cetatea lui Dumnezeu

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

13/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită; împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția cu rezultatul împărăției și al bisericii, iar astăzi trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Când unii creștini aud despre împărăția lui Dumnezeu, ei pot crede că împărăția este ceva care vine în viitor, căci Domnul ne-a spus să ne rugăm: Vie împărăția Ta. Ei pot crede că împărăția nu este aici – biserica este aici, dar împărăția va veni cândva în viitor.

Într-un fel, au dreptate, dar într-un alt sens, o astfel de înțelegere a împărăției lui Dumnezeu este incompletă și frustrează foarte mult experiența și savurarea noastră din Cristos.

Când Ioan Botezătorul a venit ca premergător al Domnului Isus, el a predicat Evanghelia spunându-le tuturor să se pocăiască și să fie botezați, căci împărăția lui Dumnezeu este aproape. Apoi, Domnul Isus, când a predicat Evanghelia și când Și-a trimis ucenicii să predice Evanghelia, a proclamat că toată lumea trebuie să se pocăiască, căci împărăția cerurilor s-a apropiat.

De fapt, împărăția nu este doar domnia lui Dumnezeu și domnia Lui, ci mai mult, împărăția este persoana minunată a lui Isus Cristos. El este Împăratul împărăției lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în inimile noastre.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit împărăția lui Dumnezeu în noi și acum suntem parte a împărăției lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este în noi. Cristos este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții și El locuiește în noi, trăiește în noi, se răspândește în noi și își face casa în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este astăzi în biserică, căci predicarea Evangheliei produce biserica. Când oamenii cred în Domnul Isus și se pocăiesc, își mărturisesc păcatele și sunt botezați, ei devin parte a bisericii.

Însă pe măsură ce trăim viața de biserică, trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Este ușor să ne întâlnim doar cu sfinții sau să participăm în mod regulat la întâlniri creștine, dar să nu fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim sub conducerea și autoritatea lui Dumnezeu, atât personal, cât și colectiv, pentru ca noi, ca biserică, să putem aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Pe de o parte, da, trebuie să ne rugăm ca împărăția să vină; pe de altă parte, cooperăm cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

Noul Testament prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, vedem împărăția lui Dumnezeu, cu Cristos ca Împărat ceresc venind să aducă împărăția lui Dumnezeu. Apoi, după ce este prezentată împărăția, este introdusă și biserica.

Predicarea Evangheliei împărăției produce credincioși în Cristos ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, iar acești credincioși sunt zidiți pentru a fi biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelii, Domnul Isus a menționat biserica doar de două ori, și ambele dăți sunt în contextul împărăției și legate de împărăție.

Când i-a revelat lui Petru că își va zidi biserica pe această piatră, Domnul a mai spus că i-a dat lui Petru cheile împărăției cerurilor ca să lege și să dezlege pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri (Matei 16:18-19).

Biserica și împărăția sunt strâns legate; merg împreună în cea mai strânsă legătură. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii. Ce este biserica și cum ia naștere biserica? Când Evanghelia este predicată și împărăția este primită de unii oameni, acolo se va zidi o biserică.

Când un grup de oameni acceptă guvernarea cerului și sunt regenerați prin viața divină, ei sunt biserica din acea localitate. Împărăția produce biserica, căci prezența împărăției lui Dumnezeu produce biserica.

Aceasta este jumătate din revelația Noului Testament; cealaltă jumătate este că biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață a noastră, chemând Numele Lui, nu L-am chemat doar pe Isus, ci, mai mult, am spus, Doamne Isuse, întronându-L în centrul ființei noastre.

Împărăția produce biserica, căci atunci când împărăția lui Dumnezeu este stabilită în centrul credincioșilor, biserica este acolo. Apoi, noi, ca biserică, suntem zidiți împreună pentru a fi împărăția lui Dumnezeu astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină (Matei 6:10).

Mai mult, atunci când noi, ca biserică, ne supunem domniei cerești, când suntem în supunere față de ceruri, vom fi una cu Domnul pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția.

Prezența dușmanului lui Dumnezeu împiedică îndeplinirea voii lui Dumnezeu pe pământ; biserica este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin! Dacă ne uităm în jur astăzi, tot ce vedem este răzvrătirea dușmanului, tacticile sale josnice de a-i epuiza pe sfinți și de a uzurpa întreaga omenire.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să fim sub domnia cerească astăzi și, împreună, ca biserică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a putea face ca dușmanul să sufere pierderi, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Când biserica a cedat împărăției dreptul de a domni și s-a supus stăpânirii sale, biserica aduce stăpânirea cerului pe pământ (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16). Este posibil, totuși, ca viața de biserică să fie lipsită de realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Putem trăi o viață creștină normală, făcându-ne propriile lucruri, căutându-L pe Domnul, întâlnindu-ne cu sfinții și fiind implicați în slujirea din viața de biserică, dar fără a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci nu ne putem supune domniei Domnului și nici nu-L întronăm în ființa noastră. O, Doamne!

Fie ca noi, ca biserică, să ne dăm seama că noi, ca biserică, suntem pentru aducerea împărăției prin intermediul autorității împărăției!

Scopul lui Dumnezeu în crearea omului în Gen. 1:26 ar trebui să fie împlinit de și prin biserică, căci biserica este aici pentru a-L exprima pe Cristos și a-L reprezenta pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu. Biserica este o entitate organică umplută cu viața lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Când biserica este zidită în viața lui Dumnezeu și sub domnia cerească, biserica Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl reprezintă cu autoritatea Sa. În cele din urmă, vedem Noul Ierusalim ca fiind împlinirea bisericii, miresa lui Cristos (Efeseni 5; Apocalipsa 21-22). Când apare Noul Ierusalim, vedem împărăția și biserica contopindu-se într-unul singur.

Noul Ierusalim combină în sine atât biserica, cât și împărăția, căci Noul Ierusalim exprimă gloria lui Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu de a-Și exercita stăpânirea asupra întregului univers.
Fie ca noi să ne dăm seama că împărăția produce biserica, biserica aduce împărăția, iar rezultatul final este împărăția și biserica.

Fie ca noi să-I acordăm Domnului terenul în ființa noastră pentru a-Și exercita autoritatea în noi și a aduce împărăția Sa în noi. Fie ca noi să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi, pentru ca Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea și, prin urmare, să-Și îndeplinească voia și să-Și arate gloria în biserică.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi. Te luăm ca viață a noastră, Doamne, și vrem să trăim prin Tine. Venim la Tine să Te mâncăm, să Te bem și să Te savurăm în duh, pentru ca să putem trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Amin, Doamne, chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, și Te întronăm în centrul ființei noastre. Îți dăm preeminența. Întemeiază-Ți tronul în inima noastră. Vrem să fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică. Fie ca noi să vedem că împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca Tu să câștigi biserica în calitate de un domeniu în care Tu poți domni și domni. Fie ca natura bisericii și condițiile împărăției să fie în noi și printre noi, astfel încât Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea! Amin, Doamne, fie ca biserica să Te exprime în chipul Tău glorios și, de asemenea, să-L reprezinte pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

După cum se vede în Matei 16:18-19, fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. Existența bisericii se referă la conducerea și domnia împărăției; zidirea bisericii este, de asemenea, legată de și depinde de realitatea împărăției lui Dumnezeu în noi și printre noi.

În ceea ce privește zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că a fi zidit nu înseamnă doar a ne întâlni și a petrece timp plăcut în prezența Domnului, împărtășind savurarea noastră din Cristos și a fi în coordonare în timp ce slujim împreună.

Zidirea bisericii înseamnă a zidi autoritatea lui Dumnezeu în om. Una este ca biserica să fie tabernaculul lui Dumnezeu și templul lui Dumnezeu, locul unde locuiește Dumnezeu, și alta este ca biserica să fie cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Pe vremea lui Ezra și Neemia, când poporul lui Israel s-a întors în țara sfântă, a zidit mai întâi templul, iar apoi cetatea a trebuit zidită ca protecție pentru templul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ.

Fără împărăția lui Dumnezeu ca domeniu în care este zidită biserica, biserica nu are protecție, iar dușmanul poate intra și o poate distruge. A zidi biserica înseamnă pentru noi să zidim templul lui Dumnezeu ca locul unde ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu spre satisfacția lui Dumnezeu.

De asemenea, a zidi biserica înseamnă a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate, căci fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

Pe de o parte, trebuie să ne bucurăm de bogățiile lui Cristos și să ne împărtășim din El în duh și trebuie să ne unim și să împărtășim cu alții despre Cristosul pe care L-am experimentat; aceasta este pentru a zidi biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu.

Dar trebuie să existe un alt aspect al bisericii, aspectul bisericii ca fiind cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu. Împărăția trebuie să fie realitatea bisericii, altfel biserica nu poate fi zidită.

La sfârșitul Bibliei, nu mai avem templul: există doar cetatea, cetatea sfântă a Noului Ierusalim. Unde este templul? Templul nu mai există, căci Dumnezeu și Mielul sunt templul (Apocalipsa 21:22). Uau!

Astăzi suntem atât de fericiți să fim în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu; aici avem prezența lui Dumnezeu și bogățiile lui Cristos sunt atât de reale pentru noi. În biserică, în calitate de casă a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu toți sfinții și înțelegem dimensiunile universal vaste ale lui Cristos împreună cu sfinții (Efeseni 3:16-22). Ce loc minunat!

Dar cum rămâne cu biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, adică realitatea împărăției lui Dumnezeu fiind în biserică – experimentăm noi acest lucru astăzi? Pentru ca biserica să fie zidită, avem nevoie nu doar de organizarea exterioară a lucrurilor, de aranjamente sau chiar doar de savurarea lui Cristos, deși toate acestea sunt necesare.

Calea de a zidi biserica este să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică. Dumnezeu are nevoie de o împărăție pe pământ, iar această împărăție este în viața de biserică. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii (Matei 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

Când are loc zidirea bisericii, vrăjmașul atacă cu toată puterea sa; atunci trebuie să folosim cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului.

Trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției prin negarea sinelui, pierderea vieții sufletești și luarea crucii pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită.

Fie ca împărăția cerurilor să-și afirme autoritatea asupra noastră, pentru ca noi să putem fi zidiți în biserică.

Doamne Isuse, fie ca împărăția să fie realitatea bisericii de astăzi, pentru ca biserica să poată fi zidită. Amin, Doamne, Te lăudăm că lucrezi la zidirea bisericii Tale astăzi! Îți mulțumim că ne-ai dat cheile împărăției cerurilor, ca să putem închide porțile Hadesului și să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în biserică! Facă-se voia Ta în și prin biserică! Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că biserica este adusă la viață prin autoritatea împărăției, iar biserica aduce împărăția. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi compania credincioșilor care permit împărăției cerurilor să-și afirme autoritatea asupra lor, astfel încât să putem fi zidiți în biserică! Vrem nu doar să Te savurăm ca viața noastră, ci și mai mult, să fim sub domnia cerească astăzi, pentru a putea trăi în realitatea împărăției așa cum trăim viața de biserică! Amin, Doamne, câștigă biserica nu doar în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și ca împărăție a lui Dumnezeu în experiența noastră de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom Produces the Church and the Church Brings in the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Savurarea Cristosului atotinclusiv rezultă în biserică în calitate de templu și cetatea lui Dumnezeu

22/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rezultatul savurării și experimentării lui Cristos ca țară bună atotinclusivă este biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu (templul lui Dumnezeu) și cetatea lui Dumnezeu (împărăția lui Dumnezeu) pentru ca El să aibă o expresie corporativă pe pământ și pentru ca El să aibă stăpânire prin biserică. Amin!

Fiind aceia care învață să trăiască o viață de a-L savura pe Cristos ca țară bună zi de zi, suntem treptat zidiți pentru a fi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu, locul Său de locuință și cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm zilnic pe Domnul ca har, luându-L drept sursă de viață și de alimentare în toate lucrurile.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, vom putea să suportăm orice fel de tratament și să trăim în orice fel de mediu pentru că Îl avem pe Cristos ca har în noi și cu noi.

Fie ca Domnul să ne arate cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu, care să ne permită Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv, reprezentat de țara bună.

Zilnic trebuie să trăim o viață de osteneală personală asupra lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm la întâlnirile bisericii, să Îl putem savura în mod colectiv, împreună cu sfinții, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu este ca noi Îl savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație.

Dacă facem asta, dacă ne ostenim zilnic asupra lui Domnul, exersându-ne duhul pentru a-L contacta și experimenta pe El, vom avea mâinile pline de produsele lui Cristos când vom veni la adunările bisericii. Amin!

Fie ca noi să aspirăm să fim creștinii normali de astăzi, cei biruitori, cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos ca țara lor bună, pentru ca ei să Îl savureze pe Cristos ca savurarea lor! Fie ca noi să tratăm temeinic cu păcatele și să ne menținem părtășia cu Domnul.

Fie ca noi să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul Domnului și să trăim în prezența, chipul, a lui Isus Cristos în duhul nostru.

De asemenea, vrem să-L primim pe Cristos ca har și să-I permitem Domnului să zdrobească și să dărâme orice lucru natural din noi, astfel încât El să ne constituie Sine Însuși și să ne reconstruiască cu Trinitatea Divină. Amin!

Când Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos zi de zi, vom fi plini de bogățiile lui Cristos și ne vom întâlni împreună pentru a avea o expoziție bogată a bogățiilor lui Cristos, pentru că fiecare dintre noi îl va aduce pe Cristosul asupra căruia ne-am ostenit pentru a-L să prezintă-L sfinţilor.

Vom avea ceva de vorbit în cadrul întrunirilor ca o jertfă de voință liberă către Dumnezeu și o provizie pentru sfinți. Amin!

Trebuie să ne întâlnim cu copiii Domnului pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales – în duhul nostru contopit și pe terenul unic al unității.

Păstrăm unitatea Trupului lui Cristos pe terenul autentic al unității. Ne adunăm pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales, care este locul în care este duhul nostru, pe terenul unic al unității și cu Cristos ca ofrande. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem că rezultatul savurării de către noi a bogățiilor Cristosului atotinclusiv ca țară bună este biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu și cetatea lui Dumnezeu.

Rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu

În 1 Împ. 8:48, Solomon s-a rugat lui Iehova ca, dacă poporul lui Israel se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu din toată inima și sufletul lor în țara vrăjmașilor lor și se roagă către țara lor și către casa și cetatea lui Dumnezeu, Domnul să-i asculte.

Aici vedem trei lucruri: țara, casa și cetatea lui Dumnezeu. Țara Sfântă îl reprezintă pe Cristos ca fiind partea alocată de Dumnezeu nouă, credincioșilor în Cristos.

Cetatea sfântă semnifică împărăția lui Dumnezeu în Cristos (Ps. 48:1-2), iar templul sfânt semnifică casa lui Dumnezeu, biserica, pe pământ (Efes. 2:21; 1 Tim. 3:15).

Când noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm și experimentăm Cristosul atotinclusiv ca țară bună cu toate bogățiile Sale de nepătruns, vom deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

Când ne adunăm ca biserică și Îl savurăm pe Domnul, exprimând bogățiile Sale care au fost introduse în noi și experimentate de către noi, biserica este templul lui Dumnezeu pentru locuința Sa și cetatea lui Dumnezeu pentru împărăția și stăpânirea Sa pe pământ.

Când poporul lui Dumnezeu Îl savurează pe Cristos și Îl experimentează, când se împărtășesc din bogățiile Sale și El devine real pentru ei în viața lor de zi cu zi, Dumnezeu este localizat: El poate fi găsit printre sfinți.

Când sfinții se adună și toți au ceva din Cristos de revărsat altora la adunările bisericii, Dumnezeu este printre ei și chiar și cei necredincioși vor fi convinși, căzând cu fața la pământ înaintea Domnului (1 Cor. 14).

Ei vor mărturisi că biserica este locuința lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, o entitate zidită cu Cristos contopită și contopită cu atât de mulți credincioși.

El Îl savurează pe ei, iar ei Îl iau drept viața lor și totul al lor; sfinții Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv ca țara lor bună, rezultatul acestei savurări este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem creștini, ceva din Cristos.

Dimineața mâncăm puțin din Cristos, iar seara ne împărtășim din nou cu puțin din El. Zi de zi Îl mâncăm pe Cristos și Îl bem, iar Cristos este treptat digerat de noi și contopit cu noi, astfel încât noi și Cristos să devenim una.

Apoi, când ne întâlnim cu alți credincioși în Cristos care au făcut același lucru, Îl aducem pe Cristos la întâlnire și alții îl aduc și ei pe Cristos.

Nu ne putem abține: oriunde mergem, Îl aducem pe Cristos cu noi și Îl etalăm pe Cristos.

Când alții ne văd, vorbesc cu noi și se întâlnesc cu noi, ei Îl văd pe Cristos în noi și noi vorbim despre Cristos, Îl arătăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos împreună.

Aceasta este biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

În biserică în calitate de templu și locuință a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl slujim împreună pe Dumnezeu și avem prezența lui Dumnezeu.

Însă, biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu trebuie să fie lărgită și întărită; ea trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ.

Când Îl savurăm pe Cristos încetul cu încetul, zi de zi, când ne împărtășim din bogățiile Lui în duh, ne supunem spontan lui Dumnezeu și unii altora.

Nu ne vom mai certa cu alții, nici nu ne vom lupta cu ei.

Mai degrabă, mâncarea, băutura și savurarea noastră din Cristos ne vor face să fim aduși sub același cap în Cristos și ne vom supune lui Cristos ca Cap al nostru și, de asemenea, unii altora în Trupul lui Cristos.

Când avem o asemenea supunere între noi, când Îl savurăm și îl experimentăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora, vom avea nu numai biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și mai mult, biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale, vom deveni biserica în calitate de casă și cetate al lui Dumnezeu; devenim biserica în calitate de expresie corporativă a lui Dumnezeu și, de asemenea, ca împărăție a Lui, pentru ca El să aibă stăpânire peste pământ.

Ceea ce caută Domnul printre noi astăzi este să învățăm Îl savurăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L aplicăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem crește continuu în viață și să-L experimentăm și Îl savurăm pe El într-o asemenea măsură încât să devenim biserica în calitate de templu şi cetatea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru printre noi, biserica atât ca și casă a lui Dumnezeu (Efeseni 2:21-22) cât și ca împărăție a lui Dumnezeu (Romani 14:17) pentru ca El să aibă o expresie corporativă și să-și exercite stăpânirea asupra pământului.

Fie ca noi să creștem continuu în experiența și savurarea noastră din Cristos, aplicându-L pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, până când vom deveni cu toții biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vrem Te savurăm pe Tine cu toate bogățiile Tale de nepătruns, pentru ca Tu să câștigi biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm zilnic, exersându-ne duhul, astfel încât Te savurăm și să Te experimentăm cu toate bogățiile Tale. Distribuie-Te mai mult întru noi astăzi. Păstrează-ne în savurarea lui Cristos în toate lucrurile și în toate situațiile. Vrem să vă fim credincioși să învățăm prin harul Tău cum Îl savurăm pe Cristos, cum să-L experimentăm pe Cristos și cum să-L aplicăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să creștem cu toții în experiența și savurarea noastră din Cristos, până când vom deveni biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și cetate al lui Dumnezeu! Fie ca biserica de astăzi să fie nu numai locuința lui Dumnezeu pentru ca El să găsească odihnă și să fie exprimat, ci și mai mult, cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne Isuse, câștigă biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu printre noi astăzi!

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi

Conform întegii revelații din Cuvântul lui Dumnezeu, centrul planului lui Dumnezeu este Cristos și biserica; centrul economiei lui Dumnezeu nu este altceva decât Cristos și lărgirea Sa, biserica.

În Vechiul Testament, țara cu templul și cetatea său erau centrul planului lui Dumnezeu (vezi 1 Împ. 8:48 și nota de subsol 1 din Biblia Versiunea Recâștigării), iar în Noul Testament, Cristosul atotinclusiv cu biserica este centrul planului lui Dumnezeu.

Țara este Cristos Însuși, iar templul și cetatea sunt plinătatea lui Cristos, biserica, care este Trupul Său (Efeseni 1:22-23; 2:21-22).

Templul este în principal pentru exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca El să aibă o locuință și un loc de locuit.

Cetatea lui Dumnezeu este pentru stăpânirea lui Dumnezeu. Biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu, împlinește țelul etern al lui Dumnezeu, așa cum se spune în Geneza 1:26 – ca El să-și câștige chipul și stăpânirea prin om.

Când privim biserica în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, vedem în principal că biserica este locuința Sa și aici avem prezența Lui.

În Psalmi, există opt caracteristici principale ale bisericii în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu.

În primul rând, casa lui Dumnezeu este locul prezenței lui Dumnezeu, care este gloria lui Dumnezeu (Psalmul 26:8; 29:9), frumusețea lui Dumnezeu (27:4, 8) și bogăția lui Dumnezeu (36:8-9).

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, vedem gloria lui Dumnezeu, savurăm frumusețea Sa și ne împărtășim din bogățiile Lui în duh.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul revelației și a răspunsului lui Dumnezeu (73:16-17; 3:4; 18:6).

Când venim la adunările bisericii și ne exersăm duhul, primim revelația lui Dumnezeu și avem răspunsul Lui la problemele și necazurile noastre.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, este ascunzătoarea noastră (27:5; 31:20; 84:3).

Ne putem ascunde în Domnul și în biserică în calitate de casa lui Dumnezeu și aici suntem protejați de dușman.

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, suntem într-un loc unde putem fi sădiți, înfloriți și aducem roade (Ps. 92:13-14).

Suntem atât de fericiți în acest loc minunat, în grădina care crește în harul Său; aici, în casa lui Dumnezeu, suntem sădiți ca niște plante, înflorim și aducem roade în grădina lui Dumnezeu, crescând din belșug prin harul Său.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul izvoarelor (87:7).

În afara casei lui Dumnezeu este un loc uscat, dar în casa Lui avem multe izvoare de băut.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul în care suntem întăriți (68:35; 96:6).

Dumnezeu ne dă putere din sanctuarele Sale și El dă putere și tărie poporului Său din biserica Sa. Amin!

În casa lui Dumnezeu, suntem în locul potrivit pentru a fi contopiți cu Dumnezeu (92:10), iar în biserică, Îl savurăm pe Dumnezeu ca parte a noastră (73:26). Amin!

În ceea ce privește biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu, cetatea lui Dumnezeu, vedem în principal autoritatea lui Dumnezeu, pentru că în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, El își exercită autoritatea.

Biserica, ca cetate a lui Dumnezeu, este o cetate puternică, cetatea marelui Împărat (31:21; 48:2).

Aleluia, în cetatea lui Dumnezeu este un râu cu pâraie de bucurie (46:4-5)! Rezultatul savurării noastre din Cristos ca țară bună este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu; în cetatea lui Dumnezeu este un râu care râuri ne bucură!

Dumnezeu este cunoscut în ea și este El o retragere înaltă în ea (48:3). Ca cetate a lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, biserica este o groază pentru vrăjmaș (vv. 3-6; 76:2-3).

Biserica în calitate de cetate a lui Dumnezeu este desăvârșirea frumuseții (50:2), iar ea este țelul plăcerii bune a lui Dumnezeu (51:18).

Tronurile judecății sunt așezate în cetatea lui Dumnezeu (122:5), iar Domnul îi binecuvântează pe alții din ea și este binecuvântat din ea (134:3; 135:21).

Rezultatul suprem al savurării noastre din Cristos ca țară bună este încorporarea divină-umană a Dumnezeului Triunic procesat cu poporul Său tripartit regenerat, transformat și glorificat ca locuință eternă și împărăție a lui Dumnezeu (Apoc. 21:3, 22; 22:5). Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim și Te savurăm! Suntem plini de bucurie, pentru că ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune. Cât de mult ne place să fim aici, în biserică în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu! Aici Îl savurăm pe Dumnezeu împreună cu toți sfinții și suntem în împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, savurăm prezența Ta, slava Ta, revelația Ta și răspunsul Tău în biserica în calitate de casa lui Dumnezeu astăzi. Te luăm ca ascunzătoarea noastră. Suntem întăriți, udați, contopiți cu Dumnezeu și umpluți de Tine ca porțiune a noastră în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu. Slavă Domnului, noi devenim biserica în calitate de cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, domnește și stăpânește în noi astăzi. Fă-Te cunoscut nouă și prin noi. Să vină împărăția Ta și să se facă voia Ta pe pământ. Îndeplinește-ți scopul etern în noi și prin noi. Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în savurarea Ta ca fiind Cristosul atotinclusiv, astfel încât să putem deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu!