îl trăim pe Cristos

Poporul lui Dumnezeu trebuie să se potrivească cu Dumnezeu pentru a fi calificați pentru a moșteni țara bună

23/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cartea Deuteronomului vorbește despre genul de persoană care este calificată să moștenească țara bună; trebuie să I ne potrivim lui Dumnezeu în ceea ce este El, adică moștenitorii trebuie să se potrivească cu Dătătorul moștenirii!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul „Să devenim calificați pentru moștenirea țării promise”.

Există o progresie în primele cinci cărți ale Bibliei, Pentateuhul, care au fost scrise de Moise; ei ilustrează etapele lucrării Domnului și calea bisericii pentru a ajunge chiar la granița țării bune.

Iar Deuteronomul pune această întrebare foarte importantă: Ați dori să dețineți țara bună? Ești calificat să intri în țara bună pentru a o poseda și a o savura?

Geneza începe într-un mod glorios, cu lucrarea de re-creație a lui Dumnezeu, finalizându-se în capodopera Sa – omul; apoi inamicul Său, Satan, intră pe scenă și îl determină pe om să aibă cădere după cădere. În cele din urmă, Iehova pare să-i spună lui Satan: Doar atâta poți face?

Dumnezeu vine să-l cheme pe Avraam și pe neamul său, promițându-i țara bună și o sămânță. Apoi Geneza este o poveste a țării bune și se termină pe o notă tristă, Iosif fiind înmormântat într-un sicriu din Egipt.

Exodul continuă de aici; exod înseamnă o cale de ieșire – ceea ce înseamnă nu numai că copiii lui Israel aveau o cale de ieșire din Egipt, ci și că aveau o cale de întoarcere către țara bună!

În Exod vedem mântuirea de către Dumnezeu a poporului Său pentru ca aceștia să se întoarcă în țara bună. Chemarea de către Dumnezeu a slujitorului Său – Moise – nu a fost doar să-i elibereze pe copiii lui Israel din Egipt, ci și mai mult, să-i aducă în țara bună.

Etapa copiilor lui Israel în pustie este un tip reprezentativ a ceea ce vedem în 1 Corinteni, în care Cristos este atât de mult pentru savurarea noastră.

Apoi, în 2 Corinteni vedem că suntem duși doar de la aspecte a ceea ce Cristos este și suntem aduși în Însuși Cristos ca fiind Sfânta sfintelor, Cristos ca țara noastră bună.

Acolo, în țara bună, trebuie să trăim un anumit tip de viață; această viață este înfățișată în Galateni, Efeseni, Filipeni și Coloseni. Trăirea noastră în țara bună este trăindu-L pe, mărindu-L pe Cristos, fiind una cu Cristos și exprimândul-L lui Cristos.

Exodul se încheie cu ridicarea și completarea tabernaculului.

În Levitic vedem nevoia de a fi instruiți pentru a fi un popor curat, sfânt și fericit, astfel încât să fim la fel de sfinți precum este Dumnezeu și să trăim în țara bună.

Pentru aceasta avem nevoie de ofranda arsă; lui Dumnezeu îi este foame, El are nevoie să mănânce și noi vrem să-I oferim ceva ca hrană – trebuie să-I oferim ofrande experimentându-L pe Cristos ca realitatea tuturor ofrandelor în fiecare dimineață, în fiecare seară, în fiecare săptămână, în fiecare lună, în fiecare an, și la fiecare sărbătoare.

Dumnezeu trebuie să aducă în țara bună un grup de oameni cărora le pasă de El, Îi satisfac nevoia Lui și vor să-L ia, să fie identificați cu El, să se potrivească cu El și să-L satisfacă.

În Numeri vedem cum poporul lui Dumnezeu este format într-o armată, mișcându-se cu Dumnezeu ca țelul lor, calea lor, destinația lor și totul al lor pentru intrarea lor în țara bună.

Numeri pare să prezinte o poveste plină de dificultăți, lupte și eșecuri, dar prezintă de fapt o poveste de triumf, victorie și strălucire minunată!

Chiar dacă vedem eșec după eșec, vedem și că există o învățare din aceste eșecuri; cartea se încheie cu uimitoare victorii militare și un nou popor renumărat care stă la granița țării bune, gata să intre!

Apoi ajungem la Deuteronom, care este un supliment și o continuare cărții Numeri; în această carte suntem la granița țării bune și suntem întrebați: Suntem pregătiți și calificați să mergem în țara bună?

În Deuteronom vedem trei lucruri principale: această carte Îl manifestă pe Dumnezeu, îl expune pe om și Îl descoperă pe Cristos.

Pe de o parte din această carte vedem cum Dumnezeu dă țara poporului Său; El a pus țara bună înaintea lor și și-a manifestat dragostea, grija și intenția în ceea ce privește poporul Său – aceasta este o manifestare a cine este Dumnezeu.

Deuteronomul expune și omul, arătându-ne cine suntem, cum că nu suntem calificați să intrăm în țara bună, nu putem intra în țară și nu avem o modalitate de a o face.

De asemenea, această carte Îl descoperă pe Cristos – El este secretul, El este calea de a intra în țară de a-L savura pe Cristos și a trăi în țară cu longevitate.

Poporul lui Dumnezeu trebuie să se potrivească cu Dumnezeu în ceea ce este El: ei trebuie să fie sfinți, întrucât El este sfânt

Cartea Deuteronomului vorbește despre genul de persoană care este calificată pentru a moșteni țara promisă din Canaan ca țară bună (Deut. 1:8, 21).

Dumnezeu a pus țara înaintea poporului Său cu multă considerație divină, așa că ei au trebuit să intre și să o posede, fără să aibă nici o teamă sau spaimă.

Întreaga mântuire a lui Dumnezeu, inclusiv experiența de către noi a Sa și trăirea lui Cristos de către noi și având o viață absolut în El, este furnizată și oferită nouă cu o condiție – ea este a noastră, dar trebuie să fim un anumit fel de persoană.

Ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să ne potrivim lui Dumnezeu în ceea ce este El (Deut. 4:20, 40; 10:12-21).

Cerurile și cerurile cerurilor aparțin lui Iehova; totuși El și-a fixat inima pe noi, pentru că El ne iubește și vrea să ne dea țara bună.

Dar nu suntem demni de acest lucru; deci trebuie să ne tăiem împrejur inima noastră care este contaminată, căzută, nevrednică și lipsită de răspuns, și avem gâtul înțepenit.

Dar Dumnezeul nostru execută dreptate pentru orfan, are grijă de văduvă, iubește pe străin și pe sărac și le dă mâncare și îmbrăcăminte.

Cel care este mai înalt decât cerurile și care Își fixează inima Sa pe noi ne dezvăluie cine este El pentru ca noi să fim la fel ca El.

Noi, ca moștenitori ai țării bune, trebuie să ne potrivim Dătătorului moștenirii, pentru ca El să fie alături de noi atât în trăirea noastră, cât și în lupta noastră (Deut. 1:8; 4:1-2, 5-9).

Așa cum vedem în Cântarea Cântărilor, Dumnezeu ne ia – pe noi care nu ne potrivim deloc cu El – și, prin relația și afecțiunea intimă cu noi, El ne face aceia care I se potrivesc pe deplin!

Aceasta este povestea Bibliei: Dumnezeu vine la noi și ne face la fel ca El!

Pe măsură ce ne concentrăm pe Domnul și suntem conduși de El într-o relație și părtășie intimă, putem trăi împreună cu El și să ne potrivim Lui până la punctul în care putem lupta împreună cu El pentru a intra în țară și a poseda țara bună.

Pentru a ne potrivi cu Dumnezeu ca Dătător al moștenirii, trebuie să fim sfinți, întrucât El este sfânt (Lev. 11:44; 19:2; 20:7; 1 Pet. 1:16).

Dumnezeul nostru este sfânt și El vrea să fim la fel de sfinți precum El este sfânt. El este separat, neobișnuit și despărțit de orice și de oricine altcineva și, de asemenea, vrea ca noi să fim la fel ca El, prin sfințirea noastră.

Dumnezeu este sfințit și trebuie să fim și noi sfințiți; pentru ca noi să ne potrivim cu El și să ne savurăm moștenirea, trebuie să ne potrivim cu Dăruitorul moștenirii, fiind la fel de sfânt precum El este sfânt.

Sfințenia nu înseamnă a fi fără păcat sau perfect; a fi sfânt înseamnă a fi sfințit, separat înspre Dumnezeu – trebuie să fim diferit și distinct de tot ceea ce este comun!

Așadar, trebuie să fim saturați și îmbibați de Dumnezeu și de elementul Său sfânt, pentru a putea fi la fel de sfinți precum El este sfânt!

Devenim sfinți având pe Dumnezeu în noi; devenim mai sfinți fiind în Dumnezeu; devenim cei mai sfinți fiind contopiți, îmbibați și saturați de Dumnezeu, cu rezultatul că devenim Noul Ierusalim, orașul sfânt (Apocalipsa 21:2, 10).

Prin mântuirea Sa, Dumnezeu ne separă către El însuși, iar El, ca fiind Cel sfânt, vine în noi pentru a ne face sfinți, întrucât El este sfânt; finalizarea acestui proces este că devenim orașul sfânt, Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne iubești și Ți-ai fixat inima asupra noastră pentru a ni-L da pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună pentru stăpânirea și savurarea noastră. Nu suntem demni; suntem contaminați, căzuți și cu gâtul înțepenit, dar Tu vii la noi, ne infuzezi cu elementul Tău și ne faci sfinți chiar așa cum și Tu ești sfânt! Amin, Doamne, să devenim oamenii care se potrivesc cu Dătătorul moștenirii, astfel încât să fii împreună cu noi atât în trăirea noastră, cât și în lupta noastră. Te iubim, Doamne Isuse, și ne deschidem către Tine; vrem să cooperăm cu lucrarea Ta sfințitoare, pentru ca noi să fim făcuți sfinți, precum și Tu ești sfânt!

Cristos ne alimentează și ne face cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, se încred în Dumnezeu, se tem de Dumnezeu, simt sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăiesc în prezența lui Dumnezeu

Cei care sunt calificați să moștenească țara bună cunosc inima lui Dumnezeu și guvernarea Sa; ei Îl iubesc pe Dumnezeu, se încred în Dumnezeu, se tem de Dumnezeu, se supun guvernării lui Dumnezeu, se gândesc la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăiesc în prezența lui Dumnezeu (Deut. 10:12; 6:5; 2 Corinteni 10:13; Luca 6:36; Fil. 1:8).

Pe măsură ce suntem pe pasul de a trăi în domeniul acestei Persoane minunate, trebuie să trăim în prezența lui Dumnezeu și trebuie să ne potrivim cu Dumnezeu pentru a trăi în această țară.

Mai întâi trebuie să cunoaștem inima lui Dumnezeu și ce intenționează El; El ne este manifestat prin cuvântul Său și putem ști ce a intenționat El din eternitatea trecută. El vrea să Se dea pe Sine în tot ceea ce El este, tot ceea ce a făcut și tot ceea ce va face; El vrea să ne dea toate acestea.

Dacă vom avea toate acestea, trebuie să cunoaștem inima Sa de dragoste față de noi și să fim cei care sunt dispuși să fie sub guvernarea Sa.

Suntem noi cei dispuși să fim sub guvernarea lui Dumnezeu? Guvernarea lui Dumnezeu complementează dragostea noastră pentru El și chiar precede dragostea noastră pentru El, temându-ne și onorându-L.

Când Îl iubim pe Dumnezeu și ne supunem sub stăpânirea lui Dumnezeu, putem cunoaște mintea Sa și sentimentele Sale tandre, lucrurile care contează cu adevărat pentru El, și putem fi făcuți cei care se îngrijesc de El în mod practic, în mod specific, fin și repetitiv până la El găsește o satisfacție deplină în noi, căci răspundem sentimentelor Sale tandre.

În acest fel putem fi cei care trăim în prezența lui Dumnezeu ca țară bună.

Acesta este profilul unei persoane care este calificată să intre și să moștenească țara bună.

Cum putem face asta? În noi înșine nu putem realiza acest lucru; mai degrabă, cerința lui Dumnezeu să ne potrivim Lui ne expune, pentru că nimeni dintre noi nu poate realiza acest lucru.

Dar slavă Domnului, Cristos este Cel care ne alimentează, ne susține și ne face să fim cei care-L iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, ne gândim la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu (Matei 8:9; Luca 7:13; Ioan 6:57; 14:6; 1 Ioan 3:2).

Nu ar trebui să descurajăm când auzim cerințele înalte ale lui Dumnezeu; mai degrabă, trebuie să ne dăm seama că Cristos ca și cuvânt al lui Dumnezeu vine să ne susțină și să ne facă cei care Îl iubim pe Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, ne gândim la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Pur și simplu trebuie să avem o înviorare de dimineață cu Domnul prin cuvântul Său viu și să avem o victorie zilnică prin El ca și cuvânt al lui Dumnezeu și vom deveni cei calificați pentru a moșteni țara bună.

Trebuie să-L contactăm pe Cristos și să-L savurăm în cuvântul Său; El ne va alimenta, ne va susține și ne va face să fim cei care sunt calificați să participe în țara bună, căci El ne va face pe cei care se potrivesc cu El Însuși!

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău viu, ca să Te savurăm și să Te cunoaștem; ne deschidem către Tine, Doamne, pentru ca Tu să ne alimentezi, să ne susții și să ne faci cei care se potrivesc cu Dumnezeu să fie calificați să savureze țara bună. Recunoaștem că în noi înșine nu suntem calificați, dar Cristos ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu ne poate face cei care cunoaștem inima lui Dumnezeu și guvernarea Sa! Amin, Doamne, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, au încredere în Dumnezeu, se tem de Dumnezeu, se supun conducerii lui Dumnezeu, se gândesc la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăiesc în prezența lui Dumnezeu! Du-ne mai departe cu Tine, Doamne, până intrăm cu toții în savurarea deplină și trăirea în țara bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s People need to Match God in order to be Qualified to Inherit the Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca și cuvântul viu al lui Dumnezeu, legea Îl infuzează pe Dumnezeu în noi ca noi să-L trăim pe Cristos

16/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Legea este cuvântul viu al lui Dumnezeu care îi infuzează substanța și elementul întru căutătorii Săi iubitori, astfel încât Dumnezeu în Cristos să fie duh și viață în ei și să împlinească legea în ei.

Trebuie să luăm fiecare parte a legii – toate poruncile, rânduielile, statutele, preceptele și judecățile – ca fiind cuvântul suflat de Dumnezeul pe care Îl iubim, iar legea și întreaga Biblie vor deveni pentru noi cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Duhul realității a orice este Dumnezeu (Ioan 16:13; 1 Ioan 5:6) ne va infuza cu Cristos ca realitate a legii (Ioan 6:63; Efeseni 6:17-18; 1 Cor. 15:45; Psa. 119:9).

Atât legea cât și întreaga Biblie pot fi două lucruri diferite în funcție de persoana noastră; dacă suntem păzitori ai legii, legea devine un set de reguli pe care trebuie să le păstrăm, dar dacă suntem căutătorii iubitori de Dumnezeu, vom veni la lege ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Totuși, de multe ori, nu primim viață din cuvântul lui Dumnezeu, deoarece avem probleme în inima noastră; când ajungem la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm nu doar duhul, ci și întreaga noastră ființă, în special inima noastră.

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne salveze de a avea o inimă împărțită; o inimă divizată este una care este pentru Domnul dar caută și altceva.

Este posibil să nu ne tragă inima, să nu avem o inimă pentru cuvântul lui Dumnezeu sau putem avea multe văluri, piedici și frustrări în inima noastră care ne împiedică să primim cuvântul lui Dumnezeu ca respirația lui Dumnezeu.

Fie ca să nu existe frustrări, acoperiri sau obstacole între noi și Dumnezeu ci să-I permitem lui Dumnezeu să aibă un curs liber în ființa noastră ca să atingem orice ce vrea El să atingă!

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne smerim pe noi înșine; Biblia cere să ne smerim pe noi înșine, să lăsăm deoparte încrederea în sine și asigurarea de sine și să-I cerem Domnului să Se îndure de noi și să strălucească în noi.

Ori de câte ori ne smerim pe noi înșine și nu insistăm asupra propriilor noastre păreri, ci cerem îndurarea lui Dumnezeu atunci când venim la cuvântul Domnului, vom simți că vom intra într-un domeniu al luminii.

Trebuie să avem grijă să-L savurăm pe Cristos pe măsură ce venim la cuvântul Său; pentru aceasta, trebuie să ne gândim la cuvântul lui Dumnezeu, folosind cuvântul pentru a ne închina lui Dumnezeu, a conversa cu noi înșine, a ne ruga, a mastica și a vorbi cu voce tare.

Chiar și atunci când petrecem timp cu Domnul singuri în cuvântul Său, trebuie totuși să-i vorbim cu voce tare, deschizându-ne inima și gura noastră, chiar dacă facem asta cu voce scăzută; cel puțin asta nu ne va lăsa să adormim sau să fim distrași.

Dacă Îl căutăm pe Domnul, devenim una cu El, savurăm cuvântul Său, iar atunci când vom face acest lucru, vom avea în mod automat o viață care corespunde legii ca mărturie a lui Dumnezeu.

Legea în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, ne infuzează cu Dătătorul Legii, iar ceea ce primim în ființa noastră nu este un cod al „fă asta, nu fă cutare”, ci, mai degrabă, suntem infuzați cu Persoana care a dat legea, și anume cu Dăruitorul legii Însuși, iar El devine viața noastră!

Fie ca noi să avem o inimă potrivită și o ființă deschisă atunci când venim la cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru a putea fi infuzați cu El și pentru a-L trăi!

Să savurăm și să experimentăm funcțiile legii în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu pentru noi

Dacă citim Psalmul 119 vom vedea multe funcții minunate ale legii ca fiind cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă citim doar legea, poruncile, preceptele și rânduielile, s-ar putea să nu fim foarte impresionați sau ajutați; dar dacă Îl căutăm pe Domnul și ne exersăm duhul și inima atunci când venim la lege, vom fi infuzați cu elementul lui Dumnezeu și legea va deveni cuvântul viu al lui Dumnezeu pentru noi.

În acest articol vrem să vedem unele dintre funcțiile legii ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu și cum putem beneficia de aceste funcții pentru ca noi să fim infuzați cu însăși ființa lui Dumnezeu și să-L trăim pe Cristos pentru împlinirea Legii.

În calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea Îl administrează pe Dumnezeul cel viu întru căutătorii Săi (Psa. 119:2, 88).

Când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, legea devine cuvântul viu al lui Dumnezeu și funcționează să administreze pe Dumnezeul cel viu întru ființa noastră. Fie ca noi să fim căutătorii Său iubitori și să nu doar păzim legea atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu!

Ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a-L distribui pe Dumnezeu însuși ca viață și lumină celor care iubesc legea (Psa. 119:25, 50, 107, 116, 130, 154).

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de lumină și viață, iar când Îl contactăm pe Domnul în cuvântul Său, primim viață și lumină; acest lucru ne înviorează și ne determină să-L trăim pe Cristos, iar Cristos strălucește asupra noastră și ne face calea luminoasă.

Cum putem avea lumină și cunoaște calea lui Dumnezeu? Este prin venirea la cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a restabili sufletul omului și pentru a înveseli inima omului (Psa. 19:7-8). Când citim Cuvântul lui Dumnezeu și îl amestecăm cu credința noastră în rugăciune, sufletul nostru este restabilit și inima noastră devine veselă.

Dacă după ce am petrecut timp cu Domnul în cuvântul Său, nu suntem restabiliți și inima noastră nu este fericită, trebuie să continuăm să-L contactăm până când El ne va restabili sufletul și ne va face inima fericită în El.

Fie ca să luăm cuvântul prin intermediul oricărei rugăciuni și petiții, pentru ca noi să fim restabiliți în sufletul nostru și inima noastră să fie fericită în El!

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a aduce mântuirea (Psa. 119:41, 170). Amin! Suntem mântuiți prin faptul că suntem în cuvântul lui Dumnezeu; suntem mântuiți de noi înșine, de concepțiile noastre, de orice lucruri rele și de orice lucru pur și simplu fiind în cuvântul lui Dumnezeu și savurându-L pe Cristos.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a întări (v. 28), a mângâia (v. 76) și a ne hrăni (v. 103).

Cu toții putem depune mărturie despre cum Cuvântul lui Dumnezeu ne întărește în omul nostru interior și ne face puternici în credință; Cuvântul lui Dumnezeu ne mângâie și ne hrănește, împărțind elementul foarte divin în ființa noastră pentru hrănirea și aprovizionarea noastră.

Cuvintele Domnului sunt dulci pe gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea pentru gura noastră; pe măsură ce venim la cuvântul Lui, suntem întăriți din interior, inima noastră este mângâiată și suntem hrăniți cu cuvintele vieții, chiar viața lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la cuvântul Tău ca și căutătorii Tăi iubitori pentru a fi infuzați cu elementul Tău și să Te avem introdus zi de zi în ființa noastră! Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru ca Tu să Te distribui ca viață și lumină în noi. Amin, Doamne, Cuvântul Tău viu ne restabilește sufletul și ne face inima veselă, iar Cuvântul Tău aduce mântuirea în noi. Ne place să fim întăriți, mângâiați și hrăniți pe măsură ce venim la Cuvântul Tău.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne păzi, a ne păstra în siguranță și a ne face să sperăm (Psa. 119:116-117, 49).

Răufăcătorii se îndepărtează de noi în timp ce păstrăm poruncile Dumnezeului nostru și prin cuvântul Lui suntem susținuți ca să trăim, și nu ne este rușine de speranța noastră. Când savurăm cuvântul viu al lui Dumnezeu, suntem susținuți și în siguranță și suntem plini de speranță.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne determină să savurăm pe Dumnezeu ca porție a noastră (v. 57). Este un lucru minunat ca noi să-L savurăm pe Dumnezeu ca porție a noastră; sună foarte simplu acest lucru, dar avem o mulțime de probleme și tindem să încercăm să găsim soluții la problemele noastre sau să oferim sfaturi altora în loc să venim la cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Când Îl contactăm pe Dumnezeu și Îl inspirăm prin cuvântul Său, El devine soluția la orice problemă am avea; chiar mai mult, El devine porțiunea noastră, savurarea noastră bogată și sursa noastră de a continua cu El.

Cu toții putem depune mărturie că, indiferent dacă venim la Cuvântul lui Dumnezeu în mod personal sau suntem la întâlnirile bisericii, când cuvântul devine cuvântul viu al lui Dumnezeu pentru noi și avem auzirea credinței, Domnul răspunde la problemele noastre și devine porţiunea noastră.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne determină să savurăm chipul lui Dumnezeu (v. 58) și strălucirea feței Lui (v. 135). Amin, când venim la Domnul în cuvântul Său, avem chipul Lui ridicat asupra noastră și savurăm pe strălucirea feței Sale!

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne determină să-L savurăm pe Dumnezeu ca ascunzătoare și ca scut (v. 114) și, de asemenea, să savurăm pe ajutorul și bunătatea lui Dumnezeu (v. 175, 65). Ne ascundem în Domnul și sperăm în cuvântul Său; Rânduielile Sale ne ajută și sufletul nostru trăiește, iar noi Îl lăudăm pe Domnul în cuvântul Său.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne face înțelepți și a ne oferi înțelegere (Psa. 119:98-99).

Când ne rugăm peste cuvântul lui Dumnezeu și ne încântăm în El, poruncile Lui ne fac mai înțelepți decât dușmanii noștri pentru că sunt întotdeauna alături de noi și avem mai multă înțelegere decât toți învățătorii noștri, căci mărturiile Sale sunt cugetarea noastră.

Cuvântul lui Dumnezeu ne face înțelepți și plini de înțelegere, căci adevărata înțelepciune este însuși Dumnezeu și El este infuzat în noi prin cuvântul Său viu.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne da discernământ și cunoaștere adecvată (Psa. 119:66). Discernământul și cunoașterea adecvată nu se limitează doar la studierea și obținerea unei diplome; ele vin de la Domnul și El ne învață așa cum credem în cuvântul Său și cugetăm la el.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne feri de păcat și de orice cale rea (v. 11, 101).

Cum ne putem păstra drumul drept? Cum putem merge pe drumul lui Dumnezeu? Doar rămânând în cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cuvântul Lui funcționează pentru a ne feri de păcat și de orice cale malefică.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne păzește să poticnire (v. 165), ne stabilește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea (Psa. 119:133).

Fie ca pașii noștri să fie stabiliți în cuvintele Domnului și să nu poată stăpâni nici o nelegiuire asupra noastră, pe măsură ce rămânem în Domnul prin cuvântul Lui.

Doamne Isuse, venim la Cuvântul Tău viu ca să savurăm pe Tine ca porție a noastră și să avem chipul lui Dumnezeu și strălucirea feței Sale. Mulțumim Doamne, ne putem ascunde în Tine și putem fi în siguranță și putem savura ajutorul lui Dumnezeu și binefacerea Sa prin cuvântul Său. Doar savurănd cuvântul Tău viu, suntem făcuți înțelepți și plini de înțelegere, căci cuvântul Tău ne oferă discernământ și cunoaștere adecvată. Vrem să savurăm pe Tine în cuvântul Tău, Doamne, ca să fim feriți de păcat și de orice cale rea. Amin, Doamne Isuse, ne place să fim în cuvântul Tău viu, ca să nu ne poticnim ci ca pașii să ne fie întemeiați!

Ca și Cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi ca să-L trăim pe Cristos

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl iubim pe Dumnezeu, ne smerim pe noi înșine și considerăm legea drept cuvântul Său viu prin care Îl contactăm și rămânem în El, legea va deveni un canal prin care Dumnezeu este infuzat în ființa noastră.

Dacă venim la Cuvântul lui Dumnezeu ca și căutătorii Săi iubitori, cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către El, viața și substanța divină ne sunt transmise pentru aprovizionarea și hrănirea noastră.

Pe măsură ce suntem infuzați cu substanța lui Dumnezeu prin lege ca și cuvânt al lui Dumnezeu, devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu și corespunde legii Sale.

Cum Îl putem trăi pe Cristos și cum putem avem o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu? Doar venind la Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind căutătorii Lui iubitori și savurându-L pe Cristos în cuvântul viu al lui Dumnezeu; în acest fel, suntem infuzați cu elementul Lui, iar El în noi va împlini legea.

Putem îndeplini toate cerințele drepte ale legii pe măsură ce trăim și umblăm conform duhului.

Viața creștină și expresia lui Cristos ar trebui să fie ceva spontan, ceva automat; acestea sunt un rezultat al venirii noastre la cuvântul viu al lui Dumnezeu și care Îi permite Lui să Se infuzeze în noi pentru a trăi viața creștină din noi.

Păstrăm legea nu prin propriile noastre eforturi, ci prin contactarea Domnului și fiind infuzați cu El; în acest fel legea devine nu pur și simplu poruncile lui Dumnezeu, ci mărturia lui Dumnezeu pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi, căutătorii Lui iubitori.

Doamne, Te iubim, ne smerim pe noi înșine înaintea Ta și considerăm cuvântul Tău ca fiind cuvântul Tău viu prin care Te putem contacta și putem rămâne în Tine! Amin, Doamne, vrem să venim la Cuvântul Tău într-un mod viu pentru a fi infuzați cu substanța lui Dumnezeu în cuvântul Său, astfel încât să fim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie! Doamne, numai venind la Cuvântul Tău viu și fiind infuzați cu Tine, putem trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu și corespunde cuvântului Său!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God’s Living Word, the Law Functions to Infuse God into us for us to Live Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos ca să aprindă lămpile

26/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt era serviciul persoanelor sfinte, serviciul preoților, cei care erau saturați cu Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu și care trăiau absolut pentru Dumnezeu; preoții sfinți Îl exprimă pe Dumnezeu în viața lor de zi cu zi și Îl administrează pe Dumnezeu altora.

Aprinderea lămpilor este o sarcină sfântă care aparține exclusiv preoților; nici o persoană ordinară nu era calificată să aprindă lămpile sau să ardă tămâia și nici o persoană de rând nu avea dreptul să ardă tămâia.

Trebuie să fim preoții sfinți ai lui Dumnezeu astăzi, aceia care sunt umpluți cu Dumnezeu și saturați cu Dumnezeu, aceia care slujesc lui Dumnezeu și omului.

Îi slujim lui Dumnezeu în biserică, care este tabernaculul lui Dumnezeu astăzi; locuința lui Dumnezeu pe pământ este biserica, iar noi în calitate de credincioșii în Cristos trăim în viața de biserică și avem responsabilitatea de a aprinde lămpile și de a arde tămâie.

Intenția și scopul lui Dumnezeu este de a avea o clădire pe pământ pentru locuința Sa, o locuință reciprocă între Dumnezeu și om, și ca această locuință să devină expresia Sa pe pământ.

În Vechiul Testament vedem cum a fost dată lui Moise o viziune a tabernaculului împreună cu modelul său, împreună cu rânduielile, ofrandele și preoția.

În Noul Testament, preoția și tabernaculul sunt unul și același lucru; noi suntem atât locuința lui Dumnezeu, cât și slujitorii Săi, preoții Săi.

Dumnezeu vrea ca să câștige o preoție, un grup corporativ care este poporul Său spiritual și care Îl exprimă și este umplut cu El.

Acest grup de oameni sunt credincioșii în Cristos, biserica de pe pământ astăzi; în calitate de credincioși în Cristos și mădulare ale Trupului lui Cristos, astăzi avem responsabilitatea de a intra în Locul Sfânt (reprezentat de întâlnirile bisericii) și să aprindem lămpile pentru a face ca lumina divină să strălucească.

Trebuie să aprindem lămpile, iar pentru aceasta trebuie să trăim în mod corespunzător – trebuie să Îl exprimăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, așa cum preoții trebuiau să poarte veșmintele preoțești când aprindeau lămpile.

De seara până dimineața, datoria noastră este să aprindem lămpile; astăzi suntem în timpul nopții, în cea mai întunecată parte a acestei epoci, și până când vine Domnul, trebuie să aprindem lămpile în Locul Sfânt pentru ca poporul lui Dumnezeu să aibă lumină, să savurăm multele aspecte bogate ale lui Cristos, și ca toți să avansăm spre Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența directă a lui Dumnezeu.

Să fim preoții sfinți care sunt stăpâniți de către Dumnezeu și care Îl trăiesc pe Cristos pentru a aprinde lămpile

Sarcina sfântă de a aprinde lămpile în Locul Sfânt a fost un serviciu al preoților; oamenii obișnuiți nu pot face acest lucru, numai persoanele sfinte, preoții, pot aprinde lămpile.

Dacă suntem oameni comuni, dacă suntem la fel ca cei din lumea de azi, nu suntem calificați să aprindem lămpile; numai preoții sfinți pot intra în Locul Sfânt și pot aprinde lămpile.

Ce înseamnă să fii preot? A fi preot, conform întregii Bibliei, înseamnă să fim o persoană care este luată în stăpânire de Dumnezeu, umplută cu Dumnezeu, saturată cu Dumnezeu și care trăiește absolut pentru Dumnezeu.

A fi preot înseamnă că Dumnezeu este profesia noastră; ocupația noastră unică este să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl iubim pe Dumnezeu, să fim în prezența Sa și să fim umpluți cu Dumnezeu.

Există un preț implicat pentru a fi un adevărat preot; nu doar apărem la întâlnire și spunem: sunt un preot! Totul depinde de cât de mult suntem stăpâniți de Domnul, cât de mult suntem umpluți și saturați cu Dumnezeu și cât de mult trăim absolut pentru Dumnezeu.

A fi un preot depinde de cât de mult trăim pe Cristos în timpul săptămânii, cât de mult suntem îmbrăcați cu El în momentele noastre private sau în momentele noastre cu alți oameni.

Aprinderea lămpilor în Locul Sfânt necesită serviciul unei asemenea persoane (vezi 1 Pet. 2:5, 9; Apoc. 1:6). Suntem o preoție sfântă, o preoție împărătească, o preoție în mod autentic spirituală; aceasta să fie realitatea noastră zilnică.

Când vorbim despre a fi preot, trebuie să luăm în considerare în special îmbrăcămintea preotului; preotul trebuia să aibă un pieptar, un efod, o mantie, o tunică brodată în lucrare de carouri, un turban și un brâu pentru încins – acestea sunt veșminte sfinte pentru preoți.

Ce semnifică aceste veșminte? Ele semnifică expresia lui Cristos în preoție și, în special în ceea ce ne privește, veșmântul nostru preoțesc este Cristos trăit din noi.

Când ne trăim viața de zi cu zi, făcând treburile noastre zilnice, slujba noastră și celelalte activități pe care le facem, îl exprimăm noi pe Cristos?

Pe de o parte Îl avem pe Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu înăuntrul nostru și, pe de altă parte, trebuie să Îl avem pe Cristos ca expresie și ca viața noastră. Cristos trebuie să fie trăit din noi.

El trebuie să ne satureze și să ne pătrundă în interior, și El trebuie să fie trăit din noi la exterior.

Ca preoți sfinți trebuie să petrecem zilnic timp cu Dumnezeu, fiind în prezența Sa, saturați cu frumusețea Sa, ca să putem radia excelența Sa; pe măsură ce suntem infuzați cu El, elementul Său operează în noi pentru a ne transforma în interior și pentru a ne conforma imaginii Sale în exterior.

Când are loc un astfel de proces metabolic, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan.

Dar dacă în viața noastră de zi cu zi nu avem expresia lui Cristos, atunci orice facem în întâlnirile bisericii va fi ipocrizie, un spectacol cu care ne îmbrăcăm ca să îl vadă alții.

Dacă nu suntem îmbrăcați cu trăirea lui Cristos, adevăratele noastre veșminte preoțești, nu suntem calificați sau echipați pentru a aprinde lămpile.

Calificarea noastră de a aprinde lămpile în Locul Sfânt astăzi este faptul de a fi stăpâniți de Dumnezeu, umpluți cu Dumnezeu, saturați cu Dumnezeu și trăirea lui Cristos pentru a-L exprima pe El; astfel, oricând ne întâlnim, vom aprinde spontan lămpile.

Doamne Isuse, vrem să fim preoții sfinți care sunt saturați cu Dumnezeu și sunt luați în stăpânire de către Dumnezeu pentru a fi calificați să aprindă lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, păstrează-ne în prezența Ta pentru a fi infuzați și saturați cu Tine, astfel încât elementul Tău să ne satureze, să ne pătrundă și să fie exprimat prin noi. Doamne, Tu să fii trăit prin noi astăzi. Trăirea noastră zilnică să fie trăirea lui Cristos și expresia noastră să fie expresia lui Cristos. Mântuiește-ne de ipocrizie; mântuiește-ne din a face un spectacol sau de a ne preface în fața altora. Doamne, fă-ne preoții sfinți care sunt saturați cu Cristos și care Îl exprimă pe Cristos, ca să putem aprinde lămpile în Locul Sfânt.

Să fim preoții sfinți de astăzi care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii

Lumina din Locul Sfânt nu era o lumină naturală sau o lumină artificială; era o lumină care provenea din lampadarul de aur, adică din natura divină a lui Cristos.

Lampadarul se referă la natura divină care este suportul, ceea care susține lămpile cu lumina.

Pentru ca noi să experimentăm aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile de biserică, trebuie să avem câteva elemente sau calificări.

Mai întâi, trebuie să Îl avem pe Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic în calitate de lampadar; trebuie să Îl savurăm pe Cristos, să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți și saturați cu Cristos.

Trebuie să avem natura divină ca aurul, elementul lampadarului; trebuie să fim părtași ai naturii divine, savurând promisiunile divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să savurăm și să experimentăm umanitatea înnobilată a lui Isus reprezentată de fitilul lampadarului; trebuie să mâncăm umanitatea Domnului, să fim părtași în duh în trăirea Sa omenească prin citirea și rugăciunea asupra Cuvântului Său, iar în viața noastră trebuie să fie exprimată umanitatea lui Isus.

De asemenea, trebuie să experimentăm și să fim umpluți cu Duhul lui Cristos reprezentat de ulei; trebuie să fim saturați cu Duhul, și anume cu Duhul compus atotinclusiv al lui Cristos pentru aprinderea lămpilor.

În cele din urmă, trebuie să fim oameni sfinți ca preoți, cei saturați cu Dumnezeu și îmbrăcați cu expresia lui Cristos reprezentată de veșmintele noastre preoțești.

Acest lucru vorbește despre viața noastră zilnică; nu putem truca viața creștină, nici nu putem să ne punem o mască atunci când venim la întâlnire, ci mai degrabă trebuie să Îl experimentăm pe Cristos și să fim umpluți cu El pentru ca El să devină expresia noastră.

Când venim la întâlnire, pur și simplu expunem ceea ce suntem și unde am fost, ceea ce am făcut și unde suntem în relația noastră cu Cristos.

Toate aceste elemente – lampadarul (întruparea lui Dumnezeu, Cristos), aurul (natura divină), fitilul (umanitatea înnobilată a lui Cristos), uleiul (Duhul lui Cristos) și preoții sfinți cu veșmintele preoțești (Cristos ca expresie a noastră) trebuie să fie experiența noastră zilnică.

Dacă Îl experimentăm pe Cristos în toate aceste aspecte și apoi venim la întâlnire, Îl vom exprima pe Cristos în mod spontan; automat vom fi cei care aprind lămpile și, împreună cu ceilalți preoți, vom lupta în calitate de armata lui Dumnezeu. Amin!

Preoții trebuiau să mențină lămpile aprinse de seara până dimineața înaintea lui Iehova; nu se spune nimic în Exod 27:21 legat de ziuă, fapt care ne arată că epoca de astăzi este noaptea, nu ziua.

De aceea, avem nevoie ca lumina să strălucească în această epocă a nopții până când se ivește ziua, până când Domnul ca Luceafărul de dimineață se întoarce (vezi Rom. 13:12; 2 Pet. 1:19).

Prin lumina care strălucește în întâlniri în timpul acestei epoci întunecate, suntem luminați ca să vedem mai mult din Cristos și pentru a vedea mai clar drumul către Sfânta Sfintelor; Îl vom savura pe Cristos în adâncimile Sale dinăuntrul lui Dumnezeu și vom intra în Sfânta Sfintelor pentru a fi în prezența lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care Îl experimentăm pe Cristos autentic zi de zi, ca să fim preoții sfinți care aprind lămpile în Locul Sfânt. Mântuiește-ne, Doamne, din faptul de a trăi în întuneric și din faptul de a răspândi întuneric altora. Adu-ne în lumină și păstrează-ne în umblarea în lumină zi de zi. Zilnic să Îl savurăm pe Cristos ca întrupare a Dumnezeului Triunic, să savurăm umanitatea înnobilată a lui Isus, să fim saturați cu Duhul lui Cristos și să trăim ca niște preoți sfinți care Îl exprimă zilnic pe Cristos, ca să fim calificați să aprindem lămpile în Locul Sfânt. Amin, Doamne, fă-ne astfel de persoane, aceia care experimentează aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii!