Îl slujim pe Domnul

Ne exersăm duhul pentru a umbla în noutatea vieții și a sluji în noutatea duhului

21/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, al cărui om vechi a fost crucificat și îngropat și care acum trăim în înviere una cu Domnul, trebuie să umblăm în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului, exersându-ne duhul în viața de zi cu zi și, de asemenea, când venim la întâlnirile bisericii pentru a-L trăi pe Cristos și a-L vorbi pe Cristos. Amin!

Săptămâna aceasta, L-am savurat Cristos ca Noul nostru Soț, așa cum este revelat în Romani 7:2-6. O, cât de minunat este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca Noul nostru Soț!

Înainte de a fi mântuiți, eram morți în păcate și greșeli, dușmani ai lui Dumnezeu, răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și păcătoși înaintea Lui. Mai mult, eram căsătoriți cu omul vechi, care și-a asumat poziția de soț. Eram cu adevărat într-o stare jalnică și umilă.

Dar slavă Domnului, Dumnezeul care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, a venit să fie om, ne-a curtat prin viața și umblarea Sa pe pământ și a murit pe cruce pentru a ne mântui și a ne aduce înapoi la Sine.

Prin credința noastră în Cristos, omul nostru vechi este îngropat împreună cu Cristos și suntem liberi să ne alăturăm lui Cristos ca noul nostru Soț. Slavă Domnului, omul nostru vechi, soțul vechi, a fost crucificat și este îngropat, iar acum avem statutul de soție, adică suntem soția lui Cristos!

Aceasta este realitatea spirituală în care intrăm prin regenerarea noastră.

Cu toate acestea, în viața noastră de zi cu zi, de atâtea ori încă trăim în omul vechi, fiind astfel căsătoriți cu omul vechi și fiind sub lege, incapabili să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat legea pentru ca omul vechi să fie expus și supus. Legea nu este pentru noi să încercăm să o păzim; mai degrabă, este pentru noi să o încălcăm și să ne întoarcem către Domnul, Cel care care trăiește în duhul nostru și care poate respecta legea.

Slavă Domnului că am fost crucificați față de lege prin trupul lui Cristos, ca să ne putem căsători cu un alt soț, Cristos, care a înviat din morți. Când credem în Cristos și suntem botezați în El, omul nostru vechi este îngropat împreună cu Cristos și rămâne în moarte, iar noi suntem liberi să ne căsătorim cu Cristos, noul nostru Soț!

Acum depindem de Cristos, iubindu-L ca Soț al nostru, luându-L ca și Cap al nostru și luându-L ca viață și persoană a noastră. Nu mai trăim singuri sau în noi înșine; suntem dependenți de Domnul.

Ca soție, acum aducem rod înspre Dumnezeu, adică Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, iar Dumnezeu este trăit prin noi. Dumnezeu este adus ca rod al nostru în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos și rămânem în duhul nostru contopit.

Aleluia, am murit față de legea în care eram ținuți, ca să putem fi eliberați de ea, iar noi, ca soție, nu mai suntem sub lege, ci sub har, savurându-L pe Cristos și trăindu-L pe Cristos!

Ca soție, noi, credincioșii, umblăm în noutatea vieții și slujim în noutatea duhului

În ceea ce privește viața și umblarea noastră de zi cu zi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să umblăm în noutatea vieții (Romani 6:4). În ceea ce privește slujirea noastră către Dumnezeu, trebuie să slujim în noutatea duhului (v. 6).

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, nu mai suntem sub lege, căci am murit față de lege și am fost eliberați de ea; acum slujim în noutatea duhului și nu în vechea slovă.

Ca soție a lui Cristos, ar trebui să-L slujim pe Domnul în noutatea duhului, nu în vechea slovă. Aleluia, acum avem o viață nouă în Cristos și împreună cu Cristos!

Viața și lucrarea noastră creștină nu sunt în noi înșine sau prin străduința și lupta noastră; umblăm în noutatea vieții și slujim în noutatea duhului. Amin, întreaga noastră viață creștină este în noutate, care este Cristos ca Duh în duhul nostru!

Fie ca noi să ne dăm seama că avem o viață nouă pentru trăirea noastră și avem un duh nou pentru slujirea noastră. Cum putem noi fi noi? Cum putem fi în noutate? Numai fiind uniți cu Cristos în moartea și învierea Sa. Putem umbla în noutatea vieții doar fiind identificați cu învierea lui Cristos în umblarea noastră zilnică.

Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, pe partea negativă, omul nostru vechi este dat la moarte și îngropat cu Cristos în moartea Sa, iar pe partea pozitivă, umblăm în noutatea vieții, fiind una cu Cristos în învierea Sa.

Noutatea duhului vine din eliberarea de lege și unirea cu Cristosul cel înviat, iar această noutate este pentru slujirea noastră adusă lui Dumnezeu. Slavă Domnului, pentru că omul vechi a fost crucificat cu Cristos și acum suntem una cu El în învierea Sa; putem umbla în noutatea vieții și putem sluji în noutatea duhului!

Toate acestea sunt legate de Duhul, care Cristos a devenit în învierea Sa; acest Duh este nou, proaspăt, viu și dătător de viață, iar noi suntem uniți cu El ca un singur duh (1 Corinteni 6:17; 15:45).

Noutatea vieții în care umblăm este legată de Cristos în învierea Sa, care este Duhul dătător de viață. Noutatea duhului se referă la duhul nostru regenerat, în care locuiește Domnul ca Duh (2 Timotei 4:22). Aleluia!

Trebuie să vedem că duhul nostru este nou, iar Duhul din duhul nostru este sursa noutății noastre! Tot ce are legătură cu duhul nostru uman contopit cu Duhul divin este nou, căci Dumnezeu, ca sursă a noutății noastre, este în duhul nostru.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când ne întoarcem către duhul nostru, ne fixăm mintea pe duhul nostru și ne exersăm să trăim în duhul contopit, simțim noutate, căci tot ce-L privește pe Domnul ca Duh din duhul nostru este nou.

Dumnezeu este nou, proaspăt și viu și El este sursa noutății. Duhul Sfânt este nou, Cristos este nou, iar Cuvântul lui Dumnezeu este nou. Când ne exersăm duhul și venim la Cuvântul lui Dumnezeu, savurăm noutate, umblăm în noutatea vieții și slujim în noutatea duhului.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul continuu și în toate lucrurile, astfel încât viața și umblarea noastră să fie în noutatea vieții, una cu Cristosul înviat, iar slujirea noastră să fie în noutatea duhului, în duhul nostru contopit.

În noi înșine, în omul nostru natural, totul este vechi; sunt aceleași lucruri vechi. Când trăim în omul natural, suntem bătrâni și îmbătrânim, dar când trăim în duhul nostru contopit, suntem noi și devenim noi!

Fie ca noi să vedem că noutatea vieții vine din identificarea noastră cu învierea lui Cristos și este pentru slujirea noastră adusă lui Dumnezeu și fie ca noi să rămânem un singur duh cu Domnul!

Fie ca noi să ne dăm seama că am fost eliberați de lege și suntem uniți cu Cristosul înviat, astfel încât să putem sluji în noutatea duhului!

Acest lucru este mai presus de capacitatea noastră naturală de a înțelege: acesta este ceva ce putem atinge și experimenta doar în duhul nostru contopit. Trebuie să fim în duhul nostru, să rămânem în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru, astfel încât să putem umbla în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L savura, omul nostru vechi este crucificat și îngropat, iar Cristos, ca Duh, are o cale să ne umple, să ne satureze și să-L exprime pe Dumnezeu prin noi.

Slavă Domnului că în duhul nostru locuiește Domnul ca Duh, căci suntem uniți cu El ca un singur duh. Când suntem în duhul nostru, nu-L slujim pe Dumnezeu pentru că trebuie sau din cauza unor reguli, regulamente și rânduieli conform legii. Mai degrabă, Îl slujim pe Dumnezeu în noutatea vieții!

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou în legătură cu umblarea și slujirea noastră zilnică și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să umblăm în noutatea vieții și să slujim în noutatea duhului! Aleluia, suntem identificați cu învierea lui Cristos, astfel încât să putem fi și să umblăm în noutatea vieții! Slavă Domnului, am fost eliberați de lege și suntem uniți cu Cristosul înviat pentru a sluji în noutatea duhului! O, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru chiar acum! Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Vrem să Te atingem într-un mod proaspăt. Te iubim, Doamne, și iubim duhul nostru contopit! Ne exersăm duhul și vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru. Aleluia, Cristos, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru și suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Slavă Domnului, Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este sursa noutății, iar noutatea este în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim conform duhului nostru! Nu vrem să Te slujim în vechea slovă, ci în noutatea duhului! Nu vrem să umblăm în omul vechi, ci să umblăm în noutatea vieții, una cu Cristosul înviat în duhul nostru!

Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L sluji pe Domnul în noutatea duhului, împărțindu-L pe Cristos altora

Viața noastră creștină, umblarea noastră creștină și slujirea noastră creștină sunt în întregime legate de Cristos, căci Duhul se contopește cu duhul nostru. Nu avem cum să trăim viața creștină, să umblăm pe calea creștină și să-L slujim pe Domnul ca și creștini, dacă nu ne cunoaștem duhul, nu trăim în duh și nu umblăm conform duhului.

Dacă nu știm și nu ne dăm seama că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, că am fost eliberați de lege și că omul nostru vechi este crucificat împreună cu Cristos, vom face doar o lucrare pentru Domnul, conform vechimii slovei.

Legea scrisă din Biblie, împreună cu toate rânduielile, cerințele și reglementările, ne va călăuzi în slujirea noastră, iar aceasta va fi o slujire moartă, ceva ce nu este plăcut lui Dumnezeu și nici acceptabil pentru El.

Fie ca noi să ne dăm seama că noi, ca omul vechi, am fost crucificați împreună cu Cristos și fie ca noi, ca omul nou, să vedem că noi, ca omul nou, suntem eliberați de legea omului vechi și ne-am căsătorit cu noul nostru Soț, Cristosul înviat!

Acum, fiind cei uniți cu Domnul, trăim într-o unire organică cu El și aducem roade înspre Dumnezeu umblând în noutatea vieții și slujind în noutatea duhului.

Cum putem sluji în noutatea duhului? Prin exersarea duhului nostru. Pavel a spus că L-a slujit pe Dumnezeu în duhul lui (Romani 1:9); slujirea noastră către Dumnezeu trebuie să fie în duh.

Trebuie să ne exersăm duhul în viața noastră de zi cu zi pentru a umbla în noutatea vieții. Trebuie să ne exersăm duhul atunci când venim la întâlnirile bisericii și când Îl slujim pe Domnul, astfel încât să putem sluji în noutatea duhului.

Cheia este să ne exersăm duhul. Duhul profetului este supus profetului (1 Corinteni 14:32); dacă ne exersăm duhul, dacă suntem întăriți în duh pentru a-L atinge pe Domnul, duhul nostru va fi viu, proaspăt și nou și vom avea ceva nou de la Domnul de împărtășit cu sfinții pentru zidirea Trupului (2 Corinteni 4:13; Efeseni 4:15-16).

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul, a-L savura în Cuvânt și a trăi una cu Domnul. Apoi, când venim la întâlnirile bisericii, trebuie să ne exersăm duhul pentru a fi una cu Domnul și a împărtăși ceva nou și proaspăt de la Domnul pentru zidirea bisericii.

Când venim la întâlnirile bisericii, trebuie să pregătim ceva din Cristos pentru a împărtăși cu sfinții, dar nu ar trebui doar să împărtășim cunoștințe altora, ci să ne exersăm duhul. Când ne ridicăm să vorbim și ne exersăm duhul, Domnul are o cale de a vorbi prin noi.

Uneori avem un anumit adevăr pregătit să-l împărtășim, dar atunci când ne exersăm duhul în vorbirea noastră, Domnul eliberează o altă povară într-un mod proaspăt prin noi.

Dacă pur și simplu împărtășim o mulțime de informații și oferim un mesaj conform unui anumit material memorat, acel mesaj va fi vechi, plin de vechimea cunoașterii moarte.

Dar dacă uităm de orice altceva și ne exersăm doar duhul pentru a vorbi una cu Domnul, El are o cale să strălucească și să vorbească prin noi ceea ce vrea să spună. Slavă Domnului!

O, fie ca noi să ne dăm seama că noi, fiind oameni regenerați, am fost uniți cu Cristos ca noul nostru Soț și acum aducem rod înspre Dumnezeu! Tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem și tot ceea ce suntem trebuie să fie Dumnezeu Însuși. Atunci, Dumnezeu va revărsa din ființa noastră pentru a deveni rodul nostru înspre Dumnezeu.

Acest rod înspre Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi va fi umblarea noastră în noutatea vieții, iar în slujirea noastră către Dumnezeu, va fi slujirea în noutatea duhului. Amin!

Zi de zi, în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne renegăm continuu omul nostru vechi și să-L luăm pe Cristos ca viață. Deoarece El este noutatea duhului, trebuie să discernem duhul de suflet.

Trebuie să aplicăm crucea sufletului nostru pentru a ne putea întoarce de la suflet către duh. Pentru a ne exersa duhul, trebuie să ne rugăm; înainte de a face sau a spune ceva, trebuie să ne rugăm.

Când ne rugăm și Îl contactăm pe Domnul, Îl savurăm ca noutate și prospețime și vom umbla în noutatea vieții și vom sluji în noutatea duhului (Fapte 5:20). Apoi, când venim la întâlnirile bisericii, fie ca noi să fim eliberați de orice tradiție și formă veche și pur și simplu să-L revărsăm pe Cristos!

Fie ca noi să nu ne bazăm pe nicio cunoaștere sau doctrină veche, ci pur și simplu să ne exersăm duhul și să-L slujim pe Domnul prin ungerea interioară, exersându-ne duhul pentru a-L vorbi pe Cristos, a-L împărți pe Cristos și a-L distribui pe Cristos altora! Aleluia! Fie ca aceasta să fie realitatea vieții noastre zilnice și a slujirii în Domnul!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul astăzi pentru a umbla în noutatea vieții și a sluji în noutatea duhului! Amin, Doamne, Te iubim ca noul nostru Soț și vrem să aducem roade înspre Dumnezeu în viața și lucrarea noastră! Fă-ne să realizăm că noi, fiind omul nou, suntem eliberați de legea omului vechi și am fost căsătoriți cu Cristosul înviat ca noul nostru Soț! Amin, Doamne, fie ca noi să aducem roade înspre Dumnezeu astăzi în tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem și tot ceea ce facem! Fie ca Dumnezeu să fie produs în noi în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce umblăm în noutatea vieții. Fie ca Dumnezeu să fie produs și să slujească prin noi, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a sluji în noutatea duhului! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai eliberat de legea legată de omul vechi. Vrem să Te slujim în duhul nostru. Vrem să urmăm ungerea interioară și să facem toate lucrurile, chiar să vorbim toate lucrurile, în duhul nostru! Aleluia, duhul nostru este viață! Slavă Domnului, duhul nostru este nou! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi cu și prin noul nostru Soț, umblând în noutatea vieții și slujind în noutatea duhului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Exercise our Spirit to Walk in Newness of Life and Serve in Newness of Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 4 cu tema: Noul Soț (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl slujim pe Domnul cu credință ca un rob credincios și prudent prin puterea învierii Sale

06/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dorința noastră este să-L slujim pe Domnul cu credință ca un rob credincios și prudent prin viața și puterea învierii Sale, depinzând de El în toate lucrurile în slujirea noastră adusă Lui.

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și vrem să-I slujim cu credință, vrem să fim robi credincioși și prudenți care dau hrană celor din casa lui Dumnezeu la timpul potrivit, să nu ne maltratăm frații de credință și nici să ne implicăm în lucrurile lumii pentru a ne îngropa talantul, ci să lucrăm pentru Domnul prin viața și puterea învierii Sale. Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, am savurat cu rugăciune cele două pilde din Matei 25 și ne-am dat seama că trebuie să fim veghetori în viață și credincioși în slujire.

Pe de o parte, suntem fecioare pure pentru Domnul, așteptându-L, pregătindu-ne pentru venirea Sa, iubindu-L, fiind umpluți de El și trăind pentru El. Aceasta este în aspectul a vieții, iar noi vrem să fim veghetori în viață, astfel încât să fim pregătiți când El se va întoarce, având ulei nu doar în lampa noastră (duhul nostru), ci și mai mult, o porție suplimentară de ulei în vasul nostru (sufletul nostru).

Aceasta înseamnă că zilnic învățăm să plătim prețul pentru a câștiga o porție suplimentară de Duh în vasul nostru; cumpărăm uleiul, plătind prețul pentru a cumpăra Duhul ca ulei de aur.

Toate celelalte lucruri sunt pierdere de dragul lui Cristos, rămânem în părtășie cu El și ne răscumpărăm timpul și ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Amin!

Învățăm să fim umpluți cu Duhul toată ziua, chiar și pe parcursul zilei, astfel încât să putem avea mai mult Duh în mintea, emoțiile și voința noastră. Când ne adunăm și când suntem cu alți oameni, învățăm să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt prin vorbirea de cuvinte stricate; mai degrabă, vorbim cuvinte de har pentru a da har celor care aud.

Și nu vrem să stingem Duhul, ci mai degrabă să ne bucurăm întotdeauna, să mulțumim pentru toate și să ne rugăm neîncetat! Amin! Aceasta este în aspectul vieții.

În aspectul slujirii, cu toții avem un dar spiritual dat de Domnul nouă, robilor Săi, pentru ca noi să îndeplinim ceea ce Domnul intenționează să realizeze. El nu este doar Mirele nostru, ci și Stăpânul nostru. Ca Stăpân al nostru, Îi slujim cu credință.

El ne-a încredințat bunurile Sale, care semnifică biserica împreună cu toți credincioșii. De asemenea, El ne-a dat unele talante, unele daruri spirituale, pe care să le folosim în slujba Lui. Cu cât căutăm mai mult să fim umpluți cu Duhul, cu atât darul nostru spiritual crește și se manifestă pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Îl slujim pe Domnul din dragoste pentru El și folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, administrându-L pe Cristos altora și oferindu-le pe Cristos ca har. Amin!

Îl slujim pe Domnul cu credință ca un rob credincios și prudent, fără să ne tratăm în mod rău pe frații noștri în credință și fără să ne implicăm în lume

Pe partea pozitivă, Îl slujim pe Domnul cu credință, învățând să fim un rob prudent și credincios; pe partea negativă, trebuie să ne asigurăm că nu-i tratăm în mod rău pe frații noștri în credință și nici nu ne implicăm în lume, astfel încât talantul nostru să fie îngropat în lume. O, Doamne!

În Matei 24:48-49, Domnul Isus a spus că sclavul poate fi rău, pentru că începe să-și bată tovarășii de slujire și mănâncă și bea cu bețivii. O, Doamne!

Ce înseamnă aceasta și cum se aplică aceasta experienței noastre creștine? Unii sclavi ai Domnului își pot „bate tovarășii de slujire”, adică își pot trata în mod rău frații de credință.

Acest lucru poate părea puțin prea mult sau prea dur, dar asta se întâmplă uneori în slujirea Domnului. Îl putem sluji pe Domnul împreună cu alții, dar îi putem trata rău criticându-i sau judecându-i, condamnându-i sau spunând lucruri rele despre ei.

Putem avea o ceartă în timpul nostru de coordonare, putem dezbate și argumenta; aceasta înseamnă să ne maltratăm tovarășii sclavi. O, Doamne! În loc de aceasta, trebuie să ne onorăm unii pe alții ca membri ai Trupului.

Cei care îi tratează rău pe credincioși pot, de asemenea, să mănânce și să bea cu bețivii; aceasta înseamnă să se îndepărteze și mai mult, petrecând timp și fiind cu oameni lumești care sunt beți și chiar drogați de lucruri lumești.

Oamenii din lumea de astăzi sunt stupefiați, drogați de lucrurile veacului prezent, iar dacă petrecem timp cu ei și suntem implicați în ei, îi putem trata rău pe credincioși și ne putem pierde pofta de Domnul sau de viața de biserică. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de la criticarea sfinților sau de a cârti despre ei. În loc să spunem ceva negativ despre sfinți, trebuie să le vorbim despre Cristos. Gura noastră nu a fost făcută pentru a-i critica pe alții, nici pentru a spune lucruri rele despre ei; gura noastră a fost făcută să-L cheme pe Domnul și să Îl savurăm.

Ar trebui să ne exersăm duhul și să fim în cuvântul lui Dumnezeu, permițând cuvântului lui Cristos să locuiască din belșug în noi (Coloseni 3:16), astfel încât, atunci când ne întâlnim cu alții, să putem vorbi unii cu alții în psalmi, imnuri și cântări duhovnicești.

Un alt avertisment în slujirea Domnului de către noi este că s-ar putea să fim atât de implicați în lume încât să facem darul Domnului inutil, lăsându-l să se irosească sub masca anumitor scuze pământești (Matei 25:18-19).

Robul leneș s-a gândit în inima lui că, din moment ce stăpânul său este aspru și așteaptă profit de la el, ar prefera să ascundă talantul în pământ, îngropându-l, ca să nu-l piardă. Aceasta este o scuză.

Pământul semnifică lumea; a îngropa talantul în pământ semnifică îngroparea darului spiritual prin implicarea în lume și apoi prin găsirea de scuze pentru a nu-l folosi. Când suntem asociați cu lumea, implicați în lume și încurcați în lume, îngropăm darul Domnului dat nouă. O, Doamne!

Trebuie să facem multe lucruri în lumea de astăzi, inclusiv să mergem la școală, să studiem cu sârguință, să ne găsim un loc de muncă, să avem grijă de multe lucruri prin casă și să avem multe responsabilități, dar nu ar trebui să fim atât de implicați în lume încât să îngropăm darul Domnului.

Trebuie să studiem cât putem de bine, dar nu ar trebui să ne adâncim în ea până la punctul în care îngropăm darul Domnului. Trebuie să avem cea mai bună educație, dar educația nu ar trebui să ne îngroape talantul. Mai degrabă, ar trebui să-L slujim pe Domnul cu credință chiar și atunci când studiem, fiind un sclav credincios și prudent.

Trebuie să ne găsim un loc de muncă și trebuie să facem tot posibilul atunci când muncim, dar nu ar trebui să ne adâncim în ea, să facem o carieră din ea și să permitem slujbei să îngroape darul Domnului.

Suntem diferiți de oamenii lumești. Ei sunt duși de potopul destrăbălării și sunt drogați și amețiți de lucrurile lumești, neavând nicio idee despre ce se întâmplă și care este sensul vieții lor umane.

Noi nu suntem aici pentru lume, ci pentru Domnul. Poate că avem un loc de muncă în domeniul tehnologiei și slujba noastră poate fi destul de solicitantă și poate că trebuie să ne ocupăm de multe lucruri legate de casa și familia noastră, dar ar trebui să-L slujim pe Domnul cu credință, fiind un sclav credincios și prudent care își exercită darul Domnului slujindu-L.

Nu este nimic în mod inerent greșit în a studia, a munci și a multe alte lucruri în lume, dar acestea pot deveni o cursă care să ne ocupe, să ne uzurpe timpul și să ne epuizeze, astfel încât, atunci când trebuie să-L slujim pe Domnul în biserică, să nu mai avem energie.

Aceasta înseamnă să ne îngropăm talantul în pământ sau să punem lumina sub obroc, scuzându-ne că facem lucruri pentru existența noastră, astfel încât să nu putem să-L slujim pe Domnul. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne exersăm duhul zi de zi pentru a-L savura pe Domnul, a face afaceri pentru Domnul cu darul spiritual pe care ni l-a dat și a da hrană celor din casa Domnului la timpul potrivit.

În loc să-i criticăm sau să-i judecăm pe frații noștri în credință, fie ca noi să le vorbim despre Cristos și să le oferim hrană.

În loc să ne îngropăm darul spiritual în pământ, fiind implicați în lucrurile lumii, fie ca noi să ne exersăm să-L slujim pe Domnul cu credință, fiind un sclav credincios și prudent care va fi răsplătit de El la venirea Sa!

Ar trebui să-i mustrăm pe cei dezordonați, să-i consolăm pe cei slabi de inimă, să-i susținem pe cei slabi în duh, suflet sau trup, sau sunt slabi în credință și să fim îndelung răbdători față de toți (Matei 24:49; 1 Tesaloniceni 5:14).

Doamne Isuse, vrem să-L slujim pe Domnul cu credință astăzi, fiind un rob credincios și prudent. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta și vrem să fim umpluți cu Duhul! Umple-ne astăzi! Vrem să fim cei care Te slujesc în casa lui Dumnezeu, biserica, și care nu ne tratează niciodată rău pe frații noștri credincioși. Salvează-ne de la a-i critica, a-i judeca sau a-i expune pe alții. Fie ca mai degrabă să-L administrăm pe Cristos altora în loc să-i judecăm și fie ca mai degrabă să le dăm hrană în loc să-i expunem. O, Doamne, iartă-ne că i-am tratat în mod rău pe frații noștri credincioși; fă-ne robii credincioși și prudenți care Îl slujesc pe Dumnezeu cu credință astăzi în casa lui Dumnezeu! Te iubim, Doamne, și vrem să Te slujim cu credință până când Tu Te vei întoarce. Salvează-ne de la a îngropa în pământ darul spiritual pe care ni l-ai dat, fiind implicați în lucrurile lumii. O, Doamne, noi nu suntem ca cei din lume și nu vrem să fim stupefiați sau drogați de lucrurile acestei lumi! Ne fixăm inima în Tine, Te iubim și vrem să Te slujim chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri legate de viața noastră omenească! Amin, Doamne, nu vrem să ne adâncim în lume pentru a ne face o carieră sau a deveni experți; vrem pur și simplu să folosim lucrurile lumii după cum este necesar și să Te slujim cu credință!

Lucrăm și ne ostenim pentru Domnul în Evanghelie prin viața de înviere a Domnului, nu prin viața sau abilitatea noastră naturală

Principiul etern în slujirea noastră către Dumnezeu, așa cum se vede în Numeri 17:8, este învierea; lucrarea noastră pentru Domnul ar trebui să fie în înviere și prin viața învierii Sale.

Lucrarea și osteneala noastră pentru Domnul în Evanghelie nu ar trebui să fie prin viața noastră naturală sau prin abilitatea noastră naturală, ci prin viața și puterea învierii Domnului (1 Corinteni 15:10, 58; 16:10).

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba în Domnul și pentru Domnul, trebuie să ne dăm seama că nu putem și nu ar trebui să o facem în viața noastră naturală sau prin abilitatea noastră naturală. Poate că avem o oarecare abilitate naturală de a face una sau alta pentru Domnul, dar abilitatea noastră naturală trebuie să treacă prin moarte și să fie în înviere.

Ceea ce suntem prin natură trebuie să fie dat la moarte și numai ceea ce iese în înviere poate fi folosit de Domnul în slujba Sa. Domnul respinge orice iese din omul nostru natural, indiferent cât de bun ar părea și cât de util ar fi în exterior.

Aceasta înseamnă că trebuie să ne exersăm duhul, căci realitatea învierii este Duhul dătător de viață în duhul nostru. Duhul dătător de viață este realitatea Dumnezeului Triunic, realitatea învierii și realitatea Trupului lui Cristos (Ioan 16:13-15; 20:22; 1 Corinteni 15:45b; Efeseni 4:4).

Când suntem în duhul nostru, suntem în înviere; când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, slujim în înviere. Duhul dătător de viață este realitatea împărăției lui Dumnezeu și, atunci când ne exersăm duhul și suntem în duhul nostru, putem fi robi credincioși și prudenți, slujindu-L pe Domnul în duhul nostru (Romani 1:9).

Ca cei care învață să-L slujească pe Domnul cu credință astăzi, trebuie să renunțăm la orice speranță în noi înșine; în noi înșine nu putem reuși, căci tot ce aparține omului natural trebuie pus pe cruce și numai ceea ce este în înviere poate fi de folos Domnului.

Tot ce este din moarte este al nostru, și tot ce este din viață este al Domnului (2 Corinteni 1:8-9; cf. Eclesiastul 9:4). Amin! Realitatea morții și învierii Domnului este în duhul contopit.

Când suntem în duhul nostru, slujindu-L pe Domnul, slujim în înviere, iar Domnul este mulțumit de noi. În ceea ce privește viața, trebuie să fim umpluți cu Duhul în viață; în ceea ce privește slujirea, trebuie să fim în duhul nostru pentru a-I sluji Domnului în înviere.

Trebuie să recunoaștem că nu suntem nimic, nu avem nimic și nu putem face nimic; trebuie să ajungem la capătul ființei noastre și să fim convinși de inutilitatea noastră desăvârșită (Exod 2:14-15; 3:14-15; Luca 22:32-34; 1 Petru 5:5-6).

În noi înșine nu putem face nimic; în afară de a fi uniți organic cu Domnul și de a rămâne în El, nu putem face nimic și nu suntem nimic. Când vom realiza acest lucru, vom fi credincioși în slujirea noastră și sârguincioși înaintea Domnului, căci Domnul din noi va fi Cel care slujește cu credință și sârguință.

Cristosul înviat, ca Duh dătător de viață, trăiește în noi și ne face capabili să facem ceea ce nu putem face niciodată în noi înșine (1 Corinteni 15:10; 2 Corinteni 1:8-9, 12; 4:7-18). Noi vom fi cei care Îi vom sluji Domnului, dar prin harul lui Dumnezeu Îi vom sluji Lui, iar harul Său nu va fi în zadar.

Fie ca noi să abundăm întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala noastră pentru Domnul în viața Sa de înviere, cu puterea învierii Sale, nu va fi niciodată în zadar, ci va duce la împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu. Amin!

Fie ca noi să fim înaintea Domnului în ceea ce privește slujirea noastră, astfel încât slujirea noastră să-I fie plăcută și acceptabilă înaintea Sa.

Doamne Isuse, fie ca lucrarea și osteneala noastră pentru Domnul în Evanghelie să nu fie prin viața și abilitatea noastră naturală, ci prin viața și puterea de înviere a Domnului! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care Îl slujesc credincioși pe Domnul, fiind robi credincioși și prudenți ai lui Dumnezeu, făcând toate lucrurile în înviere. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te slujim în Evanghelie fiind în duhul nostru și făcând toate lucrurile în duhul nostru! O, Doamne, în noi înșine nu suntem nimic și nu putem face nimic; suntem complet inutili în omul nostru natural. Ne exersăm duhul pentru a Te sluji astăzi. Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine, crezând că Cristosul înviat, ca Duh dătător de viață, va face totul în noi și pentru noi! Aleluia, ceea ce nu putem face noi în noi înșine, Duhul poate face în noi! Amin, Doamne, vrem să abundăm în lucrarea Domnului, știind că osteneala noastră în El nu este zadarnică, ci, dimpotrivă, osteneala noastră va duce la împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve the Lord Faithfully as a Faithful and Prudent Slave by His Resurrection Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 6 (Să fim veghetori în viață și credincioși în slujire) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl slujim pe Domnul încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului: Dumnezeu este Suveran!

29/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, Îl slujim pe Dumnezeu încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului, căci Dumnezeu este suveran și îndurător.

Când vedem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pur și simplu pentru îndurarea Sa suverană, căci El este Cel care face totul în noi și pentru noi; chiar și în purtarea responsabilității, El este Cel care poartă responsabilitatea în noi, căci nu atârnă de cel care vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Amin!

Slavă Domnului pentru suveranitatea Lui și slavă Lui pentru îndurarea Sa! Noi, credincioșii în Cristos, am fost aleși, predestinați și chemați de Dumnezeu din veșnicia trecută, chiar înainte de începutul lumii.

De ce? Datorită suveranității lui Dumnezeu și în îndurarea Sa. Nu suntem mai buni decât alții și nici mai inteligenți decât cei din jurul nostru; este pur și simplu datorită îndurării Lui.

Datorită îndurării Sale am crezut în Domnul Isus când alții nu au crezut, și datorită îndurării Sale suntem astăzi în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, savurându-L pe Domnul împreună cu toți sfinții.

Dumnezeu este pe tron și, dintr-un anumit motiv, am crezut în El, căci El ni s-a arătat, ne-a luat prinși și acum nu putem decât să credem în El și să-L iubim. Și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie!

Suveranitatea lui Dumnezeu este ceva ce ține de tronul Său; El are putere, autoritate și poziție absolută și El este pe tron, mai presus de toate lucrurile, administrând toate lucrurile din univers. Aleluia!

Este crucial pentru noi să vedem că Dumnezeu este suveran, căci El are autoritate, putere și poziție nelimitate pentru a face tot ce vrea El.

Astăzi, în epoca creșterii cunoașterii și înțelegerii omului, unii cred că Îl pot înțelege pe Dumnezeu sau pot crede că „nu este corect” ca una sau alta să se întâmple în lume. De ce suferă oamenii buni? De ce sunt oamenii buni săraci, în timp ce oamenii răi prosperă și fac tot felul de lucruri rele? Nu este corect!

În ochii oamenilor de astăzi, ei Îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru această calamitate, acel cutremur și acea suferință și boală anume. Dar Dumnezeu este suveran; El este pe tron, El își exercită autoritatea supremă și El aranjează toate lucrurile.

Cine suntem noi, ca niște vase de lut făcute de Olar, ca să-I răspundem? Deși am putea crede că suntem ceva, în realitate nu suntem nimic; suntem pur și simplu vase, vase vii, pentru a ne deschide către El și a fi umpluți cu Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Nimeni nu ne-a consultat cu privire la locul în care vrem să ne naștem, în ce familie, în ce circumstanțe și în ce țară; Dumnezeu a aranjat toate aceste lucruri. Dumnezeu este suveran.

Trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să ne bazăm pe îndurarea Sa, nu pe capacitatea noastră de a face lucruri sau chiar de a înțelege lucrurile. Cum ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană!

Trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul nostru arbitru

Dumnezeul nostru este suveran. Și aceasta nu este doar ceva ce spunem și apoi ne continuăm viața; El este suveran în viața noastră, în fiecare detaliu, chiar și în greșelile și eșecurile noastre.

De exemplu, putem privi povestea lui Moise și a lui Faraon din Exod; este o poveste foarte instructivă. În Romani 9:15-16 vedem că la Dumnezeu nu există nedreptate; ci, El Se îndură de oricine Se îndură și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune.

Așadar, nu ține de cel care vrea, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, care Se îndură. În versetele 17-21 vedem că Dumnezeu l-a ridicat pe Faraon din acest motiv, ca să-Și arate în el puterea și ca numele Său să fie proclamat pe pământ.

În acest univers, există trei lucruri care nu pot fi negate: suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul arbitru (voința liberă) al omului. Pe de o parte, Dumnezeu este suveran și El alege pe cine alege și arată compasiune față de cine vrea.

În același timp, Dumnezeu este îndurător și El arată îndurare față de oricine arată îndurare. Suveranitatea și îndurarea lui Dumnezeu sunt atât divine, cât și eterne, neavând început și nici sfârșit.

Pe de altă parte, liberul arbitru (voința liberă) al omului este ceva creat de Dumnezeu. Creându-l pe om cu liber arbitru, Dumnezeu Și-a arătat măreția.

Dumnezeul nostru este mare și El nu se va impune niciodată pe Sine însuși sau voința Sa asupra noastră; mai degrabă, El a creat omul cu liber arbitru, iar acum omul are liberul arbitru (voința liberă) pentru a face alegerile sale.

Conform cu Romani. 9:18, Dumnezeu poate voi fie să arate îndurare, fie să împietrească; acest lucru este ilustrat de cazurile lui Moise și Faraon. Moise a fost unul căruia Dumnezeu a vrut să-i arate îndurarea Sa, în timp ce Faraon a fost unul pe care Dumnezeu a vrut să-l împietrească.

Dacă cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa, realizând că suntem sub îndurarea Sa suverană. Această expresie „îndurarea suverană” înseamnă că îndurarea lui Dumnezeu este absolut ceva ce ține de suveranitatea lui Dumnezeu.

Îndurarea pe care Dumnezeu ne-o arată este în întregime conform voinței lui Dumnezeu. Fiind cei favorizați de Dumnezeu, nu ar trebui doar să-I mulțumim pentru îndurarea Sa, ci, mai mult, să I ne închinăm pentru suveranitatea Sa.

Împreună cu Pavel, trebuie să fim aduși la suveranitatea lui Dumnezeu; în loc să raționăm cu Dumnezeu, ar trebui să spunem: O, Tată Dumnezeu, mă închin Ție pentru suveranitatea Ta! Deși nu sunt vrednic, în suveranitatea Ta ai vrut să-mi arăți îndurarea Ta! Îți mulțumesc, Dumnezeule Tată!

Nu ar trebui niciodată să îndrăznim să atingem suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a inițiat credința noastră în Domnul Isus, dar nu a executat-o crezând pentru noi. Dumnezeu a plănuit ca noi să credem, dar noi înșine a trebuit să credem.

În mod similar, Dumnezeu a împietrit mai întâi inima lui Faraon, iar apoi Faraon a dus la bun sfârșit această împietrire prin propria sa voință liberă. În Exod 9:16 vedem că Dumnezeu l-a folosit pe Faraon și l-a pus în picioare pentru a-Și arăta puterea și a-Și proclama numele pe tot pământul.

De douăsprezece ori Moise, un om în vârstă, a venit să negocieze cu Faraon în numele Domnului. Faraonul era tulburat, dar nu putea face nimic cu Moise, cel tulburător, căci Moise era susținut de Domnul suveran! Moise a primit îndurare de la Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu l-a dat deoparte pe Faraon, El tot l-a folosit; nu numai că Moise i-a fost de folos Domnului, ci și lui Faraon.

În mod similar, în cazul lui Iov, Dumnezeu l-a folosit pe Satan ca pe un instrument urât pentru a-l expune pe Iov, a-l dezbrăca și a-l mistui, astfel încât Dumnezeu să-i arate lui Iov că dreptatea lui făcută de sine nu este nimic, ci doar ceea ce este Dumnezeu pentru om este ceea ce contează. Extraordinar!

În cazul lui Faraon, el a văzut suveranitatea lui Dumnezeu prin douăsprezece conflicte, inclusiv cele zece plăgi care au avut loc de-a lungul unei perioade de timp; cu toate acestea, Faraon și-a împietrit inima. În confruntarea dintre Moise și Faraon, vedem o demonstrație a suveranității lui Dumnezeu, pe de o parte, și a îndurării Sale, pe de altă parte.

Cu cât recunoaștem mai mult suveranitatea lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai recunoscători pentru îndurarea Sa. Aleluia, îndurarea lui Dumnezeu ne-a fost acordată nouă în mod suveran! Cât Îl lăudăm pentru îndurarea Sa față de noi în suveranitatea Sa!

Doamne, ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta. Îți mulțumim că ai îndurare de noi. Îți mulțumim nu doar că ești suveran și ne arăți îndurarea Ta, ci și că ne dai liberul arbitru, voința liberă de a decide. O, Doamne, Te alegem. Alegem să Te cunoaștem, să fim deschiși către Tine și să Te ascultăm. Îți mulțumim că ai aranjat toate lucrurile și toate persoanele și chestiunile din mediul nostru pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi exact ca El! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Ne exercităm liberul arbitru (voința liberă) pentru a Te alege și a Te savura! Nu depindem de ceea ce putem face sau de ceea ce suntem capabili să facem sau să spunem, ci de îndurarea Ta suverană. Îți mulțumim că ne-ai adus până aici în îndurarea Ta suverană. Ne închinăm Ție. Ne încredem în Tine! Nu suntem vrednici, dar Tu faci atât de multe în noi și în jurul nostru. Îți mulțumim pentru toate lucrurile pe care ni le-ai dat și, de asemenea, pentru lucrurile pe care ni le-ai luat în suveranitatea Ta. O, Doamne Tată, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta și pentru îndurarea Ta!

Vedem suveranitatea lui Dumnezeu și ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului în slujirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-I slujim lui Dumnezeu în economia Sa din Noul Testament, trebuie să știm că este în întregime ceva ce ține de îndurarea suverană a lui Dumnezeu (Romani 9:15-16; Evrei 4:16). Însuși faptul că suntem aici în viața de biserică este în recâștigarea Domnului nu vine de la noi, ci de la îndurarea suverană a lui Dumnezeu.

Suntem în viața de biserică nu pentru că căutăm mai mult decât alții sau pentru că suntem mai inteligenți decât ei; este îndurarea lui Dumnezeu. Dacă ne gândim doar cum am ajuns aici, care a fost procesul prin care ne-a condus Domnul și câți au venit cu noi, dar nu au parcurs până la capăt, ne vom închina lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa.

Când vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu, ne vom încrede pe deplin în îndurarea Sa, în special în slujirea noastră către Dumnezeu. Conform alegerii harului lui Dumnezeu (Romani 11:5), credem că El ne-a făcut rămășița pe care o va folosi pentru a-L aduce înapoi astăzi.

Însă încrederea noastră nu este în noi înșine, ci în îndurarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine și nici să credem că suntem aici datorită a ceva ce suntem sau a ceea ce am făcut. Am fost aduși pe calea Domnului pe deplin datorită îndurării lui Dumnezeu!

Este din îndurarea lui Dumnezeu că nu avem poftă pentru lucrurile acestei lumi. Atât de mulți dintre semenii noștri au un gust pentru lucrurile acestei lumi, divertismentul, sportul și alte lucruri, dar prin îndurarea Domnului, suntem dispuși să fim separați de epoca rea de astăzi.

Ce îndurare este pentru noi să fim separați de epoca rea de astăzi pentru Domnul (Galateni 1:3-5)!

În mod similar, în servirea Domnului de către noi, trebuie să cunoaștem nu doar Duhul, viața în Duh și dreptatea lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său.

Dumnezeu ne-a ales în îndurarea și în harul Său; nu ar trebui să ne punem încrederea în ceea ce suntem, în ceea ce suntem capabili să facem sau în ceea ce suntem capabili să spunem și să plănuim, ci să ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu.

Slujirea noastră adusă Domnului în Evanghelie ar trebui să fie în duhul nostru, depinzând întotdeauna de Domnul în duh (Romani 1:9). Cu cât ne închinăm mai mult lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, cu atât vom fi mai înălțați.

Putem purta o anumită responsabilitate în viața de biserică și putem sluji în diferite domenii ale vieții de biserică, dar încrederea noastră este în îndurarea Domnului. Pe măsură ce ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, Dumnezeu este Cel care poartă responsabilitatea în noi.

Nu ar trebui să ne străduim să-L slujim pe Dumnezeu sau să purtăm responsabilitatea; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să I ne închinăm lui Dumnezeu pentru alegerea Sa.

Ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa în alegerea harului Său. Când facem asta, vom avea un gust dulce în interior și vom simți că Domnul slujește în noi și că El poartă poverile și responsabilitățile în noi. Dar dacă încercăm să fim responsabili, dacă încercăm să-I slujim Domnului și să facem una și alta pentru El, vom suferi în interior și vom avea un gust amar. O, Doamne!

Putem fi fericiți în Domnul doar atunci când învățăm să ne încredem în îndurarea Domnului și să I ne închinăm pentru aceasta! Dumnezeu a spus că El va avea îndurare de oricine va avea îndurare și va avea compasiune de oricine va avea compasiune.

Înaintarea noastră cu Domnul în viața de biserică și servirea Domnului de către noi nu este ceva ce ține de alergare, strădanie, abilitate sau cunoștințe, ci de îndurarea lui Dumnezeu. Voința noastră este zadarnică, alergarea noastră este în zadar, iar cunoștințele noastre ucid dacă nu ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu și nu-L lăudăm pentru alegerea harului Său.

Suntem schimbători, mereu fluctuăm, iar condiția noastră spirituală este ca vremea: mereu schimbătoare, instabilă și neclară. Dar alegerea harului lui Dumnezeu nu depinde de noi, ci de îndurarea Sa în suveranitatea Sa. Mila lui Dumnezeu față de noi este în suveranitatea Sa; singurul lucru pe care îl putem spune pentru a explica îndurarea lui Dumnezeu față de noi este că, în suveranitatea Sa, El a ales să fie îndurător față de noi.

În îndurarea Sa suverană, Dumnezeu ne-a înclinat inima spre El. Datorită îndurării lui Dumnezeu față de noi, Îl căutăm zi de zi (Ieremia 29:13; Deuteronom 4:29; Isaia 55:6).

Cu cât vedem mai mult că tot ce are legătură cu noi este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu în suveranitatea Sa, cu atât ne vom purta mai mult responsabilitatea înaintea Domnului, și chiar și dorința de a purta responsabilitatea este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să învățăm să ne întoarcem ochii de la noi înșine și de la circumstanțele noastre și să privim neclintit spre Domnul Isus! Fie ca să ne încredem pe deplin în El, să ne deschidem către El și să ne bazăm pe îndurarea Sa în alegerea harului Său.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Ți-ai arătat îndurarea Ta suverană față de noi. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său. O, Doamne, ne închinăm Ție pentru că ne-ai ales în îndurarea și harul Tău! Ne punem încrederea nu în ceea ce suntem capabili să facem, ci în îndurarea Ta. Ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta. Renunțăm la orice străduință și luptă și pur și simplu Îți permitem să faci totul în noi și pentru noi. O, Doamne, nu ne încredem în noi înșine și în ceea ce putem face, ci în îndurarea Ta. Ce îndurare este că Dumnezeu ne-a ales, ne-a predestinat, ne-a chemat și ne-a așezat în viața de biserică azi! Amin, Doamne, ne închinăm Ție pentru alegerea Ta și ne încredem în îndurarea Ta pe măsură ce învățăm să-Ți slujim în viața de biserică. Te lăsăm să faci totul în noi și pentru noi. Recunoaștem că alergarea și străduința noastră nu au niciun folos – doar îndurarea Ta triumfă! Suntem una cu Tine, Doamne, și ne încredem pe deplin în Tine pentru orice! Depindem de Tine și ne încredem în îndurarea Ta și în suveranitatea Ta!