Experimentăm pe Cristos

Cristosul inepuizabil este mărit prin noi pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi

15/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi, Cristosul inepuizabil este mărit prin noi. Experimentarea de către noi a lui Cristos este un mister, și orice experimentăm din Cristos este nelimitat. Dacă realizăm acest lucru vom vedea ci, chiar și în suferințele noastre, Dumnezeu vrea să-L mărească pe Cristos prin noi.

Dacă citim cartea Filipeni, în primul capitol vedem cum apostolul Pavel – care era în închisoare – credea că situația lui se va întoarce spre mântuirea sa, și el voi să-L mărească pe Cristos.

Pavel L-a experimentat pe Cristos ca răbdarea sa nelimitată, iar aceasta a fost mărirea Cristosului nelimitat. A-L mări pe Cristos nu înseamnă doar a-L face vizibil pe acesta ci a-L exprima fără limitare (Fil. 1:20).

A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat. În ochii oamenilor, Cristos este mic, nesemnificativ, și chiar inexistent, dar atunci când noi Îl trăim pe Cristos și Îl experimentăm pe Cristos, Îl exprimăm fără limitare și El este mărit prin noi.

În acest fel alții Îl pot vedea pe Cristos mărit în noi și El devine mare înaintea lor.

Cristos este nelimitat, dar de multe ori El este limitat și nu este mărit în experiența noastră; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, noi Îl mărim exprimându-L în viața noastră.

Noi creștinii suntem oameni misterioși, căci Îl avem pe Cristos – misterul lui Dumnezeu – în duhul nostru și suntem biserica, taina lui Cristos.

Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi; nimic nu este mai important decât experimentarea lui Cristos și, deși o astfel the experiență este un mister, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos.

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre sunt înălțate și îmbogățite, iar expresia virtuților noastre umane este nelimitată, căci Cristos Însuși este nelimitat.

Dragostea noastră umană este limitată; s-ar putea să ne iubim soțul sau soția, și îi iubim pe copii, dar atunci când aceștia ne supără în mod repetat, iubirea noastră umană se termină. Nu ar trebui să lucrăm la dragostea noastră ci din contră, ar trebui să-L experimentăm pe Cristos, și El în noi îi va iubi pe ceilalți în mod nelimitat.

Îndurarea noastră, răbdarea noastră, și înțelepciunea noastră sunt virtuți care se vor termina, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, experimentarea Sa de către noi este nelimitată și, prin urmare, toate aceste virtuți devin nelimitate.

Aceasta este adevărata experiență și viață creștină; trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos, și acest lucru Îl va mări pe Cristos înaintea altora; rezultatul va fi că biserica va fi zidită.

Iertarea noastră este Cristosul inepuizabil fiind mărit în noi, chiar și în suferințele noastre

Iertarea noastră umană se va termina; Petru a venit la Domnul și L-a întrebat dacă este de ajuns să-l ierte pe fratele său de șapte ori, dar Domnul i-a spus clar că trebuie să-l ierte de șaptezeci de ori de șapte (Mat. 18:21-22).

O asemenea iertare este nelimitată; aceasta este ceva ce în noi înșine nu putem face, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El și iertarea noastră va fi Cristosul inepuizabile fiind mărit prin noi.

Iertarea creștină este o iertare fără sfârșit. Dacă ne uităm la noi înșine, vom vedea că nu putem face acest lucru; este posibil și știm ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos și să-L iubim, dar ducem lipsă în iertarea noastră.

Cum putem ierta pe alții atunci când suntem jigniți, tratați în mod rău, și persecutați fără un motiv temeinic?

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim pe El, nu vom avea nici o plângere sau murmur împotriva altora, indiferent de modul în care ne tratează; pur și simplu Îi vom mulțumi Domnului, vom accepta voia Sa, și Îi vom spune să trăiască în noi și să fie mărit în noi.

Iertarea noastră trebuie să fie mărturia Cristosului inepuizabil din noi.

Nu ar trebui să permitem ca jignirile și ofensele să erodeze viața de familie și viața de biserică; ar trebui s-ă-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristosul inepuizabil în noi.

Chiar și în mijlocul suferințelor ar trebui ca pur și simplu să-L iubim pe Domnul și să căutăm să-L experimentăm; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El, exprimându-L ca fiind Cel care este nelimitat (2 Cor. 12:7-10).

De multe ori Îi cerem Domnului să ne înlăture suferința sau să o diminueze în intensitate; Pavel I-a cerut Domnului să înlăture spinele din carnea lui, dar Domnul mai degrabă a crescut nivelul harului.

Nu ar trebui să ne încurajăm unul pe altul să cerem mai multe suferințe sau să căutăm suferința ci ar trebui să ne dăm seama că, conform suveranității lui Dumnezeu, suferințele ne sunt necesare pentru ca să-L experimentăm pe Cristos și pentru ca El să fie mărit prin noi.

Suferințele noastre sunt necesare pentru experimentarea de către noi a lui Cristos și pentru mărirea Sa.

Poate că ne rugăm ca Domnul să înlăture suferințele, dar răspunsul Său este să crească nivelul harului, și anume să crească experimentarea de către noi a lui Cristos, ca să ne dăm seama că, chiar și în suferințele noastre, Cristos poate fi mărit prin noi.

În insulte, necesități, persecuții, și suferințe in numele lui Cristos, ne putem lăuda cu Cristos, căci El este suficient pentru noi. și El este Cel care este mărit prin noi.

Atunci când suntem slabi, El este puternic; când nu avem putere, harul Său abundează; când rămânem fără speranță, îndurarea Sa devine a noastră.

Când ne simțim slăbiți de tot și ne întoarcem către Domnul ca să-L experimentăm, vom fi întăriți în harul lui Cristos. Puterea Sa este perfectată în slăbiciune, iar harul Său este manifestat în suferințele noastre.

Fie că suferim sau nu, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos astfel încât Cristosul inepuizabil să fie mărit în noi.

El vrea să fie exprimat prin noi nu doar într-o măsură mică în viața noastră de zi cu zi, ci El vrea să fie inepuizabil în experiența noastră ca să fie mărit prin noi fie prin viață, fie prin moarte.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm zi de zi. Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și acceptăm voia Ta în viața noastră. Trăiește în noi, Doamne, căci Tu ești viața noastră. Avem așteptarea ca, orice ni s-ar întâmpla, Cristos să fie mărit în noi și văzut în noi. Doamne, fie ca iertarea noastră să fie Cristosul inepuizabil care este mărit în noi. Fie ca să savurăm harul Tău în mijlocul suferințelor și să Te lărgim, să Te mărim în toate experiențele noastre. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi, iar puterea Ta se desăvârșește în slăbiciunile noastre!

Dumnezeu intenționează să-L mărească pe Cristos în noi: biserica este manifestarea lui Dumnezeu în carne

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, și orice experiență a lui Cristos este nelimitată; dacă vedem acest lucru, o asemenea viziune ne va controla atât viața cât și umblarea noastră creștină. Ne vom da seama că intenția lui Dumnezeu este aceea de a-L mări pe Cristos prin noi.

Fie ca Domnul să ne dea o asemenea viziune și să realizăm ca, indiferent de ce ni se întâmplă și care este mediul nostru, trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristos; Dumnezeu vrea ca Cristos să fie mărit prin noi.

Atunci când vom vedea această viziune, vom fi guvernați și controlați de ea în viața noastră și umblarea noastră.

Trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă putem vedea multă lumină în Cuvântul lui Dumnezeu și avem o viața de biserică bună, de multe ori putem trăi la fel ca și cei din lume; reacționăm la fel ca ei, avem grijă de treburi la fel ca ei. căutăm ajutor la fel ca ei..o Doamne!

Fie ca să ne dăm seama că situația în care ne aflăm, suferința în care ne aflăm, și problema prin care trecem sunt pentru un anumit motiv. Dumnezeu are o intenție – El intenționează ca Fiul Său să fie mărit prin noi în experiența noastră.

Realizarea acestui lucru nu înseamnă că devenim mai spirituali ci că vrem să-L experimentăm pe Cristos astfel încât El să fie mărit prin noi; acesta este cel mai practic și mai rezonabil lucru de făcut în calitate de credincioși în Cristos.

Înainte de a merge la alții ca să le cerem ajutorul, înainte de a încerca să găsim soluția la situația noastră, trebuie să mergem la Domnul, să ne deschidem către El și să-I cerem să ne câștige mai mult ca El să fie mărit prin noi.

În mod practic, tot ceea ce ne iese în cale și ni se întâmplă în viața noastră este pentru ca să-L experimentăm pe Cristos într-un fel sau altul pentru ca El să fie mărit în noi.

Viața de biserică nu este suma totală a practicilor noastre creștine; avem nevoie de practic creștine bune, solide, scripturale și sănătoase în viața de biserică, dar viața de biserică este suma totală a experimentării de către noi a lui Cristos.

Viața de biserică este suma totală a vieții noastre creștine; de aceea, atunci când noi toți Îl trăim pe Cristos, trăirea de către noi a lui Cristos devine parte din viața de biserică, iar biserica devine un mister complet – misterul evlaviei, Dumnezeu manifestat în carne (1 Tim. 3:15-16).

Viața de biserică este suma totală a trăirii noastre – trăirea noastră nevăzută și văzută, trăirea noastră în fața oamenilor și acasă, trăirea noastră la serviciu și în dormitorul nostru, suma totală a trăirii noastre.

Vedem noi faptul că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie zilnică și continuă? Fără o asemenea viziune este posibil să promovăm anumite practici creștine și chiar să le aplicăm cu succes, dar este posibil să nu avem viața de biserică.

Fie ca să ne dăm seama că biserica este marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne. Fie ca să fim salvați de la a ne angaja doar în practici exterioare care sunt lipsite de viața corespunzătoare a lui Cristos pentru a susține.

Fie ca să fim mântuiți de la activități exterioare fără experiența reală a lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să știm cum să ne comportăm în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului cel viu; aici trebuie să trăim la fel cum Domnul a trăit – și anume să-L trăim pe Cristos.

Atunci când Dumnezeu este exprimat în trup, când Dumnezeu Se manifestă în noi și prin noi, rezultatul este biserica. Pavel a spus, Pentru mine a trăi este Cristos (Fil. 1:21); asta înseamnă că pentru noi a trăi este Cristos, și Cristos trăiește în noi.

Cristosul pe care Îl experimentăm și pe care Îl trăim este un mister, deci dacă Îl experimentăm cu adevărat pe Cristos, nu vom cunoaște acest lucru, căci toate experiențele lui Cristos sunt misterioase.

Nu ar trebui să analizăm sau să fim în mintea noastră, ci trebuie să-L urmărim pe Cristos ca să experimentăm rezerva îmbelșugată a Duhului și să căutăm să-L experimentăm pe Cristos, și toate experiențele vor veni.

Doamne Isuse, Te iubim!Vrem să Te câștigăm și să fim găsiți în Tine pentru ca Tu să fii mărit în noi. Doamne, mântuiește-ne de a avea doar practici exterioare fără experimentarea lui Cristos. Doamne, cum rămâne cu experimentarea lui Cristos de către noi? Vrem să Te experimentăm pentru a Te mări acasă, la serviciu, în public, și în timpul nostru privat. Fie ca Tu să fii mărit în noi și prin noi. Doamne, câștigă viața de biserică potrivită, suma totală a vieții noastre creștine, suma trăirii de către noi a lui Cristos! Amin, Doamne, fie ca să câștigi manifestarea lui Dumnezeu în om, taina evlaviei, printre noi în viața de biserică azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Inexhaustible Christ is Magnified through us as we Experience Christ day by day (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister: Îl mărim pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

14/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, deoarece Dumnezeu, Cristos și biserica sunt un mister, deci noi înșine suntem un mister; trăirea noastră creștină este un mister și ar trebui să fie normal ca noi să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare.

Începem un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, intitulat “Experimentarea lui Cristos”, și în special în această săptămână, ne concentrăm asupra Semnificației intrinsece a experimentării lui Cristos.

Aceasta nu înseamnă că ne întoarcem la o experiență de bază din viața noastră creștină, ci că trebuie să fim complet împrospătați și să avem o foame înnoită și un duh de urmărire pentru a-L experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să avem experimentarea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, altfel viața noastră de biserică va fi goală.

Este posibil să avem o cunoaștere a adevărului, anumite practici minunate și biblice în viața noastră zilnică și în viața de biserică, și putem fi chiar zeloși pentru evanghelie și pentru creșterea bisericii, dar s-ar putea să fim în mod fundamental goi dacă suntem lipsiți de Cristos în experimentarea noastră.

Trebuie să uităm de tot ce este în urmă, atât binele, cât și răul, și să nu ne lăsăm distrași de la unicul acest lucru – experimentarea lui Cristos. Trebuie să fim singulari în inimă, puri și simpli în a-L urmări pe Cristos, pentru a-L putea experimenta.

Cartea Filipeni este o carte minunată pe tema experimentării lui Cristos. Această carte este situată între cartea Efeseni (ce tratează biserica în calitate de Trup al lui Cristos) și Coloseni (care acoperă Capul Trupului, biserica), indicând oarecum că, pentru ca să mergem de la Trup la Cap și chiar în Capul, trebuie să trecem prin experimentările din Filipeni.

Noi creștem în viața divină prin experimentarea lui Cristos de către noi.

Ceea ce ne redă creșterea autentică în viața divină nu este altceva decât experimentarea lui Cristos de către noi; dacă nu Îl experimentăm pe Cristos, nu putem crește. Dar dacă Îl experimentăm pe Cristos, dacă avem experimentări mai profunde ale lui Cristos, dacă experimentarea lui Cristos de către noi este mai largă, vom crește în viață.

Există o singură unitate de măsură pentru măsurarea creșterii în viață: experimentarea lui Cristos; prin urmare, cu toții trebuie să urmărim cu disperare această experiență.

Cu cât Îl experimentăm pe Domnul în lucruri mărunte, în lucruri mari și chiar în toate lucrurile, cu atât există mai multă creștere întru Capul, Cristos, și din El va exista zidirea Trupului. Viața noastră de biserică, viața Trupului, și zidirea Trupului au loc numai atunci când Îl experimentăm pe Cristos.

Experimentarea lui Cristos este un mister, iar biserica este misterul misterului

Experimentarea lui Cristos de către noi este un lucru misterios; cum putem noi, ca ființe umane, să-L experimentăm pe Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic?

Este un lucru să citești Biblia și să știi despre Dumnezeu, dar pentru noi, ca ființe umane, experimentarea lui Cristos, este de fapt ceva misterios. Toate experimentările lui Cristos de către noi sunt misterioase în domeniul mistic.

Cu toate acestea, tendința omenească, naturală și religioasă este de a scoate misterul din experimentarea lui Cristos și din viața noastră creștină, pentru a face acest lucru să fie lipsit de mister, pentru a-l face mai tangibil, mai vizibil, ceva exterior, pentru ca simțurile omenești să înțeleagă.

Dar, de fapt, experimentările lui Cristos se petrec în domeniul divin și mistic și sunt misterioase, pentru că Dumnezeu, Cristos și biserica sunt toți misterioși; noi, credincioșii în Cristos, suntem persoane misterioase.

Un creștin este o persoană misterioasă, și toate experimentările sale sunt cu totul misterioase. Uneori, când oamenii ne întreabă: “Ce faci în viața ta creștină și de ce mergi aici și acolo pentru a te întâlni cu alți creștini?” – nu le putem explica în mod adecvat, deoarece ceea ce facem și ceea ce experimentăm este foarte misterios.

Chiar și în luarea deciziilor noastre, de multe ori nu știm dacă avem sau nu dreptate, dacă luăm decizii corecte pe măsură ce urmăm simțul interior din partea Domnului – acest lucru este atât de misterios.

Deci, în viața noastră creștină nu ar trebui să căutăm ceva exterior, nu ar trebui să umblăm după miraculos și supranatural, ci să umblăm după experimentarea interioară a lui Cristos, care este un mister.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, să urmărim acest mister și să căutăm să experimentăm acest mister. Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu (Col. 2:2), iar biserica este misterul lui Cristos (Efes. 3:4); noi ca biserică, prin urmare, suntem un mister al misterului.

Universul în sine este un mister, omul este un mister, Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, biserica este misterul lui Cristos, deci suntem un mister al misterului.

Inimile noastre trebuie să fie mângâiate, legate împreună în dragoste, pentru a putea avea asigurarea deplină a înțelegerii înspre cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Suntem fericiți să Îl cunoaștem pe acest Cristos; Pavel L-a cunoscut, L-a experimentat și L-a trăit, și a spus: puteți percepe – prin epistola mea – cunoașterea misterului lui Cristos de către mine.

Noi, de asemenea, îl putem cunoaște pe Cristos; Îl putem experimenta pe Cristos și Îl putem experimenta într-un mod subiectiv, nu doar într-un mod obiectiv la exteriorul nostru. Fie ca să nu fim tentați să ne concentrăm pe lucruri exterioare sau pe lucruri miraculoase, ci mai degrabă să ne concentrăm pe Cristos, misterul lui Dumnezeu, și să căutăm să-L experimentăm.

Aleluia, noi ca ființe umane Îl putem experimenta pe Cristos, care este misterul lui Dumnezeu, pentru ca să devenim biserica, misterul lui Cristos. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut oameni misterioși, cei care Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu ne concentrăm pe altceva decât pe Cristos, ca să-L savurăm, să-L cunoaștem, și să-L experimentăm pentru viața de biserică. O, ce minune că noi, ca ființe umane, Îl putem experimenta pe Cristos și astfel devenim biserica, misterul lui Cristos!

Trăirea noastră creștină este un mister, căci Îl putem mări pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

Faptul că experimentarea lui Cristos de către noi este un mister înseamnă că trăirea noastră creștină este un mister; de exemplu, deși dragostea noastră omenească este limitată, dragostea potrivită trăită de către un creștin este nelimitată.

Întreaga noastră viață creștină este pur și simplu un mister, căci în trăirea noastră exprimăm virtuțile creștine, iar aceste virtuți sunt virtuțile acestui mister, Cristos.

În societatea de astăzi, printre ființele umane, există multe virtuți omenești, cum ar fi dragostea, răbdarea, îngăduința, iertarea, înțelepciunea etc., dar acestea nu sunt misterioase; ele se termină și sunt corupte.

Dar dragostea, răbdarea, suferința și iertarea creștină sunt ceva mai profund decât acestea – ele sunt misterioase, pentru că sunt nelimitate. Dragostea omenească, răbdarea omenească și îngăduința omenească se termină; este posibil să iubim pe cineva pe moment, dar nu este ușor să iubim acea persoană pentru o perioadă de timp îndelungată.

Dar în calitate de creștini care Îl experimentează pe Cristos, virtuțile noastre omenești sunt diferite, căci Cristos trăiește în noi, iar virtuțile Sale exprimate prin noi sunt nelimitate.

Așa ar trebui să fim; ar trebui să fim oameni misterioși, cei pe care ceilalți îi pot vedea, dar nu pot înțelege cum putem continua să iubim, să îndurăm, să iertăm și să avem răbdare.

Dacă simțim că nu mai putem suporta, dacă simțim că nu mai putem iubi această persoană și nu mai avem răbdare cu soțul sau soția noastră… atunci nu Îl experimentăm pe Cristos.

Dacă răbdarea noastră poate fi epuizată, acest lucru arată că nu experimentăm și nu exprimăm răbdarea lui Cristos. Răbdarea noastră ca și creștini este nelimitată; cu cât circumstanțele noastre ne epuizează răbdarea, cu atât suntem mai răbdători, căci răbdarea noastră este inepuizabilă.

Virtuțile noastre creștine sunt nelimitate, incomensurabile și nesfârșite, pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale lui Cristos și El trăiește în noi, pe măsură ce Îl experimentăm pe El.

La fel ca Pavel, trebuie să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare (Fil. 1:20). A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat.

În Filipeni îl vedem pe Pavel, un prizonier într-o închisoare romană, neștiind ce se va întâmpla în continuare. Totuși, acesta a spus, chiar și în această închisoare și în această situație groaznică: “Cristos va fi mărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.”

Cristos este măreț și nelimitat, dar în ochii oamenilor, El este limitat și de multe ori inexistent; cu toate acestea, pe măsură ce Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim, noi Îl mărim pe El.

Cristos este măreț: El umple întregul univers și El este atât de multe lucruri, dar acest Cristos măreț trebuie să continuie să fie preamărit de un om, de o ființă umană, de unul dintre copiii Săi, ca El să fie exprimat fără limitare.

Aceasta este experimentarea lui Cristos; chiar și în suferințele noastre, în limitările noastre, în problemele noastre, putem să-L exprimăm pe Cristos, să-L mărim, să-L arătăm ca fiind fără limitare; putem fi fără rușine, plini de speranță și așteptare că Cristos va fi mărit în trupul nostru!

Experimentarea lui Cristos de către Pavel ca îngăduință nelimitată a fost mărirea Cristosului nelimitat; orice atribut pe care Îl avem prin Cristosul viu prin intermediul alimentării bogate a Duhului lui Isus Cristos va fi nelimitat și astfel misterios (vezi Fil. 1:19-21).

Cristos este nelimitat, iar noi – ca o lupă amplificatoare – Îl mărim pe acest Cristos nelimitat în viața noastră de zi cu zi.

Care este secretul în acest lucru? În cazul lui Pavel, el a spus că această situație în care se afla se va transforma în mântuire prin rugăciunile sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

Cu alte cuvinte, modul în care Îl putem mări pe Cristos este prin alimentarea Trupului în rugăciune și prin primirea și savurarea rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos.

Cristosul pe care Îl experimentăm nu poate fi epuizat; dacă trăim prin El, va fi mărit în noi în caracterul Său inepuizabil.

Fie prin viață, fie prin moarte, fie că suferim sau că nu suferim, atunci când Îl experimentăm pe Cristos și savurăm alimentarea Trupului și a Duhului, preamărim această Persoană nelimitată și inepuizabilă.

Dragostea și răbdarea noastră ca soți, soții, părinți, angajați, angajatori, studenți, și așa mai departe, se termină, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre nu pot fi epuizate, căci Îl mărim pe Cristos, iar această Persoană este inepuizabilă! Aleluia!

Doamne, ne dăm Ție ca să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, pentru ca Cristos să fie mărit în noi. O, Doamne, virtuțile noastre se termină și în noi înșine suntem limitați și ușor de ofensat. Vrem să Te experimentăm pe Tine, Doamne, și vrem să trăim datorită Ție. Fie ca întregul univers să-L vadă pe Cristos mărit în sfinții Săi pe măsură ce ei Îl experimentează pe Cristos și trăiesc prin Cristos. Amin, fie ca toți credincioșii în Cristos să devină o lupă amplificatoare, astfel ca Cristos să fie exprimat și arătat în caracterul Său inepuizabil! O, Doamne, fie prin viață sau prin moarte, Cristos să fie mărit în noi, arătat în noi și exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Experience of Christ is a Mystery: we Magnify Christ to Express Him without Limitation (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să predicăm evanghelia împărăției ca să-i eliberăm pe oameni din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu

07/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

În această ultimă săptămână pe tema, Dezvoltării Împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică venim la subiectul, Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea tuturor națiunilor pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Ne concentrăm în principal pe două porțiuni din Matei și anume 24:14 și 28:18-20, unde vedem că Domnul ne poruncește, pe de o parte, să predicăm Evanghelia împărăției și, pe de altă parte, să discipolizăm toate națiunile.

Trebuie să avem o înțelegere înălțată a evangheliei și să avem o cunoaștere actualizată a evangheliei, realizând că evanghelia este evanghelia împărăției.

Predicarea evangheliei este ceva comun între credincioși și este o lucrare pe care mulți creștini au făcut-o de-a lungul secolelor, de la începutul acestei epoci a bisericii, pe care mulți o numesc și epoca evangheliei.

Epoca în care trăim se numește epoca bisericii, epoca harului și, de asemenea, epoca Duhului Sfânt; de asemenea, unii o pot numi, epoca evangheliei.

Din păcate, însă, evanghelia care este predicată în general azi nu este la nivelul standardului evangheliei împărăției, așa cum este revelat în cuvântul lui Dumnezeu.

Această expresie, evanghelia împărăției, se găsește nu numai în Matei, ci și în alte cărți din Biblie, în special în Fapte.

Vrem să vedem care este această evanghelie a împărăției și, cunoscând acest lucru, vrem ca predicarea de către noi a evangheliei să fie înălțată, astfel încât o astfel de evanghelie să predicată pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de a veni sfârșitul.

De asemenea, după cum se citim în Mat. 28:18-20, Domnul ne-a fost însărcinat să discipolizăm națiunile; aceasta este cea mai înaltă slujbă a bisericii. În această porțiune a Cuvântului avem ceea ce protestanții și evanghelicii ar numi marea însărcinare și este într-adevăr o mare însărcinare, dar vrem să vedem semnificația intrinsecă a acestei însărcinări.

Ce înseamnă să discipolizăm națiunile și ce însteamnă de fapt să-i botezăm pe oameni, pe neamuri, pe națiuni, în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt? Ce înseamnă să îi învățăm pe cei botezați să respecte ceea ce Domnul ne-a poruncit?

Toate acestea fac parte din discipolizarea națiunilor.

Mai întâi trebuie să fim cei care predică evanghelia împărăției și apoi trebuie să discipolizăm toate națiunile. A discipoliza înseamnă mai mult decât a predica; este ceva mai mult și mai profund. Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea națiunilor este pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Predicarea evangheliei împărăției pentru ca Dumnezeu să obțină un domeniu unde El poate domni

În Mat. 24:14 ni se spune că această evanghelie a împărăției va fi predicată pe tot pământul locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul. Evanghelia împărăției trebuie să fie predicată acolo unde ființele umane trăiesc, ca mărturie pentru toate națiunile, și atunci va veni sfârșitul.

Dacă evanghelia împărăției nu este predicată pentru a exista o astfel de mărturie pentru oameni și națiuni, sfârșitul nu va veni.

Astăzi avem evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, predicată întregului pământ locuit; dar acestă Evanghelie, oricât de măreață este, nu va aduce sfârșitul timpului. Evanghelia împărăției este cea care va face acest lucru.

Dar cine cunoaște această evanghelie, cine predică această evanghelie, și cine mărturisește această evanghelie?

E la fel cu discipolizarea națiunilor așa cum vedem în Mat. 28:19 – aceasta este pentru terminarea acestei epoci. Ambele acestea – predicarea și discipolizarea – sunt cu scopul de a aduce și a introduce manifestarea împărăției cerurilor. Acest lucru este foarte serios.

Nu vorbim aici doar despre mântuirea sufletelor de iad, trimiterea oamenilor în cer sau ca oamenii să primească binecuvântare, pace și bucurie; nu vorbim doar despre a avea grijă de nevoia omului.

Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea națiunilor sunt cu scopul de a încheia această epocă și de introduce o altă epocă de dispensațiune. De aceea este așa de crucial să predicăm evanghelia și să discipolizăm neamurile. Este posibil să predicăm evanghelia de multe ori, dar rezultatul să nu fie aducerea împărăției.

O, fie ca să primim această însărcinare și practicăm acest lucru într-un mod serios.

Nu trebuie ca doar să fim stârniți în duhul evangheliei și să mergem și să predicăm evanghelia; e adevărat că trebuie să predicăm evanghelia, dar suntem aici pentru a încheia această epocă, pentru a coopera cu Dumnezeu să închidem această epocă și să aducem următoarea epocă, manifestarea împărăției! Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este o sferă divină pentru ca Dumnezeu să-și îndeplinească planul; este un domeniu în care Dumnezeu își poate exercita autoritatea pentru a realiza ceea ce intenționează (vezi Marcu 1:15; Ioan 3: 3, 5; Mat. 12:28; Apocalipsa 11:15).

În acest univers există o sferă numită împărăția lui Dumnezeu, și împărăția cerurilor este o parte din aceasta; sfera mai mare este împărăția lui Dumnezeu, care este doar Dumnezeu Însuși.

Împărăția lui Dumnezeu este acolo unde este Dumnezeu, unde este viața Sa și unde viața Lui operează, se mișcă și lucrează, pentru ca El să guverneze, să conducă și să-și exercite autoritatea pentru ca El să-și îndeplinească planul.

Știm cu toții că Dumnezeu are un plan – El are un plan etern, un scop etern și pentru acesta El a conceput o economie care să execute acest plan. Pentru planul Său trebuie să existe o sferă anume pentru ca acest plan să fie dus la îndeplinire și acest plan nu poate fi dus la îndeplinire în nicio altă sferă decât în sfera împărăției Sale.

De exemplu, Statele Unite ale Americii este o țară suverană având un guvern care conduce și duce la îndeplinire planul lor numai în sfera SUA; ramura executivă a guvernului nu poate să meargă în Canada sau Islanda și să-și îndeplinească planul acolo, deoarece nu este sfera potrivită.

Pentru ca Dumnezeu să-și îndeplinească planul El are nevoie de o sferă, adică are nevoie de împărăția lui Dumnezeu, un domeniu în care El își poate exercita autoritatea supremă; nu există o autoritate mai înaltă decât Dumnezeu în această sferă, și aici El face ceea ce intenționează să realizeze.

Această sferă trebuie să existe pe pământ; ea trebuie să crească, să se răspândească și să se dezvolte. Cu cât această sferă este mai mare, cu atât mai mult Dumnezeu poate face. Predicarea de către noi a evangheliei împărăției este ca Dumnezeu să dobândească o sferă în care El poate conduce și domni, și este cu scopul de a aduce la sfârșitul acestei epoci.

Predicarea Evangheliei și discipolizarea națiunilor este pentru creșterea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât economia lui Dumnezeu să poată fi realizată și planul Său să fie dus la îndeplinire; orice este în inima Lui, El poate duce la îndeplinire în această sferă.

Fie ca să-i dăm Domnului mai mult teren în ființa noastră, pentru ca El să poată face în mod liber orice intenționează să facă și să realizeze în acest univers, și în special pe pământ!

Doamne Isuse, înnobilează-ne înțelegerea și aprecierea evangheliei împărăției. Vrem să cooperăm cu Tine predicând evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a mări sfera și domeniul în care Dumnezeu poate să-și exercite autoritatea și să poată îndeplini ceea ce intenționează să facă! Îți dăm mai mult teren în ființa noastră, Doamne, pentru a putea lucra liber ceea ce intenționezi să faci pe pământ în noi și prin noi.

Să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i elibera pe oameni din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale

Motivul principal pentru care trebuie predicată evanghelia împărăției este că există o problemă fundamentală în acest univers – rebeliunea împotriva autorității lui Dumnezeu (vezi Isaia 14:12-14).

În acest univers există o rezistență, un obstacol, o altă sferă, un alt plan, o altă intenție, care aparține lui Satan, lui Lucifer, arhanghelul cel căzut.

Dumnezeu vrea să facă multe lucruri – El vrea să se introducă pe Sine Însuși întru om pentru a avea o sferă în care El să poată guverna, iar El vrea să aibă, în cele din urmă, o expresie deplină a Sa însăși în univers, pentru ca El să-și poată exersa autoritatea în împărăția Sa.

Dar există cineva care se luptă și străduiește împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Isa. 14 vedem rebeliunea dintâi, chiar înainte ca omul să existe; Lucifer, arhanghelul lui Dumnezeu, a declarat independență și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu spunând: mă voi înălța la ceruri, îmi voi înălța tronul, mă voi așeza pe muntele adunării unde este Dumnezeu și mă voi face ca Cel Preaînalt.

Aici își găsește sursa toată rebeliunea din acest univers; aceasta este o problemă fundamentală. Pe măsură ce predicăm evanghelia împărăției, trebuie să ne dăm seama că aceasta este situația din univers.

Satan intenționează să încalce suveranitatea lui Dumnezeu, să uzurpeze autoritatea lui Dumnezeu, să răstoarne tronul lui Dumnezeu și să-și stabilească propria împărăție (vezi Mat. 12:26; Efeseni 2:2); el vrea să-și stabilească propria împărăție în locul împărăției lui Dumnezeu.

Când omul a căzut, el nu doar că nu L-a ascultat pe Dumnezeu, ci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; el a pus autoritatea lui Dumnezeu deoparte, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins guvernarea lui Dumnezeu (Gen. 3: 6, 11; Rom. 5:12; 1 Ioan 3:4).

Satan l-a înșelat pe om să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, iar omul a fost otrăvit de această voință rebelă și a devenit un fiu al neascultării, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu.

Priviți în jurul vostru astăzi: nu-i așa că trăim într-o perioadă extremă de nelegiuire? Un astfel de lucru a fost prezis, iar nelegiuirea este termenul corect care descrie situația de astăzi, care se aseamănă cu situația de dinainte de potop.

Lumea de atunci era caracterizată de violență, imoralitate și nelegiuire; oamenii de astăzi, fiind una cu Satan și chiar fiind plini de Satan, s-au alăturat lui Satan în rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

O astfel de rebeliune a început cu mult timp în urmă și continuă și astăzi, din ce în ce mai rău pe măsură ce trece timpul. Omul pune autoritatea lui Dumnezeu deoparte și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu.

Dacă ascultăm modul în care oamenii vorbesc astăzi și citim ce scrie în ziar și online, ne vom da seama că nu mai există frică de Dumnezeu; omul face ceea ce vrea, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale.

Nu doar Satan și spiritele rele și demonii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu în lumea spirituală – avem aceeași rebeliune în societatea umană de astăzi cu oameni satanici, oameni plini de diavolul, oameni deținuți de demoni, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Trebuie să vorbim aceste lucruri din ce în ce mai mult acestei generații și trebuie să ne dăm seama în ce situație trăim. De aceea trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i elibera pe oameni din rebeliunea lor împotriva autorității lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de starea de rebeliune din societate astăzi. Fie ca să fim plini de Tine și să ne supunem pe deplin către Tine, să fim mântuiți de orice neascultare și revoltă, și să predicăm evanghelia împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, eliberează mulți oameni din uzurparea și revolta lui Satan! Scoate-i pe mulți din răzvrătire și întuneric și adu-i în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, ne rugăm ca mulți oameni uzurați de diavol și oameni posedați de demoni să se întoarcă, să creadă în evanghelia împărăției și să fie mântuiți și transferați în împărăția lui Dumnezeu, sfera guvernării și gloriei lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Preaching the Gospel of the Kingdom to Rescue Men from their Rebellion against God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica dând hrană altora la timpul potrivit

04/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de sclavi credincioși și prudenți ai Domnului de astăzi, trebuie să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, dând hrană altora la momentul potrivit.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim cei care-i slujim pe alții cu Cristos și le administrăm pe Cristos ca har din dragoste pentru Domnul și în unitate cu El.

Conform cu Matei 25, noi credincioșii în Cristos suntem, pe de o parte, fecioare care-L iubesc pe Domnul și se mențin proaspeți și vii pentru El, căutând să cumpere uleiul în vasul nostru, permițând Duhului să ne satureze ființa interioară și să ne transforme.

Pe de altă parte, suntem sclavii Domnului, slujitorii Lui, cei cărora li s-a dat un dar spiritual, un talant, de către Domnul pentru a-L sluji până când El Se va întoarce.

Cu toții am primit un dar de la Domnul, așa că trebuie să-l administrăm între noi ca niște buni ispravnici ai harului variat al lui Dumnezeu. Mai întâi trebuie să-L savurăm Domnul ca har și apoi trebuie să-L administrăm și altora; trebuie să le dăm hrană altora la momentul potrivit.

În aspectul vieții, cu toții trebuie să-L căutăm pe Domnul ca El să ne umple cu Duhul în vasul nostru, rugându-L să se sature și să îmbibe sufletul cu Sine Însuși.

În aspectul slujirii, trebuie să-L dăm pe Cristos altora ca har pentru savurarea lor, căci suntem în casa lui Dumnezeu și cu toții avem un dar spiritual pe care trebuie să-l folosim și să-l exersăm pentru a face afaceri pentru Domnul și pentru a-i hrăni pe poporul Său.

Fie ca noi să înflăcărăm darul lui Dumnezeu pe care ni l-a dat, duhul nostru uman dat de Dumnezeu, și fie ca să administrăm ceva din Cristos celor cu care Domnul ne-a pus împreună.

Dacă suntem credincioși în aceste lucruri mărunte pe care Domnul ni le-a încredințat astăzi, dacă suntem înțelepți să nu savurăm lumea ci să-L savurăm pe Domnul, și suntem credincioși pentru a da de mâncare casei lui Dumnezeu la momentul potrivit, vom intra în bucuria Stăpânului nostru atunci când se va întoarce.

Intrarea în bucuria Stăpânului nostru este cea mai mare răsplată pe care o putem primi de la Domnul, deoarece acest lucru înseamnă că vom participa la bucuria Domnului. O, dorim să-L facem fericit pe Domnul, fiind una cu El în viața noastră și în servirea noastră astăzi!

Să nu ne disprețuim talentul gândindu-ne că, din moment ce nu avem cinci talanți sau doi talanți, nu suntem folositori Domnului, ci să ne dăm seama că talantul nostru este folositor Domnului în biserică, și cinci dintre acești oameni cu un singur talant – atunci când funcționează – este similar cu cel care are cinci talanți.

Dacă toți credincioșii cu un singur talant și-ar exersa funcția astăzi, întreaga lume va fi câștigată de Domnul și biserica ar fi zidită!

Servind Domnului din Dragoste pentru El, prin El și pentru El, și în coordonare cu sfinții

Motivul nostru interior pentru slujirea Domnului ar trebui să fie dragostea noastră pentru El (vezi Exod 21:5; Apocalipsa 2:4-5). Nu ar trebui să-L slujim pe Domnul sau să participăm în serviciul bisericii doar pentru că așa trebuie, pentru că ni s-a spus să facem asta.

În Maleahi 3:14 poporul lui Israel a spus că este zadarnic să-L slujească pe Dumnezeu și ce folos este faptul că au ținut porunca Lui și au umblat îndurerați în fața Domnului oștirilor. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să-L slujim pe Domnul fără bucurie ci cu tristețe, la fel ca poporul lui Israel; acest lucru nu este bun. Ar trebui să-L slujim pe Domnul cu bucurie (Psalm 100:2).

Fie ca să ne întoarcem inima către Domnul, să-L iubim cu prima noastră dragoste și să avem motivul lăuntric de a-L iubi pe Domnul pe măsură ce-L slujim.

Slujirea de către noi a Domnului ar trebui să iasă din El ca izvor de binecuvântare, să fie prin El ca mijloc și putere, și să fie pentru El pentru gloria Sa (Rom. 11:36; cf. Num. 18:1).

Dacă Domnul din noi ne mișcă să-L slujim, ar trebui să mergem și să-L slujim una cu El; pe măsură ce slujim, ar trebui să-L luăm pe El ca mijloc al slujirii și ca puterea noastră de slujire, iar rezultatul ar trebui să fie că El câștigă toată gloria.

În acest fel, nu vom comite nelegiuirea sanctuarului; este posibil pentru noi să păcătuim împotriva Domnului în timp ce-L slujim, pentru că nu facem totul din El, prin El și înspre El.

Dacă Domnul nu este sursa servirii noastre, dacă El nu este mijlocul și puterea noastră, și dacă El nu este Cel care câștigă toată gloria, putem păcătui împotriva Domnului chiar și în slujirea noastră pentru El.

Trebuie să-L slujim pe Domnul cu întreaga noastră ființă conform sfatului lui Dumnezeu coordonându-ne cu mădularele Trupului (vezi Rom. 12:1-2, 11; Fapte 13:36; 1 Cor. 12:14-22).

Trupul nostru fizic este o ilustrație a Trupului lui Cristos; Trupul nu este un singur membru, ci multe membre, iar Dumnezeu a pus membrele Trupului – fiecare dintre ele – așa cum a dorit El.

Fie ca să nu ne disprețuim funcția și să râvnim funcția altora; mai degrabă, să prețuim funcția pe care Domnul ne-a încredințat-o și să acceptăm funcția altora în Trup.

Pe de altă parte, să nu fim mândri de funcția noastră și să considerăm că nu avem nevoie de funcția altora, crezând că suntem atotinclusivi și astfel să-i disprețuim pe ceilalți; mai degrabă, trebuie să-i apreciem pe alții, să le primim funcția și să servim împreună în coordonare în Trup.

Fie ca să-L iubim pe Domnul cu întreaga noastră ființă, dându-ne trupul ca sacrificiu viu pentru zidirea bisericii, și fie ca să învățăm să ne coordonăm cu celelalte mădulare din Trup! Fie ca toată servirea noastră din Trup să fie în conformitate cu sfatul lui Dumnezeu și prin El, împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim și Te slujim pe Tine și pe sfinți din dragoste pentru Tine. Aici, dragă Doamne, în biserică, Îți oferim prima noastră dragoste și vrem să facem primele lucrări. Doamne, vrem ca slujirea noastră să fie din Tine ca sursă a binecuvântării, prin Tine ca mijloc și putere, și pentru Tine pentru slava și expresia Ta. Vrem să Te slujim cu întreaga noastră ființă conform sfatului lui Dumnezeu și în coordonarea cu mădularele Trupului. Amin, Doamne Isuse, Îâi mulțumim că ne-ați pus în Trup, unde Te putem sluji administrându-L pe Cristos altora, și îi putem sfinți pe sfinți în coordonare în Trup!

Trebuie să folosim Darul Domnului pentru a zidi Biserica dând hrană altora la momentul potrivit

Ce înseamnă să fim credincioși în slujirea Domnului? În Matei 24:45-51 ni se spune că Domnul ne-a însărcinat pe fiecare dintre noi să avem grijă de casa Lui; El ne-a dat fiecăruia dintre noi cel puțin un talant (un dar spiritual), iar acum trebuie să avem grijă de casa Lui.

Casa lui Dumnezeu sunt credincioșii în Cristos (Efeseni 2:19) care compun biserica (1 Tim. 3:15). Domnul ne-a însărcinat pe fiecare dintre noi să dăm hrană casei Sa, credincioșilor din biserică.

„Dă-le mâncare la momentul potrivit” (Mat. 24:45) este ceea ce Domnul vrea ca noi să facem. Trebuie să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujind pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos altora ca har (vezi Mat. 25:27; 1 Pet. 4:10; Col 1:7; 4:12).

Trebuie să-L slujim pe Domnul ca preoți ostenitor ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, pentru a-i prezenta pe deplin crescuți în Cristos (conform Rom. 15:16; 12:1; Col 1:28).

Etapa inițială a servirii și a oferirii noastre este aceea de a predica Evanghelia pentru a mântui neamurile și apoi pentru a le oferi acceptabile lui Dumnezeu, fiind sfințite în Duhul Sfânt.

Apoi, trebuie să ne ocupăm de cei care au fost mântuiți până când își prezintă trupurile lor ca un sacrificiu viu pentru viața Trupului (Rom. 12:2). Și nu ar trebui să ne oprim aici, ci să lucrăm mai departe până îi prezentăm pe deplin crescuți în Cristos (Col. 1:28).

Pentru aceasta, trebuie să-i alimentăm pe alții cu Cristos ca hrană spirituală la momentul potrivit. Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic – la timp și nelatimp (vezi Fapte 5:42; 8:4; 2 Tim. 4:2).

Iar când ne întâlnim, trebuie să ne străduim cu disperare de a face obiceiul de a vorbi în întâlnire, chiar în orice întâlnire (1 Cor. 14:26, 4-5, 12, 31).

Când avem grijă de oameni, trebuie să avem grijă de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Cor. 12:31; 14:4- 8, 13).

Cel mai excelent mod de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos este dragostea; nu ar trebui ca doar să ne îngrijim de alții, ci și să avem inima iertătoare și plină de iubire a Tatălui și să avem grijă de ei cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos.

Să nu-i categorisim pe alții, considerând că unii sunt buni în timp ce alții sunt răi, și să nu-i criticăm sau să-i condamnăm pe alții; mai degrabă, ar trebui să-i iubim chiar așa cum îi iubește Domnul și ar trebui să ne arătăm grija și iubirea fați ei, așa cum a făcut Domnul Isus când a fost pe pământ.

În viața de biserică trebuie să ne exersăm darul spiritual pentru a da sfinților hrană la momentul potrivit; nu ar trebui să considerăm că ar trebui să funcționeze doar cei care au darul de a învăța sau de a propovădui Evanghelia, ci, mai degrabă, ar trebui să facem un efort și să vorbim în fiecare întâlnire!

Domnul ne-a dat nu doar biserica ca și casă a Sa, ci și talantul pentru a aproviziona cu viață; deci trebuie să ne exersăm darul spiritual și să-L administrăm pe Cristos ca har celor din jur.

Nu ar trebui să spunem că nu suntem dăruiți; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că toți credincioșii sunt dăruiți și toți pot vorbi în întâlnirile bisericii pentru zidirea bisericii.

Trebuie să luăm în considerare care este momentul potrivit; o mamă știe că trebuie să existe mâncare pentru familie de cel puțin trei ori pe zi – mic dejun, prânz și cină, iar mâncarea trebuie să fie abundentă și bogată.

În mod similar, când ne întâlnim împreună este unul dintre „momentele potrivite”, așa că trebuie să servim mâncarea potrivită celor din poporul Domnului. Dar dacă nu ne ostenim în mod adecvat în Cuvânt, ceea ce le vom oferi este o „cafea și gogoașă”, nu mâncare solidă sau hrană adecvată.

Ca să gătim o mâncare hrănitoare și bună trebuie ca să fim sârguincioși; trebuie să fim sârguincioși pentru a fi în Cuvântul Domnului nu doar pentru hrana personală ci și pentru ca Domnul să aibă o cale de a-i hrăni pe ceilalți prin noi.

Aleluia, Domnul ne-a dat atât priceperea, abilitatea, darul de a avea grijă de obligația noastră, cât și pe sfinții din biserică ca obiect al servirii noastre!

Doamne Isuse, vrem să ne folosim și să exersăm darul spiritual pe care ni l-ai dat, pentru ca să-L administrăm pe Cristos ca har sfinților din biserică ca hrană a lor. Fie ca noi să fim sârguincioși să ne ostenim în Cuvântul lui Dumnezeu nu doar pentru propria hrană ci și pentru a oferi hrană sfinților. Doamne, mântuiește-ne de condamnarea sau să criticarea altora; dă-ne inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și a duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos în grija noastră pentru sfinți. Fie ca noi să luăm calea iubirii altora în slujirea sfinților, pentru ca aceștia să se deschidă, să-L savureze pe Cristosul bogat și să crească în viață până la maturitate în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Use the Lord’s Gift to Build up the Church by Giving others Food at the Proper Time (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul ca ulei în vasul nostru prin Cuvânt și rugăciune

01/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În fiecare zi trebuie să fim veghetori să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur, astfel încât să putem alimenta bisericile cu Duhul pentru mărturia lui Isus și să fim răsplătiți de Domnul pentru a participa la cina de nuntă a Mielului.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă.

Zi de zi trebuie să trăim o astfel de viață, o viață de plătire a prețului pentru a câștiga Duhul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, fiind saturați cu Duhul în vasul nostru. Dacă avem o zi în care nu plătim prețul pentru a câștiga din Duhul care saturează, aceasta este o zi irosită; nu vrem să avem zile irosite!

În Matei 25 vedem că erau cinci fecioare înțelepte și cinci nechibzuite, căci cele nechibzuite nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor și, când a venit mirele, nu aveau suficient ulei pentru a-și aprinde lămpile.

În aspectul vieții, noi credincioșii în Cristos suntem ca o fecioară înaintea Domnului, fiind logodiți cu El prin slujba epocii și învățând să-L iubim și să fim umpluți cu El.

Noi ne-am întors la Păstorul și supraveghetorul sufletelor noastre, Domnul Isus, și El se îngrijește de bunăstarea ființei noastre interioare și de starea persoanei noastre reale (1 Petru 2:24). El supraveghează sufletele noastre și vrea să obținem mai mult din Duhul în sufletul nostru, mai mult ulei în vasul nostru.

Mai mult, cei care sunt una cu Domnul pentru a supraveghea sufletele sfinților sunt, de asemenea, preocupați de această problemă, ca sfinții nu doar să Îl savureze pe Domnul și să participe la întâlniri, ci să obțină o porție suplimentară din Duhul în sufletul lor în fiecare zi.

Pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru trebuie să plătim un preț; trebuie să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere pentru Cristos.

Zi de zi, trebuie să plătim prețul de a ne pierde viața sufletească și de a renega lucrurile pe care vrem să le facem pentru a ne ruga mai mult, chiar să perseverăm în rugăciune și să veghem în rugăciune, pentru a putea câștiga mai mult din Duhul.

Dacă nu plătim prețul de a cumpăra ulei astăzi, va trebui să îl plătim după ce vom învia; mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătim prețul – așa că de ce nu astăzi, de ce nu în această epocă?

Să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul Său pentru a-L câștiga pe El

Fie ca noi să fim cei care zilnic veghem prin faptul că plătim prețul cumpărării Duhului pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Biblia ne arată multe moduri în care să cumpărăm Duhul reprezentat de uleiul de aur (uleiul auriu), iar primul mod este să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile. Mulțumim Domnului că El ne-a poruncit să-L iubim!

Trebuie să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, având ochii deschiși pentru a vedea prețiozitatea Sa supremă (vezi Mat. 22:37; Fil. 3:8; 1 Pet. 2:4; 6:7; 1:19).

Nu L-am văzut pe Domnul, dar Îl iubim și săltăm de bucurie plină de glorie!

El vrea prima noastră dragoste; această primă dragoste nu este doar dragostea cu care L-am iubit pe Domnul când am fost mântuiți pentru prima dată, ci a da Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, în tot ceea ce este legat de noi și făcându-L pe El totul pentru noi.

Când Îi dăm Domnului prima dragoste, vor rezulta câteva lucrări – faptele dintâi. Dar dacă nu ne pocăim și nu ne întoarcem la Domnul ca prima noastră dragoste și să facem faptele dintâi, El va îndepărta lampadarul din mijlocul nostru.

Acest lucru este foarte groaznic, căci dacă nu-L iubim pe Domnul, este posibil să avem o formă exterioară a întâlnirii pe terenul bisericii, dar este posibil să nu avem realitatea interioară a bisericii, care este mărturia Dumnezeului Triunic (Apoc. 3:18).

Trebuie să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul lui Cristos pentru a-L câștiga pe El, să fim găsiți în El și să-L cunoaștem pe El (vezi Fil. 3:7-10). Lucrurile din omul nostru natural, capacitatea noastră naturală, chiar și lucrurile și abilitățile bune pe care le putem poseda, totul trebuie pus deoparte pentru a-L putea câștiga pe Cristos.

Chiar și lucrurile care par bune și pot fi o realizare trebuie să fie considerate pierderi în contul lui Cristos, pentru a-L câștiga pe El și pentru a fi găsiți în El. Când Îl iubim pe Domnul cu prima noastră dragoste, iubindu-L mai presus de toate lucrurile, vom socoti toate lucrurile ca pierdere în contul Său, pentru a-L putea câștiga pe El.

Vom suferi de bună voie pierderea tuturor lucrurilor și chiar le vom socoti ca un gunoi, pentru a-L obține pe Cristos, pentru ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

Aceasta înseamnă să fim atenți la plătirea prețului pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur în această epocă astăzi.

În afara lui Cristos, toate celelalte lucruri sunt gunoi, obstacole, mizerie, rebuturi; pentru că Îl prețuim și Îl iubim, suntem dispuși să punem deoparte orice altceva pentru a-L câștiga pe El.

Doamne Isuse, Te iubim; ne întoarcem către Tine de la orice alt lucru și vrem să Te iubim și mai mult, adică să Te iubim cu cea mai bună dragoste, mai presus de toate lucrurile. Tu ești Cel mai prețios. Ne pocăim că am iubit alte lucruri și Îți oferim preeminența în întreaga noastră ființă și în tot ceea ce este legat de noi. O, Doamne, dragostea Ta ne întărește să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul. Orice altceva în afară de Tine este gunoi – Tu ești Cel mai de preț!

Să Îl savurăm pe Domnul în fiecare dimineață, tratând păcatele și răscumpărând timpul pentru a fi saturați cu Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru ca să plătim prețul de a cumpăra Duhul și de a fi saturați cu Duhul, trebuie să începem de dimineață; trebuie să Îl savurăm pe Domnul în Cuvânt dimineața devreme pentru a avea un nou început în fiecare zi.

La fel ca psalmistul în Psalmul 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, așteptând cu nerăbdare momentul când ne trezim ca să petrecem timp personal cu Domnul.

Iar atunci când Îl contactăm pe Domnul, trebuie să ne gândim la cuvântul Său; trebuie să ne închinăm Domnului cu Cuvântul, să conversăm cu noi înșine și cu Domnul cu Cuvântul, și chiar să-I cântăm Domnului cu Cuvântul.

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni, și trebuie să rostim cuvântul Său cu voce tare, gustându-l și savurându-l prin luare aminte cu atenție.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, trebuie să ne tratăm păcatele într-un mod amănunțit; după cum spune 1 Ioan 1:7, 9, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat atunci când îl mărturisim.

Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul și Îi dăm primul loc, El strălucește asupra păcatelor noastre, iar noi le mărturisim; Domnul este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

Trebuie să rămânem în părtășia cu Domnul zilnic și în fiecare ceas. Părtășia cu Domnul este de fapt curgerea vieții eterne în interiorul nostru. Am primit această curgere la momentul regenerării noastre și trebuie să fim zilnic în curgerea vieții, să nu pierdem curgerea, ci să dăm curgerii preeminența în ființa noastră.

În ceea ce privește timpul nostru, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne petrecem energia pentru a fi constituiți și saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Faptul că plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul pentru a fi saturați cu Duhul înseamnă că plătim prețul de a permite Cuvântului lui Dumnezeu să locuiască în noi din belșug în toată înțelepciunea (Col. 3:16) și facem acest lucru inspirând Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17).

Trebuie să fim oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu; în fiecare zi trebuie să “Îl inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său” rugându-ne asupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar când slujim altora, “expirăm” cuvântul pe care l-am inspirat.

În Gen. 2:7 vedem că Dumnezeu a suflat în nările omului suflarea vieții și omul a devenit un suflet viu; suflarea vieții aici este duhul omenesc al omului, iar cuvântul ebraic pentru suflare (neshamah) este același ca în Prov. 20:27 care este tradus ca duh.

Apoi, în Ioan 20:22, Domnul a suflat în ucenicii Săi și a spus: Primiți suflarea sfântă, Duhul Sfânt. În cele din urmă, Scripturile sunt cuvântul insuflat al lui Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi suflarea lui Dumnezeu.

Fie ca zilnic să plătim prețul de a răscumpăra timpul, dându-ne seama că zilele sunt rele și să Îl savurăm pe Dumnezeu în Cuvântul Său, exersându-ne duhul pentru a primi Duhul întrupat în Scripturile insuflate de Dumnezeu.

Doamne, fie ca să avem un nou început cu Tine în fiecare dimineață, chiar anticipând zorile, astfel încât să putem petrece timp cu Tine în cuvântul Tău ca să Te savurăm. Prețuim timpul cu Tine și vrem să fim infuzați cu Tine prin Cuvântul Tău. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră și în noi, și spală-ne toate păcatele și nelegiuirile noastre. Vrem să rămânem în părtășie cu Domnul zilnic, rămânând în dulcea curgere a vieții din duhul nostru. Doamne, fie ca zilnic să răscumpărăm timpul și să ne folosim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Amin, fie ca Cuvântul să ne satureze și să devină suflarea lui Dumnezeu pentru noi prin exersarea duhului nostru, pentru a putea fi oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați cu Duhul prin rugăciune și veghere în rugăciune

Cel mai important mod de a obține Duhul este rugăciunea; trebuie să fim omcare plătesc prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați de Duhul fiind veghetori în rugăciune (Efeseni 6:18).

Pe de o parte, trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, iar pe de altă parte, trebuie să ne rugăm în orice timp în duh, chiar să veghem la aceasta în toată cererea și perseverența cu privire la toți sfinții.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim veghetori, în alertă, pentru viața noastră de rugăciune. Nu ar trebui să permitem ca timpul nostru cu Domnul să fie redus sau să fie de slabă calitate; mai degrabă, ar trebui să avem un timp de calitate cu El, un timp în care noi Îl atingem și El ne atinge.

Trebuie să perseverăm în rugăciune, veghind înspre rugăciune cu mulțumire. Începând de dimineață, trebuie să-I spunem Domnului: “Doamne, Te iau ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere, și cred că sângele Tău mă spală și mă curăță. Doamne, am nevoie să fiu umplut cu Tine; umple-mă cu Duhul atotinclusiv în interior și la exterior! Amin, Doamne, am nevoie de saturarea și îmbibarea cu Tine!”

Trebuie să ne rugăm în acest fel în fiecare dimineață, rugându-L pe Domnul să ne umple și să ne satureze de El Însuși ca Duhul.

Viața noastră creștină nu este o viață conform unor reguli și reglementări; mai degrabă, este o viață de plătire a prețului pentru a cumpăra din Duhul reprezentat de uleiul de aur, pentru a putea fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Poate că spunem că nu avem timp să cumpărăm uleiul, dar avem timp să ne uităm la televizor, suntem pe YouTube, verificăm Facebook-ul, și ne jucăm pe telefon. Zicem că nu avem timp să ne rugăm, dar avem timp să facem sport, să mergem la sală, să călătorim și să stăm pe telefon în neștire.

S-ar putea să credem că aceste lucruri nu sunt păcătoase… dar ele iau timpul pe care ar trebui să-L petrecem cu Domnul! Există o mulțime de “totuși” în viața noastră cu Domnul; nu avem timp să ne rugăm sau să petrecem timp cu Domnul în Cuvânt, dar totuși avem timp pentru una și alta.

Trebuie să ne dăm seama că am primit Duhul Sfânt în duhul nostru ca lampa noastră, dar dacă vrem să intrăm în sărbătoarea de nuntă a Domnului, trebuie să plătim prețul în tratarea sufletului nostru, și pentru acest lucru trebuie să petrecem timp cu Domnul în rugăciune.

Deci trebuie să luăm în considerare ceea ce facem, ceea ce spunem, unde mergem și cum reacționăm la ceilalți; sunt aceste lucruri favorabile pentru a cumpăra mai mult ulei, adică pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru?

Când avem un schimb de cuvinte cu soțul sau soția noastră, oare câștigăm mai mult din Duhul? Când mergem în anumite locuri, spunem anumite cuvinte și vorbim cu anumite persoane în mod uzual, oare câștigăm mai mult din Duhul?

Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului de atâtea lucruri pe care le-am spus și le-am făcut, pentru că aceste lucruri ne-au făcut să pierdem timpul și să nu cumpărăm ulei. Fie ca să fim cei care veghează în rugăciune, fiind în alertă pentru viața noastră de rugăciune (Efeseni 6:18).

Fie ca să ne dăm seama că modul în care obținem uleiul în vasul nostru este să petrecem timp în rugăciune cu Domnul; în acest fel plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul.

Amin, fie ca să răscumpărăm timpul în aceste zile rele pentru a fi umpluți în duh, vorbindu-ne unii altora în psalmi și imnuri și cântece spirituale, mulțumind Domnului în orice moment pentru toate lucrurile și fiind supuși unul altuia în frica de Cristos (Efeseni 5:14-17)!

Doamne Isuse, iartă-ne că nu am vegheat în rugăciune. Iartă-ne că am petrecut timp să facem, să scriem, să citim, să ne jucăm și să pierdem timp cu alte lucruri, dar nu și în viața noastră de rugăciune. O, Doamne, vrem să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul ca ulei de aur în vasul nostru. Vrem să plătim prețul pentru a ne ruga și pentru a veghea înspre viața noastră de rugăciune cu Tine. Fie ca să fim cei care veghează la viața noastră de rugăciune, plătind prețul pentru a ne trata sufletul și învățând să ne oprim din a face alte lucruri ca să ne rugăm! Amin, Doamne Isuse!