Savurăm pe Cristos

Zece articole majore despre cum să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv simbolizat de Țara Bună

23/01/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aleluia, noi Îl putem poseda pe Cristosul atotinclusiv așa cum este El simbolizat de Țara Bună!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la Studiul-Cristalizare al cărții Numeri, partea a doua, iar subiectul nostru este “O schiță vitală a revelației divine în cărțile Exod, Levitic și Numeri cu privire la economia lui Dumnezeu cu poporul Său ales și răscumpărat.”

Ajungând la acest studiu aprofundat al cărții Numeri, vrem să fim deschiși Domnului pentru a primi lumina Sa, să fim descoperiți ca să vedem și să fim săraci în duh ca El să ne vorbească ce este pe inima Sa.

Încă de la început, în Exod 3:8, când Dumnezeu l-a chemat pe Moise, El i-a spus care este dorința Sa – El a venit să îi elibereze din mâna egiptenilor și să-i aducă într-o țară bună.

Dumnezeu nu dorea doar să-l elibereze pe poporul Său din Egipt și să-i aducă să treacă Marea Roșie, ci dorea să-i aducă până la capăt ca ei să fie formați împreună ca o armată, să intre în țara bună, să lupte pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ și să-L câștige pe Cristos ca țara atotinclusivă.

Cristos este realitatea țării bune atotinclusive, și toți credincioșii în Cristos sunt chemați să-L savureze, să-L posede și să se împărtășească din El ca țara bună.

Zece articole majore despre cum să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv simbolizat de Țara Bună

Există cel puțin zece articole majore despre cum putem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. Dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune.

Iată zece articole care ne arată cum să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv simbolizat de țara bună în calitate de casa lui Dumnezeu și împărăția Sa.

1. Paștele. Geneza începe cu Dumnezeu care l-a creat pe om în imaginea Sa și după asemănarea Sa (Gen. 1:26) și se termină cu Iosif care este înmormântat într-un sicriu în Egipt (Gen. 50:26). Așa cum spune Efeseni 2:1, 12, noi eram morți în ofense și păcate și nu aveam nici o speranță, ci eram fără Dumnezeu în lume, neavând nici un Dumnezeu și ne aflam în împărăția lui Satan.

Dar slavă Domnului, în Exod 12 vedem răscumpărarea lui Cristos; în 1 Cor. 5:7 ni se spune că Cristos este Paștele nostru – El nu e doar mielul, ci întregul Paște și El este chiar casa în care Îl mâncăm. Trebuie să fim în Cristos ca să-L putem savura.

Deoarece El urma să treacă prin Egipt cu judecata, Domnul le-a spus israeliților ca să ia mielul, să-l taie și să aplice sângele; când El va vedea sângele, va trece pe lângă ei.

Mulți creștini văd acest lucru și se bucură de faptul că avem sângele lui Cristos, Mielul lui Dumnezeu, pentru că răscumpărarea noastră ne curăță de păcatele noastre și îndeplinește răscumpărarea juridică pentru a satisface cerințele lui Dumnezeu asupra noastră.

Cu toate acestea, trebuie să și mâncăm mielul – să-L mâncăm pe Cristos, cu tot ceea ce este El, inclusiv capul, trupul și picioarele. Carnea mielului era pentru hrana lor, iar mâncatul din miel era pentru mișcare; când au mâncat mielul au fost energizați, întăriți și împuterniciți să plece din Egipt.

Ei trebuiau să mănânce mielul într-un anumit fel (vezi Exod 12:11): cu mijlocul încins, cu sandalele în picioare, cu toiagul în mână, mâncând mielul în grabă. Mâncatul Paștelui a fost în prima zi a primei luni a anului; mântuirea noastră este primul nostru început, iar Domnul ne-a schimbat calendarul pentru a avea un calendar spiritual, căci ceva din viață crește, răsare și înflorește (înțelesul lui Abib).

Al doilea început a fost ridicarea tabernaculului, zidirea locuinței lui Dumnezeu. Fiecare credincios ar trebui să aibă aceste două începuturi – experimentarea mântuirii și zidirea practică a locuinței lui Dumnezeu.

2. Prezența Domnului. În Exod 33:14 și 13:21 vedem că Domnul a promis poporului Său că prezența Sa va merge cu ei și că El le va da odihnă, iar Moise I-a spus că, dacă El nu va merge cu ei, nu se vor urca.

Prezența lui Dumnezeu este ceea ce ne face pe noi, poporul lui Dumnezeu, diferiți de toți oamenii de pe acest pământ.

Trebuie să fim plini de prezența lui Dumnezeu, pentru că acest lucru ne face diferiți de ceilalți pe acest pământ. Practic vorbind, prezența Domnului este zâmbetul Său; când avem zâmbetul Domnului, avem totul. În viața noastră creștină trebuie să fim guvernați de prezența directă a Domnului.

Copiii lui Israel au fost conduși de stâlpul de nor (care semnifică Duhul) și de foc (care semnifică Cuvântul) – vezi Exod 13:21. Prezența Domnului este în Duh și în Cuvânt.

Pe de o parte, prezența Domnului ne luminează, iar pe de altă parte, este întuneric pentru opozanții noștri, la fel cum stâlpul era de lumină pentru copiii lui Israel și întuneric pentru inamicii lor. Lumina noastră călăuzitoare – prezența Domnului – devine lumina noastră ocrotitoare și această lumină ocrotitoare devine întuneric pentru opozanți.

3. Trebuie să-L savurăm pe Cristos ca mana zilnică și stânca spirituală cu apa vie. În Numeri vedem cum poporul lui Dumnezeu se săturase de mană – s-au plictisit de ea și chiar o detestau, pentru că tânjeau după mâncarea egiptenilor, cum ar fi peștii, castraveții, pepenii, prazul și usturoiul.

Pentru ca noi să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv, așa cum este El simbolizat de țara bună, trebuie să fim reconstituiți cu Cristos, mâncându-L ca mana noastră zilnică și bând din El ca stânca spirituală cu apa vie.

Dieta noastră trebuie să se schimbe, pentru a putea să-L mâncăm și să-L bem pe Cristos.

4. Trebuie să-L experimentăm pe Cristos în calitate de Chivotul. În Chivot este mărturia lui Dumnezeu (legea), care este manifestarea lui Dumnezeu, expresia lui Dumnezeu și descrierea lui Dumnezeu. Legea nu este un cod a ceea ce să facem și ce să nu facem; mai degrabă, semnificația intrinsecă a legii este să fie manifestarea, expresia și descrierea lui Dumnezeu.

Mărturia se află în chivot, deci Chivotul a devenit Chivotul mărturiei; chivotul este în tabernacul, astfel că tabernaculul a devenit tabernaculul mărturiei. Tabernaculul mărturiei este centrul poporului lui Dumnezeu; Mărturia lui Dumnezeu este centrul nostru!

5. Trebuie să experimentăm tabernaculul mărturiei, lărgirea Chivotului, sporirea Chivotului. Ceea ce avem aici sunt 48 de scânduri acoperite cu aur (Exod 26:26-29), fiecare dintre ele fiind cu adevărat înalte. Unitatea noastră în biserică este Dumnezeu ca aur!

Existau cinci drugi prin fiecare latură a tabernaculului; drugii de asemenea erau confecționați din lemn de salcâm acoperiți cu aur.

Simplu vorbind, aurul Îl simbolizează pe Dumnezeu și lemnul de salcâm îl simbolizează pe om.

Recâștigarea Domnului constă în faptul că Dumnezeu acoperă pe poporul Său răscumpărat cu Sine Însuși.

Pentru ca noi să-L savurăm pe Cristos ca țară atotinclusivă, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne acopere cu Sine Însuși. Trebuie să vedem că noi suntem un soi de Dumnezeu!

6. Avem nevoie de ofrande.

În Levitic avem cinci ofrande majore: ofranda arsă (Cristos ca Cel absolut pentru Dumnezeu și satisfacția Sa), ofranda de mâmcare (ne putem hrăni pe Cristos cu umanitatea Sa și trăirea Sa omenească și putem fi omogenizați cu ulei proaspăt), ofranda de pace (Cristos este pacea noastră cu Dumnezeu și cu omul, și pacea Sa care întrece înțelegerea fiecăruia ne păzește gândurile și inimile în Cristos Isus), ofranda pentru păcat (Cristos este viața care tratează păcatul ca noi să tratăm păcatul și ca noi să-i slujim pe alții pentru a-i determina să-și trateze păcatul) și ofranda pentru abatere (Cristos a murit pentru păcatele noastre, faptele noastre greșite din conduita noastră și putem să-L aplicăm ca ofrandă a noastră pentru păcat).

7. E nevoie de preoție cu experimentarea lui Cristos ca Marele Preot. Ca să intrăm în țara bună și să fim formați într-o armată așa cum vedem în Numeri, trebuie să fim în preoție cu experimentarea lui Cristos ca Marele Preot.

Ce este un preot? Un preot este acela care trăiește în Cristos și prin Cristos, aplicându-L pe Cristos și făcându-L ca totul al său în viața sa.

Veșmintele noastre preoțești sunt manifestarea lui Cristos pentru gloria și frumusețea noastră, căci El este gloria noastră în divinitatea Sa și frumusețea noastră în umanitatea Sa.

Trebuie să ne îmbrăcăm cu Domnul Isus Cristos pentru a-L trăi pe Cristos și pentru a trăi prin Cristos, astfel încât să-L putem mări pe Cristos.

8. E nevoie de reglementările unei vieți sfinte. În Levitic începând cu capitolul 11 la capitolul 27 vedem reglementările unei vieți sfinte.

În aceste reglementări vedem că suntem poporul care aparține Domnului (1 Cor. 6:19-20 – nu suntem ai noștri, am fost cumpărați cu un preț), am fost separați de lume (1 Ioan 2:15, nu ar trebui să iubim lumea, ci să-L iubim pe Domnul și să-L savurăm pe El mai mult decât lumea), iar Domnul nostru este sfânt, de aceea și noi trebuie să fim sfinți. Aleluia, Dumnezeul nostru este sfânt, deci și noi suntem sfinți (1 Pet. 1:15).

9. Pentru a intra în țara bună și pentru a-L savura pe Cristos e nevoie de formarea armatei divine (așa cum este văzut în cartea Numeri). Poporul lui Israel a fost numărat de două ori – prima oară pentru a forma o armată pentru ducerea bătăliei la începutul cărții Numeri, iar a doua oară la sfârșitul cărții pentru împărțirea și repartizarea țării bune.

Un soldat în armata divină trebuie să fie cineva cu o viață maturizată. A fi transformați înseamnă să fim schimbați metabolic în viața noastră naturală, iar ca să fim maturi înseamnă să fim plini de viața divină care ne schimbă.

Trebuie să fim buni soldați ai lui Cristos Isus, cei care sunt proaspeți și tineri, păstrându-ne prospețimea și noutatea noastră cu Domnul. Trebuie să fim atât plini de experimentările lui Cristos, cât și lipsiți de deteriorare, căci dacă îmbătrânim, suntem descalificați sau pensionați din serviciul nostru spiritual.

Prin menținerea preoției, vom putea lupta pentru a-L poseda pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună. Dacă nu știm cum să păstrăm părtășia cu Domnul, zi de zi, moment după moment, nu vom putea lupta. Slujba sfântă a preotului era considerată un război.

Patru sloganuri care rezumă anumite aspecte cruciale ale schiței vitale a revelației divine din Exod, Levitic și Numeri

În ceea ce privește schița vitală a revelației divine din cărțile Exod, Levitic și Numeri referitoare la economia lui Dumnezeu cu poporul ales și răscumpărat, există patru sloganuri care rezumă anumite aspecte cruciale.

În primul rând, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu este cumpărat, răscumpărat și salvat din robia căderii. În al doilea rând, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu Îl savurează pe Cristos, primește revelație și este zidit în Dumnezeul Triunic.

În al treilea rând, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu este format într-o armată preoțească ca să lupte pentru Dumnezeu și ca să călătorească împreună cu Dumnezeu. În al patrulea rând, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu este posedat de Dumnezeu pentru a-L deține pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Aceste patru sloganuri se aplică atât sfinților din Vechiul Testament, cât și nouă în Noul Testament, deoarece Noul Testament este ascuns în Vechiul Testament, iar Vechiul Testament este manifestat în Noul Testament (vezi Luca 24:25-27, 44-49).

Toate lucrurile scrise în legea lui Moise, în profeți și în psalmi se referă la Domnul Isus; întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și El este centrul și conținutul.

Noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost aleși, răscumpărați și mântuiți de robia căderii! Amin! Noi, sfinții în Cristos, am fost mântuiți de uzurparea lumii și de robia lui Satan.

Acum, fiind mântuiți, Îl savurăm pe Cristos. La fel cum au făcut copiii lui Israel la Muntele Sinai, și noi am primit revelația divină și suntem zidiți cu Dumnezeul Triunic procesat!

Am primit revelația divină și suntem zidiți cu Fiul ca întrupare a Tatălui și cu Duhul ca concretizare a Fiului.

Mai mult, suntem formați într-o armată preoțească, o armată care luptă pentru Dumnezeu și călătorește cu Dumnezeu. În viața de biserică astăzi suntem formați ca o armată preoțească de care are nevoie Dumnezeu și această armată luptă pentru Dumnezeu și călătorește împreună cu Dumnezeu.

În final, am fost pregătiți de către Dumnezeu în toate felurile pentru a-L poseda pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună. Aleluia, am fost pregătiți de Dumnezeu să-L posedăm pe acest Cristos minunat, atotinclusiv, care este realitatea țării bune!

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai ales, ne-ai răscumpărat și ne-ai salvat de robia căderii. Îți mulțumim că ne-ai salvat de uzurparea lumii și de robia lui Satan. Aleluia, fiind mântuiți, acum Îl savurăm pe Cristos! Am primit revelația divină și suntem zidiți cu Dumnezeul Triunic! Îți mulțumim, Doamne, căci Tu ne formezi într-o armată preoțească ca să luptăm pentru Dumnezeu și ca să călătorim împreună cu Dumnezeu. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să fim formați în această armată! Ne încredem în Tine, Doamne, căci Tu ne-ai pregătit în toate felurile pentru a-L poseda pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Ten Major Items on how to Possess the All-inclusive Christ Typified by the Good Land (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Lucrarea bisericii este de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

24/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu; biserica poartă responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă prin evanghelia împărăției și cu puterea împărăției lui Dumnezeu, iar acum biserica trebuie să perpetueze victoria lui Cristos asupra inamicului și să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost rugat de discipolii Săi să-i învețe să se roage, El a spus: Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta… – în rugăciunea noastră către Tatăl trebuie să-I cerem ca împărăția Sa să vină.

Dar pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu pe pământ trebuie să existe un război spiritual, căci pământul este încă sub uzurparea lui Satan și el este omul tare din casa lui, având toate ființele umane ca vase pe care folosește în scop rău.

Dacă vrem să stabilim împărăția lui Dumnezeu și să scoatem afară ființele umane decăzute din împărăția lui Satan, trebuie ca mai întâi să-l legăm pe omul tare prin rugăciune; ca biserică, ni s-a dat autoritatea de a-l lega pe omul tare, de a-i jefui casa și de a elibera vasele din casa lui pentru a fi vase pe care Domnul să le folosească și să le umple.

Ca să-l legăm pe omul tare, trebuie să ne rugăm; trebuie să tratăm toate lucrurile inamicului din ființa noastră, trebuie să fim în unitate cu sfinții și trebuie să ne rugăm în unitate cu Domnul și într-un singur acord cu Trupul Său pe pământ, iar Domnul Își va elibera voia Sa pe pământ.

Ori de câte ori predicăm evanghelia, are loc un război spiritual; trebuie ca nu doar să vorbim cuvântul lui Dumnezeu și să predicăm evanghelia împărăției, ci trebuie să-l și legăm pe omul tare, să-i eliberăm pe captivi și să înlăturăm văl după văl în mințile celor care ascultă.

Când îi păstorim pe sfinți, de multe ori credem că nu putem trece prin anumite aspecte și, uneori, chiar credem că sfinții au o problemă sau că ei înșiși sunt o problemă; problema nu sunt sfinții, ci inamicul care încearcă să-i uzurpe.

Sursa problemei este inamicul; când trăim în Trup și suntem în unitate cu Trupul, îl putem lega pe omul tare și putem elibera vasele pe care el le uzurpă, pentru ca acestea să fie umplute cu Cristos și să-L exprime pe Cristos.

Fie ca să ne dăm seama care este lucrarea bisericii din această epocă și fie ca să ne ridicăm în calitate de biserică pentru a ne îndeplini responsabilitatea.

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și de a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu

Lucrarea bisericii ca Trup al lui Cristos pe pământ este să aducă împărăția lui Dumnezeu și să perpetueze victoria lui Cristos. Biserica a fost adusă în ființă prin puterea împărăției și toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Când predicăm evanghelia, nu numai că dorim să câștigăm suflete pentru Domnul, ci să aducem împărăția lui Dumnezeu. Când îi păstorim pe sfinți, profețim în întâlnire, ne vizităm unii pe alții, suntem perfectați pentru a funcționa în măsura noastră și chiar și atunci când slujim în lucruri practice, principiul este să aducem împărăția lui Dumnezeu.

Ori de câte ori lucrăm sau facem ceva în viața de biserică, trebuie să stăm pe poziția împărăției lui Dumnezeu și trebuie să aplicăm împărăția lui Dumnezeu pentru a trata puterea lui Satan.

Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină, voia Sa să se facă, precum în ceruri, așa și pe pământ (Mat. 6:9-10).

Unii credincioși cred că împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat, că nu este nevoie să facem nimic, dar Domnul ne-a învățat să ne rugăm ca împărăția să vină. Lucrarea bisericii este, mai presus de orice, să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și să îl trateze pe inamic.

Nu ar trebui să ne gândim că, indiferent dacă ne rugăm sau nu, împărăția lui Dumnezeu vine în mod automat; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că principiul lucrării lui Dumnezeu este că El așteaptă ca noi să ne mișcăm, apoi El Se va mișca, așa că trebuie să ne rugăm pentru venirea împărăției.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15).

Viața împărăției produce biserica, biserica este împărăția lui Dumnezeu din această epocă, iar biserica este aici pentru a aduce împărăția. Biserica, care este împărăția în realitate și practicitate, aduce împărăția în manifestarea ei.

Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 12:10; 11:15).

Trebuie să avem o viziune asupra victoriei lui Cristos și trebuie să o continuăm din generație în generație până când Domnul va reveni.

Noi perpetuăm victoria lui Cristos slăvindu-L – slăvind pe Isus al nostru cel victorios! Și rămânem în această victorie – nu credem în ce vedem la exterior sau în mediul înconjurător, ci credem în Cristosul victorios, care l-a distrus pe diavolul și acum este pe tron în univers, având toată autoritatea în cer și pe pământ!

Lucrarea bisericii este aceea de a aduce împărăția lui Dumnezeu și toată lucrarea pe care o face biserica este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și nu doar să fim de acord cu aceasta, ci noi înșine să ne rugăm, cerând Domnului să vină ca Duhul realității și să ne călăuzească în realitatea acestui lucru.

Biserica este responsabilă de aducerea pe pământ a voii cerești pe pământ și de îndeplinirea ei pe pământ (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:50). Când ne rugăm, nu ținem cu un partid sau cu oamenii politici, ci ne rugăm ca decizia tronului să fie eliberată pe pământ.

Orice ar fi hotărât tronul din ceruri, ne rugăm să fie eliberat pe pământ.

Avem nevoie de genul de rugăciuni care eliberează voia lui Dumnezeu și o duc la îndeplinire acolo unde ne aflăm; de dragul mișcării Domnului pe pământ și pentru rușinea inamicului, trebuie să eliberăm voia lui Dumnezeu pe pământ, să perpetuăm victoria lui Cristos și să aducem împărăția lui Dumnezeu ca biserică!

Doamne, de dragul mișcării Tale pe pământ și pentru rușinarea inamicului tău, eliberează întreaga putere și autoritate a tronului în orașul și țara în care ne aflăm! Amin, Doamne Isuse, noi nu tolerăm răzvrătirea ci stăm într-un singur duh cu Tine în Trup și suntem de acord cu decizia și voia lui Dumnezeu. Fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă pe pământ. Stăm ca biserică, una cu Capul din ceruri, ca să perpetuăm victoria lui Cristos și ca să-l dăm de rușine pe inamic! Amin, Isus Cristos este Domnul!

Biserica se supune guvernării cerești, tratează pe inamicul lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu

Biserica, care intră în ființă sub stăpânirea cerească, îl poate trata pe inamicul lui Dumnezeu datorită supunerii ei față de stăpânirea cerească (Mat. 16:19; Efes. 6:10-18).

Domnul câștigă astăzi o armată care este absolut supusă guvernării Sale cerești; aceasta nu are nici o problemă cu deciziile tronului ci este pe deplin în pace, căci Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii care îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre. O astfel de biserică îl tratează pe inamic.

Dumnezeu are nevoie de om ca acesta să coopereze cu El în lucrarea Sa; atunci când poporul lui Dumnezeu se mișcă, și Dumnezeu Se va mișca, dar, atunci când poporul lui Dumnezeu nu se roagă, mișcarea lui Dumnezeu și voia Sa sunt întârziate și frustrate.

Chiar și la nașterea Domnului Isus, nașterea Sa a fost rezultatul cooperării unora din poporul lui Dumnezeu cu Dumnezeu. Unii s-au rugat și au căutat continuu mângâierea Israelului, iar Maria și Iosif, amândoi, au cooperat cu cuvântul Domnului.

Dumnezeu vrea să aducă împărăția și El dorește ca biserica să-l trateze pe inamicul Său și să aducă stăpânirea Sa pe pământ, dar numai partea Sa nu este suficientă; El vrea ca biserica să coopereze cu El.

Când noi, ca biserică, ne supunem guvernării cerești și ne rugăm, eliberăm puterea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, iar împărăția poate avansa. Când Domnul Isus Se va întoarce, împărăția lumii va deveni împărăția Domnului nostru și a lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

O, ce mare responsabilitate poartă biserica și ce sarcină minunată este pe umerii noștri ca biserică!

Ce mod de viață ar trebui să avem astăzi pentru a îndeplini o astfel de sarcină? Trebuie să tratăm toate păcatele și nelegiuirile noastre, trebuie să ne consacrăm amănunțit Domnului, viața noastră sufletească trebuie să fie dată la moarte, iar omul nostru natural trebuie abandonat.

Nu putem lupta războiul spiritual în carnea noastră, cu capacitatea sinelui sau în omul natural; “eu”-ul nostru nu poate rezista lui Satan, de aceea trebuie să ne renegăm sinele, să pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să stăm de partea Domnului, Cel victorios.

Ori de câte ori vine Domnul Isus, Satan Îl recunoaște și este înfrânt; Satan nu I se poate împotrivi lui Cristos, dar săgețile lui înflăcărate ne pot penetra carnea.

Aleluia, Domnul Isus, în calitate de Cap al Trupului, deja l-a biruit pe inamic, iar noi, ca Trup al Său, trebuie să biruim și noi, stând în victoria Sa și perpetuând victoria lui Cristos pe pământ.

Biserica a fost produsă prin viața de înviere a lui Cristos, iar biserica este aici pentru a se supune sub guvernarea cerească, pentru a-l trata pe inamicul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Aleluia, biserica trebuie să continue lucrarea biruitoare pe care Cristos a îndeplinit-o împotriva lui Satan și să aducă voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Col. 2:15; Psa. 149:5-9)!

Doamne Isuse, luăm conducerea ca biserică să ne supunem guvernării cerești, căci Tu ești Domnul nostru și Dumnezeul nostru. Amin, Doamne, fie ca biserica să se supună pe deplin guvernării cerești și să fie una cu tronul. Fie ca biserica să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Suntem pe pământ una cu Tine, Capul nostru înălțat, și continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ. Doamne, stăm în victoria Ta și ducem la îndeplinire lucrarea Ta biruitoare pe care ai îndeplinit-o împotriva lui Satan. Fie ca împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ și fie ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ, precum în ceruri!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Work of the Church is to Bring in the Kingdom of God and deal with God’s Enemy (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Satan este stăpânitorul acestei lumi, dar noi cooperăm cu Dumnezeu pentru venirea împărăției Sale

18/12/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, și există un război între cele două împărății; Satan este stăpânitorul acestei lumi, dar noi cooperăm cu Dumnezeu pentru venirea împărăției Sale!

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit legat de “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la subiectul “Conflictul dintre cele două împărății precum și lucrarea și responsabilitatea bisericii.”

În calitate de credincioși în Cristos, noi facem parte din împărăția lui Dumnezeu și trebuie să fim din ce în ce mai mult sub stăpânirea directă a Domnului ca împărăție, astfel încât să existe un domeniu din ce în ce mai dezvoltat în noi asupra căruia Dumnezeu să poată guverna în viața Sa divină.

Pentru aceasta, trebuie să prindem rădăcini adânci în jos, petrecând mult timp personal cu Domnul ca să-L căutăm în secret și, de asemenea, trebuie să trăim viața împărăției în viața de biserică de astăzi.

În măsura în care depinde de noi, trebuie să fim în pace cu toți oamenii și cu toate membrele Trupului, să rămânem în unitate, iar când venim la Masa Domnului cu Cristos ca ofrandă de pace, îi iertăm pe toți cei pe care îi știm și căutăm să fim iertați de alții.

Mai mult decât atât, trebuie să folosim cheile împărăției pentru a încuia porțile Hadesului; trebuie să ne exersăm pentru a renega sinele, a ne lua crucea și a ne pierde viața-suflet.

Toate acestea ne pregătesc să ne angajăm într-un război spiritual, pentru că ne dăm seama că în acest univers există două împărății în război una cu cealaltă – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan.

Pentru că Satan este viclean și înșelător, el însuși s-a injectat în om chiar de la început; el l-a corupt și l-a stricat pe omul creat de Dumnezeu în imaginea Sa.

Acum, toți cei care se nasc în umanitate, se nasc în împărăția lui Satan, iar Domnul poate ajunge la ei prin biserică cu predicarea evangheliei pentru a-i invita să primească viața lui Dumnezeu și să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și savurăm stăpânirea scumpă și plină de iubire a lui Dumnezeu în noi, căci cooperăm cu Domnul, pe măsură ce împărăția se răspândește din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră, până când El va ocupa întreaga noastră ființă interioară pentru a ne satura cu Dumnezeu.

În acest articol vrem să vedem cele două împărății din univers, cum sunt ele în război una cu cealaltă, cum Satan este stăpânitorul acestei lumi și cum putem coopera cu Dumnezeu pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

În univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan

O împărăție este o totalitate a unei anumite vieți; în acest univers există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan (vezi Mat. 6:10, 33; 12:26, 28).

Dumnezeu are viața Sa, din care intră în existență împărăția lui Dumnezeu (vezi Efes. 4:18; Mat. 12:28). Când cineva se pocăiește și crede în Domnul Isus, nu numai că primește viața divină, ci el, de asemenea, devine parte a împărăției lui Dumnezeu.

În Apoc. 1:6 ni se spune că Domnul ne-a făcut o împărăție; nu numai că ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăție ca domeniu al speciei divine, ci am fost făcuți o împărăție.

Domnul ne-a cumpărat din fiecare trib, limbă, popor și națiune prin sângele Său și ne-a făcut o împărăție (Apoc. 5:10). Noi credincioșii în Cristos nu numai că suntem în împărăția lui Dumnezeu – noi suntem împărăția lui Dumnezeu și am fost făcuți o împărăție.

Împărăția lui Dumnezeu este totalitatea vieții lui Dumnezeu. Deoarece împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu cu viața Sa, aceasta înseamnă că elementul constitutiv al acestei împărății este viața lui Dumnezeu.

Conform cu Luca 17:21, împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși. Noi am fost făcuți o împărăție, împărăția este împărăția lui Dumnezeu, care este Dumnezeu Însuși ca viață și Cristos ca persoană; acest lucru înseamnă că toți cei din această împărăție sunt făcuți Dumnezeu în viață, natură, constituție, expresie și funcție, dar niciodată ca obiect de închinare, adică niciodată nu intrăm în Dumnezeire.

În împărăția lui Dumnezeu, Cristos ne constituie pentru a fi totul și în toți (Col. 3:11); El Își face casa în inima noastră (Efes. 3:16), El trăiește în noi (Gal. 2:20) și El este format în noi (Gal. 4:19).

Pe partea pozitivă, această împărăție Îl are pe Dumnezeu cu viața Sa și același principiu se aplică negativ împărăției lui Satan. Satan are viața sa rea, din care ia ființă împărăția lui Satan (Ioan 8:44; Mat. 12:26).

Inamicul a format sistemul mondial pentru a întemnița pe toată lumea, și el și-a adus împărăția în umanitate satanizând rasa umană.

În Ioan 8:44 Domnul a spus că “voi sunteți din tatăl vostru, diavolul”; în diavolul nu există adevăr, el a păcătuit de la început, este tatăl minciunii, vorbește din propriile sale lucruri – el este sursa răului, a minciunilor, a păcatului și a morții.

Satan a venit și a injectat acest element otrăvitor în umanitate, determinând întreaga rasă umană să devină o parte majoră a împărăției sale.

Pe deoparte, îngerii care i s-au alăturat în răzvrătire, fac parte din împărăția sa, la fel și duhurile din rasa preadamică, care au devenit demonii; Satan este stăpânitorul acestei lumi astăzi.

Încă de la începutul Bibliei vedem aceste două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția Satanei – întruchipate în cei doi pomi din Gen. 2:9, pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Acești doi pomi sunt simboluri ale lui Dumnezeu și ale lui Satan și sunt două surse, care se dezvoltă în două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan. Fie ca să vedem aceste două împărății și fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Dragă Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai transferat din autoritatea împărăției lui Satan întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, acum suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, cei care au viața divină și au fost făcuți o împărăție pentru Dumnezeu. Doamne, fie ca să vedem cele două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, și fie ca să fim cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Eliberează-ne de orice lucru din împărăția lui Satan și adu întreaga noastră ființă în împărăția lui Dumnezeu, pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu!

Satan este stăpânitorul acestei lumi, dar noi cooperăm cu Dumnezeu pentru venirea împărăției Sale

Întreaga rasă umană este o împărăție nu doar a vieții umane, ci chiar mai mult o împărăție a vieții satanice (vezi Mat. 13:38; Ioan 8:44; Fapte 13:10; 1 Ioan 3:10).

Toți cei șapte miliarde de oameni de pe pământ astăzi fac parte din împărăția lui Satan și, din cauza căderii omului, toți oamenii sunt născuți în păcat pentru a fi parte a împărăției satanice.

Din cauza căderii omului, umanitatea a devenit totalitatea vieții satanice cu toate activitățile sale (Ioan 5:19).

Satan s-a injectat în om și a intrat în trupul și sufletul omului, corupându-l, saturându-l și otrăvindu-l pentru a putea să-l ia în stăpânire. Deci omul a devenit corupt și întunecat, sub autoritatea lui Satan.

Omul a devenit cetățean în împărăția lui Satan, supus stăpânirii lui Satan. O, Doamne Isuse!

Dar într-o zi, Dumnezeu a devenit om, și în acest Om minunat, Isus Cristos, stăpânitorul acestei lumi nu a avut nimic. El a trăit împărăția lui Dumnezeu, a semănat împărăția lui Dumnezeu și a adus împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Slavă Domnului, a existat un astfel de Om! Satan, dumnezeul acestui veac, este stăpânitorul acestei lumi și stăpânitorul autorității aerului (Ioan 12:31; 14:30; 16:11; 2 Cor. 4:4; Efes. 2:2), dar în Cristos el nu a avut nimic!

Chiar mai mult, Cristos a venit să-l judece, și El a venit să-și instaleze împărăția pe pământ, astfel încât oricine Îl primește să nu piară, ci să aibă viață eternă, viața divină a lui Dumnezeu.

Când chemăm numele Domnului Isus, El vine în noi ca viață și, din acel moment, Dumnezeu crește în noi; cu cât mai mult El crește, cu atât Se răspândește și cu atât mai mult teren ocupă în noi.

Cu cât Îi dăm mai mult teren în ființa noastră, cu atât El stăpânește mai mult în noi; împărăția lui Dumnezeu este guvernarea divină prin creșterea interioară a vieții.

Pe măsură ce cooperăm cu Dumnezeu ca El să crească în noi, pe măsură ce creștem în viața divină, împărăția lui Dumnezeu se răspândește în noi, ocupă teren în noi și Domnul stăpânește peste întreaga noastră ființă.

Suntem foarte conștienți de cealaltă împărăție, împărăția lui Satan, dar vrem să rămânem, să trăim și să ne avem întreaga ființă în împărăția lui Dumnezeu!

Da, Satan este stăpânitorul acestei lumi (Ioan 12:31) și întreaga lume se află în cel rău, dar vrem să cooperăm cu Domnul pentru împărăția Sa.

Satan are autoritatea sa și îngerii săi, care sunt subordonații săi ca stăpânitori, autorități și conducători ai lumii întunericului acestei lumi (vezi Fapte 26:18; Mat. 25:41; Efeseni 6:12), și mai ales citind sau urmărind știrile, vom vedea cum lucrările sale sunt intensificate în societate.

Inamicul își angajează subordonații să blocheze Cuvântul și voia lui Dumnezeu din al treilea cer ca să ajungă pe pământ și, de asemenea, pentru a-și îndeplini intențiile rele.

Satan are împărăția sa, autoritatea întunericului (Col. 1:13); prin urmare, pe pământ există două împărății – împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, adică împărăția întunericului și împărăția lui Dumnezeu în lumină, iar aceste două împărății se confruntă acum pe pământ.

Satan ia trupul omenesc ca locaș al său, dar slavă Domnului, duhul omenesc este rezervat ca locuință a lui Dumnezeu!

În suveranitatea Sa, Dumnezeu a păstrat duhul nostru omenesc ca locaș al Său; chiar dacă duhul omenesc a fost influențat de trupul rău și de mentalitatea coruptă, până acolo că a fost mortificat, nu există niciun indiciu în Biblie că Satan a intrat vreodată în duhul omenesc.

Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și din duhul nostru El se răspândește și crește în noi cu cooperarea noastră, punând stăpânire pe tot mai mult teren în ființa noastră. O, fie ca noi să-I dăm mai mult teren în noi, ca El să domnească în ființa noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai intrat în duhul nostru pentru a ne regenera și pentru a Te răspândi în noi ca să aduci împărăția lui Dumnezeu în noi! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să se răspândească, să crească și să devină realitate în noi și prin noi în viața de biserică. Răspândește-Te în noi, Doamne. Crești în noi, câștigă mai mult teren în noi și fă ca dușmanul să sufere înfrângerea prin faptul că Tu iei în posesie întreaga noastră ființă interioară. Da, Doamne, suntem de acord: fie ca Tu să domnești în noi, pentru ca noi să trăim și să fim în împărăția lui Dumnezeu astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Satan is the Ruler of this World, but we Cooperate with God for His Kingdom to come (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această epocă pentru a ne salva sufletul în epoca viitoare

17/12/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aceia care ne pierdem viața-suflet în această epocă, nepermițând sufletului să aibă propria savurare în această epocă, astfel încât să putem obține savurarea deplină în epoca următoare.

Viața de biserică de astăzi este locul în care putem trăi realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci biserica este împărăția lui Dumnezeu în această epocă.

Cu toate acestea, ca să trăim viața împărăției în viața de biserică și ca să zidim biserica, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Dumnezeu ne-a dat cheile împărăției; dintre acestea, trei chei sunt, renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet; când exersăm aceste trei chei, vom încuia porțile Hadesului și, în mod spontan, vom zidi biserica.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când Cristos va domni, va fi un mare premiu, dar astăzi trebuie să fim instruiți și trebuie să ne exersăm, exersând cheile împărăției în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi, pentru a încuia porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii.

Pe de o parte, sămânța împărăției crește în noi câte puțin zi de zi, dar pe de altă parte, pentru ca noi să avem o expresie și o manifestare potrivită a vieții împărăției, trebuie să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să ne pierdem viața-suflet.

Trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi așa cum am făcut-o înainte; nu putem trăi la fel ca oamenii din lume, în vanitatea minții lor sau conform unui standard ridicat de etică sau de moralitate.

Trăirea noastră ar trebui să fie conform principiilor din împărăția lui Dumnezeu; ca să zidim biserica trebuie nu doar ca să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi în mod personal și corporativ, ci și trebuie să ne renegăm sinele, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Porțile Hadesului sunt chiar acolo, întotdeauna prezente unde se află biserica; ori de câte ori vom încerca să zidim biserica, porțile Hadesului vor încerca să atace.

Și s-ar putea să ne gândim că porțile Hadesului sunt mari persecuții sau diviziuni în biserică, dar de fapt, sinele, mintea neînnoită și viața sufletului sunt cele care deschid ușa ca moartea să intre în biserică. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate cât de mult încă trăim în sine, cât de mult încă respingem crucea și cât de mult continuăm să ne distrăm sufletul, permițând sufletului nostru să aibă propria savurare în această epocă.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă una cu El în exersarea cheilor împărăției ca să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să pierdem viața-suflet astăzi de dragul bisericii.

De ce trebuie să ne pierdem viața-suflet, pierzându-ne savurarea sufletească din această epocă

În Matei 16:25 Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Ce este viața-suflet și cum ne putem pierde viața-suflet? A salva sufletul înseamnă a fi pe placul sinelui, permițând sufletului să aibă propria savurare, dar a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut un suflet viu (Gen. 2:7), și în sufletul nostru avem nevoia de savurare.

Ca ființe umane avem nevoie de savurare, iar savurarea noastră principală și de vârf ar trebui să fie Cristos, care este în duhul nostru, care este adevărata noastră bucurie.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca omul să-L primească ca viață în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, iar acest lucru ar fi trebuit să fie savurarea și amuzamentul omului (vezi Neemia 8:10; Rom. 14:17).

Cu toate acestea, omul a căzut și, în loc să-L ia pe Dumnezeu în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, duhul omului a fost mortificat (fără funcție), iar sufletul omului a fost corupt ca să devină sinele cu voința sa independentă. Sinele caută să aibă savurare și plăcere în această epocă.

Când Domnul Isus a venit, El Și-a pierdut savurarea din sufletul Său în această epocă, astfel încât să-Și poată găsi viața-suflet în epoca următoare (vezi Ioan 10:11; Isaia 53:12); cu toții trebuie să facem același lucru (Ioan 12:24-26).

Pierderea savurării sufletești în această epocă nu este ceva legat de suferință; mai degrabă, este o adevărată bucurie. Dacă ne pierdem savurarea sufletească, de exemplu, ca să iertăm pe cineva care ne-a ofensat, acest lucru va duce la bucurie și zidire.

Dar dacă nu îi iertăm pe ceilalți, ci “prețuim” și ne hrănim ofensa, acest lucru va duce la deteriorarea relațiilor noastre. Când ne vom pierde savurarea sufletească în această epocă de dragul zidirii bisericii, alții vor fi hrăniți și zidiți prin noi.

Dar, dacă profităm de ceea ce are lumea să ofere și să ne complacem în plăceri, distracții și pofte lumești, sufletul nostru își va primi savurarea în această epocă și vom pierde savurarea din epoca viitoare.

Domnul nu ne-a creat cu suflet ca să savurăm lucrurile și plăcerile lumești din această epocă; aceste lucruri sunt de fapt lipsite de valoare, efemere și trecătoare, iar adevărata savurare este savurarea din epoca viitoare și savurarea supremă pentru eternitate.

Domnul Isus, de dragul bucuriei puse în fața Sa, S-a dus cu bucurie la cruce și Și-a pierdut viața-suflet în timp ce era pe pământ, ca să o găsească și să o savureze în epoca viitoare.

Trebuie să-L urmăm în a face același lucru. El a știut că prin moartea Sa vor ieși multe boabe, așa că Și-a ținut ochii pe premiu.

Pavel și-a pierdut viața-suflet în această epocă, considerându-L pe Cristos ca fiind un premiu de câștigat și pentru care e gata să sufere, și el a vrut să-L obțină pe Cristos și să fie găsit în El în toate lucrurile.

Deci, astăzi cu toții avem de ales: putem savura viața noastră sufletească în această epocă, complăcându-ne în distracții și plăceri sufletești și ne vom pierde viața sufletească în epoca următoare sau ne putem pierde viața-suflet în această epocă, și o vom găsi în epoca viitoare (Mat. 16:25).

Toate distracțiile pe care le căutăm în afara lui Dumnezeu sunt pentru satisfacția sufletului; atunci când ascultăm muzică, ne jucăm jocuri, suntem implicați în sport și vizionăm lucruri pentru divertismentul nostru, suntem fericiți în sufletul nostru decăzut.

Când facem aceste lucruri se pare că “câștigăm întreaga lume”, dar de fapt ne pierdem sufletul. Dar dacă alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom câștiga în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te iubim și alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, astfel încât să o câștigăm în epoca viitoare. Doamne, fie ca Tu să devii plăcerea și divertismentul nostru. Venim la Tine, Doamne, pentru a fi umpluți cu viața Ta în duhul nostru și pentru a Te exprima prin sufletul nostru. Amin, Doamne, vrem să Te urmăm pe Tine, Mântuitorul nostru, în renegarea de sine, în luarea crucii și în pierderea vieții-suflet pentru bucuria pusă în fața noastră – zidirea bisericii pentru expresia corporativă și reprezentarea lui Dumnezeu pe pământ! Doamne Isuse, credem că dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Tău în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare!

Să-L iubim pe Domnul Isus și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii în această epocă

Dacă suntem regenerați, dar continuăm să căutăm să savurăm divertismentul, distracțiile, sporturile și activitățile lumești de astăzi, vom avea o savurare trecătoare în suflet astăzi, dar ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Această epocă nu este epoca în care să avem savurare în suflet, așa cum este oferită de această lume; această epocă este pentru ca să-L primim pe Dumnezeu ca viață în duhul nostru, să creștem în viață și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii.

Ne-ar putea dori să jucăm un anumit joc pe telefon sau pe calculator, să fim implicați într-un anumit sport, să urmăm o anumită echipă de sport sau o emisiune TV, iar sufletul nostru este încântat să privească, să primească, să savureze și să fie infuzat în mod pasiv cu ceea ce are lumea de oferit.

Dacă ne distrăm sufletul în propria savurare în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Când a venit Domnul Isus, El a fost respins de oameni; această epocă prezentă, epoca bisericii, este epoca respingerii – suntem respinși de alții din cauză că-L urmăm pe Domnul și nu ar trebui să căutăm să fim acceptați sau bine primiți de către ei.

În calitate de căutători ai Domnului, destinul nostru este să fim respinși de lume, pentru că nu ne alăturăm lor în același potop de destrăbălare, nici nu participăm la lucrurile lumești și de divertisment pe care ei le savurează.

Destinul nostru, ca și căutători al Domnului, este să ne pierdem viața sufletească în această epocă de dragul Domnului și de dragul bisericii, căci Îl iubim pe Domnul mai mult decât ne iubim viața-suflet și vrem ca biserica să fie zidită mai mult decât savurarea noastră sufletească.

Această epocă nu este epoca în care să savurăm lucruri în suflet; este epoca în care ne pierdem savurarea sufletească. Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii în această epocă, pentru a ne câștiga sufletul în următoarea.

Când Domnul Se va întoarce, acela va fi timpul Său – și al tuturor celor care și-au pierdut viața sufletească pe acest pământ – să savureze pământul.

Satan va fi legat, Cristos va recâștiga pământul și întregul pământ va fi sub guvernarea Sa; Cristos va savura pământul și toți urmașii Săi care și-au renegat sinele și și-au pierdut viața sufletească în această epocă vor lua parte la această savurare.

El îi va răsplăti în împărăția viitoare cu mult mai mult; El îi va face împărați ca să stăpânească asupra pământului și vor fi partenerii Săi în savurare.

Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru; ca să avem savurarea în epoca viitoare, trebuie să plătim prețul în această epocă pierzându-ne sufletul. Trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne renegăm viața-suflet, neiubindu-ne viața sufletească nici chiar până la moarte (1 Cor. 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apoc. 12:11).

Trebuie să fim biruitorii de astăzi care nu-și iubesc viața-suflet nici chiar până la moarte; a nu ne iubi viața-suflet înseamnă a o urî, pentru că atunci când o urâm, o vom pierde.

Dacă suntem dispuși să pierdem întreaga noastră savurare sufletească actuală de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de către noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie (Evrei 12:2).

Pierderea vieții noastre sufletești în această epocă nu înseamnă că devenim ca asceții, să ne îndepărtăm de orice lucru din această lume; mai degrabă, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în viața de biserică, avem o savurare reală în suflet – prin exersarea duhului nostru și zidim biserica și Îl distribuim pe Cristos altora.

Răsplata împărăției de a împărtăși bucuria Împăratului în guvernarea asupra pământului în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau dacă o pierdem (vezi Mat. 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă ne stăpânim prin viața divină și umblând conform duhului astăzi, în acea zi vom avea parte să fim co-împărații lui Cristos care să guverneze asupra acestui pământ.

Doamne Isuse, Te iubim, iubim biserica și îi iubim pe toți sfinții; de dragul Tău, suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă, ca să ne câștigăm sufletul în următoarea epocă! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi de astăzi, cei care îl biruiesc pe inamic prin faptul că nu ne iubim viața-suflet chiar până la moarte! Fie ca să fim dispuși să ne pierdem toată savurarea noastră sufletească actuală, de dragul Domnului și de dragul bisericii, ca alții să fie hrăniți de noi și să fie zidiți prin noi! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Lose our Soul-life for the Lord’s Sake in this Age to Save our Soul in the Next age (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!