conform duhului și umblăm în duh, Duhul împarte bogățiile lui Cristos întru noi pentru savurarea și participarea noastră.

După cum L-am primit pe Cristos Isus Domnul, trebuie să și umblăm în El umblând în duh. Fie ca noi să fim readuși la acest principiu de bază, umblarea conform duhului.

Avem un duh contopit – Domnul Isus este cu duhul nostru, iar acest Duh este Cristosul atotinclusiv ca țară bună; acum trebuie să umblăm în El.

Orice loc pe care tălpile picioarelor noastre pășește în țara bună, acel loc este al nostru; cu cât umblăm mai mult în Cristos, cu atât mai mult avem de la Cristos, dar cu cât umblăm mai puțin în Cristos, cu atât mai puțin din Cristos avem în realitate.

Trebuie să umblăm în lungul și în latul țării bune, Cristosul incomensurabil și bogat, pentru a-L câștiga și a-L poseda. Dacă am fost înrădăcinați în Cristos, vom umbla spontan în Cristos trăind, acționând, mișcându-ne și avându-ne ființa în Cristos.

Cu cât mai mult trimitem rădăcini în Cristos, petrecând timp adecvat cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, cu atât vom umbla mai mult în El în mod spontan.

Dar dacă nu-L absorbim pe Cristos, dacă nu primim bogățiile Sale în noi, nu putem umbla în El; umblarea noastră în Cristos este un rezultat spontan al absorbirii lui Cristos de către noi.

În fiecare zi în viața noastră personală, în viața în căsătorie și în viața de familie trebuie să trăim, să acționăm și să ne avem ființa în Cristos; acest lucru este foarte necesar în biserici astăzi.

Cu toții trebuie să fim acei care trăim, acționăm, ne mișcăm și ne avem ființa în Cristos în fiecare moment; vrem să fim găsiți în El, făcând chiar și cele mai mici lucruri în El.

Fie ca să căutăm să fim găsiți în Cristos chiar și în cele mai banale și nesemnificative lucruri, pentru a ne putea trimite rădăcinile adânc în Cristos și a umbla în Cristos umblând conform duhului.

În timp ce umblăm în Cristos, vom fi zidiți în Cristos pentru a-L trăi pe Cristos; această trăire a lui Cristos va produce expresia corporativă a lui Cristos, viața de biserică (Col. 2:6-7).

Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos și zilnic putem fi înrădăcinați profund în El în experiența noastră, petrecând timp cu El în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale.

Și pe măsură ce suntem înrădăcinați în Cristos, putem umbla în Cristos, pentru ca așa cum în interior suntem înrădăcinați în Cristos, tot astfel să-L exprimăm în exterior, umblând conform duhului contopit. În acest fel devenim expresia corporativă a lui Cristos, viața de biserică.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai înrădăcinat în Tine, solul bogat al țării bune și atotinclusive. Vrem să ne exersăm zilnic duhul pentru a Te savura și pentru a fi înrădăcinați profund în Tine, pentru a putea umbla în mod spontan în Cristos, umblând conform duhului. Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim, să ne mișcăm și să vorbim în Cristos, pentru ca noi să umblăm în Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru expresia corporativă a lui Cristos. Ne întoarcem spre Tine, Doamne și ne exersăm duhul; alegem să umblăm conform duhui și să fim astăzi în duh!

Fiind adânc înrădăcinați în Cristos, petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a-I absorbi bogățiile

Col. 2:6-7 dezvăluie faptul că Cristos, în calitate de țară bună, este solul bogat în care am fost înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol (vezi 1 Corinteni 3:6, 9; Col. 2:19).

Țara bună este compusă din solul bun al lui Cristos; ca noi să umblăm în Cristos, mai întâi trebuie să fim înrădăcinați profund în Cristos, la fel cum plantele sunt înrădăcinate în sol.

În 1 Cor. Pavel a spus că Apolo a udat, Pavel a plantat, dar Dumnezeu dă creșterea; Pavel ne-a plantat în acest țară bună, în solul bogat al lui Cristos, iar acum ca plante în Cristos, trebuie să absorbim toate bogățiile Sale.

Singurul mod de a ne înrădăcina profund în Cristos este să-L contactăm și să petrecem timp cu El în Cuvânt cu multă rugăciune; mai întâi, creștem în jos și apoi vom da roade în sus (Efeseni 5:26; 6:17-18; Isaia 37:31).

Știm cu toții că trebuie să-L contactăm Domnul și să petrecem timp cu El, dar este posibil să nu practicăm acest lucru într-un mod adecvat.

Pe de o parte am fost deja înrădăcinați în Cristos, iar pe de altă parte, trebuie să continuăm să fim înrădăcinați profund întru Cristos, petrecând timp cu El în Cuvânt pentru a absorbi bogățiile Sale.

Ar trebui să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre, și pur și simplu să ne facem timp să-L savurăm de Domnul, astfel încât să-L putem absorbi și să asimilăm elementele bogate din El ca țară bună.

Mai ales dimineața, trebuie să petrecem timp adecvat pentru a-L savura pe Domnul în cuvântul Său; nu ar trebui să ne grăbim timpul cu El, ci, mai degrabă, să petrecem timp adecvat cu El la începutul fiecărei zile.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său pentru a absorbi bogățiile Sale, lucrurile negative nu ne vor deranja; în bogățiile lui Cristos pe care le absorbim primim soluția pentru a-l respinge pe Satan, așa că nu ne vor mai deranja ispitele, necazurile și problemele lui.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul dimineața și, de asemenea, pe tot parcursul zilei, pentru a savura un ospăț din El și cu El. Din nou și din nou, trebuie să ne întoarcem de la mintea, emoția și intenția noastră și pur și simplu să ne deschidem Domnului, exersându-ne duhul pentru a-I spune,

Doamne Isuse, Te iubesc și mă deschid Ție! Te ador, Doamne, și mă închin Ție. Mă întorc către Tine din gândurile, grijile, emoțiile și intențiile mele și doar îmi deschid ființa către Tine! Doamne, mă dau Ție. Îți dau inima mea și tot ce este legat de ziua mea. Te iubesc, Doamne Isuse!

În fiecare dimineață, trebuie să ne petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi pe Domnul; deși zece minute este un timp bun, cel mai bine este să petrecem treizeci de minute pentru a-L savura la începutul fiecărei noi zile.

Pe măsură ce petrecem timp contactându-L pe Domnul dimineața și pe tot parcursul zilei în duhul nostru, vom absorbi în mod spontan bogățiile lui Cristos ca pământ întru ființa noastră.

Nu ar trebui să avem doar o „cafea și gogoașă” din Cristos în fiecare dimineață, ci trebuie să petrecem timp adecvat pentru a-L absorbi.

O plantă este înrădăcinată în sol pentru a absorbi nutrienții și bogățiile din sol; această absorbție nu durează doar zece minute dimineața și apoi zece minute seara, ci mai degrabă, este ceva constant, non-stop, 24/7, altfel planta va muri.

În calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos și trebuie să-L contactăm în fiecare zi, în fiecare ceas, chiar și moment cu moment și să fim în unirea organică cu El pentru a absorbi nutrienții bogați din Cristos pentru creșterea noastră în viață, umblând în Cristos și devenind expresia lui Cristos.

Trebuie să ne luăm timp pentru a-L savura pe Domnul ca țară bună atotinclusivă, pentru ca toate elementele lui Cristos, ca sol bogat, să fie absorbite în noi pentru ca noi să fim făcuți deplini în El în experiența noastră.

Cristos este plinătatea Dumnezeirii și am fost făcuți deplini în El absorbind bogățiile Sale în ființa noastră.

Ca să absorbim bogățiile lui Cristos ca țară bună, trebuie să avem rădăcini fragede și noi; nu ar trebui să permitem să fim vechi sau învechiți în relația noastră cu Domnul, ci să fim proaspeți și reînnoiți în fiecare zi (2 Cor. 4:16; cf. Deut. 34:7; Luca 11:34-36; Fapte 3:19 -20; Psa. 16:11).

Cea mai bună absorbție are loc nu prin rădăcinile mari și bătrâne, ci cu firele de rădăcină, deoarece acestea au cea mai mare suprafață de contact cu solul și prin aceasta substanțele nutritive cu apa pătrund în celulele plantei.

Planta nu iese din locul ei pentru a căuta nutrienți – rădăcinile coboară pe pământ și fac ceva pentru a atrage nutrienții la ele; ele atrag, absorb și „sug” în mod activ bogățiile din sol.

În fiecare zi trebuie să dezvoltăm niște rădăcini noi, câteva fire de rădăcină, astfel încât să avem o absorbție nouă și proaspătă a bogățiilor lui Cristos.

Trebuie să uităm de situația noastră, de starea noastră, de eșecurile noastre și de slăbiciunile noastre și pur și simplu să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul, pentru a putea fi zidiți în El pentru zidirea Trupului Său, expresia Sa corporativă (Luca 8:13; Mat 14:22-23; 6:6). Amin!

Fie ca să avem o schimbare în practica noastră de a-L contacta pe Domnul; fie ca să lăsăm deoparte lucrurile care ne distrag atenția și să ne concentrăm numai pe Domnul pentru a petrece timp adecvat cu El ca să absorbim bogățiile Sale.

Doamne Isuse, ne consacrăm Ție în mod proaspăt; ne deschidem către Tine într-un mod nou și venim la Tine pentru a-Ți absorbi bogățiile întru ființa noastră! Vrem ca rădăcinile noastre să fie tandre și noi ca să absoarbă bogățiile Tale în fiecare clipă în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, fie ca să nu devenim vechi sau să stagnăm în părtășia noastră cu Tine. Fie ca să nu parcurgem doar un program sau să ne facem citirea noastră din Biblie ci să petrecem timp adecvat pentru a Te savura în Cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru, astfel încât să putem absorbi bogățiile Tale în ființa noastră și să creștem în viață, să fim zidiți în Cristos și umblăm în Cristos pentru a deveni expresia corporativă a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Deeply Rooted in Christ by Spending Time with Him in the Word to Absorb His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos ca să aprindă lămpile

26/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt era serviciul persoanelor sfinte, serviciul preoților, cei care erau saturați cu Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu și care trăiau absolut pentru Dumnezeu; preoții sfinți Îl exprimă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi și Îl administrează pe Dumnezeu altora.

Aprinderea lămpilor este o sarcină sfântă care aparține exclusiv preoților; nici o persoană ordinară nu era calificată să aprindă lămpile sau să ardă tămâia și nici o persoană de rând nu avea dreptul să ardă tămâia.

Trebuie să fim preoții sfinți ai lui Dumnezeu astăzi, aceia care sunt umpluți cu Dumnezeu și saturați cu Dumnezeu, aceia care slujesc lui Dumnezeu și omului.

Îi slujim lui Dumnezeu în biserică, care este tabernaculul lui Dumnezeu astăzi; locuința lui Dumnezeu pe pământ este biserica, iar noi în calitate de credincioșii în Cristos trăim în viața de biserică și avem responsabilitatea de a aprinde lămpile și de a arde tămâie.

Intenția și scopul lui Dumnezeu este de a avea o clădire pe pământ pentru locuința Sa, o locuință reciprocă între Dumnezeu și om, și ca această locuință să devină expresia Sa pe pământ.

În Vechiul Testament vedem cum a fost dată lui Moise o viziune a tabernaculului împreună cu modelul său, împreună cu rânduielile, ofrandele și preoția.

În Noul Testament, preoția și tabernaculul sunt unul și același lucru; noi suntem atât locuința lui Dumnezeu, cât și slujitorii Săi, preoții Săi.

Dumnezeu vrea ca să câștige o preoție, un grup corporativ care este poporul Său spiritual și care Îl exprimă și este umplut cu El.

Acest grup de oameni sunt credincioșii în Cristos, biserica de pe pământ astăzi; în calitate de credincioși în Cristos și mădulare ale Trupului lui Cristos, astăzi avem responsabilitatea de a intra în Locul Sfânt (reprezentat de întâlnirile bisericii) și să aprindem lămpile pentru a face ca lumina divină să strălucească.

Trebuie să aprindem lămpile, iar pentru aceasta trebuie să trăim în mod corespunzător – trebuie să Îl exprimăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, așa cum preoții trebuiau să poarte veșmintele preoțești când aprindeau lămpile.

De seara până dimineața, datoria noastră este să aprindem lămpile; astăzi suntem în timpul nopții, în cea mai întunecată parte a acestei epoci, și până când vine Domnul, trebuie să aprindem lămpile în Locul Sfânt pentru ca poporul lui Dumnezeu să aibă lumină, să savurăm multele aspecte bogate ale lui Cristos, și ca toți să avansăm spre Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența directă a lui Dumnezeu.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos pentru a aprinde lămpile

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt a fost un serviciu al preoților; oamenii obișnuiți nu pot face acest lucru, numai persoanele sfinte, preoții, pot aprinde lămpile.

Dacă suntem oameni comuni, dacă suntem la fel ca cei din lumea de azi, nu suntem calificați să aprindem lămpile; numai preoții sfinți pot intra în Locul Sfânt și pot aprinde lămpile.

Ce înseamnă să fii preot? A fi preot, conform întregii Bibliei, înseamnă să fim o persoană care este luată în stăpânire de Dumnezeu, umplută cu Dumnezeu, saturată cu Dumnezeu și care trăiește absolut pentru Dumnezeu.

A fi preot înseamnă că Dumnezeu este profesia noastră; ocupația noastră unică este să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl iubim pe Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să fim umpluți cu Dumnezeu.

Există un preț implicat pentru a fi un adevărat preot; nu doar apărem la întâlnire și spunem: sunt un preot! Totul depinde de cât de mult suntem stăpâniți de Domnul, cât de mult suntem umpluți și saturați cu Dumnezeu și cât de mult trăim absolut pentru Dumnezeu.

A fi un preot depinde de cât de mult trăim pe Cristos în timpul săptămânii, cât de mult suntem îmbrăcați cu El în momentele noastre private sau în momentele noastre cu alți oameni.

Aprinderea lămpilor în Locul Sfânt necesită serviciul unei asemenea persoane (vezi 1 Pet. 2:5, 9; Apoc. 1:6). Suntem o preoție sfântă, o preoție împărătească, o preoție în mod autentic spirituală; aceasta să fie realitatea noastră zilnică.

Când vorbim despre a fi preot, trebuie să luăm în considerare în special îmbrăcămintea preotului; preotul trebuia să aibă un pieptar, un efod, o mantie, o tunică brodată în lucrare de carouri, un turban și un brâu pentru încins – acestea sunt veșminte sfinte pentru preoți.

Ce semnifică aceste veșminte? Ele semnifică expresia lui Cristos în preoție și, în special în ceea ce ne privește, veșmântul nostru preoțesc este Cristos trăit din noi.

Când ne trăim viața de zi cu zi, făcând treburile noastre zilnice, slujba noastră și celelalte activități pe care le facem, îl exprimăm noi pe Cristos?

Pe de o parte Îl avem pe Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu înăuntrul nostru și, pe de altă parte, trebuie să Îl avem pe Cristos ca expresie și ca viața noastră. Cristos trebuie să fie trăit din noi.

El trebuie să ne satureze și să ne pătrundă în interior, și El trebuie să fie trăit din noi la exterior.

Ca preoți sfinți trebuie să petrecem zilnic timp cu Dumnezeu, fiind în prezența Sa, saturați cu frumusețea Sa, ca să putem radia excelența Sa; pe măsură ce suntem infuzați cu El, elementul Său operează în noi pentru a ne transforma în interior și pentru a ne conforma imaginii Sale în exterior.

Când are loc un astfel de proces metabolic, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan.

Dar dacă în viața noastră de zi cu zi nu avem expresia lui Cristos, atunci orice facem în întâlnirile bisericii va fi ipocrizie, un spectacol cu care ne îmbrăcăm ca să îl vadă alții.

Dacă nu suntem îmbrăcați cu trăirea lui Cristos, adevăratele noastre veșminte preoțești, nu suntem calificați sau echipați pentru a aprinde lămpile.

Calificarea noastră de a aprinde lămpile în Locul Sfânt astăzi este faptul de a fi stăpâniți de Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și trăirea lui Cristos pentru a-L exprima pe El; astfel, oricând ne întâlnim, vom aprinde spontan lămpile.

Doamne Isuse, vrem să fim preoții sfinți care sunt saturați cu Dumnezeu și sunt luați în stăpânire de către Dumnezeu pentru a fi calificați să aprindă lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, păstrează-ne în prezența Ta pentru a fi infuzați și saturați cu Tine, astfel încât elementul Tău să ne satureze, să ne pătrundă și să fie exprimat prin noi. Doamne, Tu să fii trăit prin noi astăzi. Trăirea noastră zilnică să fie trăirea lui Cristos și expresia noastră să fie expresia lui Cristos. Mântuiește-ne de ipocrizie; mântuiește-ne din a face un spectacol sau de a ne preface în fața altora. Doamne, fă-ne preoții sfinți care sunt saturați cu Cristos și care Îl exprimă pe Cristos, ca să putem aprinde lămpile în Locul Sfânt.

Să fim preoții sfinți de astăzi care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii

Lumina din Locul Sfânt nu era o lumină naturală sau o lumină artificială; era o lumină care provenea din lampadarul de aur, adică din natura divină a lui Cristos.

Lampadarul se referă la natura divină care este suportul, ceea care susține lămpile cu lumina.

Pentru ca noi să experimentăm aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile de biserică, trebuie să avem câteva elemente sau calificări.

Mai întâi, trebuie să Îl avem pe Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic în calitate de lampadar; trebuie să Îl savurăm pe Cristos, să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți și saturați cu Cristos.

Trebuie să avem natura divină ca aurul, elementul lampadarului; trebuie să fim părtași ai naturii divine, savurând promisiunile divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să savurăm și să experimentăm umanitatea înnobilată a lui Isus reprezentată de fitilul lampadarului; trebuie să mâncăm umanitatea Domnului, să fim părtași în duh în trăirea Sa omenească prin citirea și rugăciunea asupra Cuvântului Său, iar în viața noastră trebuie să fie exprimată umanitatea lui Isus.

De asemenea, trebuie să experimentăm și să fim umpluți cu Duhul lui Cristos reprezentat de ulei; trebuie să fim saturați cu Duhul, și anume cu Duhul compus atotinclusiv al lui Cristos pentru aprinderea lămpilor.

În cele din urmă, trebuie să fim oameni sfinți ca preoți, cei saturați cu Dumnezeu și îmbrăcați cu expresia lui Cristos reprezentată de veșmintele noastre preoțești.

Acest lucru vorbește despre viața noastră zilnică; nu putem truca viața creștină, nici nu putem să ne punem o mască atunci când venim la întâlnire, ci mai degrabă trebuie să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți cu El pentru ca El să devină expresia noastră.

Când venim la întâlnire, pur și simplu expunem ceea ce suntem și unde am fost, ceea ce am făcut și unde suntem în relația noastră cu Cristos.

Toate aceste elemente – lampadarul (întruparea lui Dumnezeu, Cristos), aurul (natura divină), fitilul (umanitatea înnobilată a lui Cristos), uleiul (Duhul lui Cristos) și preoții sfinți cu veșmintele preoțești (Cristos ca expresie a noastră) trebuie să fie experiența noastră zilnică.

Dacă Îl experimentăm pe Cristos în toate aceste aspecte și apoi venim la întâlnire, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan; automat vom fi cei care aprind lămpile și, împreună cu ceilalți preoți, vom lupta în calitate de armata lui Dumnezeu. Amin!

Preoții trebuiau să mențină lămpile aprinse de seara până dimineața înaintea lui Iehova; nu se spune nimic în Exod 27:21 legat de ziuă, fapt care ne arată că epoca de astăzi este noaptea, nu ziua.

De aceea, avem nevoie ca lumina să strălucească în această epocă a nopții până când se ivește ziua, până când Domnul ca Luceafărul de dimineață se întoarce (vezi Rom. 13:12; 2 Pet. 1:19).

Prin lumina care strălucește în întâlniri în timpul acestei epoci întunecate, suntem luminați ca să vedem mai mult din Cristos și pentru a vedea mai clar drumul către Sfânta Sfintelor; Îl vom savura pe Cristos în adâncimile Sale dinăuntrul lui Dumnezeu și vom intra în Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care Îl experimentăm pe Cristos autentic zi de zi, ca să fim preoții sfinți care aprind lămpile în Locul Sfânt. Mântuiește-ne, Doamne, din faptul de a trăi în întuneric și din faptul de a răspândi întuneric altora. Adu-ne în lumină și păstrează-ne în umblarea în lumină zi de zi. Zilnic să Îl savurăm pe Cristos ca întrupare a Dumnezeului Triunic, să savurăm umanitatea înnobilată a lui Isus, să fim saturați cu Duhul lui Cristos și să trăim ca niște preoți sfinți care Îl exprimă zilnic pe Cristos, ca să fim calificați să aprindem lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, fă-ne astfel de persoane, aceia care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being the Holy Priests who are Possessed by God and who Live Christ to Light the Lamps (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 9 ziua 5 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus pentru a atinge tronul harului în duh

19/07/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Acoperământul expierii de pe Chivotul din Sfânta Sfintelor este același cu tronul harului din Evrei 4:16; în calitate de credincioși în Cristos, avem îndrăzneală în sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să atingem tronul harului din duhul nostru.

Aceasta este cheia: atingerea duhului nostru, duhul contopit în care Domnul locuiește și în care este tronul Său.

Când ne întâlnim cu Domnul în duhul contopit, pe baza sângelui lui Isus și în strălucirea gloriei Sale, putem auzi vocea lui Dumnezeu, aflăm dorința inimii Sale și primim viziune, revelație și instrucțiune din partea Sa.

Acest lucru s-a întâmplat cu Moise atunci când a petrecut timp cu Dumnezeu și acest lucru se întâmplă și cu noi ori de câte ori aplicăm sângele lui Isus, când venim înaintea lui Dumnezeu și atingem tronul harului din duhul nostru.

În prezența Domnului din Sfânta Sfintelor, auzim glasul Lui – nu audibil, ci în interior; am putea chiar să întrebăm pe Domnul: Doamne, ce este în inima Ta cu privire la mine? Fă-mi cunoscută dorința inimii Tale cu privire la mine, acolo unde sunt în situația mea.

Domnul dorește să avem multe conversații de la inimă la inimă cu El, fiind în în Sfânta Sfintelor, stând pe baza sângelui lui Cristos și sub gloria strălucitoare a lui Cristos și deschizându-ne inima față de El, pe măsură ce El Își deschide inima față de noi.

Din inima Sa către inima noastră și din inima noastră către inima Sa – astfel de conversații sunt neasemuit de prețioase și încântătoare.

Trebuie ca pur și simplu să venim, să ne deschidem ființa și să Îi permitem să ne conducă, să ne lumineze și să ne călăuzească; când suntem direct în prezența Sa, vom fi sub conducerea Sa directă.

Când ne întâlnim cu Domnul în Sfânta Sfintelor, suntem infuzați de El cu tot ce este El; suntem cu fața descoperită ca să Îl vedem față în față și Îl contemplăm și Îl reflectăm în gloria Sa (2 Cor. 3:18).

Când Moise a fost cu Dumnezeu, fără ca el să realizeze, fața sa a devenit strălucitoare ca soarele, așa încât poporul a trebuit să pună un văl pe fața sa; apoi, când s-a întors în prezența lui Dumnezeu, și-a dat jos vălul.

În domeniul spiritual, atunci când petrecem timp cu Domnul în Sfânta Sfintelor, unde intrăm prin sângele lui Isus ca să atingem tronul harului din duhul nostru, vom intra în domeniul glorios al lui Dumnezeu și vom fi infuzați de El cu tot ce este El.

Cu toții suntem pe cale să ajungem constituenți glorioși, radianți și strălucitori ai soției Dumnezeului răscumpărător!

Cu toate acestea, nu ar trebui să căutăm un simțământ al acestui lucru, căci chiar și un simțământ Îl poate înlocui; pur și simplu ar trebui să privim la El, să Îi permitem să ne privească, și indiferent dacă simțim acest lucru sau nu, El ne va infuza tot mai mult cu elementul Său până când toată ființa noastră va fi saturată cu elementul Său! Amin!

Să avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor în sângele lui Isus

Cum putem experimenta faptul de a veni înaintea lui Dumnezeu și de a ne întâlni cu El pe acoperământul expierii astăzi? În experiența noastră spirituală, acoperământul expierii de pe Chivotul din Sfânta Sfintelor este identic cu tronul harului despre care se vorbește în Evrei 4:16.

Acoperământul expierii unde Îl întâlnim pe Dumnezeul gloriei este tronul harului; Domnul este aici întronat între heruvimi, strălucirea gloriei lui Dumnezeu în Cristos, iar aici Domnul vorbește, căci aici este tronul harului.

Tronul harului este de fapt capacul chivotului pe care Cristos Și-a stropit sângele pe care L-a vărsat pentru răscumpărarea noastră.

În Evrei 4:16 ni se spune să venim cu îndrăzneală spre tronul harului, iar în Evrei 10:19-20 ni se spune că avem îndrăzneala prin sângele Său să intrăm în Sfânta Sfintelor într-o cale nouă și vie! Aleluia!

Avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, pentru că sângele Său a deschis o cale nouă și vie ca noi să venim înaintea lui Dumnezeu!

Cu toții avem nevoie ca Domnul să ne crească credința în sângele Său; nu ar trebui să ne încredem în starea sau situația noastră, ci în sângele prețios, perfect, întotdeauna eficace al lui Isus, care este mijlocul prin care venim înaintea lui Dumnezeu.

Putem chiar să cerem Domnului să aplice sângele pentru noi, conform cu evaluarea Sa, căci numai El știe, înțelege și apreciază cu adevărat puterea, meritul, valoarea și eficacitatea sângelui lui Isus.

Din partea noastră trebuie pur și simplu să exersăm faptul de a nu ne încrede în slăbiciunile noastre, în istoria noastră, în falimentele noastre sau în situația noastră, ci să credem în sângele lui Isus care a fost stropit pe tronul harului (realitatea acoperământului expierii) ca să ne deschidă calea ca noi toți să intrăm cu îndrăzneală în Sfânta Sfintelor!

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, avem îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor în sângele lui Isus.

Este un lucru măreț să intrăm în Sfânta Sfintelor, căci acolo Dumnezeu în Cristos stă pe tronul harului. Pentru ca noi să intrăm într-un astfel de loc, trebuie să avem îndrăzneală, și o avem prin moartea lui Cristos și prin sângele Său.

Nu venim cu teamă sau aroganță, ci cu noblețe, onoare și încredere, pentru că știm că avem dreptul să fim acolo.

Conform pasajului din Apoc. 22:11, Binecuvântați sunt cei care își spală hainele căci ei au dreptul la pomul vieții. Nu spune binecuvântați sunt cei care sunt perfecți și nu păcătuiesc, ci binecuvântați sunt cei care își spală hainele.

Veșmintele noastre trebuie spălate ca să fie albe, și avem dreptul la pomul vieții din Sfânta Sfintelor! Slavă Domnului, prin sângele lui Isus avem îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor în orice moment!

Vrăjmașul, totuși, ne jefuiește timpul; putem avea un faliment și apoi ne simțim rău (ceea ce este normal), dar atunci putem lua minciuna inamicului ca scuză să nu Îl contactăm pe Domnul pentru că El ne va disciplina și ne va pedepsi, căci nu este mulțumit de noi… deci trebuie să așteptăm o zi sau două… O, Doamne Isuse!

În astfel de situații este bine chiar să mustrăm pe inamic cu minciunile lui, pentru că putem veni înaintea lui Dumnezeu oricând! De îndată ce simțim că suntem departe de Domnul, putem veni pe baza sângelui lui Isus!

Faptul de a avea o zi bună nu ne califică și faptul de a avea o zi proastă nu ne descalifică – numai sângele lui Isus ne califică să avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor!

Atunci când Satan ne acuză, trebuie să-i proclamăm puterea sângelui lui Isus; nu trebuie să acceptăm acuzațiile lui, ci să acceptăm lumina Domnului și să nu credem nimic ce iese din gura mincinoasă a lui Satan!

Doamne, venim cu îndrăzneală în Sfânta Sfintelor din în duhul nostru, pe baza sângelui lui Isus! Slavă Domnului, avem dreptul să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim sub strălucirea și vorbirea Sa, datorită sângelui perfect, prețios și întotdeauna eficace al lui Isus! Amin, Doamne, întărește-ne credința în sângele Tău. Și Satan, noi nu acceptăm acuzațiile tale: un om – Isus – te-a distrus pe cruce, iar acest om Isus a înviat din morți, S-a înălțat până la înălțimea universului și a fost întronat! Satan, tu vrei să fii pe tron, dar acolo este omul-Dumnezeu Isus, și acolo vom fi și noi! Slavă Domnului! Aleluia pentru sângele lui Isus, care ne dă îndrăzneala și dreptul de a veni înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor și să atingem tronul harului!

Astăzi putem intra în Sfânta Sfintelor ca să atingem tronul harului din duhul nostru!

Sfânta Sfintelor este astăzi în cer, unde este Domnul Isus (Evrei 9:12, 24), dar noi suntem încă pe pământ; cum putem intra astăzi în Sfânta Sfintelor? Cum putem să venim spre tronul harului, capacul chivotului, când chivotul este în ceruri?

În Geneza 28 vedem povestea visului lui Iacov, în care a văzut o scară care unește pământul cu cerul și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând pe ea; când s-a trezit, el a spus: Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu, poarta cerului.

Conform cu Efeseni 2:22, noi devenim o locuință al lui Dumnezeu în duh; casa, locuința lui Dumnezeu este în duhul nostru. În Ioan 1:51 Domnul Isus a spus că Natanael va vedea cerurile deschise și îngerii care se vor sui și se vor coborî peste Fiului Omului; Cristos este scara cerească.

Cu casa (care este în duhul nostru) și cu scara (care este Cristos) există și poarta cerului; această poartă este duhul nostru contopit, unde locuiește astăzi Cristos.

Când vedem acest lucru și ne dăm seama ce înseamnă acest lucru, ne vom întoarce de la orice ține de sine, de la orice lucru al inamicului și din toate falimentele noastre și, pe baza sângelui lui Isus, ne vom întoarce spre duhul nostru; iar când vom intra în duhul nostru, imediat am ajuns la tronul harului!

Aleluia, duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, iar aici Fiul Omului este scara ce unește pământul cu cerul și cerul cu noi! Deci, de îndată ce ne întoarcem în duhul nostru, chemându-L pe Domnul și contactându-L, imediat atingem tronul harului cu îndrăzneală!

Acesta este secretul: duhul nostru; Cristos care este în cer este și în duhul nostru (2 Tim. 4:22). Ca scară cerească (Geneza 28:12, Ioan 1:51), El unește duhul nostru cu cerul și aduce cerul în duhul nostru.

În înviere, El a învins limitele spațiului și timpului; acum spațiul și timpul nu contează, căci de îndată ce ne întoarcem în duhul nostru, deși suntem ființe umane pe pământ, noi devenim casa lui Dumnezeu, avem poarta cerurilor aici, există o scară în duhul nostru și suntem conectați la tronul harului din ceruri!

Slavă Domnului, chiar acum, tronul harului este în duhul nostru!

Acest tron este capacul chivotului, acoperământul ispășirii, locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu și avem vorbirea Sa! Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor, unde ne întâlnim cu Dumnezeu, care este pe tronul harului.

Indiferent de ceea ce simțim sau de lucrurile prin care trecem, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor și-L întâlnim pe Dumnezeu care este pe tronul harului!

Aleluia, de fiecare dată când intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, venim la tronul harului dincolo de perdea ca să primim îndurare și har de la Cristosul înălțat în ceruri (Evr. 4:14, 16; 6:19-20)!

Pe măsură ce creștem în Domnul și El crește în noi, suntem slăbiți și umiliți, suntem suntem biruiți și ne pierdem încrederea în sinele nostru; atunci ne vom da seama că nimic nu depinde de efortul sau dorința noastră, ci de îndurarea lui Dumnezeu.

Deci venim la tronul harului, și ceea ce primim este îndurare și har; mai întâi găsim îndurare, fără să avem nici o scuză, argument sau raționament, iar în cele din urmă savurăm harul.

Când primim îndurare, suntem calificați să savurăm harul; atunci vom cere Domnului să ne alimenteze cu harul de care avem nevoie pentru acea zi, căci numai harul Său este suficient pentru noi…

Doamne Isuse, ne întoarcem de la sinele și falimentele noastre și venim cu îndrăzneală spre tronul harului, bazați pe sângele lui Isus. Îți mulțumim, Doamne pentru poarta cerului din duhul nostru; există o scară cerească instalată în duhul nostru care ne unește cu cerul și ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, atingem tronul harului! Doamne Isuse, venim în Sfânta Sfintelor din duhul nostru ca să atingem tronul harului și să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor în timp util. Amin, Doamne, noi doar venim. Dă-ne îndurare și alimentează-ne cu harul Tău pentru astăzi.