Dorința lui Dumnezeu

În înălțarea Sa Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri pentru zidirea Trupului

15/08/2019 by Credincios în Cristos 3 Comments

În Psalmul 68 vedem numeroasele lucruri minunate pe care Cristos le-a făcut în înălțarea Sa; El S-a suit pe înălțime, i-a condus captivi pe cei luați captivi (Cristos ne-a condus captivi pe noi, credincioșii), a primit daruri de la Tatăl, a dat daruri Trupului și toate acestea sunt pentru locuința Sa, biserica.

Aleluia pentru faptele divine din Cuvântul lui Dumnezeu!

Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat în El, și El a fost tabernaculul lui Dumnezeu cu omul. Acum Cristos a fost lărgit, iar mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică, al cărei centru este Cristos.

Când Îl luăm pe Cristos ca centrul nostru, savurându-L și stând în victoria Sa, putem spune împreună cu Moise și cu psalmistul: Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa!

În moartea Sa, Cristos a fost sub atac intens din partea inamicului, dar El S-a ridicat, inamicii Săi au fost înfrânți, iar cei care L-au urât au trebuit să fugă dinaintea Sa.

Satan și îngerii săi răzvrătiți, cu toți conducătorii și toate principalitățile rele din locurile cerești, toți aceștia au fost învinși și dați de rușine de către Cristos, care a triumfat asupra lor prin cruce.

Cristos a obținut victoria, iar noi, ca popor al Său – care nu am participat la această luptă monumentală, ci “am rămas acasă”, adică am rămas în El, odihnindu-ne – împărțim prada.

După război există pradă pentru cei care obțin victoria; după ce Cristos a câștigat victoria în mod decisiv, noi, ca armatele Sale, savurăm și împărțim prada. Prada reprezintă toate câștigurile înfăptuirii, finalizării, realizării și obținerii lui Cristos ca recolte ale victoriei morții, învierii și înălțării Sale.

Pe de o parte, noi ne odihnim și savurăm provizia și grija lui Dumnezeu pentru aleșii Săi, iar pe de altă parte, savurăm prada.

Iar această pradă nu este altceva decât Dumnezeul Triunic cu toate realizările Sale, adică Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive. Aleluia!

Ca aleși ai lui Dumnezeu, savurăm pe Dumnezeu în tot ceea ce este, în tot ceea ce a făcut și face pentru noi, iar suntem beneficiari ai răscumpărării Sale juridice și a mântuirii Sale organice; pe măsură ce savurăm această porție, de asemenea, o anunțăm ca veste bună altora. Aleluia!

Astăzi vrem să mergem mai departe în Psalmul 68 și să vedem realizările lui Cristos în înălțarea Sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

În înălțarea Sa, Cristos ne-a condus captivi în convoiul Său de vrăjmași înfrânți

În înălțarea Sa, Cristos S-a urcat pe înălțimi (Psa. 68:18; Efes. 4:8; cf. 14:13); aceasta se referă la cel mai înalt vârf din univers. Cristos nu doar că l-a învins pe Satan și l-a făcut de rușine, triumfând asupra lui prin cruce, dar S-a și urcat pe cel mai înalt vârf din univers.

El i-a condus captivi pe cei luați în captivitate; acești captivi se referă la sfinții răscumpărați, care au fost luați captivi și întemnițați de către Satan înainte de a fi mântuiți prin moartea și învierea lui Cristos.

Din cauza căderii lui Adam, toți oamenii sunt născuți în păcat, captivii lui Satan; noi suntem născuți ca fiind captivi, nu ca oameni liberi, iar când a venit Cristos, El i-a luat captivi pe cei luați în captivitate de către Satan.

Cristos l-a învins pe Satan și i-a capturat pe captivii săi (inclusiv pe noi), iar apoi, ca un general care Își conduce captivii, Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri Tatălui (vezi 2 Cor. 2:12-14).

Cristos a fost ca un general triumfător care Și-a biruit inamicul cel mai înverșunat, Satan, și i-a luat pe captivii săi (cei care sunt răscumpărați și cred în Domnul) și i-a adus într-o procesiune triumfătoare în timp ce S-a înălțat la ceruri către Tatăl.

El ne-a capturat; motivul pentru care suntem aici în viața de biserică este pentru că Cristos ne-a capturat și ne-a condus la Tatăl. Este posibil să nu știm când ni s-a întâmplat acest lucru, dar acesta este un fapt divin.

Versiunea Amplificată a Noului Testament redă pasajul “El i-a condus captivi pe cei luați captivi” din Efes. 4:8a prin “El a condus un convoi de vrăjmași înfrânți”; acest lucru indică faptul că, în înălțarea Sa, Cristos a condus o procesiune a acestor vrăjmași înfrânți; Cristos ne-a condus captivi dintr-un război pentru celebrarea victoriei Sale.

Când Cristos S-a înălțat, noi ne-am înălțat cu El (Efes. 2:6); El ne-a condus într-un convoi de vrăjmași înfrânți la Tatăl și ne-a dat Tatălui ca daruri, apoi Tatăl ne-a dat înapoi Fiului ca daruri, iar Fiul ne-a dat ca daruri Trupului.

În experiența noastră, trebuie să-L urmăm pe Cristos în convoiul Său de vrăjmași înfrânți.

Pavel a mărturisit că, deși nu s-a odihnit în duhul său când a venit la Troa pentru Evanghelie, pentru că nu l-a găsit pe fratele său Titus și, astfel, a plecat în Macedonia, el L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că El ne conduce mereu în triumful în Cristos.

Lăudați pe Domnul, căci El ne conduce întotdeauna în triumful în Cristos și Își manifestă mireasma cunoașterii Sale prin noi în orice loc.

Pentru a aplica acest lucru la experiența noastră, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne învingă tot timpul; nu ar trebui să izbutim în luptele noastre cu Domnul, ci să-L lăsăm pe El să câștige.

Înfrângerile pe care le suferim în viața noastră se datorează faptului că vrem să-L învingem pe Cristos; ori de câte ori nu mergem împreună cu Cristos, ci “Îl învingem” în experiența noastră, noi experimentăm înfrângerea.

Când avem o controversă cu Domnul și izbutim, noi refuzăm să fim captivii Săi; dar dacă Îl lăsăm pe Domnul să ne învingă și spunem Amin cuvântului Său, devenim captivii Săi și Îl savurăm împreună cu toate bogățiile Sale. Ar trebui să-I spunem Domnului:

Doamne Isuse, fă-ne captivii Tăi! Nu ne lăsa niciodată să câștigăm, Doamne – învinge-ne tot timpul! Salvează-ne din a Te învinge noi pe Tine și astfel să suferim înfrângere. Condu-ne în triumful lui Cristos ca vrăjmașii Săi înfrânți, și manifestă mireasma cunoașterii lui Cristos prin noi în orice loc! Amin, Doamne Isuse, Îți cedăm Ție; noi am fost captivii lui Satan, dar Tu l-ai înfrânt, iar noi suntem acum captivii Tăi. Venim la Tine, Doamne, și Te întronăm în ființa noastră; Tu ești Împăratul nostru, Domnul nostru și Generalul nostru. Suntem una cu Tine în tot ceea ce ești și ai făcut.

Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu

După ce l-a învins pe Satan și ne-a capturat pe noi, foștii captivi ai lui Satan, Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui; Tatăl, în schimb, ne-a dat lui Cristos ca daruri, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

Cristos a primit daruri printre oameni, și anume pe cei răzvrătiți (Psa. 68:18); noi am fost capturați de Cristos, prezentați de Cristos Tatălui și apoi am fost dați ca daruri lui Cristos de către Tatăl.

Darurile primite de Cristos au devenit credincioșii dăruiți, pe care El i-a dat Trupului Său pentru zidirea lui (vezi Efes. 4:7-12).

După ce S-a ridicat pe înălțime, Cristos Însuși a dat unii ca apostoli, unii ca profeți, unii ca evangheliști, iar unii ca păstori și învățători, pentru perfectarea sfinților înspre zidirea Trupului lui Cristos.

Cristos ne-a dat pe fiecare dintre noi ca dar Trupului; s-ar putea să credem că suntem degetul cel mic și că s-ar putea să nu avem o funcție atât de importantă ca umărul, dar suntem necesari în mod vital în Trup ca un dar.

Este posibil să nu avem mărimea membrelor dăruite, dar cu toții trebuie să funcționăm ca apostoli (cei trimiși), profeți (cei care vorbesc pentru Dumnezeu), evangheliști (cei care trăiesc și anunță Evanghelia) și păstori și învățători (cei care se îngrijesc de ceilalți și îi hrănesc cu adevărul în cuvântul lui Dumnezeu).

Nu ar trebui să credem minciuna inamicului că nu suntem un dar sau că nu am fost dăruiți; fiecare persoană mântuită este un credincios dăruit, și noi toți trebuie să fim perfectați de către mădularele dăruite, pentru a funcționa la fel ca ei.

Și toate acestea sunt pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu.

Darurile în calitate de persoanele dăruite, credincioșii în Cristos, sunt zidiți împreună pentru a fi locuința lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei; această locuință simbolizează biserica, Trupul lui Cristos (Psa. 68:18; Efes. 4:11-12).

Aleluia, am fost luați captivi de către Cristos și dăruiți ca daruri Trupului pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos ne-a condus captivi și ne-a făcut daruri pentru Trupul Său!

Și biserica, locuința lui Dumnezeu, este și locuința credincioșilor, care în acest psalm sunt asemănați cu orfanii, văduvele, cei singuratici și cei legați (vezi Psa. 68:5-6).

În viața de biserică, Dumnezeu este Tată pentru orfani, Judecător (ocrotitor) pentru văduve; El îi face pe singuratici să locuiască într-o familie, și îi face pe cei legați să prospere.

Am rămas orfani de Dumnezeu din cauza păcatului, dar El a devenit adevăratul nostru Tată prin regenerare. Suntem asemenea văduvelor care sunt nedreptățite de alții, dar Dumnezeu este ocrotitorul nostru.

Eram individualiști și singuratici, dar în viața de biserică locuim într-o familie. Am fost legați de păcat, Satan, moarte, lume și carne, dar Dumnezeu ne aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca adevărata noastră prosperitate.

Toate acestea au loc în viața de biserică, iar viața de biserică se află pe muntele pe care Dumnezeu dorește să locuiască (Psa. 68:16), Muntele Sionului, care este cel mai înalt vârf din univers (cf. Apoc. 14:1). Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, că nu doar ne-ai salvat din captivitatea lui Satan, ci ne-ai făcut și daruri pentru Trup pentru zidirea Trupului în toate bisericile locale. Aleluia, toți credincioșii mântuiți sunt daruri pentru Trup și funcția fiecăruia este necesară în Trupul lui Cristos. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot ceea ce ești pentru noi în biserică, locuința Ta. Tu ești un Tată pentru orfani și un Judecător pentru văduve în locuința Ta sfântă. Îi faci pe singuratici să locuiască într-o familie și îi faci pe cei legați să prospere. Te lăudăm, Doamne, și Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică, acolo unde locuiești printre noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In His Ascension Christ Led us Captive and gave us as Gifts to Build up the Body (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 4 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică cu Cristos ca centru

13/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică și prin biserică, iar biserica îl are ca centru pe Cristos.

Psalmul 68 este o expunere tipologică a porțiunii din Numeri 10:35-36 și Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ; astăzi Dumnezeu se mișcă în om, iar mișcarea Sa este ca să îl deifice pe om pentru a obține biserica, locuința Sa.

În aceste versete din Numeri vedem că Moise, atunci când chivotul a pornit la drum, a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta. Iar când chivotul se oprea, el a spus: Întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău.

Cu alte cuvinte, Chivotul care i-a condus pe copiii lui Israel conform conducerii lui Dumnezeu nu era doar ceva exterior, ceva care depindea de om sau de preferința și opinia omului, ci era un Chivot viu, chiar întruparea lui Dumnezeu printre oameni.

Moise a petrecut multe zile pe muntele lui Dumnezeu în prezența Sa pentru a primi legea și modelul tabernaculului, iar el și-a dat seama că acest tabernacul era clădirea lui Dumnezeu pe pământ, locuința Sa.

Dumnezeu dorește nu doar să-și salveze poporul din sclavia Egiptului și de uzurparea faraonului, ci să-i aducă într-un loc și într-o situație în care El să poată locui printre ei, El să poată fi exprimat printre ei și El să poată avea un popor pe pământ.

Deci, atunci când tabernaculul a fost construit, acesta a fost momentul, locul și situația în care Dumnezeu se afla printre poporul Său, pentru că putea să locuiască printre ei în Chivot.

Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin Chivot într-un mod specific, pentru ca El să le ofere odihnă și satisfacție; când poporul Său urma conducerea Chivotului, ei erau în pace, savurând odihna și fiind satisfăcuți.

Chivotul este un tip reprezentativ al lui Cristos; Cristos este întruparea lui Dumnezeu, iar atunci când El a venit, Dumnezeu a locuit printre oameni.

Paul a aplicat tipul reprezentativ din Psalmul 68 la Cristos; ridicarea lui Iehova în aceste versete se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea Sa se referă la a doua venire a Domnului.

Aceste versete din Numeri 10:35-36 prezintă o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul – întruparea Dumnezeului Triunic – trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

Mișcarea lui Dumnezeu este în Cristos; Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ, iar astăzi mișcarea lui Dumnezeu este în om și prin om.

Pentru ca Dumnezeu să se miște în om și printre oameni, totuși, omul trebuie să devină la fel ca Cristos în viață și natură – ceea ce Dumnezeu chiar face prin intermediul mântuirii Sa organică. Aleluia!

De la încarnarea Sa până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ

Psalmul 68 este o expunere a porțiunii din Numeri 10:35-36, și ambele porțiuni Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Ceea ce vedem în Psalmul 68, care este considerat cel mai înalt dintre toți psalmii, este mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

Acest psalm are două secțiuni: versetele 1-18 vorbesc despre Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu, și versetele 19-35 vorbesc despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa.

Odată ce Dumnezeu obține o locuință pe pământ, poporul Său pur și simplu Îl poate savura în casa Sa.

Mișcarea lui Dumnezeu a început după ridicarea tabernaculului cu Chivotul, simbolizându-L pe Cristosul întrupat pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ, cu Sine Însuși ca centru al mișcării lui Dumnezeu în economia Sa.

În Ioan 1:14 vedem că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, iar noi am văzut gloria Sa, glorie ca a singurului născut din Tatăl. Ca tabernacul, Cristos L-a adus pe Dumnezeu la om; El L-a făcut pe Dumnezeu posibil de a fi contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat.

Când Cristos a venit, Dumnezeu a venit; Dumnezeu S-a mișcat în și prin Cristos pe pământ. Mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul cu Chivotul începând de la Muntele Sinai (Psa. 68:8b, 17b) trecând prin pustie (v. 4b, 7b) și până la Muntele Sionului (v. 16) este un tip reprezentativ al mișcării Sale în Cristos începând de la încarnare și până la înălțare (Ioan 1:17; Efes. 4:8-10).

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos.

Pe Muntele Sinai a fost dată legea și modelul tabernaculului; legea a fost dată prin Moise, dar slavă Domnului, harul și realitatea lui Dumnezeu au fost întrupate și exprimate în tabernacul, care este Cristos ca întruparea lui Dumnezeu.

Isus Cristos, adevăratul tabernacul al lui Dumnezeu printre oameni, a venit să-L aducă pe Dumnezeu la om, iar acest tabernacul a început o călătorie până la Muntele Sionului în înălțarea Sa.

Începând de la întruparea Sa și până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Fără Cristos, Dumnezeu nu Se poate mișca pe pământ; când Cristos a venit, Dumnezeul Triunic a făcut un “tur” lung care a durat treizeci și trei de ani și jumătate, iar acest tur s-a încheiat odată cu înălțarea lui Cristos la al treilea cer.

Psalmul 68 este despre mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul (care Îl simbolizează pe Cristos) ca locuința Sa cu Chivotul (care îl simbolizează pe Cristos) ca centru.

Tabernaculul cu Chivotul a călătorit printre copiii lui Israel timp de patruzeci de ani până a ajuns în Sion; Cristos în calitate de tabernaculul lui Dumnezeu a călătorit timp de treizeci și trei de ani și jumătate până când S-a înălțat la al treilea cer.

Dumnezeu Se poate mișca pe pământ doar după ce a stabilit o cale – tabernaculul cu Chivotul din Vechiul Testament, și Cristos în calitate de tabernacul cu Chivotul din Noul Testament – în care El a putut fi împreună cu poporul Său și în care ei L-au putut contacta și în care au putut fi cu El.

Aleluia, astăzi Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ – El este tabernaculul lui Dumnezeu cu omul!

Aleluia, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit să-L aduci pe Dumnezeu la om – L-ai făcut pe Dumnezeu posibil de contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat! Amin, Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea lui Dumnezeu, tabernaculul lui Dumnezeu cu omul, omul-Dumnezeu care a venit să aducă mișcarea lui Dumnezeu pe pământ printre oameni! Aleluia pentru Cristosul nostru, Cel care este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ!

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică, cu Cristos ca centru

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ nu a fost doar cu Domnul Isus acum două mii de ani; mai degrabă, astăzi Dumnezeu încă se mișcă pe acest pământ în și prin biserică, și El se mișcă cu Cristos ca centru al bisericii (Ioan 5:17; Fapte 28:31; 1 Tim. 3:15-16; Psa. 68:4, 7).

Biserica a fost produsă în învierea lui Cristos, pentru că atunci când El a înviat, Cristos a fost extins, lărgit și duplicat în mulți credincioși în Cristos care compun biserica, Trupul lui Cristos.

Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ astăzi continuă să Se miște în și prin biserică, iar centrul bisericii este Cristos.

Biserica este biserica Dumnezeului Cel viu, stâlpul și temelia adevărului; biserica este măreața taină a evlaviei, căci în biserică Dumnezeu este manifestat în carne, în biserică Cristos este predicat printre națiuni, și în biserică Cristos este glorificat și exprimat.

Aleluia, Dumnezeu Se mișcă pe pământ, mișcarea Sa este în și cu tabernaculul, și El Se mișcă împreună cu Cristos ca centru al bisericii!

Mișcarea lui Dumnezeu în biserică este de fapt în și prin om; Dumnezeu Se mișcă în om pentru a-l deifica pe om, adică pentru a-l face pe om la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Dumnezeu se mișcă în Cristos și în cei care devin la fel ca Cristos în toate felurile posibile.

Atanasie, unul dintre primii părinți ai bisericii, a spus despre Domnul Isus că El a fost făcut om ca noi să putem fi făcuți Dumnezeu, căci Cuvântul a fost făcut carne pentru ca noi, împărtășindu-ne din Duhul Său, să fim deificați.

Ceea ce vorbim aici nu este faptul că omul devine Dumnezeu în sensul de a fi venerat sau atotputernic; mai degrabă, subliniem câteva versete foarte cruciale din Noul Testament care ne arată cum noi, ființele umane, suntem făcuți Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

De fapt, acesta este principiul mișcării lui Dumnezeu în om; mișcarea lui Dumnezeu astăzi este în om și prin om, iar mișcarea Sa este să îl deifice pe om, făcându-l pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

În Rom. 8 vedem câteva versete foarte clare care ne arată cum întreaga noastră ființă tripartită nu doar că este umplută cu viața lui Dumnezeu, ci ea devine viață; în mântuirea organică a lui Dumnezeu, duhul, sufletul și trupul nostru devin viața divină eternă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim făcuți Dumnezeu în viață și natură.

În Rom. 8:10 vedem că, de vreme ce Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Când Cristos a intrat în noi, El a intrat în duhul nostru; El nu este numai viața noastră, ci El a făcut din duhul nostru o viață.

Duhul nostru este viață, iar această viață este viața zoe, viața divină, eternă, necreată, indisolubilă, indestructibilă, viața minunată a Dumnezeului Triunic. Indiferent cum ne simțim acum, duhul nostru este zoe – duhul nostru este viață!

Apoi în Rom. 8:6 vedem că de fiecare dată când ne fixăm mintea pe duhul nostru, mintea noastră devine viață; mintea noastră nu este doar plină de viață, ci devine viață. Ce minunat că, în mântuirea Sa organică, Dumnezeu face din mintea noastră răzvrătită viață, viața divină!

Mai mult, în Rom. 8:11 vedem că Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți, locuiește în noi și El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește în interior. 2 Cor. 5:4 confirmă acest lucru, și anume că la întoarcerea Domnului trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață.

Când ne deschidem către Domnul și permitem Duhului Celui care L-a înviat pe Isus din morți să ne locuiască în interior, El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește!

Aceasta este experiența noastră de multe ori când venim la întâlnire: când ajungem la întâlnire ne simțim ca și cum ne-am trage oasele spre acel scaun… dar pe măsură ce savurăm distribuirea Domnului, întreaga noastră ființă este umplută de viața divină! Aleluia pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi!

Slavă Ție, Doamne, Tu ești un Dumnezeu Triunic care Se mișcă, și Tu astăzi Te miști pe acest pământ în și prin biserică, cu Cristos ca centru al bisericii! Doamne, Te luăm ca centru al nostru, realitatea noastră și totul al nostru; Îți dăm primul loc în toate lucrurile din ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru ca Tu să te miști în noi și să faci din duhul, sufletul și trupul nostru viață – viața divină, eternă, necreată a lui Dumnezeu. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață atunci când ne fixăm mintea pe duh, iar trupul nostru este saturat cu viața lui Dumnezeu pe măsură ce savurăm locuința lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pentru mișcarea Ta de pe pământ astăzi, mișcarea Ta în și prin om pentru a-l deifica pe om și pentru a-L avea pe Cristos ca centru al mișcării Tale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Move on the Earth today is in and through the Church with Christ as the Center (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luăm în posesie Țara Bună prin cucerirea haosului satanic pentru a triumfa în economia divină

12/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de Calebii de astăzi care luptăm pentru interesul lui Dumnezeu, este crucial ca să vedem o viziune a lui Cristosului atotinclusiv simbolizat de țara bună, să cucerim haosul satanic și să triumfăm în economia divină prin harul lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Dumnezeu vrea să ne aducă până la capăt în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune; pe de altă parte, trebuie să ducem lupta și să cucerim haosul satanic din jurul nostru prin harul lui Dumnezeu, triumfând în economia divină.

Iosua, Caleb și ceilalți zece spioni au văzut cu toții țara bună; au fost trimiși să spioneze țara și să aducă un raport poporului Israel, dar zece dintre spioni au adus înapoi un raport negativ, în timp ce Iosua și Caleb vorbeau într-un mod pozitiv.

În situația lor, în jurul lor a existat un haos satanic clar: în țara cea bună eral canaaniții, existau uriași, erau cetăți mărețe cu ziduri fortificate, iar țara părea să fie mult prea puternică pentru a fi cucerită.

Pe de o parte, toți cei doisprezece spioni au văzut o viziune a țării bune, dar, pe de altă parte, doar doi dintre ei au cucerit haosul satanic pentru a triumfa în economia divină.

Caleb și Iosua au văzut o viziune a țării bune atotinclusive, în care curge lapte și miere, și ei au stat pe cuvântul lui Dumnezeu, triumfând în planul lui Dumnezeu asupra haosului satanic.

Cei zece spioni împreună cu restul poporului au văzut o oarecare viziune a țării bune, dar haosul satanic i-a învins și i-a răpus, și ei au fost descalificați să intre în țara bună.

Fie ca noi să fim cei care nu doar văd o viziune a Cristosului atotinclusiv simbolizat de țara bună din Canaan cu toate bogățiile sale, ci aceia care triumfă în economia divină asupra haosului satanic de astăzi.

Fie ca nu doar să vedem inamicii și uriașii din țară, ci și să credem în cuvântul lui Dumnezeu, stând pe promisiunile Sale, crezând că ceea ce El a spus, va și înfăptui.

Dumnezeu vrea ca tot poporul Său să intre în savurarea deplină a porției repartizate lor din Cristos, țara bună; trebuie să vedem acest lucru, să credem acest lucru și să avem încredere în Domnul că El ne va aduce în aceasta.

Este dorința lui Dumnezeu să ne ofere o porție din Cristosul atotinclusiv, bogat și lărgit, iar El o va face în noi; pur și simplu trebuie să stăm de partea Sa în economia Sa divină și să triumfăm asupra haosului satanic prin harul lui Dumnezeu.

Să vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv repartizat nouă, așa cum e simbolizat de Țara Bună

Țara bună – țara Canaanului, destinația copiilor lui Israel după ce au fost eliberați din Egipt și au călătorit prin pustie – este un tip reprezentativ al Cristosului atotinclusiv (Deut. 8:7-10).

Țara Canaanului este un tip reprezentativ întreg, complet și finalizat al Cristosului atotinclusiv; acest Cristos este întruparea Dumnezeului Triunic (Col. 2: 9) și este rezultat în Duhul dătător de viață atotinclusiv (1 Cor. 15:45; 2 Cor. 3:17) ca să fie moștenirea repartizată poporului lui Dumnezeu pentru savurarea lor.

Așa cum copiilor lui Israel li s-a repartizat fiecăruia o anumită porțiune din țara bună pentru savurarea, moștenirea, munca și existența lor, la fel și noi, credincioșii în Cristos, ne-a fost repartizat Cristosul – Cel atotinclusiv – pentru savurarea, moștenirea, și existența noastră spirituală.

Scopul lui Dumnezeu nu a fost doar ca să-l elibereze pe poporul Său din tirania faraonului și din uzurparea Egiptului, ci să-i aducă în țara bună pentru a o savura, ca să zidească templul lui Dumnezeu pentru expresia Sa și să zidească cetatea pentru împărăția lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu în economia Sa nu este doar să ne elibereze de uzurparea lui Satan și să ne aducă într-un loc în care El să ne dezvăluie dorința inimii Sale de a avea o clădire și o împărăție pe pământ; El vrea să ne aducă în savurarea Cristosului atotinclusiv.

Scopul lui Dumnezeu în economia Sa este să ne aducă în Cristos – așa cum este simbolizat de țara bună – pentru ca noi să-L posedăm pe Cristos și să savurăm bogățiile Sale nepătrunse.

Când copiii lui Israel au savurat bogățiile țării bune, ei au fost în stare să zidească templul pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ și cetatea Ierusalim pentru a stabili împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Într-un mod similar, atunci când noi, ca și credincioși în Cristos, savurăm bogățiile de nepătruns ale lui Cristos, suntem zidiți pentru a fi Trupul lui Cristos, biserica, care este plinătatea lui Cristos, expresia Sa (Efes. 1:22-23) și locuința Sa (Efes. 2:21-22; 1 Tim. 3:15) și împărăția lui Dumnezeu (Mat. 16:18-19; Rom. 14:17).

Țara bună asigura tot ceea ce copiii lui Israel aveau nevoie: apă, grâu, orz, viță de vie, smochine, rodii, măslini, animale, lapte, miere, pietre, fier, și cupru. Toate aceste elemente – menționate în Deut. 8:7-10 – sunt tipuri reprezentative ale lui Cristos.

Țara bună este un tip reprezentativ al Cristosului atotinclusiv, întruparea Dumnezeului Triunic dat nouă ca moștenirea noastră (Fapte 26:18; Col. 1:12).

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie nu doar să fim eliberați de judecata lui Dumnezeu asupra lumii, eliberați din lume, să fim aduși în experimentarea și savurarea lui Cristos ca rezerva noastră de hrană zilnică și să vedem o revelație a dorinței lui Dumnezeu de a avea o clădire; trebuie ca de asenebea să intrăm în savurarea și posedarea lui Cristos, porția noastră repartizată a țării bune.

Aleluia, Cristosul atotinclusiv, ca realitate a țării bune, ne-a fost repartizat pentru a fi porția noastră pentru savurarea și moștenirea noastră! Îți mulțumim, Doamne, că ai fost procesat și finalizat pentru a deveni un Duh dătător de viață, un Duh atotinclusiv, pentru a fi realitatea țării bune ca totul al nostru. Aleluia, nouă tuturor ne-a fost repartizată o porție din Cristos și trebuie să intrăm în savurarea și experimentarea acestui Cristos minunat și atotinclusiv! Amin, Doamne, adu-ne în savurarea și posedarea porției noastre repartizate din Cristos!

Noi luăm în posesie Țara Bună cucerind haosul satanic pentru a triumfa în economia divină

Intrarea în țara bună ar fi trebuit să fie o normalitate pentru copiii lui Israel, și intrarea în savurarea Cristosului atotinclusiv ar trebui să fie ceva normal pentru credincioșii în Cristos.

Cu toate acestea, istoria universului arată că există economia lui Dumnezeu care este desfășurată, și există și ceva numit “haosul satanic”, lucrarea Satanei de a perturba, a întârzia și a opri economia lui Dumnezeu.

Istoria universului este o istorie a economiei lui Dumnezeu și a haosului Satanei, și în întreaga Biblie – de la Geneza 1 până la Apocalipsa 22 vedem o consemnare a economiei divine și a haosului satanic.

Motivul pentru aceasta este că în univers există două surse – Dumnezeu și Satan. Este posibil să vrem să fim de partea lui Dumnezeu 100%, dar există lucruri în noi – inclusiv natura noastră decăzută – acea parte cu Satan și acționează pentru a aduce haosul satanic.

Haosul satanic merge întotdeauna împreună cu economia divină; unde este Dumnezeu, Satan este și el acolo, încercând să împiedice economia lui Dumnezeu.

Putem confirma acest lucru în viața noastră creștină și în viața de biserică; uneori se pare că există prea mult haos satanic și Îi cerem Domnului să ne elibereze de acesta… dar cu cât Îi cerem Domnului mai mult, cu atât mai mult El ne permite să rămânem într-o astfel de situație.

Domnul permite ca haosul satanic să existe în situația și experiența noastră, deoarece El vrea ca noi să fim una cu El pentru a-l cuceri, pentru a-l birui.

El vrea ca să-și obțină biruitorii Săi, credincioșii normali în Cristos, cei care au o viziune a Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune, văd haosul satanic și stau uniți de partea Domnului pentru a triumfa în economia divină.

În recâștigarea Domnului suntem pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu pe pământ; vedem că există haosul satanic, ne dăm seama că s-ar putea ca Domnul să nu ne elibereze din haosul actual, și cucerim haosul distrugător și triumfăm în economia divină unic constructivă.

Toți oamenii sunt supuși haosului adus de Satan în căderea omului, dar biruitorii nu sunt dezamăgiți sau descurajați; în schimb, sunt întăriți și autorizați să reprezinte și să trăiască economia divină.

În viața de familie cu soțul sau soția și copiii noștri, putem mărturisi că Satan creează mult haos; este posibil să încercăm să îl gestionăm, să îl controlăm sau să îl suprimăm, dar haosul există. În creștinătatea din jurul nostru se întâmplă haosul satanic.

Chiar și în cadrul recâștigării Domnului, am experimentat acest haos. Cu toții trebuie să cucerim acest haos distructiv. Domnul are nevoie de o rasă de biruitori ca să cucerească tot haosul satanic și să fie biruitori în economia divină.

Cum putem birui? Cum putem cuceri haosul satanic? Numai prin Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca harul atotsuficient (1 Cor. 15:10; 2 Cor. 12:9; 2 Tim. 4:22).

Harul Domnului Isus Cristos este cu duhul nostru și acest har este suficient pentru noi; chiar și atunci când întâlnim obstacole, dificultăți și încercări, harul Domnului este suficient pentru noi.

Domnul ca har atotsuficient este cu duhul nostru, și putem cuceri haosul satanic și să ducem la îndeplinire economia divină unică prin El ca har atotsuficient.

Rezultatul experimentării lui Cristos ca har este că biserica – manifestarea lui Dumnezeu în carne, stâlpul și temelia adevărului – intră în existență în practicitate (1 Tim. 3:15-16).

Fie ca noi să fim biruitorii pe care Domnul îi caută astăzi, cei care biruiesc haosul satanic și triumfă în economia divină prin harul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a Te savura pe Tine ca har, ca să putem cuceri haosul satanic și să triumfăm în economia divină! Amin, Doamne Isuse, arată-ne o viziune clară a Cristosului atotinclusiv și întărește-ne pentru a ne implica în războiul spiritual pentru a intra în savurarea și posedarea acestui Cristos! Fă-ne una cu Tine, Doamne, savurându-Te ca har pentru a trăi economia divină constructivă și pentru a cuceri haosul satanic. Amin, Doamne, fie ca să nu ne descurajăm și să nu fim dezamăgiți când vedem haosul satanic ci să fim întăriți și autorizați ca să reprezentăm și să trăim economia divină conform adevărului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Possessing the Good Land by Conquering the Satanic Chaos to Triumph in the Divine Economy (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Stăm de partea Domnului, credem în promisiunile Sale și luăm dificultățile ca hrană a noastră

09/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să învățăm de la Caleb și Iosua și să fim deciși și determinați în voința noastră de a sta de partea Domnului, urmându-L, fiind asigurați că El va face ceea ce ne-a promis – El ne va aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să fim Calebii de azi, partenerii lui Cristos; Cristos este adevăratul nostru Iosua, conducându-ne în țara bună, iar noi suntem partenerii Săi, cei care cooperează cu El în credință, stând pe promisiunile lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să promitem lui Dumnezeu că vom face cutare sau cutare lucru pentru El; mai degrabă, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului și să Îi permitem să facă în noi ceea ce El vrea să facă, pentru ca El să obțină în noi ceea ce dorește pentru scopul Său.

Trebuie să permitem Domnului să lucreze în noi și asupra noastră, să ne direcționeze pașii, și trebuie să Îl rugăm să ne facă partenerii Săi prin faptul că se reproduce pe Sine Însuși în noi.

Cristos – în calitate de adevăratul nostru Iosua – a fost uns și desemnat de Dumnezeu pentru a îndeplini însărcinarea lui Dumnezeu, iar noi – în calitate de Calebii de astăzi – suntem partenerii Săi care iau parte cu El la îndeplinirea însărcinării Sale.

Am fost în mod ferm atașați la Cel uns și desemnat; suntem mădulare ale Trupului Său și, din moment ce ungerea este pe Capul, ungerea curge și asupra noastră, ungându-ne ca să fim partenerii Săi care iau parte împreună cu El ca tovarăși ai Săi în însărcinarea divină.

Practic, aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Dumnezeu după cuvântul Său, să credem ceea ce promite și să nu privim la mediu, dificultăți sau încercări, tot ceea ce pare să facă imposibilă împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Trebuie să ne exersăm duhul – nu doar mintea noastră; pe de o parte, cu mintea noastră, citim cuvântul lui Dumnezeu, dar cu duhul nostru spunem Amin cuvântului Său și credem în Domnul, crezând că El va împlini în noi și prin noi ceea ce a spus că va face.

Și atunci când întâmpinăm dificultăți, încercări, probleme și greutăți, trebuie să avem atitudinea lui Caleb: acestea sunt hrana noastră. Nu căutăm probleme sau dificultăți, dar când acestea vin, stăm de partea Domnului cu credință, credem în cuvântul Său și stăm de partea Domnului, iar El va duce lupta pentru noi.

Uriașii par să fie atât de mari și chiar mult mai măreți decât noi, dar Dumnezeul nostru este și mai mare – El îi poate distruge acești uriași, iar noi vom fi hrăniți în mod abundent pentru a continua să Îl savurăm pe Domnul și să intrăm în țara bună. Amin, Doamne Isuse, fă-ne astfel de persoane!

Stăm de partea Domnului, crezând în faptul că El duce lupta pentru noi și Își va îndeplini voia Sa în noi

În Iosua 14:6-15 vedem o mărturie foarte bună din partea lui Caleb, care la 85 de ani era plin de vigoare, gata să ia țara pe care Dumnezeu i-a promis-o.

Fie ca Domnul să ne păstreze puternici, vitali, proaspeți, pregătiți pentru luptă tot timpul, la fel ca și Caleb, chiar la vârsta de 85 de ani!

Caleb L-a urmat pe Iehova, Dumnezeul lui Israel; atunci când alții au adus un raport negativ și au topit inima copiilor lui Israel, Caleb a stat de partea Domnului, crezând că El va împlini ceea ce a spus că va face, și anume că El îi va aduce în țara bună.

Și chiar dacă în țară au fost uriași – anachimii, nefilimii, Caleb i-a luat ca hrana sa; nu i-a permis țării să îl devoreze (așa cum au spus ceilalți spioni), ci el l-a devorat pe inamic.

Caleb avea o voință determinată și decisă de a-L urma pe Domnul conform cuvântului Său. Voia sa era stabilită; el nu și-a exersat puterea voinței, ci funcția voinței, și nu a promis că va face lucrurile prin capacitatea sa – voia sa era pur și simplu stabilită și stătea de partea Domnului, pe baza cuvântului Său.

Trebuie să depindem de Dumnezeu, să stăm pe cuvântul Său și să nu ne bazăm pe noi înșine; nu ar trebui să ne încredem în noi înșine ca să împlinim ceea ce vrea Dumnezeu, ci trebuie să ne încredem în Domnul.

Dumnezeu va împlini ceea ce a vorbit; când Dumnezeu ne poruncește să facem ceva, trebuie să fim conștienți de faptul că aceasta este o oportunitate pentru El să vină și să facă ceea ce vrea să facă El în noi.

Trebuie să fim deciși și determinați în voința noastră să stăm de partea Domnului, așa cum Caleb L-a urmat pe Domnul pe deplin (Num. 14:6-9, 24; Deut. 1:36; Iosua 14:14).

Caleb L-a urmat pe Domnul pentru că știa că Dumnezeu voia ca copiii lui Israel să intre în țara bună; el a stat pe cuvântul lui Dumnezeu, a crezut în cuvântul lui Dumnezeu și l-a urmat pe Domnul, pentru că știa că Dumnezeu va face ceea ce voia să facă (Iosua 14:8).

Când Dumnezeu vrea să facem ceva, El va veni să facă ceea ce vrea; pur și simplu trebuie să fim cei care stăm de partea Domnului, ne încredem în El și în cuvântul Său și cooperăm cu El pentru ca El să facă în noi ceea ce vrea să facă.

Poate crede că suntem slabi – și inamicul știe că suntem slabi; cu toate acestea, și Dumnezeu știe că suntem slabi și El va veni să facă ceea ce a spus, așa că trebuie doar să stăm de partea Domnului și să credem în cuvântul Său.

Poate că vedem clar în mediul nostru că dificultățile sunt mari, încercările sunt dure și problemele par să fie fără soluție, iar inamicul știe și acest lucru; cu toate acestea, și Dumnezeu știe și acest lucru, și El nu ne-ar cere să intrăm în țara bună dacă n-ar intenționa să vină și să lupte în numele nostru și să-i distrugă pe inamicii noștri!

Deci trebuie să Îi spunem Domnului:

Doamne Isuse, refuzăm să credem în ceea ce vedem în jurul nostru sau chiar în noi – ne încredem în Tine și rămânem în cuvântul Tău! Suntem de partea Domnului; suntem deciși și determinați în voința noastră de a-L urma pe Domnul oriunde ne-ar conduce. Voia Ta este ca noi să intrăm în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem fi expresia Ta corporativă și să aducem împărăția Ta pe pământ – așa că spunem: Amin, Doamne, fă-o în noi! Ne deschidem Ție și Te lăsăm să intri; învinge inamicii din noi și din jurul nostru și îndeplinește-Ți scopul Tău în noi și prin noi!

Să stăm pe promisiunile lui Dumnezeu și să luăm dificultățile ca hrana noastră în timp ce Îl urmăm pe Dumnezeu

Cei zece spioni au ajuns la concluzia că țara Canaanului își mănâncă locuitorii, dar Iosua și Caleb, având un duh diferit, nu s-au temut de nefilimi sau de locuitorii țării, ci au spus: Ei sunt pâinea noastră (Num. 14:9). Ce minunat!

Nefilimii erau cei căzuți, uriașii care au rezultat din unirea îngerilor decăzuți cu ființele umane decăzute. Caleb a crezut că nefilimii (anachimii) urmau să fie înfrânți și să devină pâinea lor deoarece știa că Dumnezeu promisese să îi aducă în țară (Num. 13:30, 33).

Experiența lui Caleb demonstrează că, cu cât mâncăm mai mulți nefilimi, cu atât vom deveni mai puternici; el a fost plin de vitalitate la optzeci și cinci de ani, deoarece asimilând atât de mulți anachimi de-a lungul anilor, el a dezvoltat o constituție care nu arăta nici o urmă de vârstă (Iosua 14:10-14).

Există trei aspecte ale aplicării referitoare la nefilimi; în primul rând, ei simbolizează duhurile rele și împărăția lui Satan și ființele umane care li se alătură.

Apoi, nefilimii simbolizează toate dificultățile care ne stau în cale, care ne provoacă; cu cât mâncăm mai mulți nefilimi, cu atât devenim mai puternici și înghițim dificultățile prin viața de înviere a lui Cristos.

În al treilea rând, nefilimii simbolizează uriașii din noi înșine; există gloria de sine, voința de sine, înălțarea sinelui și toate manifestările sinelui.

Când Domnul atinge dispoziția și particularitatea noastră, ne dăm seama că este monstruoasă și ne exersăm duhul în lumina biruinței lui Cristos pentru a învinge pe inamic, și îl luăm pe inamic ca hrana noastră! Inamicul ne poate spune că, dacă ne privim pe noi înșine, suntem condamnați, dar noi îi spunem:

Satan, noi nu suntem condamnați – tu ești condamnat, iar uriașii care ne stau în cale sunt pâinea noastră! Aleluia, nimic din ființa noastră nu poate rezista biruinței lui Cristos aplicată nouă. Noi stăm de partea biruinței lui Cristos! Stăm de partea Domnului pentru a învinge inamicul și aplicăm biruința lui Cristos tuturor uriașilor din ființa noastră! Aleluia, Cristos este Biruitorul!

Bătălia noastră cu inamicul va fi o înfrângere pentru el – deoarece noi stăm în biruința lui Cristos, luptând din biruință și aplicând biruința lui Cristos la acesta; astfel, el va fi o pâine pentru noi, pentru că inamicul învins este cea mai gustoasă pâine.

Inamicul va fi hrana noastră, iar înghițirea lui va fi satisfacția noastră; când stăm de partea Domnului, pe baza cuvântului Său, inamicul este învins, iar inamicul învins este hrana noastră.

De fiecare dată când întâmpinăm o dificultate, o încercare, o situație imposibilă sau un mediu tulburător, trebuie să ne punem întrebarea: Vom muri aici de foame sau vom mânca?

Dacă ne bazăm pe Domnul pentru biruință și permitem ca viața Sa biruitoare să se manifeste în noi, vom găsi hrană proaspătă și o vitalitate sporită chiar și în dificultățile noastre, și vom fi hrăniți.

Pe de o parte Îl mâncăm pe Domnul în cuvântul Său; ne rugăm și citim cuvântul Său și permitem cuvântului Său să opereze în noi și să fie digerat în ființa noastră interioară. Pe de altă parte, însă, pâinea noastră nu este doar cuvântul lui Dumnezeu și faptul de a face voia Sa, ci și acești “anachimi”, dificultățile care ne stau în cale.

Cu cât mâncăm mai mulți anachimi, cu atât devenim mai puternici.

Aceasta nu înseamnă că suntem mândri și aroganți și că Îi cerem Domnului mai multe dificultăți sau căutăm probleme; mai degrabă, ne smerim în fața Domnului și, atunci când apar dificultăți, stăm de partea Domnului și considerăm aceste dificultăți drept hrana noastră.

Hrănindu-ne în acest fel ne va face puternici și ne va determina să creștem înspre maturitate.

Mulți creștini sunt slabi deoarece se tem de dificultăți și sunt învinși când vin greutățile; dar cei care s-au întâlnit cu dificultățile și le biruiesc una după alta, ispită după ispită și greutăți după greutăți, sunt plini de vigoare și puternici.

Trebuie să ne dăm seama că fiecare dificultate și ispită pe care Satan o pune în calea noastră este hrană pentru noi; cât timp stăm de partea Domnului și permitem ca viața Sa de înviere să fie manifestată în noi, vom mânca dificultăți și vom crește spiritual în Domnul.

Când cei care nu au credință văd necazurile și greutățile, ei sunt înspăimântați, dar cei ce se încred în Domnul le consideră drept hrana lor și ei cresc în Domnul.

Fie ca noi să acceptăm încercările una după alta, să stăm de partea Domnului în cuvântul Său, să ne exersăm duhul și să fim hrăniți în El în toate aceste lucruri. Trebuie să avem credință vie pentru a continua, să ducem lupta și să îl înghițim pe inamic; inamicul învins este cea mai bună pâine, cea mai gustoasă pâine!

Doamne Isuse, ne încredem în Tine pentru biruință și permitem ca viața Ta biruitoare să fie manifestată în noi, astfel încât, indiferent de greutăți și ispită, să găsim hrană proaspătă și o vitalitate sporită în viața noastră creștină. Amin, Doamne, fie ca să vedem faptul că greutățile, ispitele și încercările sunt o oportunitate pentru a fi nutriți, hrăniți și întăriți în continuarea noastră cu Tine! Întărește credința noastră în Tine ca să stăm de partea Domnului astfel încât, indiferent de ce s-ar întâmpla, să fim hrăniți în mod bogat, stând pe cuvântul Tău și mâncând dificultățile și inamicii învinși drept cea mai gustoasă pâine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We stand with the Lord, Believe in His Promises, and take Difficulties as our Food (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 11 ziua 1 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne îngrijim de interesele lui Dumnezeu și să avem credință în Dumnezeu pentru a fi partenerii lui Cristos

08/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să fim cei care se îngrijesc de interesele lui Dumnezeu, având credință în Dumnezeu (pe măsură ce suntem infuzați cu El) pentru a fi partenerii lui Cristos în întreprinderea și însărcinarea Sa divină.

În Numeri 13-14 Iosua și Caleb L-au onorat pe Dumnezeu și Dumnezeu i-a onorat; ei s-au îngrijit de interesele lui Dumnezeu, au avut credință în cuvântul lui Dumnezeu și au devenit biruitori datorită lui Dumnezeu, Cel în care au avut încredere și pe care L-au savurat.

Toți cei doisprezece spioni care au mers să vadă țara bună aveau aceleași fapte, același peisaj, dar Iosua și Caleb aveau un duh diferit; ei și-au exersat nu doar mintea ca să înțeleagă, ci și duhul lor, ca să stea pe cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece au crezut în cuvântul lui Dumnezeu și au stat pe cuvântul lui Dumnezeu, au declarat că țara este a lor, că sunt în stare să o biruiască și că Dumnezeu le va da țara ca să o posede.

Au fost adevărați biruitori, dar nu au biruit în ei înșiși sau prin ei înșiși, ci datorită lui Dumnezeu, Cel în care au avut încredere.

Dumnezeu le-a promis țara, Dumnezeu a fost Cel care Și-a adus poporul cu un braț puternic și cu tandrețe către țara bună și Dumnezeu a fost Cel care va da țara poporului Israel în posesia lor.

Deci tot ce ei au avut de făcut în calitate de poporul lui Dumnezeu a fost să savureze ceea ce a făcut Dumnezeu și să aibă credință în cuvântul Său.

În viața noastră creștină de multe ori avem încercări, probleme și suferințe, și se pare că Dumnezeu este tăcut și nu răspunde atunci când aducem toate aceste lucruri înaintea Sa.

Dar dacă avem credință în Dumnezeu, dacă inimile noastre sunt pline de credință rămânând în cuvântul lui Dumnezeu și crezând în promisiunile Sale, El ne va aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Dacă învățăm să ne deschidem inima către El, Îi permitem să ne întărească în omul nostru interior și stăm în cuvântul Său, inima noastră va fi plină de credință și vom avea un duh de credință, un duh diferit, crezând că Dumnezeu va face în noi ceea ce a spus că va face.

Trebuie să fim Calebii de astăzi, partenerii lui Cristos – care este adevăratul Iosua. Când Îl savurăm pe Cristos și participăm în El, devenim părtașii Săi și trăim datorită Lui; când Îl urmăm pe Cristos, devenim partenerii Săi, iar El este adevăratul nostru Iosua care ne conduce în posesiunea țării bune.

Fie ca noi să fim Calebii de astăzi, partenerii lui Cristos, cei care Îl urmăm pe Cristos oriunde merge, luptăm împreună cu El împotriva inamicilor și să ne împărtășim cu El în luarea și posesiunea țării!

Și fie ca noi să-I spunem Domnului să facă acest lucru în noi, căci în noi înșine nu putem face acest lucru – dar Lui Îi face plăcere să ne dea țara și Îi face plăcere să Se reproducă pe Sine Însuși ca Biruitor în noi, pentru a ne face la fel ca El, biruitori, cei care stau cu El pe tronul Său!

Să învățăm să ne îngrijim de interesele lui Dumnezeu ca să-L onorăm pe Dumnezeu, să avem credință în El și să fim biruitorii Săi

În Numeri 14:38 vedem că Iosua și Caleb L-au onorat pe Dumnezeu și Dumnezeu la rândul Său i-a onorat; ei au fost umpluți cu credință. Cu toate acestea, credința lor nu și-a avut originea în ei – nu erau ei sursa, ci numai Dumnezeu a fost sursa, iar ei s-au îngrijit de interesele lui Dumnezeu.

În experiența noastră totul depinde de lucrurile la care privim. Iosua și Caleb nu s-au uitat la cetățile fortificate, uriașii și locuitorii țării – ei au privit spre Dumnezeu și promisiunile Sale.

Când Petru era în barcă și L-a văzut pe Isus mergând pe mare, L-a rugat să rostească un cuvânt și el va veni; cât timp Petru se uita la Domnul, a mers pe apă, dar când și-a îndreptat privirea spre mare, a început să se scufunde.

Autorul și Perfectatorul credinței noastre este Domnul, și noi trebuie să privim spre El.

O parte din strategia inamicului este de a ne ademeni și chiar de a ne constrânge să ne uităm la un lucru negativ din mediul nostru, în ființa noastră, sau în istoria noastră, și nu la Cristosul înălțat, omul-Dumnezeu Isus de pe tron care posedă toată autoritatea în cer și pe pământ!

Inamicul vrea să ne îndepărtăm privirea de la Cristos, Conducătorul împăraților pământului, Cel care este biruitor și care l-a distrus pe diavolul, având cheile morții și Hadesului în mâinile Sale.

Inamicul vrea să ne uităm la noi înșine, la dispoziția noastră, la falimentele noastre, la situația noastră și la simțămintele noastre. Dar slavă Domnului, ne putem exersa duhul și ne putem activa voința pentru a lua decizia de a-i spune inamicului să tacă, și putem privi către Isus!

Satan, ne uităm înspre Isus! Nu ne uităm la noi înșine, la falimentele noastre și la starea noastră. Nu ne uităm la starea și falimentele altora, nu ne uităm la starea bisericii și refuzăm să ne concentrăm asupra trecutului nostru, asupra slăbiciunii noastre, sau asupra inamicilor noștri. O, Doamne Isuse, ne fixăm ochii pe Tine! Tu ești Autorul și Perfectatorul credinței noastre; credința este în Tine și ne îndreptăm ochii către Tine! Te iubim, Doamne! Ne place să privim înspre Tine ca să fim infuzați cu Tine și să fim umpluți cu credință!

Inamicul ne atacă foarte subtil și de multe ori cădem; dar ne vom ridica din nou și când suntem în întuneric, Iehova este o lumină pentru noi. Fie ca să învățăm să ne ridicăm din orice faliment, slăbiciune și încercare și să privim spre Isus astăzi!

El, ca Autorul și Perfectatorul credinței noastre, ne poate infuza cu credință. Chiar și atunci când avem o anumită situație în care avem nevoie ca El să intervină și se pare că nu ne răspunde, trebuie ca pur și simplu să perseverăm în rugăciune până când El va face ceea ce a spus că va face.

Fie ca Domnul să producă credință în noi; El să producă genul de credință care crede în Dumnezeu chiar și atunci când nu răspunde rugăciunilor noastre, când El nu ia nici o măsură de a ne salva și nici nu răspunde la petițiile noastre cele mai arzătoare.

Fie că ne răspunde sau nu, fie că acționează sau nu, putem cunoaște căile Sale și putem ști că El este drept, credincios, iubitor și plin de compasiune și credem în El chiar dacă El nu face nimic pentru noi!

Exemplul lui Iosua și Caleb din Biblie ne arată ce înseamnă să credem (Num. 13:30; 14:7-9). Nu Iosua și Caleb au fost cei care au biruit în această situație din Num. 13-14, ci Acela în care s-au încrezut.

Nu prin puterea și credința noastră putem birui; mai degrabă, Domnul este Biruitorul care este în duhul nostru și Se reproduce pe Sine în noi ca să putem birui.

Cristos a biruit, Lui I s-a dat să stea pe tron și El dorește să ne producă în calitate de biruitorii Săi, ori de câte ori ne întoarcem spre El, Îl chemăm, Îi cerem acest lucru, ne deschidem Lui și Îi permitem să facă ceea ce trebuie să facă în noi!

Dumnezeu face totul – noi pur și simplu trebuie să savurăm ceea ce face El. Cristos ca om l-a învins deja pe inamic; El, Isus Nazarineanul, omul-Dumnezeu, l-a distrus pe diavolul pe cruce, l-a alungat pe stăpânitorul acestei lumi și a judecat întregul său sistem mondial.

Când El S-a înălțat, noi am fost înălțați; când El a fost întronat, noi am fost întronați; acum, în duh, suntem una cu El, așezați în al treilea cer, și luptăm nu pentru victorie, ci din victorie.

Domnul Isus a făcut acest lucru deja; noi credem în El, rămânem în unirea organică cu El și venim înaintea Sa la tronul harului pentru ca El să facă în noi și prin noi ceea ce noi nu putem face.

Trebuie să urmăm exemplul lui Iosua și Caleb, care aveau inimi pline de credință. Fie ca noi să fim simpli în această chestiune, să ne întoarcem inima către Domnul, să ne deschidem inima către El, să-L rugăm să ne întărească în omul nostru interior ca să-Și facă domiciliul în inima noastră și să ne umple inima cu credință.

Credința oprește activitățile noastre și Îl laudă pe Dumnezeu, căci El a făcut totul. Credința nu este de la noi înșine – ea vine din grija noastră pentru interesele lui Dumnezeu și nu pentru beneficiul nostru, și vine prin exersarea duhului nostru pentru a savura ceea ce Dumnezeu a făcut deja.

Adevărul este că noi nu putem reuși – dar Cristos poate reuși; noi nu o putem face, nici nu vrem să o facem, dar Cristos în calitate de Biruitorul, este în noi, și poate să o facă. Dumnezeu este capabil să facă în noi cu mult mai mult decât putem cere sau gândi, mai mult decât tot ce visăm sau ne imaginăm. Fie ca noi să venim la El și Îi spunem:

Doamne Isuse, ne întoarcem inima spre Tine; întărește-ne în omul nostru interior și fă-Ți casa în inima noastră până când inima noastră este plină de credință. Recunoaștem, Doamne, că în noi înșine nu o putem face și nu putem reuși, dar Te avem pe Tine ca Biruitorul din duhul nostru. Venim la Tine, Doamne: reprodu-Te pe Tine Însuși în noi! Vrem pur și simplu să savurăm tot ceea Tu ce ești și ceea ce Tu ai făcut, și vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca să ne faci biruitorii Tăi! Nu avem încredere în noi înșine și în capacitatea noastră cu râvna noastră; ne încredem în Tine, Doamne, și Îți permitem să lucrezi în noi ca să ne faci persoane ca Iosua și Caleb astăzi!

Să fim partenerii lui Cristos, cei care Îl urmează pe Domnul în duh pentru a intra în Țara Bună

Iosua este un tip reprezentativ al lui Cristos, iar Caleb este un tip reprezentativ al nostru, credincioșii în Cristos; trebuie să fim Calebii de astăzi, parteneri ai lui Cristos (Num. 14:24; Iosua 14:6-14; Evr. 2:10; 3:14).

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne propunem și să promitem să fim ca și Caleb; nu, trebuie ca doar să ne consacrăm pe noi înșine Domnului, dându-I permisiunea de a lucra în noi și asupra noastră, călăuzindu-ne pașii, până când El obține în noi ceea ce vrea să obțină.

Cristos, Căpetenia mântuirii noastre, este adevăratul Iosua, și El ne conduce ca să luăm în posesiune țara; noi, în calitate de Calebii de astăzi, suntem partenerii lui Cristos, cei care luptă cu El împotriva vrăjmașilor și se împărtășesc cu El în luarea în posesie a țării (Evrei 2:10; 3:14).

Domnul în calitate de adevăratul Iosua vrea să câștige multe persoane care sunt asemenea lui Caleb, cei infuzați cu credință și care stau cu El în cuvântul Său. Cristos a fost uns de Dumnezeu pentru a duce la îndeplinire însărcinarea lui Dumnezeu, iar noi, ca parteneri ai Săi, luăm parte împreună cu El la îndeplinirea însărcinării lui Dumnezeu.

Cristos a fost uns de Dumnezeu și noi am fost în mod ferm atașați și uniți cu Unsul lui Dumnezeu.

El este uns și desemnat să facă totul, iar noi, ca parteneri ai Săi, savurăm ungerea care curge asupra noastră. El este Capul, noi suntem Trupul Său; El este Căpetenia mântuirii, iar noi suntem armata Sa; El este Liderul, iar noi suntem adepții / urmașii Săi; El este Unsul, iar noi suntem partenerii Săi.

El ne-a uns cu Sine Însuși ca ungerea, și noi suntem una cu El ca parteneri ai lui Cristos, împărtășindu-ne cu El ca tovarăși ai Săi în această însărcinare.

Evrei 3:7-14 se ocupă de intrarea în țara bună; tipul reprezentativ al acestei intrări în țara bună a fost intrarea în țară sub conducerea lui Iosua (Iosua 1:1-6) și Caleb a fost partenerul său în posedarea țării bune (Num. 32:12; Iosua 14:6-8).

Iosua a preluat conducerea, iar Caleb nu a avut nici o problemă să îl urmeze; Iosua era clar, avea conducerea directă a lui Dumnezeu, și Caleb a funcționat în măsura sa, era coordonat cu Iosua și nu era invidios sau în competiție cu el. Ce model!

Astăzi Cristos este adevăratul Iosua și noi suntem Calebii Săi, partenerii lui Cristos. În calitate de parteneri ai lui Cristos, lucrăm împreună cu Cristos și cooperăm cu El pentru a împlini dorința lui Dumnezeu de a avea o expresie corporativă a Sa.

Cum facem acest lucru? Mai întâi, nu ne uităm la ceea ce putem vedea – mediul, situația, starea oamenilor, trecutul nostru sau inamicii, ci privim către Isus prin exersarea duhului nostru în cuvântul Său.

Când ne exersăm duhul, avem un “duh diferit”, așa cum au făcut Iosua și Caleb, un duh de credință care ne determină să credem în cuvântul lui Dumnezeu. Alții pot avea un duh de lașitate, necredincios și răzvrătit, dar noi trebuie să avem un duh de credință în cuvântul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Tu ești adevăratul nostru Iosua – Căpetenia mântuirii noastre, Conducătorul și Generalul nostru – și noi suntem Calebii Tăi, partenerii lui Cristos! Amin, Doamne, declarăm cu credință că suntem Calebii de astăzi, partenerii lui Cristos care savurează ungerea și însărcinarea lui Cristos și sunt uniți cu El pentru măreața Sa întreprindere! Amin, Doamne Isuse, suntem una cu Tine și te luăm ca Liderul și Căpetenia noastră. Ne exersăm duhul, Doamne, ca să nu ne uităm la ceea ce putem vedea în exterior, ci ca să privim la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre, Cel care va îndeplini ceea ce a spus!