Îl mâncăm pe Domnul

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive, Extensive Christ as the Reality of All Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul pe care Îl mâncăm ca mană ne face biruitorii Săi și devine o aducere aminte eternă

09/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când mâncăm mana publică (mana care ne este disponibilă în fiecare zi în mod public), obținem mana ascunsă (mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o) și suntem produși ca biruitorii de azi; Cristosul pe care Îl savurăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu.

Subiectul manei nu este doar ceva din Vechiul Testament cu copiii lui Israel care, la un moment dat în istoria lor, au fost conduși de către Dumnezeu prin pustiu și au fost alimentați de El cu această hrană cerească.

Mai degrabă, mana a fost pusă înaintea lui Dumnezeu ca o aducere aminte, în vasul de aur din Chivotul dinaintea Mărturiei, și apoi mai târziu, în Apocalipsa, vedem că mana ascunsă este dată biruitorilor drept răsplată.

În viața noastră creștină, trebuie să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi – mai ales dimineața, trezindu-ne puțin mai devreme pentru a “strânge mana” petrecând timp cu Domnul pentru a ne ruga cu Cuvântul Său și pentru a-L contacta în mod personal.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, noi vom fi hrăniți cu Cristos ca mana noastră cerească.

Ce mister și ce minune este faptul că Îl putem mânca zilnic pe Dumnezeu în Cuvântul Său și putem fi constituiți cu elementul lui Dumnezeu!

Cristos a venit ca pâinea din cer și pâinea lui Dumnezeu ca să fie hrana noastră, iar noi Îl putem mânca.

În timp ce Îl mâncăm pe Domnul, în fiecare dimineață avem harul reîmprospătător și udător, adus de compasiunile Sale proaspete, și avem un nou început prin contactul nostru viu cu Domnul.

Dumnezeu a devenit un om, iar acest Om a devenit ceva suficient de mic ca noi să Îl mâncăm; El este fin, echilibrat, etern, perfect și deplin, și El este fără cusur sau defect pentru a fi resursa noastră zilnică.

Când Îl mâncăm pe Domnul, suntem purificați, suntem simplificați și suntem curățați; în plus, suntem reîmprospătați și răcoriți, și tot ceea ce este negativ în noi este eliminat.

Tot ce trebuie să facem este să-L mâncăm pe Domnul în fiecare dimineață, iar El vine în noi ca sursa de viață pentru a aduce elementul lui Dumnezeu și pentru a elimina orice lucru din omul natural și din viața naturală.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, obținem mana ascunsă, iar această mană ascunsă devine o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, devenim deschiși și transparenți ca ceilalți să-L vadă pe Cel care ne constituie.

Cristosul nostru este atât de minunat și gustos – El este dulce și delicios pentru noi în Cuvântul Său, iar atunci când ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu și Îl masticăm, vom savura dulceața gustului lui Cristos și vom fi hrăniți în mod bogat. Aleluia!

Devenim biruitori mâncându-L pe Cristos ca mană pentru a-L obține ca mana ascunsă

În Apoc. 2:17, Domnul menționează din nou mana; de data aceasta El spune: Celui ce va birui, lui Îi voi da să mănânce din mana ascunsă.

Ce este această mană ascunsă și cum o putem obține? Principiul manei este că oamenii trebuiau să se trezească dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui ca să o culeagă, pentru că odată cu apariția soarelui, mana se topea.

Așadar, “mana publică” era acolo ca toată lumea să se adune, dar există și “mana ascunsă”, care se referă la mana care a fost constituită în oamenii lui Dumnezeu.

Mana publică este mana pe care nu am mâncat-o, în timp ce mana ascunsă se referă la mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o.

Cristos, ca mană cerească, este disponibil pentru fiecare dintre credincioșii Săi în fiecare dimineață; cu toate acestea, depinde de noi dacă plătim prețul pentru a aduna mana, adică dacă Îl mâncăm pe Cristos ca mana publică.

De aceea Domnul îi cheamă pe biruitorii din biserica din Pergam, biserica căsătorită cu lumea, ca ei să mănânce mana ascunsă.

De-a lungul secolelor, a existat mana; poate că nu a fost menționată de prea multe ori, dar Domnul a făcut aluzie la ea, iar în Apocalipsa 2 vedem că această mană este o răsplată pentru biruitori.

Mana era ascunsă în vasul de aur în prezența lui Dumnezeu, înaintea mărturiei Sale.

Astăzi trebuie să fim biruitorii care Îl savurează pe Cristos ca mană; când Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, El va deveni mana ascunsă în noi și pentru noi, iar această mană ascunsă ne va constitui într-un biruitor.

Trebuie să biruim degradarea bisericii lumești, mâncându-L pe Cristos ca mană, iar El în noi va deveni mana ascunsă, mana care este mâncată, digerată și asimilată în ființa noastră; acest lucru ne va constitui pentru a fi biruitorii Săi în această epocă.

În timp ce biserica merge pe calea lumii, noi trebuie să venim în Sfânta Sfintelor, în prezența lui Dumnezeu și să-L mâncăm pe Cristos ca mana noastră zilnică. Trebuie să-L mâncăm și să-L savurăm pe Cristosul ascuns ca o porție specială pentru alimentarea noastră zilnică.

Când ne exersăm nu numai duhul, ci și trupul nostru ca să ne trezim devreme, și sufletul nostru, întorcându-ne inima către Domnul și Îl iubim, Îl vom aduna pe Cristos ca mana publică în ființa noastră; El devine apoi mana ascunsă în noi, iar acest lucru ne va constitui ca să fim biruitorii Săi.

Vrem să fim biruitorii Domnului în această epocă, și un mod foarte simplu de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi! Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană în fiecare zi pentru a deveni biruitori și trebuie să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos.

Există multe lucruri care ne pot distrage de la a-L mânca pe Cristos, dar noi trebuie să biruim pentru a-L mânca!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca mană astăzi, ca Tu să devii în noi mana ascunsă și să ne constitui ca biruitorii Tăi din această epocă. Îți mulțumim că ești atât de disponibil în fiecare zi ca mana publică, pregătit ca să fii adunat, mâncându-Te, savurându-Te, digerându-Te și asimilându-Te. O, Doamne, vrem să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos! Fă-ne biruitorii de astăzi, cei care Îl câștigă pe Cristos ca mana ascunsă zi de zi! Aleluia, putem fi biruitori mâncându-L pe Cristos și fiind constituiți cu mana ascunsă!

Cristosul pe care Îl mâncăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă și este pentru clădirea lui Dumnezeu

În Exod 16:32 Dumnezeu a poruncit copiilor lui Israel să păstreze un omer de mană de-a lungul generațiilor lor și să o pună înaintea Mărturiei în chivot, pentru ca alții să cunoască modul cum El Și-a hrănit poporul în pustiu.

Aceasta este o mană ascunsă, o mană care nu este publică, o mană care se află în vasul de aur și este înaintea lui Dumnezeu; este o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu și a omului.

Faptul că copiii lui Israel trebuiau să pună un omer de mană – care este exact cantitatea pe care trebuiau să o adune în fiecare zi pentru hrănirea lor – ne arată faptul că cantitatea de Cristos pe care o mâncăm este cantitatea pe care o putem păstra.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este ceva de aducere aminte eternă între noi și Dumnezeu.

Există atât de mult Cristos disponibil pentru savurarea noastră – El este atotinclusiv, vast și incomensurabil, dar numai Cristosul pe care L-am mâncat și L-am experimentat este vrednic de aducere aminte.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este o aducere aminte eternă, căci El ne constituie și devine chiar fibrele ființei noastre.

Nimic din noi – nimic din ceea ce suntem, avem sau putem face – nu este demn de aducere aminte; numai Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă. În eternitate ne vom aminti de Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pe de o parte, Cristos ne constituie ca mana ascunsă pentru a ne face parte din locuința lui Dumnezeu; pe de altă parte, Cristosul care ne constituie și pe care L-am savurat este o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

Aducerea aminte a manei indică faptul că, în calitate de adevărata mană, Cristos este sursa de alimentare pentru locuința lui Dumnezeu. Ca noi să devenim locuința lui Dumnezeu și ca să fim zidiți ca biserică, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească.

Copiii lui Israel nu au fost calificați să zidească tabernaculul decât după multe luni de la ieșirea din Egipt, pentru că trebuiau să fie reconstituiți lăuntric pentru a fi genul de oameni potriviți; cu mana ca și alimentare a lor, au putut zidi tabernaculul.

De fapt, tabernaculul era un simbol al copiilor lui Israel, care erau adevărata locuință a lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul Isus în fiecare dimineață ca mană, suntem alimentați în interior și suntem reconstituiți cu El și devenim locuința lui Dumnezeu.

Acest Cristos care ne constituie este o aducere aminte eternă; pentru eternitate, ne vom aminti de aspectul savurării lui Cristos ca element reconstituitor al nostru și aspectul Cristosului care ne alimentează pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în univers.

În recâștigarea Domnului astăzi, noi experimentăm ambele aspecte.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și suntem înviorați de El în fiecare dimineață, Îl luăm pe El ca resursa noastră de viața pentru ca El să fie constituentul nostru, astfel încât să devenim locuința lui Dumnezeu; apoi, pe măsură ce ne întâlnim și Îl savurăm pe Domnul împreună, suntem în realitate clădirea lui Dumnezeu și zidim locuința lui Dumnezeu în acest univers.

Ne vom aminti de experimentarea lui Cristos de astăzi pentru eternitate; ne vom aminti cum L-am savurat pe Cristos și cum L-am luat ca alimentarea noastră pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi trebuie să ne asigurăm că nu cunoaștem doar la modul obiectiv faptul că Cristos este mana publică, pregătită și disponibilă pentru noi, ca să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană publică, să-L obținem ca mana ascunsă, să devenim biruitorii Domnului și să fim constituiți cu El puțin câte puțin pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Pe măsură ce mâncăm zilnic din mană, mana publică devine mana ascunsă și suntem constituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

La fel cum mana din vasul de aur a fost punctul focal al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos ca mana mâncată de noi este punctul central al locuinței lui Dumnezeu astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efes. 4:16; Col. 2:19).

Pentru a deveni biruitori, trebuie să ne hrănim cu mana ascunsă și atunci când vom face acest lucru, vom fi în centrul locuinței lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne facă consumatorii de vârf ai lui Cristos ca mană și fie ca niciodată să nu ne plictisim și să nu ne săturăm să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm, să Te digerăm și să Te asimilăm ca mană, pentru a putea fi constituiți cu Cristos ca locuința eternă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să avem multe momente în care să-L savurăm și să-L mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă, momente care vor deveni o aducere aminte în Noul Ierusalim. Fă-ne savuratorii de vârf ai lui Cristos, consumatorii de vârf ai lui Cristos, cei care se hrănesc cu mana ascunsă, Îl experimentează și Îl savurează pe Cristos și devin părți intrinsece ale clădirii lui Dumnezeu, biserica de astăzi, mireasa din epoca următoare, și Noul Ierusalim pentru eternitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Christ we Eat as Manna makes us His Overcomers and becomes an Eternal Memorial (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca unică hrană înlocuiește carnea și ne reconstituie cu Cristos

05/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Prin faptul că a dat poporului Său să mănânce doar mană în pustiu, Dumnezeu le-a tratat carnea și, în același timp, i-a reconstituit cu hrana cerească; prin faptul că-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească unică, carnea noastră este tratată și înlocuită, iar noi suntem reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a eliberat pe poporul Său Israel din Egipt cu un braț puternic și multe miracole, iar ei au călătorit prin pustiu sub conducerea și cu alimentarea Sa.

Totuși, toate aceste miracole pe care Dumnezeu le-a făcut pentru copiii Săi nu le-a schimbat carnea; nici măcar faptul că au format o tabără și au fost formați într-o armată nu le-a schimbat și nu le-a îmbunătățit carnea.

Mai degrabă, ei au poftit după hrana și lucrurile pe care le savurau în Egipt și au murmurat împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise de cel puțin trei ori cu privire la hrană.

Într-un mod miraculos, Dumnezeu a dat mana poporului Său în fiecare zi timp de patruzeci de ani și toți au mâncat și au fost hrăniți; cu toate acestea, sufletul lor s-a săturat de mană și chiar s-au scârbit de ea.

Acest lucru ne arată, în primul rând, că în viața noastră creștină, Dumnezeu face multe lucruri pentru noi, chiar și lucruri miraculoase, dar aceste lucruri supranaturale nu ne schimbă și nu ne îmbunătățesc carnea.

În al doilea rând, acest lucru ne arată că, în calitate de credincioși în Cristos, noi suntem în biserică, dar constituția noastră interioară continuă să fie lumească, și este posibil să dorim în continuare lucruri lumești, muzică, amuzament, TV etc., deoarece constituția noastră încă nu este schimbată.

Deci Dumnezeu ni-L dă pe Cristos – El este unica hrană cerească pe care Dumnezeu ne-o dă ca să-L mâncăm, să-L savurăm, să-L digerăm și să-L asimilăm în ființa noastră; această Persoană ne reconstituie pentru a deveni însăși fibra ființei noastre, iar rezultatul este că devenim parte a locuinței lui Dumnezeu.

Cristos este mana noastră cerească și în fiecare dimineață trebuie să petrecem timp cu El pentru a-L mânca și a fi hrăniți cu El.

În viața de biserică din recâștigarea Domnului, nu avem altă hrană decât pe Cristos; nu “adăugăm” lucruri sau “condimente” la mâncarea noastră și nu căutăm lucruri mai interesante și mai gustoase – pur și simplu îl dorim pe Cristos.

Ceea ce facem în fiecare zi este să luăm Cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu el, chemăm numele Domnului și-L savurăm pe Domnul; Cristos este hrana noastră unică, iar acest Cristos intră puțin câte puțin în noi zi de zi pentru a ne reconstitui ființa interioară cu Sine Însuși, până când vom deveni parte a locuinței lui Dumnezeu.

Faptul de a-L mânca pe Cristos ca hrana noastră cerească tratează carnea și ne reconstituie cu Cristos

Calea lui Dumnezeu de a trata carnea poporului Său este de a o da la o parte și de a nu o hrăni; acesta este motivul pentru care El schimbă alimentația poporului Său și le trimite hrana pe care carnea lor o detestă (Num. 11:4-9; 21:5).

Mulțimea amestecată și poporul lui Israel s-a scârbit și s-a plictisit de gustul ceresc al manei și au poftit după gustul lumesc al mâncării egiptene.

Chiar dacă erau destul de avansați în experimentarea lor cu Dumnezeu, carnea lor nu s-a schimbat; încă mai aveau pofte și dorințe și tânjeau după mâncarea egipteană.

Nu ar trebui să ne așteptăm ca, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, carnea noastră se va schimba sau se va îmbunătăți; mai degrabă, pe măsură ce continuăm cu Domnul, El este credincios să ne trateze carnea expunând-o, așa ca noi să o dăm la o parte și să nu o hrănim.

Știm că carnea trebuie să fie tratată de cruce, căci crucea ne va distruge carnea; dar chiar și acest lucru poate fi oarecum superficial, deoarece chiar și când există o sută de bucăți de carne, carnea rămâne carne.

Pe de o parte, trebuie să avem tratarea crucii, iar pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul zilnic pentru a ne “înlocui” carnea și a o da la o parte prin această alimentație unică, Cristos.

Trebuie să permitem ca noua alimentație a lui Cristos să fie introdusă în noi și să ne reconstituie cu Cristos. Pe de o parte, trebuie să acceptăm distrugerea și tratarea cărnii pe cruce, iar pe de altă parte, trebuie să dăm la o parte carnea și să nu o mai hrănim.

În înțelepciunea Sa, Dumnezeu ne dă aceeași hrană, o hrană ușoară, o hrană cerească, care nu este altceva decât Cristos; El știe că carnea noastră detestă acest lucru, și știe că carnea noastră trebuie să fie expusă și înlocuită prin hrănirea noastră cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm călătoria creștină în recâștigarea Domnului, mâncăm același lucru; Îl mâncăm doar pe Cristos, noi doar savurăm economia lui Dumnezeu și cunoaștem doar învățătura apostolilor.

Acest lucru ne expune carnea și ne face să cunoaștem nevoia noastră de a fi reconstituiți, deoarece chiar și atunci când dobândim multă cunoștință și experiență, carnea este încă prezentă, și trebuie să fie tratată prin faptul că e dată la o parte.

Alimentația egipteană indică toate lucrurile cu care dorim să ne hrănim pentru a găsi satisfacție; America este țara de frunte în ceea ce privește alimentația egipteană și distracțiile lumești.

Orice lucru pe care îl dorim și după care flămânzim și însetăm este alimentația conform căreia ființa noastră a fost constituită.

Trebuie să fim atenți, căci trăim într-o lume avansată, cu tehnologie de top și totul este pentru comoditatea noastră; avem internet, putem comanda orice ne dorim online, putem urmări, putem asculta și putem citi diverse lucruri și putem găsi cu ușurință stimulare și satisfacție pentru suflet.

Pentru a deveni locuința lui Dumnezeu și parte a armatei, trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să ne reconstituie cu alimentația din Cristos, atât de ușoară și simplă, obișnuită și comună.

În următorii ani, cel mai mare test este dacă putem îndura să-L mâncăm pe Cristos, sau vom începe să poftim pentru o anumită senzație, ceva fascinant și măreț… fie ca să învățăm să fim mulțumiți cu ceea ce ne hrănește Dumnezeu, și anume Cristos!

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl mâncăm pe Cristos zilnic ca hrana noastră cerească unică, această mană cerească ne hrănește și ne vindecă și, în același timp, ea elimină lucrurile negative din noi. Hrănirea din Cristos ne reconstituie și elimină orice element negativ.

Cât de minunat a fost faptul că Dumnezeu nu a dat poporului Său nimic altceva decât mană – acest lucru indică faptul că El nu ne oferă nimic altceva decât pe Cristos și El dorește ca foamea și dorința noastră să fie numai pentru Cristos, pentru ca carnea noastră să fie tratată și să fim reconstituiți cu Cristos.

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ni L-ai dat pe Cristos ca să-L mâncăm ca alimentația noastră unică, hrana noastră cerească! Aleluia, Cristos este hrana noastră pentru micul dejun, prânz, cină și gustare, și El ne reconstituie cu Sine Însuși zi de zi! O, Doamne, fie ca să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi, pentru ca lucrurile negative din noi să fie înlocuite, Cristos să fie adăugat ființei noastre și noi să fim vindecați și hrăniți. Amin, Doamne Isuse, venim iarăși la Tine pentru a Te mânca și pentru a Te avea ca alimentație unică, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu!

Să avem o schimbare de apetit ca să-L dorim numai pe Cristos și să fim reconstituiți cu El pentru locuința lui Dumnezeu

Pe lângă schimbarea alimentației la o alimentație din Cristos, avem nevoie și de o schimbare a apetitului; Domnul Isus a spus în Ioan 6:27 că nu trebuie să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne întru viața eternă.

Prin mâncare aici înseamnă orice lucru pe care îl luăm în noi pentru satisfacția noastră; singura alimentație care nu piere, este Cristos, iar această alimentație rămâne întru viața eternă.

Tot ceea ce ne satisface, ne întărește și ne susține este mâncarea noastră; hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos și numai Cristos.

În calitate de aceia care am fost regenerați de Domnul, trebuie să avem o schimbare în alimentația noastră și o schimbare a apetitului; intenția lui Dumnezeu este de a tăia alimentația lumească și de a ne limita la o alimentație cu mâncare cerească, care este Cristos.

Omenește vorbind, cu toții avem nevoie de o alimentație sănătoasă, dar este posibil să nu avem poftă de mâncare; știm că trebuie să mâncăm mai multe legume și fructe, dar apetitul nostru poate fi pentru lucruri care nu sunt atât de sănătoase.

Odată ce ne dăm seama, însă, de importanța critică a unei alimentații sănătoase – ceea ce ne poate salva viața și ne poate lungi zilele pe pământ – vom învăța să dezvoltăm un apetit pentru o astfel de alimentație.

Spiritual vorbind, este posibil să nu fim obișnuiți să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi și este posibil să dorim să luăm și alte lucruri în afară de Cristos; dar, odată ce ne dăm seama de importanța vitală a lui Cristos ca alimentație unică, vom dobândi un apetit pentru El și vom avea o schimbare a apetitului.

Trebuie să dobândim un alt apetit, un apetit pentru Cristos, hrana cerească unică care ne reconstituie pentru locuința lui Dumnezeu.

Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne schimbe apetitul și chiar să ne deschidem către El în ceea ce privește faptul că nu dorim să-L mâncăm doar pe Cristos; trebuie să-L rugăm să ne dea pofta, foamea și dorința de a-L mânca pe Cristos.

Trebuie să avem o schimbare a apetitului și să fim cei care Îl mănâncă pe Cristos până când vom putea spune: Domnul este Singurul care mă satisface și, în afară de El, nu am nicio satisfacție; zilnic sunt întărit și susținut de Cristos, căci El este singura alimentație pe care mă bazez.

Amin, hrana unică pe care o luăm pentru susținerea, tăria și satisfacția noastră trebuie să fie Cristos, iar slujba unică din Noul Testament Îl transmite pe Cristos ca hrană unică pentru poporul lui Dumnezeu (Num. 11:5-6; cf. Fapte 1:17, 25; 2 Cor. 4:1; 1 Tim. 1:12; 2 Cor. 3:6).

Pe de o parte, trebuie să ne întrebăm ce fel de apetit avem, iar pe de altă parte, trebuie ca zilnic să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să-L savurăm pe El ca fiind totul al nostru; trebuie să-L luăm pe Cristos ca amuzamentul, muzica, sportul, știrile și chiar televiziunea noastră.

Cu toții ar trebui să putem mărturisi că Domnul ne-a schimbat atât alimentația noastră, cât și pofta noastră de la atâtea lucruri la unul singur – Cristos ca mana cerească.

Nu ar trebui să lucrăm pentru mâncarea pieritoare, ci mai degrabă, să plătim prețul timpului nostru, al energiei și al întregii ființe pentru a-l mânca pe Cristos, pentru a-L lua în noi pe Cel care este etern și hrănitor și pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne un apetit pentru Cristos; dă-ne foamea de a-L mânca pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama de importanța hrănirii numai cu Cristos și fie ca să fim zidiți și să dobândim apetitul numai pentru Cristos. Dragă Doamne Isuse, dă-ne foamea, pofta și dorința de a-L mânca pe Cristos, pentru a fi reconstituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu. Fie ca susținerea, tăria și satisfacția noastră unică să fie Cristos, și fie ca Cristos să fie Singurul și unicul lucru care ne satisface. Doamne Isuse, Te iubim, avem nevoie de Tine și venim la Tine ca să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eating Christ as our Unique Food Displaces the Flesh and Reconstitutes us with Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl mâncăm pe Domnul Isus mâncând cuvintele Sale ale Duhului și vieții ca să trăim datorită Lui

03/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa de viață zilnică a poporului Său ales, iar noi putem să-L mâncăm pe Domnul Isus și să trăim datorită Lui prin faptul că mâncăm cuvintele Sale și-L digerăm în ființa noastră interioară.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, ajungem la subiectul “Schimbarea alimentației noastre la Cristosul ceresc ca realitate a manei cerești, ca să fim reconstituiți cu Cristos pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.”

Mana este introdusă și prezentată în cartea Exod, iar în Numeri este menționată din nou.

Copiii lui Israel au mâncat Paștele, au traversat Marea Roșie și, în timp ce călătoreau prin pustiu, au flămânzit și au murmurat după mâncare; așa că Dumnezeu le-a dat mana în fiecare zi.

Apoi, la Sinai au văzut finalizarea tabernaculului, înființarea preoției și au primit instrucțiunile cu toate rânduielile și sărbătorile; ei au fost rânduiți să fie poporul lui Dumnezeu, erau pregătiți să meargă înainte nu doar ca o mulțime mare, ci ca un popor numărat și rânduit.

Apoi, la doar puțin mai mult de un an după ce au părăsit Egiptul, după ce au avut deja experiența manei, în Numeri 11 se spune că poporul a murmurat din nou în privința problemei hranei.

La suprafață, se părea că au progresat și că au avansat, totuși, dintr-o dată, o mare parte dintre ei au poftit excesiv și au stârnit pofta în copiii lui Israel, amintindu-le de mâncarea pe care au mâncat-o în Egipt, usturoiul, peștele, prazul, ceapa și toate celelalte lucruri pe care le-au mâncat cu ușurință acolo.

În murmurul lor împotriva lui Moise, chiar au spus că le-a pierit apetitul, căci nu era nimic de mâncat, în afară de această mană la care să se uite; nu mai aveau nici un gust pentru ea, nu mai doreau să mănânce mană.

Așa că Dumnezeu a răspuns, El le-a dat prepelițe și era o judecată în răspunsul Său; iar apoi, copiii lui Israel au continuat din nou călătoria pentru încă o perioadă de timp.

Apoi, în Numeri 21:5, ei au murmurat din nou; în acest moment erau deja numărați și gata să avanseze și chiar au dus prima lor luptă cu împăratul Aradului și au câștigat-o – și totuși au murmurat.

În murmurul lor, l-au întrebat pe Moise de ce i-a scos din Egipt ca să moară în pustiu, căci li s-a scârbit sufletul de această pâine ușoară, această hrană proastă.

Mana este cel mai mare miracol pe care Dumnezeu l-a dat poporului Său, totuși poporul Său a considerat-o ca fiind o hrană proastă, și sufletul li se plictisise și săturase de ea.
Pe acest fundal dorim să ajungem la problema manei și la nevoia de schimbare a alimentației.

Mana este calea în care Dumnezeu intenționează să-Și hrănească poporul; de asemenea, este modul în care Dumnezeu expune natura poporului Său pentru a le arăta că ei încă sunt carne și că trebuie să fie reconstituiți în interior.

La exterior, poporul Său a experimentat foarte multe lucruri, au mers mai departe, au văzut lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pentru ei și chiar au dus prima lor luptă, dar carnea lor nu s-a schimbat, ci ei au murmurat în continuare.

Cu toții trebuie ca nu doar să-L experimentăm pe Cristos și să trecem prin multe experiențe cu El, ci și să fim reconstituiți în interior cu El, mâncându-L pe Cristos ca realitate a manei cerești zi de zi.

Cristos este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa noastră zilnică

Realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi hrana zilnică a poporului Său ales este Cristosul ceresc; în Ioan 6 vedem acest lucru destul de clar când Domnul a menționat că El era pâinea vieții (vezi Ioan 6:31-35, 48-51, 57-58, 63).

În acest capitol, Domnul a făcut referire la mană pe larg; mana a fost modul în care Dumnezeu i-a hrănit pe copiii lui Israel în pustiu, iar în Ioan 6 Domnul s-a referit la aceasta și a aplicat-o la Sine însuși, spunând că El este realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi hrana noastră zilnică.

În călătoria noastră zilnică cu Domnul nu putem merge mai departe fără să primim resursa de viață; Cristos este mana noastră zilnică și trebuie să-L mâncăm și să ne hrănim cu El, pentru ca în fiecare zi – nu doar o dată pe an sau din când în când – să fim alimentați în mod bogat.

Cristos este pâinea cerească în calitate de pâinea care a coborât din ceruri; sursa Lui este cerească, totuși El, ca mana cerească, ne satisface nevoia!

Cristos este pâinea cerească care Se coboară din cer pentru a ne face pe noi, oamenii pământești, cerești la fel ca El; El satisface nevoia noastră, și El Însuși este sursa noastră de viață.

Cristos este pâinea lui Dumnezeu ca Cel ce este de la Dumnezeu, care a fost trimis de Dumnezeu și care a fost cu Dumnezeu (Ioan 6:33). Cristos este pâinea lui Dumnezeu; această pâine în elementul și esența ei este Dumnezeu Însuși dat omului ca să mănânce.

Îl putem mânca pe Domnul Isus ca o astfel de pâine pentru a fi constituiți cu Dumnezeu. Cristos este pâinea vieții ca pâine cu viața eternă, viața “zoe”; pâinea vieții se referă la natura pâinii, care este viață (Ioan 6:35, 48).

Cristos este realitatea manei cerești pentru a fi pomul vieții pentru noi, care este resursa de viață “bună de mâncat” (Gen. 2:9).

Când ne exersăm duhul și Îl luăm pe Cristos în noi, Îl primim ca resursa noastră de viață și astfel primim viață; această pâine este organică, ușor de primit și de digerat în ființa noastră. Cristos este pâinea vie; acest lucru se referă la condiția pâinii, care este vie (Ioan 6:51).

Cu cât Îl mâncăm pe Cristos ca pâine vie, cu atât mai vii devenim, căci pe măsură ce Îl mâncăm, natura acestei pâini – care este vie – ne va face vii, la fel ca El.

Cel mai bun mod de a combate orice moarte este mâncând pâinea vie, Cristos ca realitate a manei cerești, care este vie în natură.

Cristos este adevărata hrană; toate celelalte feluri de mâncare sunt doar umbre ale Sale ca hrană adevărată. Micul dejun, prânzul, cina și gustările sunt toate tipuri reprezentative ale lui Cristos; El este adevărata hrană, hrana vie, iar când Îl mâncăm pe El, primim viața eternă.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi pentru a fi realitatea manei cerești trimisă de Dumnezeu pentru a fi resursa de viață zilnică în viața noastră creștină. Îți mulțumim că ai coborât din cer ca pâine cerească pentru a satisface nevoia omului pământesc; mâncându-Te pe Tine putem trăi o viață cerească pe pământ. Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea lui Dumnezeu pentru a fi Dumnezeu ca viață pentru noi. Amin, Doamne, Tu ești pâinea vieții bună de mâncat, iar când Te mâncăm pe Tine, Îl luăm pe Dumnezeu ca viață ca să primim viață și să trăim! Doamne, venim să Te mâncăm ca adevărata pâine și, de fiecare dată când mâncăm hrana fizică, ne amintim de Tine ca adevărata noastră hrană!

Îl mâncăm pe Domnul Isus mâncând cuvintele Sale ale Duhului și vieții ca să trăim datorită Lui

În Ioan 6 există două versete cheie care ne arată nu numai faptul că Cristos este realitatea manei cerești, ci și cum putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Versetul 57 spune: “După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine”, iar versetul 63 spune: “Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și sunt viață.”

Dumnezeu ne-a creat ca pe un vas de mâncare și El ne-a dat o gură ca prin ea să primim hrana întru noi. Noi nu suntem o mașină perpetuă care funcționează permanent; suntem un vas de mâncare și mâncăm de cel puțin trei ori pe zi, pentru că nu putem supraviețui fără să mâncăm.

Dumnezeu ni se prezintă ca pomul vieții pentru ca oamenii să mănânce și să se împărtășească din El, astfel încât El să poată fi primit în noi. Încă de la începutul Bibliei vedem pomul vieții, iar în cartea Apocalipsei, pomul vieții este încă acolo.

A mânca înseamnă a lua în noi hrană ca ea să fie asimilată în mod organic în trupul nostru; a-L mânca pe Domnul Isus înseamnă a-L primi în noi ca El să fie asimilat de omul nou regenerat în calea vieții.

Mâncatul este un proces prin care ceva organic care era în afara noastră este acum luat în interiorul nostru; Cristos este realitatea manei cerești și El a intrat în noi prin faptul că L-am mâncat pentru a deveni parte a noastră.

După ce Îl mâncăm pe Domnul, El este digerat și “descompus” în ființa noastră pentru a fi primit în fluxul nostru de sânge și pentru a fi asimilat în fibra ființei noastre.

Noi nu trăim prin Cristos luându-L doar ca pe un suport de sprijin al nostru; din contră, trăim datorită lui Cristos ca elementul nostru energizant și ca factorul nostru alimentator (Gal. 2:20; Fil. 1:19-21).

Așa cum Cristos S-a hrănit din Tatăl și a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi Îl mâncăm pe Cristos și trăim datorită lui Cristos, și Îl trăim pe Cristos în învierea Sa.

Dacă avem o gleznă întoarsă, folosim un baston, un instrument care să ne ajute în mersul nostru; bastonul ne ajută să umblăm când avem nevoie de ajutor, dar bastonul nu poate deveni o parte a ființei noastre.

Cristos trebuie să fie primit în noi pentru a deveni elementul energizant în noi. Hrana pe care o primim în noi devine elementul energizant prin care trăim, iar noi trăim nu prin hrana pe care o consumăm, ci datorită hranei pe care o luăm în noi.

Dorința supremă a Domnului nu este ca noi, ca poporul Său, să trăim prin El sau pentru El; El vrea ca noi să trăim datorită Lui, adică El vrea ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca să trăim datorită Lui.

Noi Îl mâncăm pe Domnul Isus ca hrana noastră spirituală, primindu-L pe El ca Duhul care dă viață, prin faptul că mâncăm cuvintele Sale ale duhului și vieții, primind cuvintele Sale prin intermediul oricărei rugăciuni (vezi Ier. 15:16; Efeseni 6:17-18).

Într-un mod practic, noi Îl mâncăm pe Cristos prin faptul că mâncăm cuvintele Sale; carnea nu folosește la nimic, dar cuvintele Sale sunt duh și viață.

Cuvintele rostite de Domnul sunt întruparea Duhului vieții; El este acum Duhul dătător de viață în înviere, iar Duhul este întrupat în cuvintele Sale. Deci, atunci când primim cuvintele Domnului prin exersarea duhului nostru asupra cuvântului Său, obținem Duhul care dă viață!

Domnul le-a spus celor din jurul său că trupul Său este adevărata hrană și sângele Său este adevărata băutură, astfel că trebuie să-L mănânce și să-L bea pentru a se împărtăși din El; datorită acestui cuvânt, mulți au fost tulburați și ofensați, și mulți L-au părăsit.

El nu se referea la trupul și sângele fizic, ci la cuvintele Sale, care sunt duh și viață. Când venim la cuvintele Sale din Biblie, nu trebuie să citim literal, ci să ne rugăm și să ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul în cuvânt și pentru a primi viață!

A citi Cuvântul lui Dumnezeu cu ochii și cu mintea noastră nu înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul; este posibil să obținem ceva cunoștințe și informații, dar pentru a mânca trebuie să ne exersăm duhul pentru a atinge și a primi Duhul în Cuvânt.

În fiecare zi trebuie să-L mâncăm pe Domnul Isus în mod practic, exersându-ne duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Domnul și pentru a mânca mana cerească, mâncându-L pe Isus într-un mod practic.

Doamne Isuse, venim la cuvântul Tău ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine în timp ce ne rugăm cu cuvintele Tale, și Te primim în noi prin credință, astfel ca Cristos să fie elementul energizant și factorul alimentator al vieții noastre creștine. Aleluia, Cristos ca hrana noastră spirituală este în cuvântul Său, iar noi putem primi cuvintele Sale prin intermediul oricăror rugăciunii pentru a primi duh și viață! Amin, Doamne, vrem să ne exersăm duhul asupra cuvântului Tău în fiecare zi, astfel încât să Te primim ca duh și viață, să fim hrăniți în interior, să fim constituiți cu Tine și să trăim datorită Ție!