Cristos este dreptatea noastră

Cristos ca postavul nou devine haina noastră nouă prin credința noastră în El

06/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Potrivit lui Matt. 9 și Luca 5, Cristos este postavul nou și haina noastră nouă; El este haina noastră nouă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și El este, de asemenea, haina noastră de nuntă pentru ca noi să participăm la ospățul de nuntă, așa că nu este nevoie să-L imităm: trebuie doar să Îl savurăm pe El, să-L iubim și să trăim un singur duh cu El!

Domnul nostru Isus Cristos este atât de bogat și minunat! Dacă citim Biblia și ne rugăm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, nu vom fi impresionați doar de umanitatea Sa și de viața Sa omenească, ci și mai mult, vom fi infuzați cu tot ceea ce este El.

El a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om și a trăit o viață om-Dumnezeu pe pământ. Chiar dacă cei din jurul Lui au încercat să-L înțeleagă, să-L încerce și apoi L-au respins, totuși Domnul Isus a trăit una cu Tatăl, exprimându-L pe Dumnezeu pe pământ și rostind Cuvântul lui Dumnezeu.

El nu a venit ca Judecător să ne condamne; mai degrabă, El a venit ca Mirele nostru. Când mergi la o nuntă, mirele și mireasa sunt cele mai minunate persoane – cel puțin pentru o zi.

Acesta este cine a fost și este pentru noi Domnul Isus. El nu este aici să ne condamne sau să ne judece; El vine la noi cu dragoste, este atât de plăcut și atât de prețios.

Când îl contactăm sau Îl vedem, suntem expuși cât de mult nu ne potrivim cu El și aplicăm sângele Său prețios și venim la El să Îl savurăm pe El și să-L iubim.

Pe de o parte, Domnul Isus este Mirele; pe de altă parte, noi, ca credincioși în Cristos, suntem pregătiți să fim parte din mireasa Domnului. Aleluia! Noi, care eram șerpi prin natură, având natura lui Satan în noi prin căderea lui Adam, putem deveni mireasa lui Cristos!

Aceasta nu se întâmplă prin faptul că încercăm să-L imităm pe Domnul și lucrăm la înlăturarea slăbiciunilor și greșelilor noastre; devenim mireasa lui Cristos prin cooperarea cu lucrarea Duhului.

Duhul lucrează în noi și în jurul nostru pentru a ne face să fim transformați în interior și înfrumusețați cu bogățiile lui Cristos, astfel încât să fim mireasa lui Cristos.

De partea noastră, trebuie pur și simplu să cooperăm cu lucrarea Duhului. Dumnezeu Tatăl L-a trimis pe Dumnezeu Duhul „într-o misiune” pentru a câștiga și înfrumuseța o mireasă pentru Cristos, Dumnezeu Fiul, iar la sfârșitul Bibliei, vedem că Cristos își câștigă mireasa! Slavă Domnului!

Astăzi suntem în proces de a fi făcuți mireasa lui Cristos; ca mireasă, nu privim haina noastră, ci chipul minunat al Mirelui nostru, Isus Cristos, pentru că Îl iubim la maxim și vrem să fim la fel ca El! Doamne Isuse, te iubim!

Cristos a fost postavul nou de la încarnarea Sa până la crucificarea Sa și a devenit noua noastră haină

În Matei capitolul 9, îi vedem pe ucenicii lui Ioan Botezătorul venind la Domnul Isus pentru a-L întreba de ce nu postesc ucenicii Săi, așa cum fac ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor.

Domnul Isus a profitat de această ocazie pentru a Se dezvălui ca Mire, postavul nou și vinul nou. Am văzut că Cristos este Mirele și că devenim mireasa Sa, iar acum trebuie să vedem ce înseamnă că Cristos este postavul nou.

Domnul le-a spus ucenicilor lui Ioan: Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea (Matei 9:16). Ce este o postavul nou și ce legătură are aceasta cu Cristos și cu noi?

Cuvântul nou înseamnă nepieptănat, nesupus la abur și nespălat, nefinisat, netratat. Este o bucată de pânză care nu a fost tratată și nefinisat în totalitate, astfel încât să poată fi folosită pentru a face o haină.

Postavul nou Îl semnifică pe Cristos de la încarnarea Sa până la crucificarea Sa, ca o bucată de postav nou; El a fost netratat, neterminat.

El a trăit o viață umană perfectă și a postit, a lucrat pentru Dumnezeu, a făcut minuni și a rostit Cuvântul lui Dumnezeu cu putere, dar abia după moartea și învierea Sa a fost tratat și procesat pe deplin, astfel încât să devină noua noastră haină.

Cristos de la încarnarea Sa până la crucificarea Sa a fost o bucată de postav nou, netratată, neterminată. Dar apoi, după învierea Sa, El a devenit o haină nouă, precum vedem în Luca 5:36.

În această porțiune vedem că nimeni nu rupe un petic dintr-o haină nouă și-l pune pe o haină veche, altfel, va rupe haina nouă și, de asemenea, peticele din nou nu se va potrivi cu vechea.

Cu alte cuvinte, Cristos a devenit o haină nouă în învierea Sa și nu putem să-L rupem pentru a-L aplica pe vechea noastră haină.

Cristos a fost mai întâi postavul nou pentru a face o haină nouă, iar apoi, prin moartea și învierea Sa, El a fost făcut o haină nouă care să ne acopere drept dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să ne îndreptățească și să-I fim pe plac (Luca 15:22; Gal. 3:27; 1 Cor. 1:30; Ps. 45:13-14; Ier. 2:32).

Ceea ce avem astăzi nu este o postavul nou – Cristos de la încarnarea Sa până la răstignire – ca o bucată de pânză netratată, ceva ce nu putem purta pentru că nu este terminat.

Îl avem pe Cristos ca haină nouă, pentru că El a fost procesat și finalizat pentru a fi dreptatea noastră care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu.

Chiar mai mult, El este dreptățile noastre subiective fiind trăit din noi pentru a fi haina noastră de nuntă pentru ospățul de nuntă a Mielului. Aleluia!

A pune un petic de postavul nou pe o haină veche înseamnă să încercăm să-L imităm pe Domnul Isus în viața Sa umană, fără a-L lua ca viața noastră și fără a trăi în duhul nostru una cu El.

Moderniștii de astăzi fac asta și mulți din lume încearcă să facă și asta; ei încearcă să-L imite pe Cristos în felul în care El a trăit și în lucrurile pe care El le-a spus, dar ei nu cred în Cristosul răstignit și nici nu trăiesc prin Cristosul înviat ca Duh. Așa că încearcă să pună o bucată de postavul nou pe vechea lor haină.

Ucenicii lui Ioan au încercat să facă asta; au pus o bucată de postavul nou – faptul că ar trebui să postească, așa cum Domnul postește frecvent – pe vechea lor haină, dar nu avea rost, căci găurile din vechea lor haină deveneau mai mari.

Există găuri în vechea noastră haină – există multe probleme cu viața noastră în omul nostru natural, iar încercarea noastră de a-L imita pe Cristos sau de a copia viața Lui umană fără a trăi prin viața și natura Sa este zadarnică, pentru că vor fi mai multe găuri, mai multe probleme.

Domnul Isus nu a vrut ca discipolii lui Ioan să-și „peticească” „găurile” imitându-L pe Domnul în post; mai degrabă, El urma să devină o haină nouă care să-i acopere și să devină trăirea lor pentru dreptatea lor obiectivă și drept dreptățile lor subiective.

Este bine să avem o conversație cu Domnul despre asta și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăm Ție. Apreciem și admirăm viața Ta umană. Vrem să fim una cu Tine în trăirea noastră de zi cu zi. Multuțmim că ești nu doar postavul nou de la încarnarea Ta până la crucificarea Ta, ci și mai mult, veșmântul nou în învierea Ta! Te luăm ca noua noastră haină. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Îți permitem să trăiești în noi. Te luăm ca dreptatea noastră, care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și ne dă dreptate înaintea Dumnezeului nostru sfânt, drept și glorios. Amin, Doamne, noi nu avem alt statut sau acoperire înaintea lui Dumnezeu în afară de Tine. Nu vrem să ne îmbunătățim comportamentul și nici nu vrem să Te imităm în exterior. Venim la Tine așa cum suntem, credem în Tine și suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru ca Tu să trăiești în noi. Amin, Doamne, trăiește astăzi în noi. Fii exprimat prin noi. Te luăm ca haină nouă, care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și fiind lucrat în noi pentru a fi haina noastră de nuntă pentru ca noi să participăm la nunta Mielului!

Îl luăm pe Cristos ca haină nouă, nu imitându-L, ci crezând în El și trăind un singur duh cu El

Pe de o parte, Cristos este postavul nou, căci trăirea Sa de la încarnarea Sa până la crucificarea Sa a fost perfectă, dar netratată, neîmplinită. Pe de altă parte, Cristos este haina nouă, căci, după învierea Sa, Dumnezeu a făcut pe Cristos dreptatea noastră (1 Cor. 1:30).

Un postav este o bucată de material, în timp ce o haină este ceva prelucrat, cusut și gata de folosit și purtat. Aceasta arată că Dumnezeu a trecut printr-un proces; mai întâi, El a fost postavul nou și apoi El a devenit haina nouă. Aleluia!

Un petic de postav nou cusut pe o haină veche se smulge de haină din cauza forței micșorării sale, agravând ruptura. A coase un petic de postav nou pe o haină veche înseamnă că oamenii încearcă să imite ceea ce a făcut Cristos în viața Sa umană pe pământ, fără să creadă în Isus răstignit ca Răscumpărător al lor sau în Cristos înviat ca dreptate a lor, pentru ca ei să fie îndreptățiți de Dumnezeu și acceptați de El.

Acest lucru este făcut de moderniștii de astăzi care admiră viața umană a Domnului, dar nu cred în El și nici nu trăiesc un singur duh cu El. Chiar și noi, ca credincioși în Cristos, suntem ispitiți de multe ori să ne întrebăm: Ce ar face Isus în această situație? Ce ar vorbi El acum? Care ar fi atitudinea Lui? Ar face El cutare sau cutare lucru?

Pe de o parte, este bine să ne oprim și să ne punem astfel de întrebări; pe de altă parte, nu ar trebui să încercăm să imităm sau să copiem viața umană a Domnului fără a crede în El, adică fără a fi una cu El, pentru a putea trăi una cu El.

Să nu încercăm doar să-L imităm pe Cristos și să rostim cuvintele Sale sau să facem ceea ce a făcut El, fără să fim uniți în interior de El prin credință, astfel încât El să poată rosti cuvintele Sale și să-și facă lucrarea.

Dacă Îl imităm pe Cristos în exterior și încercăm să copiem ceea ce a făcut El, vechea noastră haină va fi încă veche, dar cu mai multe găuri, pentru că este produsă de vechea noastră viață naturală.

Putem depune mărturie că de multe ori suntem pe cale să ne pierdem cumpătul și ne rugăm ca Domnul să ne ajute să nu ne pierdem cumpătul sau ne putem ruga să nu facem cutare sau cutare lucru, totuși cădem în cutare sau cutare păcat.

Cu cât ne rugăm să nu ne pierdem cumpătul, cu atât mai mult ni-l pierdem, pentru că încercăm să ne cârpim vechea haină cu un postav nou, în loc să-L luăm pe Cristos ca haină nouă. O, Doamne!

Ca oameni ai împărăției nu ar trebui să facem acest lucru; mai degrabă, ar trebui să-L luăm pe Cristosul răstignit și înviat ca haină nouă pentru a ne acoperi ca dreptate înaintea lui Dumnezeu.

Viața noastră de zi cu zi nu ar trebui să fie o încercare din partea noastră de a imita viața Domnului și de a vorbi ceea ce a spus El; mai degrabă, ar trebui să fie o viață prin credință, o viață de a crede în Domnul Isus și de a trăi în unirea organică cu El, astfel încât să nu mai trăim noi, ci Cristos cel care trăiește în noi (Gal. 2:20).

Aceasta înseamnă că trebuie să trăim un singur duh cu Domnul, pentru că atunci când trăim conform Duhului, cerința dreaptă a legii este împlinită în noi (Romani 8:4).

Când credem în Domnul și rămânem în unirea organică cu El, Îl trăim ca dreptate, iar El este noua noastră haină. Mai mult, El devine haina noastră de nuntă, a doua haină, care este dreptățile sfinților.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem la duhul nostru și să trăim una cu Domnul în toate lucrurile, fără să încercăm să-L imităm pe Domnul în exterior, ci să trăim mereu în părtășie cu El, astfel încât El să trăiască în noi, iar trăirea noastră să fie o repetare a vieții Domnului pe pământ.

Trebuie să trăim ca Isus, călcând pe urmele Lui, dar nu trebuie să încercăm să ne „peticăm viața” prin copierea a ceea ce a făcut El – în afară de unirea noastră organică cu El.

De-a lungul istoriei, au existat mulți creștini care au făcut tot posibilul să facă ceea ce a făcut Isus și au eșuat lamentabil. Viața noastră creștină este un eșec ori de câte ori încercăm să-L imităm pe Domnul fără a fi un singur duh cu El.

Numele Domnului a fost pătat și luat în zadar de atâtea ori de atât de mulți așa-numiți creștini care „au făcut lucrări de putere în numele lui Dumnezeu” și au dat mulți bani aici și au făcut multe lucrări filantropice acolo, totuși nu erau una cu Domnul.

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca haină nouă astăzi, trăind în duhul nostru pentru a fi una cu El în mod organic în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să poată fi introdus în noi și trăit din noi ca dreptăți subiective pentru a fi haina noastră de nuntă, calificându-ne să participăm la nunta Lui.

Doamne Isuse, vrem să călcăm pe urmele Tale și să trăim în același mod în care ai trăit Tu, fiind un singur duh cu Tine. Salvează-ne de a încerca să imităm ceea ce ai făcut pe pământ fără a fi una cu Tine. Doamne, credem în Tine. Credem că Tu ai devenit noua noastră haină pentru a ne acoperi ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu și acceptați de El. Nu vrem să imităm sau să copiem ceea ce a făcut Cristos în viața Sa umană într-un mod exterior; vrem să trăim una cu Tine în trăirea noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, credem în Isus ceș crucificat ca Răscumpărător al nostru și în Cristos cel înviat ca dreptate! Aleluia, în Cristos suntem îndreptățiți de Dumnezeu și primiți de El! Slavă Domnului, Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră, haina noastră glorioasă! Amin, Doamne, păstrează-ne un singur duh cu Tine astăzi. Vrem să Te trăim. Vrem să trăim în același mod în care trăiești Tu pentru a Te mări, fiind un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Te luăm ca haină nouă și ca haină de nuntă care ne califică să participăm la nunta Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Unfulled Cloth becomes our New Garment by Believing into Him Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 1 (Cristos ca fiind marea lumină, Cel care are autoritate, Medicul, Mirele, postavul nou și vinul nou) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl urmărim pe Cristos ca dreptate și credință, exersându-ne astăzi capacitatea de a crede

03/12/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace; Cristos este dreptatea noastră și Cristos este credința noastră și Îl urmărim împreună cu toți cei care Îl cheamă dintr-o inimă curată.

Pentru ca noi să fim un vas de onoare, trebuie să ne deschidem vasul Domnului și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu sfinții. În primul rând, vasul nostru este important; înainte de a face ceva, trebuie să avem grijă de vasul nostru.

Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi un instrument sau o unealtă în mâna Lui pentru ca El să facă cutare sau cutare lucru în noi sau prin noi. El ne-a creat ca vase. Suntem vase ale îndurării, căci Domnul a avut îndurare de noi. Suntem vase înspre onoare, pentru că Dumnezeul onoarei a intrat în noi și pentru că El este în noi, suntem vase onorabile. Mai mult, suntem vase ale gloriei, pentru că comoara din noi este plină de slavă și suntem conformați cu această comoară în viața noastră de zi cu zi. Aleluia!

Dacă vedem că suntem un vas, ne vom da seama că tot ce trebuie să facem este să ne deschidem Domnului. Trebuie să ne deschidem toate părțile interioare ale ființei noastre către Domnul pentru ca El să intre, să ne umple, să ne satureze și să facă totul în noi și prin noi.

Nu suntem un obiect neînsuflețit, un vas mort; mai degrabă, suntem un vas viu și avem multe gânduri, emoții, sentimente, opinii, decizii, intenții etc. Acestea reprezintă o problemă pentru curgerea Domnului în noi și umplerea noastră, pentru că s-ar putea să nu le deschidem Domnului. Trebuie să învățăm să ne deschidem toată ființa către Domnul.

Dumnezeu nu vrea ca noi să facem mai întâi ceva pentru El; mai degrabă, El vrea doar să câștige vasul nostru pentru a fi deschis pentru El. Dacă suntem deschiși către Domnul, El se poate distribui în noi și ne poate umple. Numai atunci când El ne umple și ne saturează cu Sine Însuși putem trăi pe Cristos și Îl putem exprima.

Fie ca să realizăm că suntem un vas viu deschis Domnului și să ne menținem constant vasul deschis pentru El! Mai ales că El strălucește asupra noastră prin cuvântul Său, expunând multe părți întunecate din ființa noastră și aducând la lumină multe lucruri cu care El nu este de acord, ar trebui să învățăm să spunem Amin strălucirii și vorbirii Domnului.

Pur și simplu trebuie să fim de acord cu lumina Lui care strălucește în noi și asupra noastră, iar El va face ceea ce trebuie să facă în noi și prin noi. Dacă doar ne deschidem Domnului, dacă ne menținem vasul deschis pentru El, El poate intra să facă ceea ce este în inima Lui și ne va umple până la refuz. O, fie ca Domnul să ne câștige ca vase deschise pentru El astăzi!

Îl urmărim pe Cristos ca dreptate: experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu

Conform 2 Tim. 2:22, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate; primul punct de pe lista lucrurilor pe care ar trebui să le urmărim este dreptatea. Pe măsură ce trăim într-o epocă de degradare și declin, trebuie să fim aceia care fug de poftele tinereții pe partea negativă și, pe partea pozitivă, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu sfinții care cheamă Domnul dintr-o inimă curată.

Un principiu de conducere în viața noastră creștină ar trebui să fie urmărirea experienței lui Cristos și a savurării lui Cristos (Filipeni 3:12). La fel ca și apostolul Pavel, trebuie să lăsăm totul în urmă și să plătim prețul pentru a-L urmări pe Cristos savurându-L și experimentându-L, chiar și pentru a fi găsiți în El.

Când Îl urmărim pe Cristos, ne vom da seama că El este dreptatea noastră. Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu, temelia de neclintit a tronului lui Dumnezeu (Psalmul 89:14). Dumnezeul nostru nu este doar sfânt în natura Sa, ci și mai mult, El este drept în faptele Sale și în căile Sale.

Sfințenia este legată de natura interioară a lui Dumnezeu; dreptatea este legată de actele, căile, acțiunile și activitățile Sale exterioare. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept, pentru că El este drept în natura Sa. Dreptatea lui Dumnezeu este ceea ce este Dumnezeu în acțiunea Sa cu privire la dreptate și dreptate. În toate lucrurile pe care El le face, Dumnezeu este drept și just; orice este Dumnezeu în dreptatea și dreptatea Sa constituie dreptatea Sa.

Căile lui Dumnezeu sunt principiile Sale de conducere, iar lucrările Sale sunt faptele Sale; în toate acestea, El este drept. Mulțumim Domnului că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu drept! Datorită lucrării de răscumpărare a lui Cristos, Dumnezeu este obligat prin dreptatea Sa să ne ierte atunci când ne pocăim și credem în Domnul Isus. Aleluia!

Datorită a ceea ce Domnul a realizat pe cruce, putem face apel la dreptatea lui Dumnezeu pentru a fi iertați; toate păcatele noastre sunt iertate! Slavă Domnului! Dreptatea lui Dumnezeu cere ca El să ne primească, să ne ierte și chiar să uite păcatele noastre după ce ne pocăim și credem în Domnul Isus.

Dreptatea lui Dumnezeu Îl forțează să ne primească din cauza a ceea ce Cristos a făcut pe cruce. Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Dumnezeu este drept și că tot ceea ce face El este drept, iar experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Amin!

Dreptatea și dreptatea sunt temelia tronului lui Dumnezeu, iar bunătatea și adevărul merg înaintea feței Lui. Dreptatea înseamnă că avem dreptate cu Dumnezeu și cu omul. Dacă noi vrem să fim cei care împlinesc împlinirea lui Dumnezeu pentru zidirea bisericilor locale ca expresie a lui Cristos, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate.

Trebuie să căutăm și să urmărim să fim drepți cu Dumnezeu și cu omul. De multe ori ne dăm seama că nu suntem potriviți cu Domnul și chiar și noi nu suntem corecti cu ceilalți. Pe măsură ce interacționăm cu ceilalți, suntem jigniți și îi jignim pe alții și ne supărăm pe alții. Uneori s-ar putea chiar să nu ne uităm la cineva sau să nu spunem amin rugăciunilor sale, deși ei sunt în grupul nostru mic, pentru că nu suntem potriviți cu ei.

Trebuie să venim zilnic la Domnul, să-L urmărim pe Cristos ca dreptate și să-L luăm ca dreptatea noastră pentru ca noi să fim drepți cu Dumnezeu și cu oamenii. Când Îl contactăm pe Domnul și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, ne vom cere scuze celor pe care i-am jignit și vom căuta să fim drepți cu Dumnezeu și cu oamenii în toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos ca dreptate în viața noastră de zi cu zi! Aleluia, Dumnezeul nostru este drept! Amin, Doamne, Tu ești drept în toate căile și faptele Tale. Ești drept în principiile Tale de guvernare și în tot ceea ce faci. Dreptatea și dreptatea sunt temelia tronului Tău. Amin, Doamne, conform dreptății Tale, ai venit să mori pentru noi, ca să poți îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu! Aleluia, acum Cristos este dreptatea noastră prin pocăință și credință în El! Amin, Doamne, credem în Tine. Ne pocăim și ne mărturisim păcatele și Te luăm ca dreptatea noastră. Vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate în viața noastră de zi cu zi. Doamne, fă-ne drepți cu Dumnezeu și cu oamenii. Fie ca noi să fim cei care cer scuze altora atunci când îi jignim și căutăm să fim iertați atunci când nu suntem în regulă cu ei. O, Doamne, cât de mult avem nevoie de Tine ca dreptate! Fă-ne drepți în toate căile, faptele și acțiunile noastre!

Îl urmărim pe Cristos ca credință prin exersarea capacității noastre de a crede de a-L savura pe Cristos și de a fi una cu El

Pentru ca noi să-L urmărim pe Cristos ca credință, trebuie să ne dăm seama că în Noul Testament credința are două denotații – una obiectivă și alta subiectivă. În denotația obiectivă, credința se referă la întreaga revelație a Noului Testament cu privire la persoana lui Cristos și la lucrarea Sa răscumpărătoare (Fapte 6:7; 14:22; Rom. 16:26; 1 Cor. 15:14; 1 Tim. 1:19b; Iuda 3, 2). Aceasta este credința care ne mântuiește; când credem în revelația din Noul Testament cu privire la persoana și lucrarea lui Cristos, suntem mântuiți. Aleluia!

În denotația subiectivă, credința se referă la actul de a crede (Luca 18:9; Marcu 11:22). Pe de o parte, avem nevoie de credința obiectivă, de strălucirea Evangheliei asupra persoanei și lucrării lui Cristos; pe de altă parte, trebuie să ne exersăm capacitatea de credință pentru a-L savura pe Cristos și de a înțelege toate bogățiile Lui.

Prin credință suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne din viața și natura Lui pentru a-L exprima (Gal. 3:26; Ioan 1:12-13; 2 Pet. 1:4). Credința este extraordinară; nu ne naștem având credință și credința nu vine de la sine. Mai degrabă, credința se ridică în noi pe măsură ce auzim cuvântul Evangheliei și ceva din Cristos este infuzat în noi. Când auzim despre persoana minunată și despre marea lucrare a lui Cristos, ceva se ridică în noi; există o apreciere a acestei Persoane minunate.

Credința este de fapt elementul lui Cristos care este infuzat în noi pentru a ne face să credem în El. Când eram păcătoși, nu aveam credință; totuși, când am auzit cuvântul Evangheliei, ne-am pocăit înaintea lui Dumnezeu și Duhul a venit să ne sfințească (Fapte 16:31) și să împartă credință în noi.

Credința a venit în noi prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17). Cu cât auzim mai mult despre Cristos, cu atât citim mai mult Biblia și vedem persoana minunată a lui Isus Cristos, cu atât Îl apreciem mai mult, Îl iubim și suntem uniți organic cu El. Credința implică o unire organică prin contactarea lui Dumnezeu prin Cuvânt și în Duh.

Aceasta este ceea ce avem nevoie astăzi, să-L urmărim pe Cristos ca dreptate și, de asemenea, ca credință, pentru că El ne leagă de Dumnezeu și Îl face pe Dumnezeu real pentru noi în experiența noastră. În loc să urmărim o lucrare măreață sau să facem multe lucruri mari pentru Dumnezeu, ar trebui să urmărim să fim una cu Domnul și să rămânem în unirea organică cu Dumnezeul Triunic.

Fie ca noi să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca credință prin exersarea capacității noastre de a crede de a-L savura pe Cristos și de a fi plini de El. Tot ceea ce facem în viața noastră creștină ar trebui să fie în unirea organică cu Domnul. Cristos este credința noastră. El nu este doar credința noastră în mod inițial atunci când credem în Domnul Isus; trebuie să fim în mod constant sub auzul credinței în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca credința să crească în noi.

Când simțim că nu-L apreciem pe Domnul Isus și că nu avem credință, trebuie să venim la El în cuvântul Său. Trebuie să ne rugăm pur și simplu și să ne deschidem Domnului, apoi să citim Biblia; în mod spontan, credința se ridică în noi, pentru că există o apreciere față de Domnul Isus care ne unește cu El într-un mod organic.

Prin credința în Cristos, suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășind tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa (Ioan 3:15; Rom. 12:4-5). Pe măsură ce credem în Domnul Isus, pe măsură ce Îl urmărim pe Cristos ca credință prin exersarea capacității noastre de a crede de a fi uniți cu El și de a savura bogățiile Sale, suntem puși în Cristos pentru a deveni membrele Trupului lui Cristos. Amin!

Credința autentică este Cristos Însuși infuzat în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede în El; după ce Domnul Isus a fost infuzat în noi, El devine spontan credința noastră (Evrei 11:1, 3; 12:2). Amin! Fie ca noi să fim cei care Îl urmărim pe Cristos ca credință zi de zi, fiind sub auzirea credinței în Cuvântul lui Dumnezeu și exersând capacitatea noastră de credință de a-L savura pe Cristos și de a ne împărtăși din bogățiile Sale!

Doamne Isuse, vrem să Te urmărim ca credință. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem născuți din Dumnezeu prin credința în Isus Cristos pentru a fi fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, prin credință ne împărtășim din viața și natura divină pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Tine. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu credință. Doamne, nu avem credință în noi înșine, dar ne plasăm zi de zi sub auzirea credinței. Vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate și, de asemenea, ca credință. Slavă Domnului, prin credința în Cristos suntem puși în Cristos pentru a deveni membrele Trupului Său! Amin, Doamne, ca membre, ne împărtășim din toate bogățiile Tale. Ne deschidem Ție, Doamne; infuzează-ne mai mult cu Tine Insuți. Infuzează-ne capacitatea de a crede, astfel încât să putem crede în Tine și să ne împărtășim din tot ceea ce ești! Doamne Isuse, Te luăm ca fiind credința noastră. Credem în Tine! Ne exersăm capacitatea de a crede în Domnul și alegem să rămânem în unirea organică cu Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursue Christ as Righteousness and Faith by Exercising our Believing Ability Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 6 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a avea a doua haină, Cristos ca dreptățile noastre subiective

23/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a avea nu numai prima haină – Cristos ca dreptate obiectivă, ci și a doua haină, Cristos ca dreptățile noastre subiective, astfel încât să fim calificați să intrăm la sărbătoarea de nuntă a Mielului când Domnul Isus Se întoarce. Cele două aspecte ale dreptății – dreptatea obiectivă și dreptatea subiectivă – sunt reprezentate de cele două haine ale împărătesei din Psa. 45:13-14; trebuie să avem doar pe Cristos ca primă haină, dreptatea obiectivă, ci și dreptățile sfinților, dreptatea subiectivă, Cristos fiind trăit din noi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că, la momentul împăratnerării noastre, El ne-a făcut drepți în Cristos, pentru că El ne-a îmbrăcat cu Cristos ca dreptate! Aleluia! Cu toții eram ca fiul risipitor, risipind bunurile Tatălui nostru și trăind într-un mod nepotrivit, dar într-o zi ne-am întors la casa Tatălui. Într-o zi, Duhul s-a mișcat în inima noastră, a aprins lampa Cuvântului lui Dumnezeu, a măturat ființa noastră pentru a o curăța și a pentru ne face conștienți că suntem pierduți și ne-am întors la Tatăl nostru.

În lume, există o mulțime de lucruri aparent plăcute la care să putem participa și există petreceri și divertismente la care putem participa pentru a ne încânta. Dar, la sfârșit, ne lasă goli și nemulțumiți, căci suntem fericiți doar în casa Tatălui. În cele din urmă, după ce trăim în lume și facem tot posibilul pentru a ne bucura de ceea ce lumea are de oferit, ne dăm seama că muncim fără motiv, ne este foame și nimeni nu ne dă de mâncare și nimănui nu pare să-i pese de starea interioară a ființei noastre.

Mulți dintre noi putem depune mărturie că într-o zi, Duhul a introdus în fiinţa noastră pentru a ne aminti că Dumnezeu este atât de bogat, biserica este atât de minunată, iar în casa Tatălui există multă mâncare şi bucurie. Când ne întoarcem la Tatăl nostru, când ne pocăim și ne întoarcem la El, El nu are nevoie de un discurs de pocăință din partea noastră sau de o promisiune îndelungată că vom face cutare sau cutare pentru El; El pur și simplu ne îmbracă cu Cristos, cea mai bună haină.

Suntem murdari și hainele noastre sunt urâte, pentru că am rătăcit departe de Dumnezeu, așa că El face din Cristos dreptatea noastră. Aleluia, Cristos ne acoperă ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu, pentru că prin credința în Domnul suntem îndreptățiți înaintea Lui datorită lui Isus Cristos! El este singurul calificat să fie înaintea lui Dumnezeu și să ia parte din ceea ce este Dumnezeu și El ne-a fost dat ca dreptatea noastră obiectivă.

Acum, însă, după ce L-am primit pe Cristos și ne aflăm în casa Tatălui, trebuie să continuăm să Îl savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos pentru ca El să devină a doua noastră haină, dreptățile sfinților, haina brodată care ne acoperă și devine haina noastră de nuntă pentru a-L satisface pe Cristos pentru căsătoria noastră.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne străduim să-I plăcem lui Dumnezeu și să facem fapte bune înaintea Lui. Înseamnă pur și simplu că trebuie să cooperăm cu lucrarea de broderie a Duhului Sfânt, astfel încât El să-L introducă pe Cristos în ființa noastră, astfel încât Cristos să poată fi trăit din noi ca dreptățile noastre care constituie haina noastră de nuntă. Amin, Doamne Isuse!

Prima noastră haină este Cristos ca dreptate obiectivă, care este pentru mântuirea noastră – o lucrare țesută cu aur (Psalmul 45:13)

În Psalmul 45:13-14 o vedem pe fiica împăratului, care este împărăteasa ca tip reprezentativ al bisericii, fiind condusă la împărat pentru căsătoria lor. Împărăteasa are două haine: prima este o lucrare țesută din aur, iar a doua este îmbrăcămintea brodată (țesută la gherghef). Fiica împăratului este glorioasă în locuința împărătească înseamnă că biserica glorioasă Îl ia pe Cristos ca locuință împărătească. Noi, ca credincioși în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință. Noi rămânem în El și El rămâne în noi.

În primul rând, Îl luăm pe Cristos ca locuință, apoi devenim locuința Lui. Noi rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi (Ioan 15:4-5). Și locuința noastră este împărătească și glorioasă, căci Cristos Însuși este locuința noastră; când rămânem în Domnul, devenim locuința Sa.

Prima noastră haină ca biserică este „o haină țesută cu aur” (Psalmul 45:13b). Aceasta înseamnă că Cristosul care a fost tratat prin moarte și înviere devine dreptatea bisericii pentru a îndeplini cerința dreaptă a lui Dumnezeu ca ea să fie îndreptățită înaintea lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 1:30; Luca 15:22; Ier. 23:6). Cristos a trecut prin multe suferințe și prin moarte și înviere, iar acum El a devenit dreptatea noastră, pentru că El îndeplinește cerința dreaptă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne îmbracă cu Cristos, Fiul, ca dreptatea noastră obiectivă, cea mai bună haină, pentru ca noi să fim calificați să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și să ne ospătăm cu El în casa Lui. Dumnezeu Însuși devine dreptatea noastră, haina noastră glorioasă. Faptul că prima haină a împărătesei este țesută cu aur înseamnă că apariția bisericii este în natura divină (Psalmul 45:9; 2 Petru 1:4).

Suntem acoperiți de Cristos și cu Cristos ca îmbrăcăminte și numai El Îl poate satisface pe Dumnezeu cu cerințele Sale drepte pentru a ne justifica și a ne face acceptabili lui Dumnezeu. Slavă Domnului! Problema noastră principală astăzi nu este față de alți oameni sau față de noi înșine, ci față de Dumnezeu. Avem o problemă cu Dumnezeu, pentru că păcatele și greșelile noastre fac o barieră între noi și Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni dreptatea noastră obiectivă, iar când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre, El ne acoperă ca dreptatea noastră.

Rom. 3:23-25 ne arată că Cristos ne acoperă și chiar devine locul de ispășire pentru ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să-I fim plăcuți Lui. Cât de glorios este să fii în Cristos! Într-o clipă suntem în păcat, în moarte, în omul vechi și în lume, dar în clipa următoare, după ce suntem regenerați prin pocăință și credință în Cristos, suntem în Cristos, fiind deplin în pace cu Dumnezeu și îndreptățiți înaintea Lui! Acesta este Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, Cristos ca prima noastră haină care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica înaintea Lui pentru mântuirea noastră.

El a îndeplinit toate cerințele lui Dumnezeu, L-a satisfăcut pe Dumnezeu pe deplin și a fost procesat și finalizat astfel încât să ne poată fi aplicat în experiența noastră de astăzi. Acum nu ne temem de nicio condamnare, pentru că Cristos este dreptatea noastră și în Cristos suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu! Nu trebuie să muncim mai mult pentru a ne plăti păcatele și nici nu trebuie să facem multe fapte bune pentru a face ispășire pentru ceea ce am făcut în trecut; pur și simplu trebuie să-L luăm pe Cristos ca prima noastră haină – dreptatea noastră obiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi și ai devenit un Duh dătător de viață, care să vină în duhul nostru și să ne regenerezi cu viața Ta pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu. Amin, Doamne, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Recunoaștem că nu suntem drepți și că nu putem face nimic pentru a ne justifica în fața lui Dumnezeu, așa că venim la Tine și Te luăm ca prima noastră haină, dreptatea noastră obiectivă. Amin, Doamne Isuse, credem că Tu ai fost tratat prin moarte și înviere pentru a deveni dreptatea bisericii pentru a îndeplini cerința dreaptă a lui Dumnezeu pentru ca biserica să fie îndreptățită înaintea lui Dumnezeu! Aleluia, prin credința în Isus Cristos, suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu face din Cristos dreptatea noastră! Slavă Domnului, prin pocăință și credință în Cristos suntem acoperiți cu Cristos, cea mai bună haină, dreptatea obiectivă care ne îndreptățește înaintea lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

A doua haină este dreptățile noastre subiective pentru biruința noastră – „haine cusute la gherghef” (Psalmul 45:14)

Pe lângă prima haină, împărăteasa din Psalmul 45 poartă o a doua haină, care este îmbrăcăminte brodată (v. 14) – o haină cusută la gherghef. Pe de o parte, există prima haină țesută cu aur, un tip reprezentativ al lui Cristos ca dreptate obiectivă. Pe de altă parte, există a doua haină – îmbrăcămintea brodată, un tip reprezentativ al lui Cristos ca dreptate subiectivă, chiar dreptățile noastre subiective.

În timp ce prima haină ne face acceptabili lui Dumnezeu și ne îndreptățește înaintea Lui, a doua haină este pentru biruința noastră și pentru ca noi să ne potrivim cu Cristos pentru nunta noastră. Îmbrăcămintea brodată, al doilea strat al îmbrăcămintei noastre, înseamnă că biserica va fi condusă la Cristos la căsătoria lor, îmbrăcată cu dreptățile sfinților, pentru a îndeplini cerința lui Cristos pentru căsătoria lor (Apoc. 19:8; Matei 22: 11-12). Dreptățile subiective nu sunt pentru mântuirea noastră, ci pentru ca noi să îndeplinim cerințele lui Cristos biruitor și biruitor ca Mire al nostru.

În Apocalipsa 19:8 vedem că mireasei i-a fost dată să fie îmbrăcată în in subţire, pentru că inul subţire este dreptatea sfinţilor; aceasta este a doua haină. Inul subţire nu ni se dă o dată pentru totdeauna; mai degrabă, este ceva care este brodat de-a lungul vieții noastre creștine prin lucrarea Duhului Sfânt. Cel care brodează este Duhul Sfânt și El brodează cusătură cu cusătură această a doua haină în noi, chiar și în viața noastră de zi cu zi, pentru ca noi să avem o haină de nuntă pentru a ne împărtăși la sărbătoarea nunții și a deveni parte din mireasa lui Cristos. Amin!

Dreptățile sfinților se referă la Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, Cristosul care este trăit din noi zi de zi pentru a deveni dreptățile noastre subiective în viața noastră de zi cu zi. În timp ce dreptatea obiectivă ne face în stare să îndeplinim cerința Dumnezeului drept, dreptățile subiective ale credincioșilor biruitori sunt subiective (Filipeni 3:9) și le permit să îndeplinească cerința Cristosului biruitor.

Pe de o parte, toți credincioșii în Cristos au o haină care este țesută cu aur, pentru că au natura divină a lui Dumnezeu și sunt îndreptățiți înaintea Lui, luându-L pe Cristos ca dreptatea lor obiectivă. Pe de altă parte, trebuie să cooperăm zilnic cu Domnul pentru a-L avea ca dreptățile noastre subiective să fie introduse în noi și introduse din noi pentru a fi trăite din noi. Duhul face o lucrare de transformare în noi pentru a ne broda a doua haină și trebuie să cooperăm cu El.

Trebuie să cooperăm cu Domnul să avem haina noastră de nuntă văzută în Mat. 22:11-12, dreptățile subiective care ne califică să intrăm în sărbătoarea de nuntă la a doua venire a Domnului. Această a doua haină ne va califica să-L vedem pe Cristos la scaunul Său de judecată. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a ne deschide spre El, a-L savura pe El și a învăța să-L trăim astfel încât El să poată fi introdus în noi și exprimat prin noi ca dreptăți subiective, a doua noastră haină.

Fie ca noi să vedem că suntem sub acul Duhului Sfânt, transformarea Duhului Sfânt, pentru ca noi să avem a doua haină care ne califică să intrăm la sărbătoarea nunții. Vrem să fim credincioșii care biruiesc, împărăteasa corporativă a lui Cristos care Îl ia ca reședință împărătească pentru ca noi să fim găsiți în Cristos și pentru ca El să devină dreptățile noastre subiective. Îmbracamintea brodată este Cristosul subiectiv introdus in caracterul nostru, brodat in ființa noastra, pentru a fi dreptatea noastra trăită.

Economia lui Dumnezeu este să-L distribuie zilnic pe Cristos în ființa noastră, astfel încât El să devină totul pentru noi. De asemenea, în economia Sa, Dumnezeu lucrează ca Duh pentru a-L broda pe Cristos cusătură cu cusătură pentru a fi haina noastră de nuntă. Nu numai că suntem regenerați; zi de zi, experimentăm și lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt în viața noastră de căsătorie, în viața noastră personală și în viața noastră de biserică. Duhul lucrează în fiecare zi pentru a-L broda pe Cristos în noi cusătură cu cusătură, astfel încât El să fie dreptățile noastre subiective, haina noastră de nuntă.

Dacă nu avem această haină de nuntă, nu suntem calificați să intrăm în sărbătoarea de nuntă. Fie ca noi să plătim prețul pentru a trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă, astfel încât să putem fi îmbrăcați cu Cristos ca conduită aprobată de Dumnezeu (Apoc. 3:18). Să nu credem că am ajuns sau că este suficient de bine să-L avem pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, ci să continuăm să cooperăm cu El pentru ca Cristos să fie dreptatea noastră subiectivă.

Trebuie să acordăm atenție trăirii și lucrării noastre pe pământ, pentru că acestea vor decide dacă primim răsplata la întoarcerea Domnului. Ar trebui să cooperăm cu lucrarea Duhului Sfânt de a-L broda pe Cristos în ființa noastră, pentru ca El să fie trăit din noi, astfel încât să avem a doua haină, dreptățile subiective ale sfinților, pentru participarea noastră la sărbătoarea nunții!

Doamne Isuse, vrem să devenim mireasa Ta care Ți se potrivește pentru nunta noastră. Amin, Doamne, fă-ne credincioșii Tăi biruitori, împărăteasa Ta corporativă care Îl ia pe Cristos ca reședință împărătească pentru ca ea să fie găsită în Cristos și pentru ca El să devină dreptatea ei subiectivă. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să cooperăm cu lucrarea Duhului Sfânt de brodare a celei de-a doua haine din noi. Îți oferim viața noastră de zi cu zi. Salvează-ne de a trăi într-un mod pierdut, fără să ne pese de vorbirea interioară a Duhului din noi. Fie ca dreptățile subiective să fie introduse în noi pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim un singur duh cu Domnul. Amin, Doamne, vrem să plătim prețul pentru a trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă, astfel încât să putem fi îmbrăcați cu Cristos ca conduită aprobată de Dumnezeu. Ține-ne deschiși la munca interioară a Duhului, zi de zi, pentru a-L broda pe Cristos în noi ochi cu ochi pentru a fi haina noastră de nuntă. Amin, Doamne Isuse, fie ca Cristos să fie țesut subiectiv în caracterul nostru și brodat în ființa noastră pentru a fi dreptatea noastră trăită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Cooperate with God to have the Second Garment, Christ as our Subjective Righteousnesses, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

22/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și Îl savurăm pe El ca dreptatea noastră subiectivă, ca dreptatea noastră trăită în această epocă. Trebuie să-L avem nu numai pe Cristos ca dreptate obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu, ci și mai mult pe Cristos ca dreptate subiectivă, dreptatea noastră trăită astăzi. Amin!

Principiul din Noul Testament este că suntem răsplătiți cu o măsură mai deplină a ceea ce avem deja. Dacă astăzi Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă, vom fi răsplătiți cu El ca cununa noastră a dreptății în epoca următoare. Dar dacă noi astăzi nu Îl trăim pe Cristos, dacă nu Îl exprimăm pe Cristos și dacă ne construim propria dreptate, nu vom primi cununa dreptății în epoca viitoare.

Răsplata noastră este Cristos Însuși într-un grad mai deplin, chiar și cel mai deplin grad al savurării lui Cristos în epoca milenară și pentru eternitate. Prin urmare, astăzi trebuie Îl savurăm pe Cristos, să-L mâncăm pe Cristos, să bem pe Cristos și să-l experimentăm pe Cristos, astfel încât El să devină răsplata noastră în epoca viitoare și porțiunea noastră eternă ca Noul Ierusalim. Amin!

Noul Testament este clar atunci când spune că nu este suficient ca noi doar să fim mântuiți; este foarte bine, chiar vital necesar, să fim mântuiți, pentru că aceasta ne va asigura că nu vom merge în lacul de foc, ci vom fi cu Domnul pentru eternitate. Dar există epoca următoare, epoca împărăției de o mie de ani, iar intrarea noastră în acea împărăție pentru a domni și a stăpâni împreună cu Domnul depinde de trăirea noastră de astăzi.

Pe de o parte, slavă Domnului, suntem mântuiți de Domnul și mântuirea noastră este eternă sigură; suntem mântuiți prin har prin credință și nu putem face nimic pentru a schimba acest lucru. Atâta timp cât credem în Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu, ne pocăim și Îl mărturisim ca Domnul nostru, suntem mântuiți. Dar cum rămâne cu viața noastră după mântuirea noastră? Mulți creștini cred că pot trăi cât pot de bine, încercând să-L slăvească pe Dumnezeu prin talentele sau abilitățile lor și cred că acest lucru le va aduce o răsplată în ceruri.

Unii creștini de astăzi cred că trebuie să predice evanghelia pe întregul pământ pentru a-i mântui pe toți oamenii, iar acest lucru îi face să primească răsplata. Însă alți creștini cred că trebuie să dezbată pe alții și să-i convingă de păcatul lor și de cât de greșit sunt, pentru că numai Biblia este standardul unic al moralității și eticii. Ceea ce ne arată Noul Testament, totuși, este că trebuie să alergăm cursa creștină cu răbdare, astfel încât să putem termina în mod triumfător și să primim cununa dreptății la venirea Domnului.

Poate că Domnul nu vrea să facem o lucrare măreață în exterior pentru El sau să schimbăm societatea pentru a-i aduce înapoi pe oameni la moralitatea prezentată în Biblie, dar El dorește cu siguranță Îl savurăm pe El și să-L experimentăm subiectiv, astfel încât El să devină viața noastră, persoana noastră și trăirea noastră pentru manifestarea lui Dumnezeu în carne.

Într-un fel, nu este atât de greu să faci cutare sau cutare lucru pentru Domnul în exterior, dar este mult mai greu să I te deschizi în interior, să verifici cu El despre toate lucrurile, să fii în cuvântul Său într-un mod rugativ și să-i îngădui Domnului să trateze diferitele probleme din noi, astfel încât El să se poată exprima prin noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru lucrarea Sa interioară, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să încheiem triumfător cursul pentru a primi cununa dreptății la întoarcerea Sa. Amin!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în atunci când ne pocăim și credem în Cristos

Cât de mult Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că ne-a mântuit! Prin îndurarea și harul Lui am auzit Evanghelia, ne-am întors inima către Domnul, ne-am pocăit de păcatele noastre și am crezut în Domnul Isus! Aceasta nu a avut nimic de-a face cu eforturile noastre, cu zelul nostru pentru Dumnezeu sau cu dorința noastră de a fi mai buni, astfel încât să-i plăcem lui Dumnezeu; aceasta avea totul de-a face cu harul și îndurarea Sa.

I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L descopere pe Fiul Său în noi, iar acum suntem credincioși în Cristos (Gal. 1:16). Noi nu ne-am născut din trup sau din voia omului, ci din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Înainte de a fi mântuiți, eram păcătoși, trăim în păcat, lipsiți de gloria lui Dumnezeu și înstrăinați de promisiunile lui Dumnezeu (Romani 3:25). Dar la un moment dat, am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre și am devenit copii ai lui Dumnezeu.

Ceea ce s-a întâmplat în momentul regenerării noastre a fost cu adevărat minunat, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv. În mod subiectiv, L-am primit pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, pentru a fi viața noastră nouă, viața divină în duhul nostru. Dumnezeu a venit în noi ca Duh pentru a fi unit cu noi ca un singur duh (1 Cor. 6:17), iar noi am fost născuți din Duhul pentru a fi duh (Ioan 3:6). Acest lucru este cu adevărat uimitor, pentru că acum Cristos nu este doar în ceruri, ci și în noi – Cristos în noi, nădejdea slavei (Col. 1:27).

Din punct de vedere obiectiv, de îndată ce am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră. Am fost îndreptăţiţi fără plată prin harul Său prin răscumpărarea care este în Cristos Isus (Romani 3:24). Înainte să fim mântuiți, eram nedrepți și nu ne puteam apropia de Dumnezeu, pentru că El este drept, sfânt și glorios. Dar când am crezut în Cristos, El a devenit dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe Cristos dreptatea noastră (2 Cor. 5:21).

Acest lucru este arătat în pilda fiului risipitor din Luca 15; el a plecat de la tatăl său, și-a risipit bunurile și a trăit în păcat, dar când s-a întors cu inima pocăită, primul lucru pe care l-a făcut tatăl a fost să-l acopere cu cea mai bună haină. Această haină cea mai bună este Cristos ca dreptate obiectivă. Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos (Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Gal. 3:24b, 27).

Acest lucru s-a întâmplat în domeniul spiritual și, din nou, nu are nimic de-a face cu meritele noastre, cu eforturile noastre de a-i plăcea lui Dumnezeu sau cu munca noastră; totul este al lui Dumnezeu și al lui Cristos. Așa după cum Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și acest lucru i-a fost considerat ca fiind dreptate, tot așa în momentul în care credem în Cristos, întrucât recunoaștem că suntem păcătoși și avem nevoie de Domnul ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră în mod obiectiv.

Acum putem avea părtășie cu Dumnezeu în Cristos și datorită lui Cristos, pentru că Dumnezeu ne vede în Cristos. Pentru că credem în Cristos, suntem acoperiți de Cristos ca dreptatea noastră. Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră – El este haina noastră frumoasă și glorioasă, care ne califică să stăm în fața lui Dumnezeu și să avem părtășie cu El. Toate acestea sunt prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Cristos. Deși acest lucru s-a întâmplat inițial în viața noastră creștină, când am crezut în Domnul Isus, astăzi Îl putem experimenta pe Cristos ca dreptatea noastră în mod obiectiv ori de câte ori ne pocăim și aplicăm sângele lui Cristos.

Zi de zi păcătuim și săvârșim greșeli, căci încă nu trăim neîncetat în duhul nostru, una cu Domnul. Așa că ne întoarcem la Domnul sub strălucirea Lui și ne pocăim de păcatele noastre, crezând că sângele Său prețios ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9). Prin credință, Cristos devine dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și putem merge mai departe cu Domnul. Acesta este primul aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră – Cristos este dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne acoperi ca îmbrăcămintea noastră glorioasă.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că ai devenit dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos. Aleluia, Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră, haina noastră glorioasă și frumoasă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră astăzi. Recunoaștem că încă păcătuim și comit greșeli; o, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Aplică sângele la ființa noastră din nou și din nou și fii Tu dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Cât de mult avem nevoie de Tine ca dreptatea noastră obiectivă, care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, ca fiind cea mai bună haină care ne califică să venim înaintea lui Dumnezeu și să savurăm bogățiile Lui! Amin, Doamne Isuse, nu vrem să ne perfecţionăm sau să facem multe fapte bune ca să-Ți fim plăcuți; pur și simplu Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ce îmbrăcăminte glorioasă avem: Cristos ca dreptatea noastră obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu!

Cristos este dreptatea noastră subiectivă ca trăirea lui Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu

Să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă este minunat, dar trebuie să ne dăm seama că mai există o haină, Cristos ca dreptate subiectivă, pe care trebuie să o avem. Pentru ca noi să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă în acest epocă; El trebuie să fie dreptatea noastră trăită astăzi.

Există două aspecte ale dreptății, ambele fiind Cristos în diferite aspecte. Îl avem deja pe Cristos ca dreptate obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, dar trebuie să-L avem și pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca trăire din Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu. Vedem acest al doilea aspect la Fil. 3:9, unde Pavel a spus că el vrea să fie găsit în Cristos, neavând propria sa dreptate care este în afara legii, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Pavel obișnuia să fie găsit de alții în religia iudaică, având dreptatea dată lui prin ascultarea legii. Dar acum și-a dat seama că acest lucru nu are valoare, pentru că doar dreptatea dată lui de Dumnezeu contează și aceasta este prin credința în Cristos. Așa că voia să fie găsit în Cristos, nu în lege, și să trăiască prin credință, nu prin păzirea legii. Pavel nu a vrut să i se dea dreptatea prin faptele sale conform Legii, ci dreptatea care este din credință, Cristos trăind în el pentru manifestarea lui Dumnezeu.

Nu trebuie să încercăm să împlinim ceea ce spune legea, astfel încât să ne construim propria dreptate; trebuie ca pur și simplu să-L trăim pe Cristos ca dreptate subiectivă pentru a avea această a doua haină să ne acopere. Este prin credința în Cristos. Credința provine din cunoașterea și aprecierea lui Cristos de către noi; credința este pur și simplu Cristos Însuși infuzat în noi prin aprecierea noastră față de El. El devine credința noastră și prin credință suntem aduși într-o unire organică cu Cristos.

Dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință este dreptatea care este Dumnezeu Însuși trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos. Cu alte cuvinte, Cristos este dreptatea noastră subiectivă pe măsură ce Îl trăim pe Cristos pentru a-L manifestat pe Dumnezeu. Baza este credința; nu încercăm să-L trăim pe Cristos sau să-L exprimăm, ci rămânem într-o unire organică cu El, pentru ca El să trăiască în noi și să trăim prin credință (Gal. 2:20).

Prin credință primim și posedăm dreptatea de la Dumnezeu, dreptatea cea mai înaltă, care este Cristos (1 Cor. 1:30). Când Îl avem pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, putem depune mărturie împreună cu Pavel: Pentru mine, a trăi este Cristos (Filipeni 1:21). Zi de zi trebuie să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos și, de asemenea, trebuie să rămânem în uniunea organică cu Domnul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă.

Trebuie nu doar să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, ci și mai mult, să-L experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă zilnic, chiar și pentru a deveni dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că devenim la fel ca Dumnezeu în natura Sa dreaptă și în viața Sa dreaptă. Există o contopire aici, o încorporare și o lucrare constitutivă care se desfășoară în fiecare dintre noi care Îl iubim pe Domnul și Îl experimentăm zi de zi. Nu mai vrem să fim găsiți în propria noastră dreptate dată prin elaborarea legii – fie legea lui Dumnezeu, fie o lege făcută de noi înșine conform Bibliei; dorim să fim găsiți în Cristos, având dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință.

Vrem să fim îndreptățiți nu numai în exterior înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, ci și prin trăirea lui Cristos pentru manifestarea lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Ne îmbrăcăm cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, îmbrăcămintea noastră glorioasă pentru a ne acoperi și suntem acceptați de Dumnezeu în mod drept, în exterior.

De asemenea, Îl luăm ca viață și persoană, trăindu-L și fiind un duh cu El în viața noastră de zi cu zi, pentru ca El să fie trăit din noi ca dreptate subiectivă. Aceasta este ceva ce ține de trăirea noastre de zi cu zi. Zilnic trebuie nu numai să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă prin credința în El, ci și mai mult, să trăim un singur duh cu Domnul, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să-L manifestăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Te luăm ca dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să fim îndreptățiți înaintea Lui prin credință. Vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru ca Cristos să trăiască în noi ca dreptate subiectivă. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim găsiți de alții în Cristos, nu în dreptatea dată de lege, ci în dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință! Aleluia, putem trăi prin credință astăzi pentru ca Dumnezeu să Se manifeste prin noi! Da, Doamne, trăiește în noi astăzi și fii manifestat în carne pentru a deveni dreptatea noastră subiectivă. Nu vrem să avem propria noastră dreptate care este din lege, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință. Amin! Fie ca Dumnezeu Însuși să fie trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce trăim prin credință.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy and Experience Christ as our Objective and Subjective Righteousness Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă trăită la exterior

19/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Fiind cei care au excelența cunoașterii lui Cristos, noi dorim să fim găsiți în Cristos, nu având propria noastră dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Modelul nostru în Domnul este apostolul Pavel; el obișnuia să fie pentru lege și în lege, dar după ce L-a cunoscut pe Cristos, a fost găsit de ceilalți în Cristos. El a avut excelența cunoașterii lui Cristos și, din această cauză, a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor, ca să-L câștige pe Cristos și să fie găsit în El.

La fel ar trebui să stea lucrurile și cu noi, căci am văzut ceva din Cristos și zi de zi vedem mai multe străluciri ale excelenței lui Cristos, deci suntem motivați să renunțăm la toate celelalte lucruri și să-L socotim doar pe Cristos ca fiind Cel mai excelent.

La fel ca în domeniul fizic, putem considera un anumit lucru – de exemplu, unul dintre noile iPad-uri sau gadget-uri – ca fiind foarte prețios, și plătim un preț foarte mare ca să-l câștigăm și să-l avem, tot așa, în domeniul spiritual, Cristos devine din ce în ce mai prețios pentru noi până acolo că socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul Său.

Când socotim toate lucrurile ca pierderi și căutăm să-L câștigăm pe Cristos, vom fi găsiți de alții în Cristos. Dorința noastră este să-L cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să fim găsiți în Cristos, pentru ca toți să ne vadă și să ne descopere în Cristos.

Unde suntem noi astăzi? Putem fi acasă, la serviciu, călătorind sau făcând una au alta, dar oare suntem în Cristos? Oare ne găsesc ceilalți în Cristos sau ne găsesc în moralitatea, etica, religia, cultura sau comportamentul nostru?

Acolo unde alții ne găsesc indică locul unde trăim, domeniul în care trăim.

Dacă vedem excelența lui Cristos, dacă Îl luăm pe Cristos ca viața și Persoana noastră și Îl trăim și Îl experimentăm, Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți de către ceilalți în El.

Dorința noastră ar trebui să fie să fim saturați cu Cristos și umpluți cu El, avându-ne viața de zi cu zi cu toate activitățile ei în domeniul lui Cristos; vrem să fim găsiți de toți în Cristos.

În interiorul lui Pavel exista aspirația să-și aibă întreaga ființă cufundată în Cristos și saturată cu Cristos, pentru ca toți cei care îl vor observa – fie ființe spirituale, fie ființe omenești – să-l găsească pe deplin în Cristos.

Dorința noastră arzătoare ar trebui să fie ca noi să fim găsiți în Cristos.

Astăzi vrem să vedem mai mult în ce privește starea în care ar trebui să ne găsească alții – nu propria noastră dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu!

Să fim găsiți în dreptatea lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă

Dorința lui Pavel era să fie găsit în Cristos, nu având propria sa dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu (Fil. 3:9).

El a vrut să fie găsit în Cristos în starea de a nu avea propria sa dreptate care vine din lege, ci având dreptatea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Pavel obișnuia să aibă propria sa dreptate, care i-a fost dată de lege, dar acum dorea dreptatea lui Dumnezeu, adică o viață potrivită și onorabilă, o viață care este dreaptă, luându-L pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă.

Există două aspecte ale faptului că Cristos este dreptate pentru credincioși; mai întâi El este dreptatea noastră ca noi să fim justificați de Dumnezeu în mod obiectiv, iar în al doilea rând, El este dreptatea noastră trăită la exterior ca manifestare a lui Dumnezeu.

Primul aspect este că Cristos este dreptatea credincioșilor pentru ca aceștia să fie justificați de Dumnezeu în mod obiectiv (vezi Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Galateni 3:24b).

Atunci când credem în Cristos și aplicăm sângele Său, suntem îmbrăcați în veșminte albe; cu toții putem veni înaintea lui Dumnezeu Tatăl în credință și pace, deoarece suntem justificați și Cristos este dreptatea noastră.

Al doilea aspect este Cristos ca fiind dreptatea credincioșilor trăită la exterior ca manifestare a lui Dumnezeu, care este dreptatea în Cristos dată credincioșilor pentru ca aceștia să fie îndreptățiți în mod subiectiv (Rom. 4:25; 1 Pet. 2:24a; Iacov 2:24; Mat. 5:20; Apoc. 19:8).

Aleluia, acum Dumnezeu ne poate aproba ființa interioară și trăirea noastră, deoarece trăirea noastră Îl manifestă pe Cristos, care locuiește în duhul nostru!

Dacă aspirăm să facem parte din mireasă, ar trebui să purtăm în mod activ veșmintele noastre de nuntă, care este dreptățile sfinților; acestea semnifică nenumăratele fapte ale Cristosului viu în multe situații.

Când suntem un singur duh cu Domnul, luându-L pe El ca persoană a noastră, Îi permitem să trăiască în noi și Îl exprimăm prin sufletul nostru; această expresie este dreptatea strălucitoare și radiantă.

Dreptatea subiectivă a lui Dumnezeu în Fil. 3:9 este de fapt Dumnezeu Însuși devenind viața noastră de zi cu zi, o viață care este dreaptă cu Dumnezeu și cu omul.

Dacă suntem drepți cu Dumnezeu și cu omul, nu vom face nici un efort propriu de a păzi legea omenească sau de a trăi conform conștiinței noastre, căci Îl luăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, dreptatea noastră trăită la exterior.

Pavel nu a vrut să trăiască în propria sa dreptate, dreptatea care provine din efortul omului de a păzi legea (Fil. 3:6, 9).

El a încercat atât de mult să păzească legea, dar când L-a văzut pe Cristos, a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor de dragul Lui, dându-și seama că a fost o pierdere de timp să încerce să fie drept.

Cristos este dreptatea noastră; El trăiește în noi, El trăiește din noi în exterior și El vrea să fie dreptatea noastră subiectivă, dreptatea noastră trăită la exterior în orice loc și în orice moment.

Oriunde ne-am afla, orice am face, Îl putem lua pe Cristos ca dreptatea noastră și să-L lăsăm să trăiască în noi multele dreptăți subiective, care devin veșmântul nostru de nuntă!

Doamne Isuse, Tu ești dreptatea noastră; trăiește în noi și fii dreptatea noastră subiectivă pretutindeni și tot timpul! Aleluia, Cristos este atât dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu ca să ne facă acceptabili înaintea Sa, cât și dreptatea noastră subiectivă, dreptatea trăită la exterior în viața noastră de zi cu zi. Îți mulțumim, Doamne, ca noi nu suntem doar îndreptățiți de Dumnezeu în mod obiectiv, ci Îl și putem avea pe Cristos trăit din noi la exterior în mod subiectiv ca dreptate subiectivă în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului!

Să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă în credință

Pavel a vrut să trăiască în dreptatea lui Dumnezeu și să fie găsit în starea de a-L exprima pe Dumnezeu prin faptul că-L trăia pe Cristos; dacă vrem să fim găsiți în Cristos, trebuie să ne aflăm într-o asemenea stare (Fil. 1:20-21).

Pe de o parte, Cristos ne este adăugat, iar pe de altă parte, trecem prin multe lucruri aranjate de Dumnezeu pentru ca dreptatea noastră proprie să fie zdrobită și terminată până când suntem reduși la nimic.

Iov a trecut și el prin acest proces; el avea cunoștința despre Dumnezeu, dar nu avea prezența lui Dumnezeu și și-a exprimat dreptatea făcută prin el însuși, nu trăirea din Dumnezeu.

De aceea, când Dumnezeu i s-a arătat, el s-a scârbit de sine însuși, dându-și seama că auzise de Dumnezeu doar cu urechea, având cunoștință despre Dumnezeu, dar acum el L-a văzut pe Dumnezeu.

S-ar putea să fim oameni buni, etici, morali și spirituali, dar trebuie să ne dorim ca disciplina Duhului să fie în asemenea mod încât Domnul să trateze dreptatea noastră și să ne ajute să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă în credință.

Ce mare eliberare este atunci când suntem eliberați de dreptatea noastră din sine, iar pomul cunoștinței binelui și răului nu mai guvernează mintea noastră, ci mai degrabă, își are toporul pus la rădăcină.

Cum putem recunoaște dacă dreptatea cuiva este a lui însuși sau expresia lui Dumnezeu? Nu este ușor de recunoscut acest lucru, dar este ușor să “mirosim” ce aromă e emanată; când simțim un miros plăcut de Cristos, putem spune clar că Cristos trăiește în acea persoană, fiind dreptatea sa și îl ia pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă.

Când iubim pe cineva, este ușor să mirosim dacă este vorba de o dragoste naturală sau dragostea Domnului exprimată prin noi; când dragostea Domnului este exprimată, există o dragoste care este în mod ceresc proaspătă, curată, dulce și divină.

Aceasta este dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință, pentru că este Dumnezeul iubitor care se manifestă prin copiii Săi. Această dreptate, Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, se bazează pe credință și este condiționată de credință.

O astfel de dreptate nu vine prin eforturile noastre, prin osteneala noastră sau prin zbaterile noastre; mai degrabă, este ceva spontan, ceva trăit din noi la exterior.

Cristos este infuzat în noi pentru a fi credința noastră și căutăm să-L câștigăm, să trăim în El și chiar să ne odihnim în El; am fost crucificați cu Cristos, iar viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).

Trăirea noastră de astăzi este în credință, fiind condiționată de credința lui Cristos; se bazează pe credința lui Cristos, nu pe o credință care o putem produce noi înșine. Aleluia, Cristos este viața noastră; El este credința noastră, iar prin credință ne dăm pe noi înșine deoparte și Îl luăm pe Cristos ca viața noastră.

Deci, pentru că nu avem încredere în carnea noastră, o lăsăm deoparte, Îl luăm pe Cristos prin credință și trăim prin El; în mod spontan, Dumnezeu este trăit din noi spre exterior, El Se manifestă prin noi și este exprimat dinăuntrul nostru.

Fie ca Domnul să aibă o cale să ne aducă într-o asemenea stare și situație, în care toți să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, pentru ca toți să putem spune că suntem într-o stare de a-L avea pe Dumnezeu trăit din noi la exterior! Amin!

Doamne Isuse, fie ca Cristos să fie savurat de către noi, trăit în noi, exprimat prin noi și manifestat în noi. Te luăm pe Tine ca viața noastră, Doamne, și ne odihnim în Tine; ne exersăm duhul de credință pentru a nega sinele și pentru a respinge carnea, și Îl luăm pe Cristos prin credință pentru a-L trăi pe El! Amin, Doamne, dorim să trăim în dreptatea lui Dumnezeu și să fim găsiți în starea de a-L exprima pe Dumnezeu trăindu-L pe Cristos! În noi înșine nu putem reuși, nu putem face față și nu ne stă în putință – dar spunem Amin cuvântului Tău, ne oprim din încercarea noastră și Te lăsăm pe Tine să trăiești în noi, să curgi în noi și să fii exprimat prin noi!