biserica este împărăția

Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica

11/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu, iar această viață produce biserica; evanghelia aduce viața divină, care este împărăția, iar această viață divină cu domeniul ei produce biserica, unde trăim astăzi.

Aleluia pentru biserică și pentru împărăție! Săptămâna aceasta venim la subiectul Împărăția și biserica.

Vrem să ne deschidem Domnului ca El să strălucească asupra noastră, astfel încât să putem vedea nu numai diferența dintre împărăție și biserică, ci și cum sunt legate împărăția lui Dumnezeu și biserica.

Care este relația dintre împărăția lui Dumnezeu și biserică? O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale să strălucești asupra noastră și să ne descoperi pentru a vedea ce este împărăția lui Dumnezeu, ce este biserica și care este relația dintre împărăție și biserică!

În creștinismul de astăzi, conceptul general este că împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt separate. Mulți cred că împărăția este ceva în viitor, în timp ce biserica este ceva astăzi.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, astfel încât El să ne lumineze și să ne călăuzească, în calitate de Duh al realității, în toată realitatea a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu, a ceea ce este biserica și care e relația dintre cele două.

Nu putem separa împărăția de biserică și biserica de împărăție. Aceste două aspecte sunt intim legate și nu pot exista una fără cealaltă. Împărăția lui Dumnezeu nu poate exista fără biserică și biserica nu poate exista fără împărăția lui Dumnezeu.

De fapt, dacă vrem să înțelegem și să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că împărăția de astăzi este biserica. împărăția nu este doar o epocă care va veni în viitor, după epoca harului.

Când Domnul Isus a venit și a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, El nu vorbea doar despre ceva din viitor. Există un aspect al împărăției care se va împlini în viitor, dar, în cea mai mare parte, în ceea ce ne privește pe noi, împărăția este chiar acum.

Împărăția lui Dumnezeu este aici; împărăția lui Dumnezeu este intim legată de biserică. De fapt, împărăția lui Dumnezeu este biserica de astăzi. Biserica nu poate exista fără împărăție, deoarece realitatea bisericii este împărăția.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune și a înlătura orice concepte pe care le-am putea avea cu privire la împărăția lui Dumnezeu și la biserică.

Fie ca noi să vedem clar că împărăția lui Dumnezeu este biserica de astăzi. Biserica nu poate exista fără împărăție, deoarece realitatea bisericii este împărăția. Împărăția este realitatea bisericii.

Poate că acesta este ceva nou pentru noi, ceva chiar străin nouă, dar pe măsură ce Domnul ne dezvăluie și El strălucește asupra cuvântului Său cu privire la acest lucru, vom vedea acest lucru mai clar.

Biserica este creșterea lui Cristos în viață, împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație

Biserica de astăzi este creșterea lui Cristos în viață. Împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație.

În Marcu 4:26-29, Domnul Isus ne-a spus parabola semănătorului, zicând că așa este împărăția lui Dumnezeu astăzi, ca atunci când un om aruncă sămânță pe pământ și această sămânță crește, încolțește și se înmulțește.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este creșterea lui Cristos în pământul inimii noastre. Cristos trebuie să crească și noi trebuie să ne micșorăm (Ioan 3:29-30). El nu trebuie să crească în Sine Însuși; El este mare, universal mare și este spațios în mod etern.

El este atât de mare încât umple întregul univers. El este totul și în toți și trebuie să crească în noi, în tine și în mine.

Creșterea Lui în viață în noi este biserica. Biserica astăzi este creșterea lui Cristos în viață. Când Domnul Isus crești în noi ca viață, când El crești în noi, noi devenim biserica. Creșterea lui Cristos în noi în viață este biserica.

Există un alt aspect al creșterii lui Cristos, care este creșterea Sa în administrație; aceasta este împărăția eternă a lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a vorbit întotdeauna despre aceste două aspecte: aspectul creșterii în viață și aspectul creșterii în administrația Sa. Ce este administrația? Administrația se referă la ceea ce Dumnezeu vrea să îndeplinească, planul Său, scopul Său; în acest scop, El are o administrație.

Când Cristos a venit pe pământ acum două mii de ani, El a trăit viața lui Dumnezeu pe pământ ca om și a exercitat, de asemenea, administrația lui Dumnezeu pentru a reprezenta voia lui Dumnezeu.

Această persoană individuală, Isus Cristos, L-a trăit și L-a exprimat pe Dumnezeu ca viață și a exercitat, de asemenea, autoritatea lui Dumnezeu pentru a-Și îndeplini administrația.

Apoi El a mers la cruce pentru a muri și, pe cruce, a creat omul nou și a fost lărgit și extins pentru a deveni Trupul lui Cristos. Astăzi, biserica există pe pământ ca creștere a lui Cristos în viața Sa.

Când credem în Domnul Isus, primim viața Lui și devenim creșterea Lui în viață, căci viața Lui este reprodusă în noi. Prin predicarea evangheliei, viața divină a fost împărțită în ființa noastră și noi am devenit creșterea vieții lui Cristos pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos.

Pe măsură ce viața Sa crește în noi, suntem aduși sub același Cap în Cristos, Îl întronăm în ființa noastră și venim sub guvernarea Lui.

Pe de o parte, Cristos crești în noi în aspectul vieții, căci noi creștem în viață zi de zi. Pe de altă parte, Cristos crești în noi în aspectul administrației, căci împărăția Lui crești în noi și noi ajungem sub domnia și guvernarea Sa. În cele din urmă, împărăția Sa va crești într-o asemenea măsură încât toate împărățiile umane vor fi distruse.

În Daniel 2:34-35 îl vedem pe Cristos ca o piatră tăiată fără mâini, care a venit și a lovit marele chip uman de la picioarele lui, zdrobindu-l și pulverizându-l, iar această piatră – Cristos ca împărăția lui Dumnezeu – a crescut și s-a făcut un munte mare care umplea tot pământul.

Acesta este Cristos crescând în aspectul administrației Sale. În viață, Cristos crește pentru a produce biserica; în administrație, El crește pentru a deveni împărăția (Ioan 3:15, 29a, 30a; Daniel 2:34-35, 44).

Biserica de astăzi este creșterea lui Cristos în viață, dar împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație. Cristos nu este doar biserica – creșterea Lui în aspectul vieții, ci și împărăția lui Dumnezeu – creșterea Lui în aspectul administrației.

Cristos nu este doar biserica, ci și împărăția lui Dumnezeu; atât biserica, cât și împărăția lui Dumnezeu sunt creșterea Lui (1 Corinteni 12:12; Luca 17:21; Marcu 4:26-29).

Ambele sunt o persoană minunată – Isus Cristos, dar nu doar în Sine ca individ, ci în Sine fiind mărit ca persoană corporativă – în aspectele vieții lui Dumnezeu și ale împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, crești în noi în aspectul vieții, ca să putem fi biserica, creșterea lui Dumnezeu în viață! Amin, Doamne, crești în noi astăzi. Ne deschidem Ție. Fie ca elementul lui Dumnezeu din noi să crească. Fie ca Tu să crești și fie ca noi să ne micșorăm, ca să putem fi biserica în calitate de lărgire a lui Dumnezeu! Aleluia, noi, ca biserică, suntem creșterea lui Cristos în viață, ca viața Sa să fie exprimată prin noi! Amin, Doamne, fie ca Tu să crești în noi și să fii exprimat prin noi. Fie ca sămânța vieții să crească în solul inimii noastre până când va aduce rod spre glorificarea lui Dumnezeu! Doamne, sporește în noi în aspectul administrației, ca să putem fi împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Vie împărăția Ta în noi. Te luăm ca Domn și Împărat al nostru și ne supunem Ție. Fii pe tronul din centrul ființei noastre. Aleluia, Cristos este Domnul și într-o zi El va veni ca o piatră tăiată fără mâini pentru a lovi guvernarea umană, a o distruge și a crește pentru a fi împărăția lui Dumnezeu care umple întregul pământ!

Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica

Când Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat ca om, El a venit și a predicat evanghelia împărăției, proclamând că toți trebuie să se pocăiască, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat (Matei 4:23).

În Matei 4 ni se spune că Domnul Isus a umblat prin toată Galileea, proclamând evanghelia împărăției. Mai târziu, în Matei 16:18-19, Domnul a profețit că El va zidi biserica Sa; înainte de a putea zidi biserica, El trebuia să predice evanghelia împărăției.

Evanghelia împărăției este sursa bisericii. Fără predicarea evangheliei împărăției pentru a semăna sămânța împărăției, nu pot exista credincioși care să constituie biserica.

În ceea ce privește evanghelia, suntem cu toții familiarizați cu evanghelia dragostei și harului lui Dumnezeu, dar, de fapt, nu dragostea și harul lui Dumnezeu sunt elementele de bază al evangheliei, ci împărăția lui Dumnezeu.

Noul Testament începe cu venirea lui Ioan Botezătorul și proclamând împărăția lui Dumnezeu. El a anunțat că împărăția lui Dumnezeu se apropie. Apoi, Domnul Isus a urmat și a repetat același lucru.

Astăzi, mulți creștini cred că evanghelia este în domeniul dragostei și al harului pentru iertarea păcatelor, astfel încât să ne pocăim și să mergem în rai. De fapt, când citești Noul Testament, vezi clar că, atunci când evanghelia a fost predicată, ea era legată de împărăția lui Dumnezeu.

De ce? Pentru că evanghelia trebuie proclamată pentru a aduce nu numai păcătoșii, ci și pe cei răzvrătiți înapoi la Dumnezeu. Omul a căzut în principal pentru că devenise răzvrătit; a căzut din poziția corectă pe care o avea omul față de Dumnezeu. Așadar, omul trebuie adus înapoi pentru a fi îndreptat spre rânduiala lui Dumnezeu, spre împărăție.

Matei 24:14 vorbește despre evanghelia împărăției care este predicată ca o mărturie întregului pământ locuit, și atunci va veni sfârșitul.

Putem spune că, într-un fel, evanghelia harului și a dragostei a fost predicată de mulți misionari în ultimele câteva sute de ani în întreaga lume, dar există încă nevoie de predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, pentru ca păcătoșii să se pocăiască și să creadă, să se împace cu Dumnezeu și să vină în împărăția lui Dumnezeu.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (Ioan 3:3, 5; Matei 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46). Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu al vieții; nu este doar un domeniu al administrației și al guvernării, ci și domeniul vieții divine.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Putem intra în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos; când ne pocăim și credem, primim viața divină și suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu (Ioan 3:3, 6).

Viața lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu sunt sinonime; pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să primim viața lui Dumnezeu. Împărăția este domeniul vieții pentru ca noi să ne mișcăm, să domnim și să guvernăm, astfel încât viața să-și poată îndeplini scopul, iar acest domeniu este împărăția.

Pentru ca viața lui Dumnezeu să se miște, să funcționeze și să crească, trebuie să existe un domeniu adecvat. Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are domeniul ei, care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Timotei 1:10).

Când primim viața divină auzind evanghelia, intrăm în împărăția lui Dumnezeu; devenim cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și ajungem sub stăpânirea lui Dumnezeu. Primind viața divină, devenim parte a împărăției lui Dumnezeu.

Viața lui Dumnezeu produce biserica. Biserica este produsul vieții lui Dumnezeu; când primim viața lui Dumnezeu, devenim biserica. Viața divină este împărăția lui Dumnezeu, iar această viață produce biserica. Amin!

Evanghelia împărăției aduce la viață biserica, deoarece împărăția este însăși viața, iar biserica este rezultatul vieții (Matei 4:23; Faptele Apostolilor 8:12). Amin! Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica. Biserica este rezultatul vieții divine; viața divină care vine în noi ne produce pe noi ca biserică.

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască și să creadă în Domnul pentru a primi viața Lui divină și a face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Când alții primesc viața lui Dumnezeu și fac parte din împărăția lui Dumnezeu, ei sunt produși ca biserică, creșterea lui Cristos ca viață. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta divină, astfel încât să putem face parte din împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, prin pocăință și credință, am primit viața lui Dumnezeu și acum suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Evanghelia aduce împărăția lui Dumnezeu, iar Evanghelia aduce în ființă biserica lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim aici, în biserică, savurând viața Ta și permițând vieții Tale să crească în noi. Vrem să fim cei care predică Evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască și să creadă că primesc viața lui Dumnezeu și să facă parte din împărăția lui Dumnezeu! Fie ca mulți păcătoși să experimenteze nașterea din nou pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, posedând viața lui Dumnezeu! Aleluia, avem viața divină pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu și suntem creați pentru a fi biserica! Amin, Doamne, fie ca să vedem că Evanghelia împărăției aduce la naștere biserica, deoarece împărăția este însăși viața, iar biserica este rezultatul vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel Brings in the Life of God, the Kingdom of God, which Produces the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ

24/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu; bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Al treilea lucru principal pe care-l vedem în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să predice Evanghelia, El a predicat Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. El a venit să aducă o altă împărăție, nu împărăția pământească sau împărăția mesianică, ci împărăția lui Dumnezeu.

În Evanghelii, vedem din nou și din nou cum Domnul a zis: Pocăiți-vă, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Ucenicii lui au crezut că El vorbea despre împărăția restaurată a lui Israel, unde Domnul Isus va fi Împărat; însă El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, domeniul speciei lui Dumnezeu, domeniul vieții divine.

Din nefericire, deoarece ucenicii se aflau în domeniul natural și nu aveau Duhul care îi călăuzește în toată realitatea a ceea ce este Cristos, ei nu puteau înțelege în acel moment. Deci Domnul a trebuit să mai rămână câteva zile după învierea Sa pentru a-i învăța lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3).

După ce El a devenit Duhul dătător de viață și a venit în înviere pentru a Se sufla pe Sine în credincioșii Săi, Duhul a intrat în credincioși și ei au început să înțeleagă despre ce vorbea Domnul.

Într-un fel, multor creștini le-ar fi plăcut să trăiască în timpul Domnului Isus, să fie cu El și să-L vadă, să fie martori la miracolele pe care le-a făcut și să asculte cuvintele Sale. Dar într-un alt sens, toți cei care au fost cu Domnul când era pe pământ, înainte de învierea Sa, nu puteau decât să-L vadă și să-L audă, dar nu L-au putut primi.

În vremea aceea, împărăția lui Dumnezeu se apropiase, căci Însuși Domnul Isus este împărăția lui Dumnezeu, dar împărăția nu a venit în ei. Domnul Isus a spus multe lucruri când a fost pe pământ și a dat hotărârile împărăției în Mat. 5-7, El a vorbit despre tainele împărăției și ne-a vorbit despre realitatea, înfățișarea și manifestarea împărăției.

Dar toate aceste lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu sunt făcute reale pentru noi, credincioșii în Cristos, prin Cristos Însuși ca Duhul care vine în duhul nostru pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Iată de ce Domnul Isus, după ce a înviat din morți, nu s-a înălțat public la cer imediat; El a întârziat, a rămas cu ucenicii câteva zile și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu. El le-a deschis înțelegerea și i-a călăuzit în tainele împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu e Domnul Isus Cristos ca viața divină care crește și se răspândește în credincioșii Săi

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3; 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31).

Faptul că Cristos cel înviat, prin arătarea Sa apostolilor într-o perioadă de patruzeci de zile, le-a vorbit „lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3), indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în urma botezului lor după Ziua Cincizecimii.

Timp de patruzeci de zile, înainte de înălțarea Sa, Cristos a rămas cu ucenicii, apărând și dispărând printre ei, și le-a vorbit despre lucrurile împărăției lui Dumnezeu. Centrul slujbei apostolilor era împărăția lui Dumnezeu. Lucrarea lor, însărcinarea lor, era să spună lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Chiar dacă ucenicii au auzit de la Domnul Isus cu privire la împărăția lui Dumnezeu înainte de moartea și învierea Sa, ei nu au fost capabili să înțeleagă ceea ce Domnul, în calitate de Învățător al lor, îi învăța, pentru că El nu era în ei ca Duh care să-i călăuzească în această realitate.

Deci Domnul a repetat învățătura Sa în cele patruzeci de zile dintre învierea Sa și înălțarea Sa; de data aceasta, ei au avut înțelegerea spirituală pentru a vedea și înțelege împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să înțelegem împărăția lui Dumnezeu și să cunoaștem această Împărăție avem nevoie de percepție spirituală, înțelegere spirituală.

În Ioan 20:22, Domnul Isus Sa suflat pe Sine în ucenicii Săi ca Duh care dă viață și, ca rezultat, acum ei pot înțelege și cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, nu putem vedea sau cunoaște împărăția lui Dumnezeu; însă când Îl primim pe Cristos ca viață, când ne pocăim și credem în Domnul Isus, obținem o înțelegere spirituală a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu.

Duhul dătător de viață din noi ne face capabili să înțelegem vorbirea Domnului cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este o împărăție materială vizibilă cu ochii umani; mai degrabă, este o împărăție a vieții divine.

Nu este ceva exterior, ci ceva interior, Cristos ca viață în credincioșii Săi, crescând în ei, răspândindu-se în ei și crescând în ei, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Dacă citim Noul Testament, vom vedea că împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material vizibil. Dimpotrivă, împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși (Luca 17:20-21).

Ceea ce au predicat ucenicii și despre ce vorbim astăzi nu este o împărăție exterioară cu un împărat puternic; predicăm o persoană, pe Isus Cristos Însuși, care este sămânța vieții care se semănează pe Sine în credincioșii Săi pentru a crește și a se dezvolta în ei într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Împărăția lui Dumnezeu este propagarea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa. Mai mult, împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toată binecuvântarea și savurarea ei.

Scopul Evangheliei lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Pentru a intra în această împărăție, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie (Marcu 1:15) pentru ca păcatele să le fie iertate și să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Ioan 3:3, 5). Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, avem parte din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii care vor birui să o moștenească și să o savureze în epoca împărăției care va veni (vezi 1 Cor. 6:9-1; Gal. 5:21; Efes. 5:5) pentru ca ei să domnească cu Cristos timp de o mie de ani (Apoc. 20:4, 5).

Vrem să fim credincioșii biruitori, care împărtășesc împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în împărăția viitoare. Amin!

Apoi, ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții veșnice a lui Dumnezeu pentru toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu pentru a savura în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apoc. 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Realitatea bisericii adusă de viața de înviere a lui Cristos prin Evanghelie (1 Cor. 4:15) este împărăția lui Dumnezeu. Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare (Ioan 3:5) și această împărăție se dezvoltă în noi prin creșterea noastră în viața divină (2 Pet. 1:3-11). Amin!

Fie ca noi să fim cei care creștem zilnic în Domnul, zi de zi, permițându-I Domnului să crească în noi și să Se dezvolte în noi.

Fie ca noi să realizăm că împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, Mântuitorul Însuși, ca sămânță a vieții semănată în noi, credincioșii în Cristos ca popor ales al lui Dumnezeu (Marcu 4:3, 26) să crească în noi și să se dezvolte în noi într-un domeniu peste care Dumnezeu poate domni ca împărăție în viața Sa divină.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu pentru a crește în noi, a Te dezvolta în noi și a crește în noi până când Tu vei câștiga un domeniu în noi peste care Tu poți domni și guverna. Amin, Doamne, ne deschidem Ție! Crești mai mult în noi astăzi. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră interioară. Așează-Ți tronul în inima noastră. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am intrat în împărăția lui Dumnezeu pocăindu-ne și crezând în Domnul Isus! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim astăzi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, ca să putem intra în manifestarea ei în epoca viitoare! Amin, Doamne, aspirăm să fim credincioșii biruitori care vor moșteni și vor savura împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! Doamne, crești în noi astăzi. Dezvoltă-Te în noi. Crești în ființa noastră. Răspândește-te în toate părțile sufletului nostru și fă-ți domiciliul în inima noastră pentru ca împărăția Ta să vină în noi!

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, unii credincioși și necredincioși cred că acesta este ceva ce va veni în viitor; unii chiar cred că împărăția a fost „suspendată” și că în epoca viitor împărăția va veni din nou. Cu toate acestea, conform revelației divine din Biblie, împărăția lui Dumnezeu de astăzi este biserica.

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună; bisericile produse prin propagarea lui Cristos înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Fapte 14:22; 20:25).

Într-un aspect, biserica de astăzi este casa noastră și este, de asemenea, casa lui Dumnezeu; aici suntem în odihnă, Îl savurăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne savurează pe noi. Cât de minunat este să fii în biserică ca împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în creșterea noastră în viață pentru a ne da seama că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Da, viața de biserică este casa lui Dumnezeu și casa noastră, dar în același timp, în casa lui Dumnezeu astăzi suntem conduși de Dumnezeu pentru a fi în împărăția Sa. Trăim viața de biserică sub stăpânirea împărăției lui Dumnezeu.

Bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat; bisericile nu sunt diferite de împărăție, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca aceasta să ne pătrundă pentru a deveni parte din realizarea noastră interioară.

Fie ca noi să avem o înțelegere mai profundă și mai largă a ceea ce înseamnă să fii într-o biserică locală. Suntem în bisericile locale – suntem în împărăția lui Dumnezeu!

Cristos cel înviat, care Se propagă pe Sine în înălțarea Sa, prin Duhul și prin ucenici, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este extinderea Sa (Fapte 1:8; 8:12). Împărăția lui Dumnezeu nu este altceva decât extinderea, creșterea și dezvoltarea lui Cristos în umanitate.

Când Cristos a fost pe pământ, El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu; când El a devenit Duhul și Sa întors ca Duh, El a început să se propage pe Sine în omenire și El o face ca Duh și prin ucenici. Rezultatul faptului că Cristos se propagă pe Sine însuși ca Duh prin ucenici, reproducerea lui Cristos, sunt bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Bisericile de astăzi sunt expansiunea lui Cristos; El a venit să se semene pe Sine însuși ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu – așa cum este revelat în Evanghelii (Marcu 4:3, 26). În Evanghelii ceea ce vedem este pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; în cartea Faptele Apostolilor, vedem propagarea acestei sămințe pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu (Fapte 8:1, 12; 13:1-4).

Cristosul care S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în Evanghelii Se răspândește și se propagă acum ca sămânță a vieții pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu.

Mulțumim Domnului că noi astăzi, în biserici, suntem în împărăția lui Dumnezeu și în locuința Tatălui; noi declarăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie, iar Cristos se extinde în umanitate.

Astăzi suntem încă în cartea Faptele Apostolilor; această carte nu are sfârșit, pentru că ultima parte a acestei cărți vorbește despre cum a vorbit Pavel despre împărăția lui Dumnezeu în locuința lui închiriată din Roma.

Mulțumim Domnului că astăzi în bisericile locale ne aflăm în împărăția lui Dumnezeu și Îl luăm pe Cristos ca viață și, de asemenea, ca Împărat! Noi, în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și extindem împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 1:9, 11).

Pe măsură ce vorbim cu vecinii și colegii noștri, sau chiar cu oamenii din magazin atunci când ne facem cumpărăturile, Îl putem administra pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu, astfel încât El să fie sădit în ei și să crească în ei pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care El poate domni și guverna.

Cei care primesc Evanghelia și cred în Domnul devin parte din extinderea lui Cristos, creșterea lui Cristos, bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului, bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună! Amin, Doamne, să vedem că bisericile produse prin propagarea Cristosului înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să realizăm că biserica nu este doar casa Tatălui unde savurăm prezența Sa și de dulcea Sa vizitare în dragoste, ci și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin, Doamne, Îți permitem cu toții să te extinzi în ființa noastră. Îți dăm terenul pentru a crește în noi până când vei avea un domeniu în noi peste care poți domni și guverna. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a domni și de a guverna în sfinții din viața de biserică. Fie ca Dumnezeu să fie Cel care domnește și guvernează în biserică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Crește în noi, Doamne, și răspândește-te în ființa noastră; stăpânește și domnește în noi pentru biserică, împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru prin vorbirea și trăirea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Churches Produced by the Propagation of Christ are the Kingdom of God on the Earth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică, pierzându-ne viața-suflet pentru Domnul

27/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Experimentăm transfigurarea astăzi în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci doar în domeniul transfigurării; dacă astăzi suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta transfigurarea și viața de biserică va experimenta o trezire. Amin!

Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi și Se dezvoltă în noi pentru a fi un domeniu în care Dumnezeu poate domni și domni.

Pe de altă parte, în mod corporativ, împărăția lui Dumnezeu este viața de biserică de astăzi; totuși, viața de biserică nu poate fi în viața noastră naturală, ci în domeniul transfigurării. De dragul Domnului și de dragul vieții de biserică, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, pentru ca El să ne răsplătească cu savurarea Sa și pentru ca biserica să experimenteze o trezire.

A renega sinele și a ne pierde viața-suflet înseamnă a da o lovitură de moarte vrăjmașului, deci a face lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este dublă: pe de o parte, El vrea să-și câștige expresia corporativă și, pe de altă parte, are nevoie de un grup de oameni care să îl trateze pe dușmanul Său.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi și să ne împărtășim din bogățiile Sale, dându-I mai mult teren în inima noastră și pe tot parcursul zilei, pentru ca El să crească în noi. Împărăția Lui trebuie să se extindă în noi, pentru ca El să conducă și să domnească în ființa noastră.

Pe de altă parte, trebuie să-l facem pe Satan să sufere o pierdere fatală, plătind prețul pentru a renega sinele și a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului. Dacă ne păstrăm sinele, dacă nu ne pierdem savurarea sufletească astăzi, Satan încă mai are teren în ființa noastră și nu suntem pe deplin una cu Domnul pentru a-l trata pe dușmanul Său.

Pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să abandonăm cu desăvârșire sinele și să-i refuzăm sufletului savurarea sa în această epocă. Dacă suntem persoane cu mintea dublă, nu vom putea niciodată să tratăm cu Satan într-un mod amănunțit.

Când îl tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, nu putem lăsa nici măcar o mică bucată de teren pentru noi înșine. Fie ca noi să fim cei care Îl savurăm pe Domnul într-o asemenea măsură încât să fim dispuși să ne renegăm sinele și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, astfel încât să-l putem trata pe dușman astăzi.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim agitați în sufletul nostru și să ne exersăm pentru a ne trata pe noi înșine într-un mod strict; carnea nu poate trata cărnii, doar Domnul și crucea pot să termine sinele și să facă să dispară savurarea sufletească.

Fie ca să ne deschidem Domnului și să fim luminați cu privire la ceea ce El vrea să facă în noi astăzi și să fim absolut pentru Domnul astăzi în viața noastră de zi cu zi, contactându-L și învățând să ne renegăm sinele și să ne pierdem savurarea sufletească.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului

Rom. 14:17 spune că biserica, în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și savurare în Duhul Sfânt. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu este savurarea sufletească sau savurarea cărnii, ci este ceva în Duhul și a Duhului Sfânt.

În Mat. 16:18 Domnul Isus i-a spus lui Petru că Își va zidi biserica; calea de a zidi biserica se găsește în vv. 21-26. Modul în care Cristos zidește biserica este prin faptul că El este crucificat și înviat. Dacă El nu este crucificat și înviat, biserica nu poate lua ființă și nici nu poate fi zidită.

Modul în care zidim biserica astăzi este prin experimentarea lui Cristos în moartea și învierea Sa. Când Domnul a trecut prin moarte și înviere, a intrat într-un domeniu al transfigurării; aici, în acest domeniu, este locul în care biserica poate exista astăzi.

Biserica nu poate exista în domeniul natural sau cu oameni carnali – biserica poate exista doar în domeniul transfigurării. Când experimentăm transfigurarea, putem fi în viața de biserică într-un mod practic și real.

Cum putem experimenta transfigurarea astăzi? Este prin pierderea vieții noastre sufletești de dragul Domnului. Marcu 8:35-36 spune că, oricine vrea să-și salveze viața-suflet, o va pierde, dar oricine își va pierde viața-suflet pentru Domnul și de dragul Evangheliei, o va mântui. Ce ne folosește dacă câștigăm întreaga lume, dar ne pierdem viața-suflet?

Calea de a avea o viață de biserică potrivită, chiar și o viață de biserică în transfigurare, având o trezire în viața de biserică, este pierderea sufletului, adică pierderea savurării noastre sufletești astăzi.

Da, trebuie să ne renegăm sinele și să purtăm crucea, dar când vine vorba de viața noastră de zi cu zi, de lucrurile pe care le facem zilnic și de lucrurile pe care ne place să le facem și cu care ne petrecem timpul, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului.

Dacă ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, vom găsi savurare în Domnul și vom experimenta transfigurarea în viața de biserică.

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta o transfigurare predominantă în viața de biserică, iar această transfigurare va fi o adevărată trezire (Marcu 8:35-38; Mat. 16:15-27). Amin!

Suntem oare noi dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului astăzi? Sau ne ținem de savurarea sufletească și vrem să avem și viața de biserică? Aceste două sunt incompatibile.

Dacă vrem să savurăm astăzi de viața-suflet și să permitem sufletului nostru să se bucure în această epocă, nu putem avea viața de biserică potrivită. Dar dacă ne exersăm duhul și suntem dispuși să ne pierdem sufletul de dragul Domnului și de dragul altora, cei din jurul nostru vor fi iluminați, hrăniți și umpluți. Amin! În felul acesta se zidește biserica.

Dacă toți sfinții din viața de biserică sunt dispuși să-și piardă astăzi savurarea sufletească de dragul Domnului, vom avea o situație minunată printre noi! Nu vor mai exista ofense, pentru că cu toții ne pierdem viața-suflet și nici nu este nevoie de iertare – cu toții Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții.

Vom experimenta o transfigurare predominantă și biserica va fi reînviată. Dar dacă nu suntem dispuși să ne pierdem sufletul, vom fi în întuneric și venirea la adunările bisericii va fi o suferință pentru noi. O, Doamne Isuse!

Putem da mărturie că uneori suntem la întâlnire și nu numai că nu Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, simțim că este o suferință să fim acolo și sfinții din jurul nostru ar putea chiar să ne enerveze.

Aceasta arată că nu ne-am exersat duhul și nici nu ne-am pierdut viața-suflet de dragul Domnului. Alții Îl savurează pe Domnul și experimentează transfigurarea, dar noi suntem în întuneric și scrâșnim din dinți. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de la a fi în întuneric în viața de biserică până la a experimenta transfigurarea prin pierderea vieții sufletului nostru de dragul Domnului! Fie ca Domnul să ne facă dispuși să pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Domnului, pentru ca biserica să fie transfigurată!

Când sfinții își pierd viața-suflet, biserica experimentează trezirea, pentru că Domnul se poate manifesta în sfinți și prin sfinți. Când Domnul Se manifestă printre noi, El îi răsplătește pe credincioșii Săi pozitiv cu transfigurare și pe cei necredincioși negativ cu întuneric.

Dacă suntem în viața de biserică și scrâșnim din dinți, fiind în întuneric, aceasta înseamnă că nu ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului. Fie ca noi toți să ne rugăm cu privire la acest lucru și să spunem Domnului:

Doamne Isuse, fie ca astăzi să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului! Amin, Doamne, arată-ne că biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci poate exista doar în domeniul transfigurării! Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și de a savura astăzi de viața-suflet. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Tine pentru a zidi biserica pierzând savurarea noastră sufletească actuală de dragul bisericii! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și venim să Te savurăm. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a trăi un singur duh cu Tine. Nu vrem să petrecem timp făcând ceea ce îi place sufletului să facă; ne exersăm să trăim în duhul nostru și să ne negăm sufletului nostru savurarea sa în această epocă de dragul Tău. Amin, Doamne, de dragul Tău, de dragul Evangheliei și de dragul bisericii, fă-ne dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă! Vrem să experimentăm transfigurarea în viața de biserică prin renegarea de sine și pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului!

Învățăm să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului ca să fim transformați și să experimentăm transfigurarea

Viața de biserică se bazează pe viața noastră de zi cu zi; nu putem veni doar la întâlnirile bisericii ca spectatori și apoi să ne întoarcem la viața de zi cu zi, fără a avea nimic de-a face cu savurarea și experimentarea lui Cristos.

Dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi, lucrurile pe care le facem zi de zi și lucrurile cu care petrecem timpul? În calitate de credincioși în Cristos, nu avem reguli exterioare precum să facem cutare lucru și să nu facem cutare lucru; Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, iar El în noi ne dă un simț cu privire la lucruri.

Cu toate acestea, Domnul ne spune în Mat. 16:25-27 cu privire la pierderea savurării noastre sufletești în această epocă, de dragul Lui.

Fiecare dintre noi are un anumit suflet, iar sufletul nostru iubește anumite lucruri. Unora le place sportul, în timp ce altora le plac știrile. Sufletul nostru se bucură să facă anumite lucruri.

Dacă astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, ne exersăm duhul și suntem dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, vom fi transformați și vom experimenta transfigurarea. De asemenea, aceasta va avea ca rezultat o viață de biserică care este trezită, plină de viață, vie și vitală.

Când soții și soțiile se ceartă, niciunul dintre ei nu este dispus să-și piardă savurarea sufletească și se luptă pentru că fiecare crede că are dreptate. Puteți chiar să spuneți că le place să se certe, pentru că aceasta este savurarea lor sufletească. O, Doamne Isuse!

Totuși, dacă fratele își pierde sufletul pierzând cazul său înaintea soției sale, Domnul îl va răsplăti venind la un anumit moment pentru a-i mântui sufletul. Întrebarea este, vrem să ne salvăm sufletul astăzi sau vrem ca Domnul să ne salveze sufletul?

S-ar putea să luptăm pentru noi înșine, să luptăm pentru drepturile noastre și să ne apărăm într-un fel sau altul – și putem crede că este dreptul nostru să facem acest lucru, deoarece principalul lucru legat de sine este autoconservarea.

În viața de familie, singurul mod în care putem avea o viață de familie adecvată este dacă ne pierdem savurarea, plăcerea sufletului nostru, astfel încât să avem grijă de ceilalți.

Când mama își pierde savurarea sufletească pentru a-și servi copiii și pregătește cea mai bună mâncare pentru familie, deși își pierde savurarea ei sufletească actuală, toți cei din jurul ei sunt fericiți, iar fericirea lor devine fericirea ei. Nu putem avea o viață de familie adecvată fără a ne pierde sufletul; de dragul familiei, trebuie să ne pierdem savurarea.

În mod similar, pentru viața de biserică de astăzi și de dragul Domnului, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească prezentă pentru a putea experimenta transfigurarea. Trebuie să fim cei care ne pierd viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. În viața de biserică, toți avem nevoie să ne pierdem sufletul, adică să pierdem savurarea sufletească prezentă.

Când facem asta, când nu numai că negăm sinele cu opiniile și gândurile sale, ci și mai mult, ne exersăm duhul și ne negăsim sufletului nostru savurarea sa de dragul Domnului, Domnul are o cale de a ne transforma. El se poate răspândi din duhul nostru în fiecare cale a sufletului nostru, astfel încât El să ne transforme sufletul (Romani 12:2; 2 Cor. 3:18).

În cele din urmă, El va avea o cale de a ne conforma întreaga ființă cu chipul Lui (Romani 8:29). Când se va întâmpla acest lucru, vom fi gata să fim împreună-împărați cu El pentru a savura împărăția Sa și pentru a participa la savurarea Lui în epoca viitoare (Matei 25:21; 2 Tim. 2:12; Apocalipsa 3:21; 20:4, 6).

Ești dispus să-ți pierzi viața-suflet? Apocalipsa 12:11 spune că vrăjmașul ne acuză înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, dar noi îl putem birui datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Când păcătuim și facem greșeli, putem aplica sângele lui Cristos și putem fi curățați de orice nedreptate; în felul acesta, biruim inamicul cu acuzaţiile lui. În plus, dacă dușmanul continuă să ne atace, noi îi putem declara adevărul, stând pe Cuvântul Domnului, și el va fi învins.

Cel mai bun mod de a învinge dușmanul este să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului; în felul acesta, vrăjmaşul nu are teren în noi şi este cu totul învins. Fie ca noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și negăm sufletului nostru savurarea actuală de dragul Tău și de dragul bisericii. Amin, Doamne, alegem să ne exersăm duhul și să nu permitem sufletului nostru să se își aibă savurarea în această epocă, ca să Te savurăm și să fim transformați! Strălucește asupra noastră, dragă Doamne, și dezvăluie care este savurarea noastră sufletească prezentă. Fie ca noi să cooperăm cu Tine astăzi, exersându-ne duhul pentru a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului și pentru a experimenta transformarea și transfigurarea. Amin, Doamne, așa cum ne pierdem savurarea sufletească de dragul vieții de familie, fie ca și noi să ne exersăm duhul și să ne pierdem viața-suflet pentru viața de biserică! Aleluia, îl putem birui pe vrăjmaș prin sângele Mielului, prin cuvântul mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Fie ca noi să fim asemenea persoane azi. Fie ca noi să aplicăm sângele lui Cristos, să declarăm adevărul și să fim dispuși să ne pierdem viața-suflet pentru a învinge dușmanul, a experimenta transfigurarea și a trăi viața împărăției în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Transfiguration in the Church Life by Losing our Soul-Life for the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 4 (Împărăția ca fiind supunerea răzvrătirii și ca fiind transfigurarea Domnului Isus) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această epocă pentru a ne salva sufletul în epoca viitoare

17/12/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aceia care ne pierdem viața-suflet în această epocă, nepermițând sufletului să aibă propria savurare în această epocă, astfel încât să putem obține savurarea deplină în epoca următoare.

Viața de biserică de astăzi este locul în care putem trăi realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci biserica este împărăția lui Dumnezeu în această epocă.

Cu toate acestea, ca să trăim viața împărăției în viața de biserică și ca să zidim biserica, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Dumnezeu ne-a dat cheile împărăției; dintre acestea, trei chei sunt, renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet; când exersăm aceste trei chei, vom încuia porțile Hadesului și, în mod spontan, vom zidi biserica.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când Cristos va domni, va fi un mare premiu, dar astăzi trebuie să fim instruiți și trebuie să ne exersăm, exersând cheile împărăției în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi, pentru a încuia porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii.

Pe de o parte, sămânța împărăției crește în noi câte puțin zi de zi, dar pe de altă parte, pentru ca noi să avem o expresie și o manifestare potrivită a vieții împărăției, trebuie să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să ne pierdem viața-suflet.

Trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi așa cum am făcut-o înainte; nu putem trăi la fel ca oamenii din lume, în vanitatea minții lor sau conform unui standard ridicat de etică sau de moralitate.

Trăirea noastră ar trebui să fie conform principiilor din împărăția lui Dumnezeu; ca să zidim biserica trebuie nu doar ca să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi în mod personal și corporativ, ci și trebuie să ne renegăm sinele, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Porțile Hadesului sunt chiar acolo, întotdeauna prezente unde se află biserica; ori de câte ori vom încerca să zidim biserica, porțile Hadesului vor încerca să atace.

Și s-ar putea să ne gândim că porțile Hadesului sunt mari persecuții sau diviziuni în biserică, dar de fapt, sinele, mintea neînnoită și viața sufletului sunt cele care deschid ușa ca moartea să intre în biserică. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate cât de mult încă trăim în sine, cât de mult încă respingem crucea și cât de mult continuăm să ne distrăm sufletul, permițând sufletului nostru să aibă propria savurare în această epocă.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă una cu El în exersarea cheilor împărăției ca să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să pierdem viața-suflet astăzi de dragul bisericii.

De ce trebuie să ne pierdem viața-suflet, pierzându-ne savurarea sufletească din această epocă

În Matei 16:25 Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Ce este viața-suflet și cum ne putem pierde viața-suflet? A salva sufletul înseamnă a fi pe placul sinelui, permițând sufletului să aibă propria savurare, dar a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut un suflet viu (Gen. 2:7), și în sufletul nostru avem nevoia de savurare.

Ca ființe umane avem nevoie de savurare, iar savurarea noastră principală și de vârf ar trebui să fie Cristos, care este în duhul nostru, care este adevărata noastră bucurie.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca omul să-L primească ca viață în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, iar acest lucru ar fi trebuit să fie savurarea și amuzamentul omului (vezi Neemia 8:10; Rom. 14:17).

Cu toate acestea, omul a căzut și, în loc să-L ia pe Dumnezeu în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, duhul omului a fost mortificat (fără funcție), iar sufletul omului a fost corupt ca să devină sinele cu voința sa independentă. Sinele caută să aibă savurare și plăcere în această epocă.

Când Domnul Isus a venit, El Și-a pierdut savurarea din sufletul Său în această epocă, astfel încât să-Și poată găsi viața-suflet în epoca următoare (vezi Ioan 10:11; Isaia 53:12); cu toții trebuie să facem același lucru (Ioan 12:24-26).

Pierderea savurării sufletești în această epocă nu este ceva legat de suferință; mai degrabă, este o adevărată bucurie. Dacă ne pierdem savurarea sufletească, de exemplu, ca să iertăm pe cineva care ne-a ofensat, acest lucru va duce la bucurie și zidire.

Dar dacă nu îi iertăm pe ceilalți, ci “prețuim” și ne hrănim ofensa, acest lucru va duce la deteriorarea relațiilor noastre. Când ne vom pierde savurarea sufletească în această epocă de dragul zidirii bisericii, alții vor fi hrăniți și zidiți prin noi.

Dar, dacă profităm de ceea ce are lumea să ofere și să ne complacem în plăceri, distracții și pofte lumești, sufletul nostru își va primi savurarea în această epocă și vom pierde savurarea din epoca viitoare.

Domnul nu ne-a creat cu suflet ca să savurăm lucrurile și plăcerile lumești din această epocă; aceste lucruri sunt de fapt lipsite de valoare, efemere și trecătoare, iar adevărata savurare este savurarea din epoca viitoare și savurarea supremă pentru eternitate.

Domnul Isus, de dragul bucuriei puse în fața Sa, S-a dus cu bucurie la cruce și Și-a pierdut viața-suflet în timp ce era pe pământ, ca să o găsească și să o savureze în epoca viitoare.

Trebuie să-L urmăm în a face același lucru. El a știut că prin moartea Sa vor ieși multe boabe, așa că Și-a ținut ochii pe premiu.

Pavel și-a pierdut viața-suflet în această epocă, considerându-L pe Cristos ca fiind un premiu de câștigat și pentru care e gata să sufere, și el a vrut să-L obțină pe Cristos și să fie găsit în El în toate lucrurile.

Deci, astăzi cu toții avem de ales: putem savura viața noastră sufletească în această epocă, complăcându-ne în distracții și plăceri sufletești și ne vom pierde viața sufletească în epoca următoare sau ne putem pierde viața-suflet în această epocă, și o vom găsi în epoca viitoare (Mat. 16:25).

Toate distracțiile pe care le căutăm în afara lui Dumnezeu sunt pentru satisfacția sufletului; atunci când ascultăm muzică, ne jucăm jocuri, suntem implicați în sport și vizionăm lucruri pentru divertismentul nostru, suntem fericiți în sufletul nostru decăzut.

Când facem aceste lucruri se pare că “câștigăm întreaga lume”, dar de fapt ne pierdem sufletul. Dar dacă alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom câștiga în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te iubim și alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, astfel încât să o câștigăm în epoca viitoare. Doamne, fie ca Tu să devii plăcerea și divertismentul nostru. Venim la Tine, Doamne, pentru a fi umpluți cu viața Ta în duhul nostru și pentru a Te exprima prin sufletul nostru. Amin, Doamne, vrem să Te urmăm pe Tine, Mântuitorul nostru, în renegarea de sine, în luarea crucii și în pierderea vieții-suflet pentru bucuria pusă în fața noastră – zidirea bisericii pentru expresia corporativă și reprezentarea lui Dumnezeu pe pământ! Doamne Isuse, credem că dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Tău în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare!

Să-L iubim pe Domnul Isus și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii în această epocă

Dacă suntem regenerați, dar continuăm să căutăm să savurăm divertismentul, distracțiile, sporturile și activitățile lumești de astăzi, vom avea o savurare trecătoare în suflet astăzi, dar ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Această epocă nu este epoca în care să avem savurare în suflet, așa cum este oferită de această lume; această epocă este pentru ca să-L primim pe Dumnezeu ca viață în duhul nostru, să creștem în viață și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii.

Ne-ar putea dori să jucăm un anumit joc pe telefon sau pe calculator, să fim implicați într-un anumit sport, să urmăm o anumită echipă de sport sau o emisiune TV, iar sufletul nostru este încântat să privească, să primească, să savureze și să fie infuzat în mod pasiv cu ceea ce are lumea de oferit.

Dacă ne distrăm sufletul în propria savurare în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Când a venit Domnul Isus, El a fost respins de oameni; această epocă prezentă, epoca bisericii, este epoca respingerii – suntem respinși de alții din cauză că-L urmăm pe Domnul și nu ar trebui să căutăm să fim acceptați sau bine primiți de către ei.

În calitate de căutători ai Domnului, destinul nostru este să fim respinși de lume, pentru că nu ne alăturăm lor în același potop de destrăbălare, nici nu participăm la lucrurile lumești și de divertisment pe care ei le savurează.

Destinul nostru, ca și căutători al Domnului, este să ne pierdem viața sufletească în această epocă de dragul Domnului și de dragul bisericii, căci Îl iubim pe Domnul mai mult decât ne iubim viața-suflet și vrem ca biserica să fie zidită mai mult decât savurarea noastră sufletească.

Această epocă nu este epoca în care să savurăm lucruri în suflet; este epoca în care ne pierdem savurarea sufletească. Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii în această epocă, pentru a ne câștiga sufletul în următoarea.

Când Domnul Se va întoarce, acela va fi timpul Său – și al tuturor celor care și-au pierdut viața sufletească pe acest pământ – să savureze pământul.

Satan va fi legat, Cristos va recâștiga pământul și întregul pământ va fi sub guvernarea Sa; Cristos va savura pământul și toți urmașii Săi care și-au renegat sinele și și-au pierdut viața sufletească în această epocă vor lua parte la această savurare.

El îi va răsplăti în împărăția viitoare cu mult mai mult; El îi va face împărați ca să stăpânească asupra pământului și vor fi partenerii Săi în savurare.

Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru; ca să avem savurarea în epoca viitoare, trebuie să plătim prețul în această epocă pierzându-ne sufletul. Trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne renegăm viața-suflet, neiubindu-ne viața sufletească nici chiar până la moarte (1 Cor. 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apoc. 12:11).

Trebuie să fim biruitorii de astăzi care nu-și iubesc viața-suflet nici chiar până la moarte; a nu ne iubi viața-suflet înseamnă a o urî, pentru că atunci când o urâm, o vom pierde.

Dacă suntem dispuși să pierdem întreaga noastră savurare sufletească actuală de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de către noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie (Evrei 12:2).

Pierderea vieții noastre sufletești în această epocă nu înseamnă că devenim ca asceții, să ne îndepărtăm de orice lucru din această lume; mai degrabă, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în viața de biserică, avem o savurare reală în suflet – prin exersarea duhului nostru și zidim biserica și Îl distribuim pe Cristos altora.

Răsplata împărăției de a împărtăși bucuria Împăratului în guvernarea asupra pământului în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau dacă o pierdem (vezi Mat. 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă ne stăpânim prin viața divină și umblând conform duhului astăzi, în acea zi vom avea parte să fim co-împărații lui Cristos care să guverneze asupra acestui pământ.

Doamne Isuse, Te iubim, iubim biserica și îi iubim pe toți sfinții; de dragul Tău, suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă, ca să ne câștigăm sufletul în următoarea epocă! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi de astăzi, cei care îl biruiesc pe inamic prin faptul că nu ne iubim viața-suflet chiar până la moarte! Fie ca să fim dispuși să ne pierdem toată savurarea noastră sufletească actuală, de dragul Domnului și de dragul bisericii, ca alții să fie hrăniți de noi și să fie zidiți prin noi! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Lose our Soul-life for the Lord’s Sake in this Age to Save our Soul in the Next age (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Biserica este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

27/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când vom înțelege semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, ne vom da seama că astăzi putem trăi viața împărăției în viața de biserică într-un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia!

Când Pavel a scris bisericii din Colose, și-a dat seama că această biserică se afla sub invazia filosofiilor, culturilor și chiar a religiilor, care încercau să se amestece cu biserica; așa că le-a scris pentru a-i inocula, spunându-le că au fost transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aleluia, chiar dacă există tot felul de lucruri precum ascetismul, filosofia, religiile și culturile care încearcă să invadeze viața de biserică, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-un domeniu diferit – nu suntem în domeniul minții, ci în domeniul împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții.

Prin regenerarea noastră am fost tăiați de la vechea sursă, de la vechiul nostru mod de a trăi și de la tot ceea ce este vechi, și am fost conectați, atașați, altoiți și uniți cu Domnul Isus, care El Însuși este împărăția lui Dumnezeu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În acest Cristos, tuturor ni s-a repartizat o porție pe care să o savurăm ca moștenirea noastră; la fel cum copiilor lui Israel li s-a repartizat o porție din țara bună, tot așa, credincioșilor în Cristos, ni s-a repartizat o porție din Cristos pe care să o moștenim, să o savurăm, să o lucrăm și la care să participăm în duh.

Cristos este universal de spațios; El este atotinclusiv și atotcuprinzător, și ne-a fost repartizat nouă, credincioșilor Săi, pentru savurarea și participarea noastră.

Biserica autentică astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar atunci când trăim viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, dându-ne seama că suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Acum suntem într-un domeniu diferit; de fiecare dată când venim împreună, trebuie să ne dăm seama că suntem în domeniul Fiului dragostei lui Dumnezeu, Preaiubitul, și la fel cum Tatăl Îl iubește pe Fiul Său preaiubit, la fel iubește El biserica împreună cu toți sfinții.

Viața de biserică astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Cristos Fiul.

Tatăl Și-a exprimat dragostea pentru Fiul Său de două ori – atât la momentul botezului Său, cât și atunci când a fost transfigurat pe munte. Acesta, Preaiubitul Tatălui, a devenit un domeniu, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și noi toți trăim în acest domeniu și ne avem ființa în acest domeniu pe măsură ce trăim viața de biserică potrivită.

Să vedem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi

Trebuie să înțelegem semnificația intrinsecă a bisericii ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, așa cum este menționată în Col. 1:13.

Fiul lui Dumnezeu – Cristos – este întruparea și expresia vieții divine; prin urmare, împărăția Fiului este un domeniu al vieții. Cine Îl are pe Fiul, are viața (1 Ioan 5:11-12); în El era viața, și viața era lumina oamenilor (Ioan 1:4).

Toți cei care L-au primit pe Domnul Isus ca întruparea lui Dumnezeu au primit viața divină și au intrat în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu. Viața divină nu este un lucru, ci o persoană, un domeniu, o totalitate.

Viața este în Cristos, Cristos este viață, și când Îl avem pe Cristos, avem viață și suntem în domeniul vieții divine, împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne-a transferat de sub autoritatea întunericului întru Cristos, domeniul vieții divine. Împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste și nu în frică.

De obicei, cuvântul împărăție este asociat cu respectul, frica, responsabilitatea și reglementările; dar împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un domeniu al vieții în dragoste, nu în frică.

E adevărat că împărăția lui Dumnezeu are cerințe și reguli stricte, iar standardul împărăției este cel mai înalt standard; cu toate acestea, împărăția este domeniul vieții în dragoste.

Aici nu este frică; această împărăție este un loc minunat, un loc plăcut, un loc fericit. Dacă cunoaștem biserica în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică va deveni un loc minunat pentru noi, chiar un paradis, un loc de încântare.

Împărăția în care ne aflăm acum este un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Fiul – care este întruparea vieții divine – este obiectul dragostei Tatălui; acum noi, care avem viața lui Dumnezeu, suntem și noi obiectul dragostei lui Dumnezeu.

Obiectul dragostei divine devine pentru noi întruparea vieții în dragostea divină cu autoritatea în înviere. Aleluia!

Aleluia, împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste (1 Pet. 2:9).

Noi, în calitate de credincioși, ca destinatari ai evangheliei împărăției, am fost transferați în acest domeniu – în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Cât de mult Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului că ne-a adus în acest domeniu minunat, plăcut și dulce, domeniul dragostei, luminii și vieții!

Aici Cristos este preaiubitul lui Dumnezeu și este și preaiubitul nostru, și în El devenim preaiubiți în ochii lui Dumnezeu. Aici în viața de biserică savurăm dragostea lui Dumnezeu în Cristos, primim și creștem în viața divină în Fiul și suntem sub strălucirea lui Dumnezeu în Cristos și noi înșine devenim lumină în Domnul.

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai adus în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții. Aleluia, viața de biserică de astăzi este un domeniu plin de dragostea, lumina și viața lui Dumnezeu, și aici nu avem frică, ci suntem încântați să fim într-un loc atât de minunat și plăcut! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ești totul pentru noi. În Tine savurăm dragostea Tatălui și devenim obiectul dragostei Sale. În Tine savurăm viața lui Dumnezeu și această viață crește în noi până la maturitate. În Tine avem strălucirea lui Dumnezeu și noi înșine devenim lumină în Domnul. Aleluia!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, luminii și vieții

Ce înseamnă practic că trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al dragostei, al luminii și al vieții? Dacă ne uităm la experiența noastră, ne dăm seama că Domnul Isus este atât de iubitor și atrăgător, încât începem să-L iubim; pe măsură ce Îl iubim pe Domnul Isus, devenim conștienți de simțământul dulce al dragostei.

Ne dăm seama că Domnul Isus ne iubește și că dragostea noastră pentru El este stârnită, căci noi suntem obiectul dragostei Sale.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm, ceva se întâmplă în noi: în mod spontan ne aflăm sub un fel de control sau de guvernare. Acest lucru nu este ceva exterior, ci interior; Îl iubim pe Domnul înăuntrul nostru și dragostea noastră pentru El ne determină să fim limitați în anumite lucruri.

Înainte de a începe să-L iubim pe Domnul, puteam să facem orice vroiam, să trăim cum ne place, să vorbim orice doream; dar cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai puțin liberi să facem ceea ce vrem.

Mai degrabă, cu cât Îi spunem mai mult Domnului, “Doamne Isuse, Te iubesc – Tu ești cel mai minunat, cel mai plăcut și cel mai atrăgător!” cu atât mai puțină libertate avem!

Există o restricție interioară, o limitare interioară cu cât continuăm să Îl iubim pe Domnul; ceva dinăuntrul nostru nu ne permite să spunem anumite lucruri, să răspundem într-un anumit fel, să mergem în anumite locuri și chiar să petrecem timp cu anumite persoane.

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, nu ne putem purta urât cu oamenii și nu ne putem implica în distracții lumești datorită acestui simț de restricție interioară. Ca cei care Îl iubesc pe Domnul Isus și urmăresc să-L cunoască și să-L câștige, avem un simț de restricție interioară și trăim sub stăpânirea Sa.

Totuși, această regulă nu este aspră și nu produce frică; mai degrabă, facem sau nu facem anumite lucruri pentru că Îl iubim pe Domnul și spunem sau nu spunem anumite lucruri pentru că vrem să-I fim plăcuți Lui.

Suntem guvernați și restricționați până la cel mai înalt grad în dulceața dragostei. Aceasta înseamnă să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu ca domeniu al dragostei, luminii și vieții.

Și cu cât acceptăm mai mult această limitare, cu atât suntem mai dispuși să fim restricționați și conduși de Domnul Isus din dragostea noastră pentru El, cu atât vom crește mai mult în viață și vom savura abundența vieții.

Pe măsură ce trăim viața de biserică în calitate de împărăția dragostei lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristos ca viață și suntem eliberați de orice nu este Cristos. Aleluia!

Ne dăm seama că există multe lucruri care încearcă să-L înlocuiască, cum ar fi rânduielile, etica, ascetismul, filosofiile și tot felul de alte lucruri; ne dăm seama că nu numai lucrurile rele, ci chiar și lucruri “pozitive” sau “rafinate” vor să-L înlocuiască pe Cristos în noi.

Când ne ținem de filosofia, etica, ascetismul și rânduielile noastre, suntem încă sub autoritatea întunericului; dar atunci când Îl savurăm pe Domnul ca Fiul dragostei lui Dumnezeu, primim mai multă lumină și viață și renunțăm la toate celelalte lucruri în afara lui Cristos.

În viața de biserică trebuie să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu trăind prin Cristos, luându-L ca viață și ca persoană a noastră.

Cu toate acestea, cu toții trebuie să recunoaștem că, chiar dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L savurăm, de multe ori suntem încă sub o formă de auto-control, un control fixat și realizat de sine.

Un astfel de control este autoritatea întunericului și, atunci când trăim în acest fel, nu putem primi lumină în timp ce citim Biblia și nu avem dorința de a ne ruga. O, Doamne Isuse!

Deși Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului, din gândirea noastră naturală, emoția, preferința și comportamentul nostru, putem rămâne în continuare într-un anumit aspect al ființei noastre naturale.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a fi eliberați pe deplin din orice întuneric și să fim aduși complet în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, care este un domeniu al dragostei, luminii și vieții!

Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Te urmărim ca să Te câștigăm, să Te cunoaștem și să Te savurăm ca fiind cea mai atrăgătoare și mai minunată Persoană. O, Doamne, datorită dragostei noastre pentru Tine, Te lăsăm să ne limitezi, să ne restricționezi și să guvernezi în noi, pentru a trăi în viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu plin de dragoste, lumină și viață. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus într-un loc atât de minunat, viața de biserică. Eliberează-ne pe deplin de orice întuneric, Doamne, și eliberează-ne de orice control al sinelui, filosofiei, eticii, ascetismului sau rânduielilor. Vrem doar să Te savurăm, să Te urmărim și să fim umpluți de Tine și vrem să trăim prin Tine în viața de biserică!