avansăm în părtașia cu Domnul

O relație afectuoasă și spirituală cu Domnul ne pregătește să fim mireasa Sa

13/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cartea Cântarea Cântărilor este o istorie a iubirii într-o căsătorie excelentă care dezvăluie experiența progresivă a părtășiei plină de dragoste a unui credincios individual cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale; trebuie să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul zi de zi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, Să iubim apariția Domnului prin faptul că ne menținem dragostea pentru El conform semnificației intrinseci din Cântarea Cântărilor. Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm lupta cea bună, să încheiem alergarea și să păstrăm credința.

Mai mult, trebuie să fim cei care iubesc apariția Domnului, astfel încât Domnul, Judecătorul drept, să ne răsplătească în acea zi. Amin! Vrem să fim cei care iubesc apariția Domnului, menținându-ne dragostea pentru El, așa cum este revelat în cartea Cântarea Cântărilor în semnificația ei intrinsecă.

În 2 Tim. 4:10 Pavel a spus că Dima l-a părăsit fiindcă a iubit epoca prezentă. A iubi epoca prezentă este contrar iubirii apariției Domnului. Dima a fost un conlucrător al lui Pavel, a lucrat cu Paul și probabil a văzut dificultățile și suferințele prin care a trecut Pavel. Cu toate acestea, Dima nu a putut birui; el a iubit epoca actuală. El s-a schimbat într-un anumit fel și nu a iubit apariția Domnului, ci a iubit epoca prezentă.

Nu știm cum ne vom schimba, dar vrem să avem îndurarea Domnului pentru a ne menține să trăim în lumina venirii Sale, astfel încât să ne putem menține dragostea pentru Domnul și să iubim apariția Sa. Amin! Cel mai viu și cel mai profund mod prin care putem vedea cum să ne dezvoltăm și să avansăm în relația noastră de iubire cu Domnul este în cartea Cântarea Cântărilor.

Această carte este o poezie; este istoria dragostei într-o căsnicie excelentă. Subiectul Cântării Cântărilor este istoria iubirii într-o căsnicie excelentă, dezvăluind experiența progresivă a părtășiei pline de iubire a unui credincios individual cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale în șase etape majore (vezi Apocalipsa 19:7-9; Mat. 25:6-13; Ap. 4:1-14;

Ceea ce urmărește Domnul astăzi nu este doar un grup de oameni care I se închină lui Dumnezeu și Îi slujesc, ci și mai mult, El vrea să-și câștige mireasa. El vrea să dobândească mireasa lui Cristos, soția care se pregătește pentru nuntă, fiind îmbrăcată în in subțire, strălucitor și curat. Fericiți suntem dacă suntem chemați la cina de nuntă a Mielului.

Cristos este Mirele nostru și El se va întoarce la miezul nopții când va fi un strigăt de a merge și de a-L întâlni. Fie ca noi să fim fecioarele înțelepte și robii credincioși care să intrăm în sărbătoarea nunții și să stăpânim și să împărățim împreună cu Domnul, intrând în bucuria Stăpânului nostru. Amin!

Domnul vrea ca căutătorii Săi să aibă o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima pe El și componenți ale bisericii fiind casa lui Dumnezeu, ci și căutători iubitori ai lui Cristos, chiar iubitori ai lui Cristos. Relația noastră cu Domnul ar trebui să fie una de a-L iubi cu afecțiune. Domnul dorește ca aceia care Îl caută să aibă o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul.

Domnul nu a murit doar pentru întreaga lume și nu a iubit doar întreaga lume; El a murit pentru mine și pentru tine și El mă iubește pe mine și pe tine. Când am fost mântuiți, am fost mântuiți în mod personal, pentru că am văzut ceva din minunatul Isus Cristos și am fost atrași de El.

Fiecare dintre noi, credincioșii individuali, trebuie să aibă o experiență progresivă în părtășia noastră iubitoare cu Cristos. Relația noastră cu Domnul este descrisă în Cântarea Cântărilor 1:2-4. Suntem atrași de Domnul, Îi cerem să ne sărute cu sărutările gurii Sale și apreciem dragostea Lui pentru noi și în noi.

Prețuim numele Lui, considerând că numele lui Isus este ca mirul turnat, așa că pur și simplu Îl iubim. Îi cerem Domnului să ne atragă în mod individual și alergăm împreună după El. Domnul, ca Împărat, este Cel mai minunat și El ne aduce în odăile Sale – în duhul nostru ca locuință a Lui.

Aici, în odăile interioare unde este Domnul, în duhul nostru contopit, Îl iubim pe Domnul, ne bucurăm de El și Îl savurăm. Lăudăm dragostea Domnului mai mult decât vinul, căci pe bună dreptate Îl iubim! Amin! După ce noi, credincioșii în Cristos, Îl primim pe Cristos ca viață, fiecare dintre noi trebuie să aibă o căutare foarte personală după Cristos.

Nimeni nu ne poate reprezenta și nimeni nu-L poate căuta pe Domnul în locul nostru. Îl căutăm pe Domnul în mod personal, afectuos, privat și spiritual, nu ne bazăm pe cunoștințele de mâna a doua sau pe ceea ce spun alții despre Domnul, ci venim la El personal și intim în părtășia noastră cu El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște și a-L savura.

Cu toții trebuie să avem un contact atât de personal, afectuos și intim cu Domnul în fiecare zi. Așa cum cultivăm, dezvoltăm și lucrăm la relația noastră personală, intimă și afectuoasă cu soțul nostru sau soția noastră, tot așa trebuie să dezvoltăm și să cultivăm relația noastră personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul.

În fiecare dimineață, când ne trezim, trebuie să venim la Domnul așa cum suntem și să-I spunem pur și simplu că Îl iubim. Trebuie să deschidem toate camerele interioare ale ființei noastre și să-I spunem cât de mult Îl iubim. Trebuie să ne construim un obicei de a-i spune Domnului Isus, Doamne Isuse, Te iubesc!

Pe parcursul zilei trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să-L iubim. Trebuie să construim o relație personală și afectuoasă cu Domnul. Nu ne putem baza pe sentimentele noastre, deoarece sentimentele noastre fluctuează. Nu ne putem baza pe mintea sau voința noastră, pentru că sunt foarte distrase. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul.

În creștinismul de astăzi, Isus cel fizic este predicat, dar ceea ce noi savurăm astăzi este Cristosul pneumatic, Cristosul care este Duhul (2 Cor. 3:17). El este privat și spiritual. El ne atrage la Sine în camerele Sale, în duhul nostru, și ne vizitează în privat ca duhul atotinclusiv. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a-L savura, suntem atrași de El, intrăm în odăile Împăratului – duhul nostru – și ne rugăm Domnului în duh.

Ne dăm seama că Domnul Isus este o persoană minunată și, atunci când îl contactăm, avem în noi întregul Dumnezeu Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – pentru a-L savura pentru satisfacția noastră (Efeseni 4:6; 2 Cor. 13:5). Duhul nostru este Sfânta Sfintelor, locuința Dumnezeului Triunic, chiar și camerele interioare ale lui Dumnezeu care locuiește înăuntrul nostru.

Îi spunem Domnului să ne sărute cu sărutările gurii Sale, căci dragostea Lui este mai bună decât vinul. Uleiurile lui de ungere au un parfum plăcut. Numele lui este ca mirul turnat. Îl iubim pe Domnul Isus. Ca iubitori ai lui Cristos, Îl urmăm pe Cristos, suntem atrași de dragostea Lui și suntem captivați de numele și scopul Său; așa că Îl urmăm pentru satisfacție.

Aceasta este prima etapă a Cântării Cântărilor, în care iubitoarea lui Cristos este atrasă să-L urmărească pentru satisfacție (Cântarea Cântărilor 1:2 – 2:7). Pentru că Îl căutăm, El ne aduce în duhul nostru pentru a avea o părtășie personală, intimă, afectuoasă și spirituală cu noi. În fiecare dimineață trebuie să-L contactăm pe Domnul într-un mod iubitor și pe tot parcursul zilei trebuie să rămânem în relația noastră personală plină de dragoste cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim. Sărută-ne, Doamne, cu sărutările gurii Tale. Dragostea Ta este mai bună decât vinul. Ne place să chemăm numele Tău, căci numele Tău este atât de dulce, ca mirul turnat. Doamne Isuse, atrage-ne și noi vom alerga după Tine. Adu-ne în camerele Tale, în duhul nostru contopit, pentru a Te savura în mod personal, intim, privat, spiritual și afectuos. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și suntem atrași de Tine să Te urmărim pentru satisfacție. Te urmărim, Doamne, căci Tu ești cel mai minuat. Dulceața ta este atât de prețioasă, iar dragostea Ta este mai bună decât vinul. Ne place să venim să Îți spunem zi de zi că Te iubim. Vrem să fim iubitorii lui Cristos care au o părtășie personală și afectuoasă cu Tine. Amin, Doamne, ne place să petrecem timp în secret pentru a Te savura, a Te iubi și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Te iubim, Doamne Isuse! Tu ești Cel mai prețios. Suntem atrași de Tine!

Să rămânem în experiența progresivă a părtășiei noastre pline de dragoste cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale

Domnul vrea să câștige mireasa Sa, iar noi, ca mulți credincioși în Cristos, suntem cei care suntem pregătiți pentru a fi mireasa Lui (Apoc. 19:7-9). Suntem într-o experiență progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos, astfel încât să fim pregătiți să fim mireasa Lui.

Această experiență progresivă este văzută în tip, într-o formă poetică, în cartea Cântarea Cântărilor. Începe prin a fi atras să-L urmărim pe Cristos pentru satisfacție și continuă cu a fi chemați să fim eliberați de sine prin unirea cu crucea, fiind chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, fiind chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere, împărtășind lucrarea Domnului și sperând să fim răpiți.

Toate acestea sunt etapele prin care trece căutătorea iubitoare în Cântarea Cântărilor și toți trebuie să trecem prin aceste etape astăzi. Am putea spune că etapele unio astfel de progres ar trebui să fie repere în cursul urmăririi lui Cristos de către noi pentru satisfacția Sa și satisfacția noastră – pentru satisfacția noastră reciprocă.

Trebuie să rămânem pur și simplu în experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos, astfel încât să fim pregătiți să fim mireasa Sa. Amin, să-l luăm zilnic pe Domnul în duhul nostru, într-un mod iubitor, pentru a-L savura și pur și simplu să ne împărtășim din ceea ce este El.

Domnul dorește ca noi, căutătorii Săi iubitori, să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu El (Cântarea Cântărilor 1:2, 4). Acesta nu este doar ceva ce trebuie să avem doar inițial, la începutul vieții noastre creștine, ci ar trebui să fie aprofundat pe tot parcursul vieții noastre creștine. Toate principiile spirituale sunt cuprinse în prima etapă a vieții biruitoare a căutătorilor iubitori ai Domnului.

Pur și simplu experimentăm aceleași lucruri, dar într-un mod mai profund, chiar și într-un mod mai dulce. Lecțiile care urmează nu sunt noi – sunt lecții vechi, repetate într-un mod mai profund. Cântarea Cântărilor arată progresul relației noastre cu Domnul în dragoste, începând cu prima etapă, iubindu-L pe Domnul și urmărindu-L pentru satisfacție.

Când Îl atingem prima dată pe Domnul și El ne sărută, pur și simplu Îl iubim pe Domnul și El este Cel mai prețios pentru noi. Totuși, această primă revelație a Domnului, deși atât de lină și dulce, nu este cea mai fermă și cea mai de încredere. Trebuie să trecem în continuare prin teste de foc, astfel încât experiența noastră să devină realitate. Deci avem nevoie de a doua etapă, o etapă mai avansată, o etapă mai profundă.

Pur și simplu trebuie să rămânem în procesul de progres în relația noastră de iubire cu Domnul, urmărindu-L după El în dragoste, astfel încât atât El, cât și noi să fim mulțumiți. Întrucât avem a doua experiență a Domnului, se pare că sentimentul nu este la fel de dulce ca în prima etapă.

Se pare că problema este cu dragostea noastră pentru Domnul (Deut. 6:5; Ioan 3:16; Rom. 5:5; 1 Ioan 4:19). Așa că trebuie să ne consacrăm să-L iubim pe Domnul, pentru că nu există altă cale care să fie atât de bogată, atât de sigură, atât de sigură și atât de plină de plăcere decât să-L iubim pe Domnul. Să nu fim atenți la nimic altceva în afară de Cristos. Fie ca noi să-L iubim doar pe El și să-L urmăm numai pe El și toate problemele noastre vor trece.

Să-i permitem Domnului să ne ducă prin experiențele de care avem nevoie, astfel încât să putem avansa împreună cu Domnul, să mergem mai adânc cu El, să-L iubim mai mult și chiar să fim la fel ca El, Sulamita. Fie ca noi să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu Domnul și să avansăm cu El în viața noastră creștină până când suntem făcuți la fel ca El în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos pentru pregătirea miresei lui Cristos! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și vrem să continuăm în relația noastră de iubire cu Tine. Dorim să avem o relație personală, intimă, privată și spirituală cu Tine. Vrem să aprofundăm relația noastră cu Tine. Adu-ne mai departe cu Tine pe calea vieții noastre creștine. Fie ca noi să continuăm împreună cu Tine să fim eliberați de sine prin unirea noastră cu crucea. Fie ca noi să fim chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Amin, Doamne, cheamă-ne și mai departe să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere. Vrem să avansăm cu Tine etapă după etapă pentru a trăi dincolo de perdea și a participa la lucrarea Domnului. Amin, Doamne Isuse, fă-ne la fel ca Tine, ca să putem împărtăși în dorința Ta de întoarcere și de a fi răpiți! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, An Affectionate and Spiritual Relationship with the Lord Prepares us to be His Bride, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

21/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aspirația lui Pavel a fost să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale; noi trebuie să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? Cum Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi? A-L experimenta pe Cristos înseamnă a-L cunoaște și a-L savura pe Cristos într-un mod experimental; trebuie ca nu doar să cunoaștem despre Cristos și despre ceea ce poate fi El pentru noi, ci să avem o participare directă, personală, în Cristos.

De exemplu, un cuplu poate fi în procesul de curtare, și după ce le este clar în fața Domnului că ar trebui să continue, după ce se căsătoresc, au o participare directă, personală, în viața de căsnicie.

După ce am crezut în Domnul, am fost aduși în domeniul lui Dumnezeu, al lui Cristos și al împărăției lui Dumnezeu, iar acum Îl urmărim pe Cristos ca să-L cunoaștem într-un mod experimental, având nu numai o cunoaștere a lui Cristos, ci obținând persoana Sa.

Pentru a câștiga ceva din Cristos, trebuie să plătim un preț; Pavel a plătit prețul tuturor lucrurilor, la care a renunțat cu bucurie, pentru că le-a considerat ca fiind un gunoi de dragul cunoașterii lui Cristos.

Ca să-L câștigăm pe Cristos înseamnă să experimentăm, să savurăm și să luăm în posesie toate bogățiile Sale nepătrunse, plătind un preț. Cristos, Mântuitorul nostru, are bogății de nepătruns; bogățiile Sale sunt de nepătruns în măsura lor, dar ele pot deveni realitatea noastră deplină pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm.

Acest lucru este manifestat și clarificat la masa Domnului, când venim împreună nu numai pentru a ne aminti la nivel mental de ceea ce a făcut Domnul pentru noi, ci pentru a coopera cu Domnul pe care L-am savurat și L-am experimentat, pentru a-L oferi Tatălui pentru satisfacția Sa.

Fie ca să continuăm și să creștem în viața omenească și în viața divină zi de zi, savurându-L și experimentându-L pe Cristos. Fie ca să plătim prețul pierderii vieții noastre sufletești, negând sinele și socotind toate lucrurile ca pierdere de dragul lui Cristos, pentru ca Cristos să fie experiența noastră de zi cu zi și El să fie introdus în noi.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și avându-L înăuntrul nostru, având o viață zilnică cu Domnul, pentru ca El să trăiască în noi.

Tatăl nostru dorește să aibă adevărata închinare din partea copiilor Săi, iar această închinare adevărată nu se rezumă doar la cunoașterea lui Cristos, ci la experimentarea acestei Persoane minunate și bogate, care a fost experimentat și savurat de către noi în experimentarea noastră zilnică.

Aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale

Pavel aspira să cunoască puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale (Fil. 3:10). Puterea învierii lui Cristos este de fapt viața Sa de înviere, care L-a înviat din morți (vezi Efes. 1:19-20).

Pavel nu voia doar să-L cunoască pe Cristos într-un mod general; el a dorit să cunoască în mod specific puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale.

Trebuie să-I cerem Domnului în mod specific ca să Îl experimentăm și să cunoaștem puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale.

Domnul, în îndurarea Sa, ne va da lumină și va crea situații care ne vor permite să cunoaștem în mod direct și personal această putere de înviere, pe care moartea nu o poate învinge!

Moartea nu poate învinge viața de înviere; moartea nu-L poate învinge pe Domnul Isus și moartea nu poate învinge niciodată Trupul lui Cristos. Chiar dacă unii sfinți merg la Domnul și pare că există o înfrângere exterioară, viața de înviere triumfă, și puterea învierii este cea mai înaltă putere din univers!

Realitatea învierii lui Cristos și puterea sa este Duhul (Rom. 8:9-11; 1 Cor. 15:45; 1 Ioan 5:6). Duhul compus cu învierea lui Cristos și puterea învierii locuiește în duhul nostru pentru a distribui învierea lui Cristos și puterea ei în întreaga noastră ființă (Fil. 1:19; Exo. 30:23-25; Rom. 8:6b, 10-11).

Pentru a experimenta și pentru a cunoaște puterea învierii lui Cristos, trebuie să trăim o viață crucificată după modelul vieții Sale; conformarea noastră cu moartea lui Cristos oferă baza pentru ca puterea învierii lui Cristos să se ridice, astfel încât viața divină să fie exprimată prin noi.

Duhul – care este realitatea învierii lui Cristos cu puterea sa – este în duhul nostru pentru a distribui viața de înviere și puterea sa către toate părțile interioare ale ființei noastre.

Aspirația noastră este să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale; atunci când cunoaștem viața de înviere, suntem în stare și suntem întăriți ca să fim conformați morții lui Cristos.

Deoarece Cristos ca Duhul este în duhul nostru, duhul nostru este viață datorită dreptății; când ne întoarcem și avem mintea ațintită pe duh, mintea noastră (partea de căpetenie a sufletului nostru) este viață, iar Duhul împarte viață trupului nostru muritor pentru a da viață chiar și trupului nostru fizic.

Aleluia, întreaga noastră ființă devine viață, deoarece Duhul se răspândește din duhul nostru înspre toate părțile ființei noastre interioare!

Deși trupul nostru muritor îmbătrânește, Domnul ne dă viață zi de zi pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, iar puterea de înviere operează în noi, atât pentru a ne conforma morții lui Cristos, cât și pentru a transmite viață divină întregii noastre ființe!

Doamne, aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale. Îți mulțumim că ai venit ca Duhul în înviere pentru a fi unit cu duhul nostru și pentru a împărți viața divină în toate părțile ființei noastre interioare. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață, iar Duhul împarte viață chiar și trupului nostru muritor! Amin, Doamne, fie ca aceeași putere care a operat în Tine pentru a Te ridica din morți să opereze și în noi pentru a învia întreaga noastră ființă, ca să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale!

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne punem pe noi înșine deoparte și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos; apoi, în mod spontan, puterea de înviere experimentată de către noi va zidi Trupul lui Cristos (Fil. 3:10; Efes. 4:12, 16).

Condiția necesară pentru experimentarea puterii de înviere (2 Tim. 2:11) prin conformarea cu moartea Sa este părtășia suferințelor Domnului (Matei 20:22-23; Col. 1:24).

În cazul Domnului, mai întâi au venit suferințele și moartea, apoi a urmat învierea; în cazul nostru, mai întâi primim și experimentăm puterea învierii, apoi avem părtășia suferințelor Sale și conformarea cu moartea Sa.

Aleluia, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru și atingem Duhul, savurăm puterea învierii Domnului, iar prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos!

Baza experimentării lui Cristos de către noi este conformarea cu moartea lui Cristos; dacă nu suntem conformați morții lui Cristos, nu-L putem experimenta pe Cristos, pentru că nu avem nici o bază.

Pentru ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să fim conformați cu moartea Sa și, ca să fim conformați cu moartea Sa, trebuie să avem părtășia suferințelor Sale.

Prin participarea la suferințele lui Cristos, suntem aduși în poziția de a experimenta puterea învierii lui Cristos.

Cu toate acestea, unii cred că, dacă renunțăm la noi înșine, adică dacă Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, nu va mai rămâne nimic din noi; totuși, atunci când credincioșii experimentează negarea sinelui, ceea ce rămâne este Cristos.

Când necredincioșii renunță la ei înșiși, nu mai rămâne nimic, pentru că ei nu-L au pe Duhul; dar când noi, ca credincioși, ne negăm pe noi înșine, când Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, Duhul va fi real în noi și va trăi în noi.

Aceasta este de fapt puterea învierii. Trebuie să facem un singur lucru – să renunțăm la noi înșine, adică să ne punem sinele în moarte și să-l ținem pe cruce; atunci, vom trăi o viață crucificată ca bază pentru ca puterea învierii să fie manifestată.

Când puterea învierii este manifestată, acest lucru nu este în principal pentru savurarea noastră, ci pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Experimentarea puterii de înviere de către noi este pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos.

Ceea ce dorește Dumnezeu nu sunt niște indivizi spirituali prin care El să fie exprimat… El dorește să obțină un Trup și vrea ca Trupul să fie zidit pentru a fi expresia Sa corporativă.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom savura puterea învierii; imediat, puterea învierii va produce Trupul și va zidi Trupul lui Cristos.

E adevărat că va exista opoziție, dar Trupul va fi zidit, iar porțile Hadesului nu vor triumfa împotriva acestuia!

Expresia “părtășia suferințelor Sale” din Fil. 3:10 se referă la participarea la suferințele lui Cristos, care este o condiție necesară pentru a experimenta puterii învierii Sale (Mat. 20:22-23; Col. 1:24).

Cristos a suferit deja pentru răscumpărarea noastră și nimeni nu poate participa la această suferință; dar există un alt tip de suferință, așa cum se vede în Col. 1:24, care constituie ceea ce lipsește din suferințele lui Cristos pentru Trupul Său, biserica.

Cu toții trebuie să intrăm în părtășia suferințelor lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos. Mai întâi, experimentăm puterea învierii Sale, iar apoi prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale (Fil. 3:10).

Unele dintre cele mai adânci suferințe nu vor fi cunoscute de nimeni, nu va exista vreo aparență sau ceva evident, și nu ne vom plângem de milă nici nu vom regreta, ci mai degrabă, trăim înaintea lui Dumnezeu Tatăl, trăim o viață secret, iar Trupul este zidit.

Aceste suferințe sunt în principal pentru Trupul lui Cristos, biserica; atunci când avem părtășia suferințelor Sale, viața divină este eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului Său.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să renunțăm la noi înșine și să rămânem sub moartea crucii, pentru a putea experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului. Amin, Doamne Isuse, fie ca să intrăm în părtășia suferințelor Tale pentru Trup și fie ca să experimentăm puterea învierii Tale. Fie ca să existe mulți credincioși care să intre în părtășia suferințelor Tale prin puterea învierii Tale, pentru ca viața Ta divină să fie eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience the Power of Christ’s Resurrection to Participate in His Sufferings for the Body (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul ca să fim un tovarăș al lui Dumnezeu care cunoaște inima Sa

15/07/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui... Exodul 33:11 — Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui… Exodul 33:11

Moise a fost un tovarăș al lui Dumnezeu, căci Domnul vorbea cu Moise față în față; el a fost intim cu Dumnezeu, fiind o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să avansăm în viața noastră spirituală venind la Domnul așa cum suntem și de oriunde suntem, ca să putem merge mai departe cu El, să ne apropiem de El, până când vom fi tovarășul Său, partenerul Său în întreprinderea divină, cei care cunosc inima lui Dumnezeu și au prezența Sa într-o măsură deplină.

Titlul din Cuvântul Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață și studiul aprofundat de săptămâna aceasta asupra cărții Numeri este “Vorbirea lui Dumnezeu dintre heruvimii gloriei.”

Finalizarea ultimă și completă a unui asemenea fapt este văzut în Apocalipsa 22 cu Noul Ierusalim, orașul sfânt, care are dimensiunile unui cub (aceeași lungime, lățime și înălțime), arătând faptul că Noul Ierusalim este lărgirea completă a Sfintei Sfintelor.

Destinul nostru este să facem parte din locuința eternă a lui Dumnezeu, Sfânta Sfintelor eternă, ca să fim pe deplin în prezența lui Dumnezeu.

Sfânta Sfintelor avea o anumită dimensiune în cartea Exodul, o dimensiune mai mare în 1 Împărați și o dimensiune finalizată în Apocalipsa 21-22.

Principiul Sfintei Sfintelor este că noi, credincioșii în Cristos, putem trăi și umbla direct în prezența lui Dumnezeu; nu există nici un văl sau o separare, și nu doar că trăim în prezența Sa în timp ce petrecem timp cu El dimineața, dar toată ziua trăim și umblăm direct în prezența lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 21:4-5 vedem că cei din Noul Ierusalim vor vedea fața Sa și numele Său va fi pe frunțile lor; destinul nostru ca și credincioși în Cristos este să vedem neîncetat fața lui Dumnezeu și numele Său va fi pe fruntea noastră! Aleluia!

Astăzi noi toți suntem la diferite nivele în părtășia noastră cu Domnul; unii pot fi mai departe de Domnul, alții sunt un pic mai aproape, în timp ce și alții sunt foarte intimi cu Domnul. Ce trebuie să facem nu este să ne auto-analizăm sau să ne facem o autoevaluare, ci pur și simplu să venim la Domnul așa cum suntem și acolo unde suntem, ca să putem merge mai departe cu El.

Când aprofundăm acest subiect, mințile noastre trebuie să fie protejate de gândurile subtile ale inamicului care sunt că a fi una cu Dumnezeu și a trăi direct în prezența lui Dumnezeu este ceva dincolo de noi înșine, ceva care este numai pentru oamenii mai în vârstă care sunt profund spirituali…

Cartea Apocalipsei ne include pe noi toți; noi toți vom fi parte a Sfintei Sfintelor finalizată, noi toți vom trăi pentru totdeauna și vom funcționa și vom servi pentru totdeauna în prezența directă a Domnului în glorie!

Aleluia, Îi vom vedea fața, El va străluci peste noi și, sub această strălucire, vom împărăți în împărăția eternă!

Pur și simplu trebuie să ne exersăm duhul de credință și să nu devenim subiectivi, analizând unde suntem; mai degrabă, trebuie să venim la Domnul oricând, oriunde, așa cum suntem, să Îl experimentăm și să avem părtășie cu El, fiind conștienți de faptul că toți suntem într-un proces de a merge mai departe cu El dintr-un stadiu al gloriei într-un alt stadiu al gloriei!

Noi toți suntem în procesul de a avansa cu Domnul până când vom fi în Sfânta Sfintelor, stând pe Cristos ca locul împăcării, locul unde păcătoșii răscumpărați se întâlnesc cu Dumnezeu.

Vom fi sub strălucirea Domnului gloriei, vom intra în contact cu tronul Său și vom primi o infuzie continuă, ascultând vocea Sa! Acesta este destinul nostru. Aleluia!

Moise era un tovarăș al lui Dumnezeu intim cu Dumnezeu, cunoscând inima lui Dumnezeu și având prezența Sa

Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului... Numeri 12:7-8 — Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului… Numeri 12:7-8

În Exodul 33:11 vedem că Iehova vorbește lui Moise față în față, la fel cum un om ar vorbi cu tovarășul său.

Biblia recunoaște faptul că Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu; acest cuvânt pentru “tovarăș” (companion) este diferit de cuvântul pentru “prieten” folosit în legătură cu Avraam în 2 Cronici 20:7 și Isaia 41:8.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu – el a fost separat de poporul idolatru înspre Dumnezeu (Iosua 24:2-3) și a intervenit pentru Lot (Geneza 18:16-33). Chiar și apostolul Iacov ne-a spus că Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23).

El nu a fost doar îndreptățit de către Dumnezeu, ci a și devenit un prieten al lui Dumnezeu; Dumnezeu l-a privit pe Avraam ca pe un preaiubit, o persoană față de care manifesta afecțiune.

Dar Moise nu era doar un prieten al lui Dumnezeu, ci și un tovarăș al lui Dumnezeu. Cuvântul tovarăș include prietenia, dar merge mult mai departe; include și gândul unei asocieri intime (un înțeles al acestui cuvânt în ebraică este “asociat”).

Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu, un asociat al lui Dumnezeu; el și Dumnezeu aveau un interes comun, o întreprindere comună, o carieră comună.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat vreun interes comun între Avraam și Dumnezeu, căci ei au împărtășit un interes comun, dar nu în aceeași măsură în care Moise a împărtășit un interes comun cu Dumnezeu.

Moise și Dumnezeu erau parteneri într-o mare întreprindere; ei au fost implicați în “aceeași carieră” și au fost parteneri până la capăt. Moise nu a fost doar un prieten intim cu Dumnezeu; el și Dumnezeu erau asociați, parteneri, tovarăși.

Domnul i-a vorbit cu Moise față în față, la fel cum un om vorbește cu tovarășul său (Exodul 33:11), iar Moise a fost credincios în toată casa Sa și a văzut forma lui Iehova (Num. 12:7-8).

Deoarece Moise era intim cu Dumnezeu, el era o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și care era potrivit cu inima Sa. Moise a atins inima lui Dumnezeu, căci el știa ce era în inima Sa și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să fim astfel de persoane, cei care sunt după inima lui Dumnezeu; constituția noastră organică trebuie să fie casa Sa și trebuie să fim un duplicat al inimii lui Dumnezeu.

Trebuie să fim un tovarăș al lui Dumnezeu, cei care nu doar cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul lui Dumnezeu, ci și inima lui Dumnezeu, fiind după inima lui Dumnezeu, fiind intimi cu Dumnezeu și având prezența Sa într-o măsură deplină.

Chiar și în aspirația noastră de a fi formați și pregătiți pentru a fi armata de care Domnul are nevoie să lupte împreună cu El pentru interesul Său, trebuie să ne dăm seama că această armată este preoțească, adică, această armată este compusă din cei care Îl contactează pe Dumnezeu și sunt intimi cu Dumnezeu, cei care sunt tovarășii lui Dumnezeu pentru întreprinderea Sa măreață pe pământ.

Ca preoți avem dreptul prin sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Dumnezeul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii.

Aici avem conducerea Sa, îndrumarea Sa și vorbirea Sa; în timpul nostru față în față cu Domnul, în timpul nostru intim, personal, spiritual, afectuos cu El, Îi cunoaștem inima și avem prezența Sa într-o măsură deplină.

Doamne Isuse, vrem să fim un tovarăș al lui Dumnezeu așa cum și Moise a fost, cei care sunt intimi cu Dumnezeu și care cunosc inima lui Dumnezeu. Fă-ne cei care sunt după inima lui Dumnezeu, cei care pot atinge inima lui Dumnezeu și care au prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină. Amin, Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție. Înaintăm prin sângele lui Isus Cristos, ca să putem intra în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Domnul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii. Fă-ne tovarășul Tău, Doamne, cei care cunosc inima Ta, au prezența Ta și ating inima Ta.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa, față în față cu Dumnezeu

Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopţi. Exodul 24:15-18

În Exodul 24:15-18 vedem că Moise era în Sfânta Sfintelor pe munte, unde era gloria shekina a lui Dumnezeu; acolo Dumnezeu Și-a deschis inima și i-a vorbit despre dorința inimii Sale de a avea o locuință pe pământ printre poporul Său.

Existau acolo cel puțin trei clase de oameni la distanțe diferite față de Muntele Horeb, în ce privește apropierea lor față de Dumnezeu.

Prima clasă, majoritatea copiilor lui Israel, erau la baza muntelui, care stăteau la distanță și tremurau (Exodul 20:18); acesta este locul unde începem cu toții.

A doua clasă, Aaron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni, erau pe munte și se închinau la distanță și priveau (24:1, 9). Ei erau sub un cer senin; au mâncat, L-au văzut pe Dumnezeu și au avut o anumită viziune a lui Dumnezeu și a intenției Sa, dar erau la jumătatea drumului spre vârf.

A treia clasă, Moise, se afla pe vârful muntelui, fiind infuzat cu Dumnezeu sub gloria Sa și primea viziunea tabernaculului în calitate de locuința lui Dumnezeu pe pământ (vezi v. 13, 16; 25:1, 8-9).

Aceste trei locații corespund și celor trei părți ale tabernaculului: curtea de afară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor; am putea spune că poporul Israel era în curtea de afară, Aaron, fiii săi și bătrânii erau în Locul Sfânt, iar Moise era în Sfânta Sfintelor.

Aceste trei locații ilustrează faptul că printre poporul lui Dumnezeu există diferite stadii de părtășie cu El și, indiferent unde suntem acum, trebuie să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa față în față cu Dumnezeu.

Este normal ca în viața de biserică și în viața Trupului universal ca sfinții să fie la diferite nivele în creșterea lor în viață, în diferite stadii de dezvoltare.

Trebuie ca pur și simplu să Îl experimentăm pe Domnul acolo unde suntem, și El ne va aduce la un alt nivel și la alt nivel până când vom fi pe vârful muntelui în gloria shekina!

Acestea fiind spuse, este dăunător și chiar ridicol să ne măsurăm cu altcineva sau să comparăm creșterea noastră în viață și dezvoltarea în Domnul cu altcineva; noi suntem acolo unde suntem în viața noastră cu Domnul și trebuie ca să avansăm încetul cu încetul în părtășia noastră cu Domnul.

Trebuie ca doar să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său; nu ar trebui să așteptăm până când devenim mai buni (în ochii noștri), până când dispoziția noastră se va schimba, până când va trece ceva timp după ultimul nostru faliment… De îndată ce suntem conștienți de acest lucru, ar trebui să venim înaintea Domnului pe baza sângelui lui Isus!

Există un alt nivel în afara celor trei – Moise, Aaron și bătrânii, și restul poporului; acesta este Iosua, care îl slujea pe Moise într-un mod credincios de mult timp, care a fost constituit și pregătit ca să fie un războinic.

Iosua trebuie să fi fost pe vârful muntelui, dar nu știm unde; din punct de vedere spiritual, probabil că era în tranziție de la mijloc spre vârf – ar fi putut atinge Sfânta Sfintelor, dar nu era pe deplin acolo.

De multe ori și noi suntem astfel: atingem Sfânta Sfintelor, ne întoarcem în Locul Sfânt și apoi atingem din nou Sfânta Sfintelor – suntem în tranziție.

Nu ne este de folos să ne analizăm cu privire la locul unde suntem, dar este o binecuvântare și o alimentare să ne rugăm Domnului în timpul nostru cu El:

Doamne Isuse, luminează-ne pentru a vedea unde suntem în stadiul nostru de creștere în viață, în dezvoltarea noastră în viața divină. Nu vrem să fim înșelați și nu vrem să acceptăm minciunile lui Satan. Doamne, vrem să mergem mai departe cu Tine, ca să putem avea o părtășie autentică cu Tine sub un cer senin. Fă-ne să avansăm în părtășia noastră cu Tine până când vom fi în Sfânta Sfintelor, pe vârful muntelui, văzându-Te față în față și având vorbirea Ta! Adu-ne mai departe cu Tine, Doamne, puțin câte puțin și zi de zi, până când vom trăi în prezența Ta tot timpul, fiind infuzați cu Tine și primind viziunea Ta ca să fim reședința Ta pe pământ!