Dorința lui Dumnezeu

Să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția

14/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Biserica trebuie să se roage pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu; noi, ca biserică, trebuie să rugăm rugăciunile împărăției pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Biserica nu ar trebui să-L mai limiteze pe Dumnezeu în ceea ce vrea El să facă, ci să coopereze cu Dumnezeu în rugăciune atât pentru a-l limita pe Satan în lucrările sale cât și pentru a permite ca autoritatea cerului să fie exprimată pe pământ. Amin!

Dorința lui Dumnezeu este să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ și pentru acest lucru El Însuși a devenit om; acest Om, Domnul Isus Cristos, a trăit și a umblat printre oameni ca întruparea și expresia împărăției lui Dumnezeu și a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Prin moartea și învierea Sa, Domnul Isus a fost reprodus și multiplicat în mulții credincioși care sunt la fel ca El în viață și natură; acești credincioși constituie împărăția lui Dumnezeu și ei sunt biserica care trebuie să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este o entitate care intră sub stăpânirea cerească; biserica este adusă prin puterea împărăției, biserica ar trebui să fie împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi, și biserica există ca să aducă împărăția lui Dumnezeu.

Cum poate biserica să aducă împărăția lui Dumnezeu? Este cumva prin predicarea Evangheliei ca mulți să fie mântuiți și să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Calea de bază prin care biserica cooperează cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu este prin rugăciune. Datorită supunerii ei față de stăpânirea cerească, biserica îl tratează pe inamicul lui Dumnezeu și aduce împărăția lui Dumnezeu prin rugăciune.

Biserica este o entitate pe pământ care cooperează cu cerurile, eliberând ceea ce a fost eliberat în ceruri și legând ceea ce a fost legat în ceruri, astfel ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ și ca împărăția Sa să vină pe pământ.

Ca biserică, ne dăm seama că este nevoie de luptă spirituală dacă dacă vrem ca împărăția cerurilor să se stabilească pe pământ. Prin urmare, ca biserică vrem să continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ, continuând lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan.

Biserica nu se roagă să obțină victoria; mai degrabă, biserica stă în victoria lui Cristos, proclamă victoria lui Cristos și perpetuează victoria lui Cristos în rugăciune, astfel încât inamicul să fie învins și rușinat, iar împărăția lui Dumnezeu să vină pe pământ.

Biserica trebuie să se roage ca să aducă împărăția lui Dumnezeu și să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu

Pentru ca biserica să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, ea trebuie să se roage (Mat. 6:10).

Acest fel de rugăciune nu este o rugăciune obișnuită; trebuie să învățăm să ne rugăm și să-I permitem Domnului să ne instruiască să avem un anumit fel de rugăciune până când vom fi răpiți, o rugăciune care cooperează cu Dumnezeu pentru aducerea împărăției Sale și care îl tratează pe inamicul lui Dumnezeu.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este în mod automat; dacă suntem pasivi sau ocupați, venirea împărăției va fi întârziată.

Dacă nu există rugăciune, împărăția nu poate veni. Putem fi preocupați cu diverse lucruri, chiar cu lucruri bune, dar dacă nu ne rugăm ca să aducem împărăția lui Dumnezeu, Îl întârziem pe Dumnezeu în mișcarea Sa.

Cuvântul Domnului în Mat. 6:10 este atât simplu cât și direct; rugăciunea noastră trebuie să fie, “Doamne, vie împărăția Ta! Vie împărăția Ta în localitatea noastră, în zona noastră, în țara noastră, pe continentul nostru și pe întregul pământ! Amin!”

Dumnezeu a stabilit principiul rugăciunii; atunci când a creat universul, El nu a avut nevoie de nimeni care să se roage – El pur și simplu a putut crea universul prin Sine Însuși. Dar în această epocă, Dumnezeu este guvernat de un principiu pe care l-a luat asupra Sa: El nu va acționa unilateral, ci doar ca răspuns la poporul Său care este în acord cu El și exprimă acel acord în rugăciunile lor.

De aceea Domnul a spus în Ioan 15:7 că, dacă rămânem în El și dacă rămân în noi cuvintele Sale, putem cere orice dorim și se va face pentru noi.

Este posibil să gândim că rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi, așa că putem cere o mașină frumoasă sau o casă mare, dar de fapt, atunci când rămânem în Domnul și suntem una cu El, El ne face cunoscut ceea ce El vrea, și ceea ce vrea El devine ceea ce vrem noi.

Dumnezeu vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu, așa că noi, ca biserică, ne rugăm ca Dumnezeu să aducă împărăția. Rugăciunile adevărate sunt expresia dorinței lui Dumnezeu; ceea ce dorim devine ceea ce vrea Dumnezeu și rugăciunea noastră exprimă ceea ce vrea Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată face ceea ce vrea.

Când Domnul vrea să facă ceva, El nu va acționa singur; El are nevoie de un grup de oameni – chiar doi sau trei – care stau într-un singur acord în rugăciune ca Dumnezeu să aducă împărăția lui Dumnezeu și să-l trateze pe inamicul lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru atotputernic este limitat în ceea ce poate face printre oameni de rugăciunea omului; El și-a impus o limitare – El nu va face anumite lucruri decât dacă biserica se roagă ca El să o facă.

Domnul vrea să aducă evanghelia în țări precum Coreea de Nord, Cuba, Iran, Emiratele Arabe Unite și multe altele, dar cine se roagă rugăciuni mărețe una cu Domnul ca împărăția Sa să vină în aceste țări?

Cât de multe lucruri poate face Domnul este determinat în mare parte de nivelul rugăciunii noastre; dacă Îl rugăm să facă cutare lucru într-o anumită măsură, El va face cutare lucru într-o anumită măsură, pentru că ne rugăm într-o anumită măsură; dar în cele din urmă, suntem lărgiți astfel încât ceea ce vrem și ne rugăm să fie egal cu ceea ce vrea El.

Când biserica se roagă în unitate cu cerurile pentru a elibera voia cerului pe pământ pentru aducerea împărăției și pentru tratarea inamicului lui Dumnezeu, Îl restabilim pe Dumnezeu cel atotputernic.

Dumnezeu vrea ca Satan să fie legat și aruncat în abis; El vrea să desființeze războiul, să pună capăt guvernării omenești, să pună capăt sistemului monetar și să aducă împărăția Sa pe pământ – El vrea toate aceste lucruri, dar trebuie să le dorim și noi și, ca biserică, trebuie să ne rugăm într-un mod definit!

Rugăciunea bisericii este cel mai eficient mijloc de a-l limita pe Satan și de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Dacă vedem acest principiu, Îi vom spune Domnului:

Doamne Isuse, câștigă un grup de oameni pe pământ care să se roage una cu Tine pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și tratarea lui Satan, inamicul lui Dumnezeu. Fie ca voia Ta să devină voia noastră și dorința Ta să devină dorința noastră pe măsură ce rămânem în Tine și permitem cuvântului Tău să rămână în noi. Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să ai o cale liberă de a exprima rugăciunile de care ai nevoie prin biserică, și fie ca biserica să coopereze cu Tine în rugăciune pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și pentru a-l trata pe Satan, punându-i capăt pe pământ. Amin, Doamne Isuse, fie ca împărăția Ta să vină și fie ca voia Ta să se facă pe pământ!

Să vedem măreața voie a lui Dumnezeu și să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu

Ca biserică, trebuie să fim canalul ceresc, permițând ca autoritatea cerului să fie exprimată pe pământ. Acest lucru îl facem prin rugăciunea noastră.

Biserica trebuie să îmbrace toată armura lui Dumnezeu și să stea împotriva stratagemelor diavolului (Efeseni 6:11), căci oriunde este împărăția lui Dumnezeu, diavolul este aruncat afară.

Biserica are o responsabilitate atât de extraordinară să se roage și să aducă împărăția lui Dumnezeu, așa că Satan va ataca biserica cu tot ce el are.

Fie ca biserica să se roage ca sfinții din vechime, “O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî” (Isaia 64:1). Și, în același timp, fie ca biserica să aibă curaj și să fie una cu Domnul ca să-i spună lui Satan: “Pleacă imediat de pe pământ și du-te în focul etern pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru tine!” Amin!

Fie ca noi, ca biserică, să vedem voia măreață a lui Dumnezeu și fie ca să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru ca voia Sa să se facă; când vom acorda atenție voii mărețe a lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri diverse vor fi îndeplinite.

Mișcarea lui Dumnezeu și împlinirea voii Sale este afectată de rugăciunea noastră pe pământ; dacă facem un sacrificiu și punem deoparte timp să ne rugăm, dacă tratăm ființa și timpul nostru și suntem uniți cu sfinții în rugăciune, nu numai că vom primi răspunsul lui Dumnezeu, dar vom primi și o răsplată.

Voia lui Dumnezeu este precum un râu și rugăciunea noastră este precum canalul prin care curge râul; dacă rugăciunea noastră este mare, împlinirea rugăciunii noastre va fi de asemenea mare, dar dacă rugăciunea noastră este limitată, Îl limităm pe Dumnezeu în ceea ce vrea să facă.

Evan Roberts, minerul prin care Dumnezeu a adus o mare trezire în Țara Galilor în anii 1903-1904, a fost întrebat odată de un frate ce a făcut în toți acești ani, la șapte sau opt ani după trezire. El a spus pur și simplu: M-am rugat rugăciunea împărăției.

Dacă nu ne rugăm rugăciunile împărăției, împărăția nu va veni. Dacă canalul pentru mișcarea Domnului este blocat sau limitat, Domnul nu poate trece.

Fie ca nu doar să rămânem în Domnul, ci și să permitem cuvintelor Sale să rămână în noi, astfel încât să ne dăm seama care este voia măreață a lui Dumnezeu; atunci, ne vom ruga rugăciunile împărăției, căci voia noastră va fi în armonie cu voia lui Dumnezeu, și numele Său va fi sfințit, împărăția Sa va veni și voia Sa va fi făcută pe pământ.

E adevărat că conducătorul acestei lumi este Satan deocamdată (vezi Ioan 12:31; 14:30; 16:11), dar noi, în calitate de biserică, trebuie să ne rugăm rugăciunile împărăției și să limităm activitățile lui Satan. Amin!

Biserica astăzi este o miniatură a împărăției, iar în biserică Dumnezeu Își manifestă autoritatea; responsabilitatea noastră astăzi este să punem capăt voiei lui Satan, stând în picioare și perpetuând victoria lui Cristos. Amin!

Fie ca biserica astăzi să fie canalul ceresc, permițând ca autoritatea cerului să fie exprimată pe pământ (Mat. 16:18-19; 18:18).

Domnul dorește acest lucru și trebuie să ni-l dorim și noi; El a vrut ca poporul Său să se întoarcă din Babilon și chiar a profețit prin Ieremia că se va întâmpla, dar a avut nevoie de Daniel ca să se roage așa cum a făcut-o în Daniel 9. Amin!

Rugăciunea autentică este un efort comun cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția Sa pe pământ și pentru a duce la îndeplinire voia Sa pe pământ; prin urmare, rugăciunea este o bătălie spirituală (2 Cor. 10:4; Efes. 6:12).

Amin, fie ca să fim uniți cu Dumnezeu în voia Sa măreață și fie ca să ne rugăm rugăciunile împărăției pentru a elibera voia lui Dumnezeu pe pământ, pentru a limita activitățile lui Satan și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fie ca să vedem voia măreață a lui Dumnezeu de a aduce împărăția Sa și de a limita activitățile lui Satan și fie ca astăzi să ne rugăm rugăciunile împărăției! Amin, Doamne, fie ca biserica să fie canalul ceresc, permițând ca autoritatea cerurilor să fie exprimată pe pământ! Doamne Isuse, câștigă mai mult teren în noi în toate bisericile locale. Adu-ne într-un domeniu al rugăciunii unde nu am mai fost niciodată înainte. Fie ca biserica să fie una cu Dumnezeu ca să lucreze cu El în rugăciune pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ și pentru a duce la îndeplinire voia Sa pe pământ! Amin, Doamne, stăm pe pământ pentru interesul Tău și suntem una cu Tine în ceea ce vrei să faci astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying the Prayers of the Kingdom to Curb Satan’s Activities and Bring in the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să lepădăm sinele prin cruce ca să depindem de Domnul și de Trupul lui Cristos

11/12/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cel mai mare dușman al Trupului este sinele, sufletul care își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup; atunci când vedem o viziune a sinelui și depindem de Domnul și de mădularele Trupului, avem prezența Domnului, sunt plini de pace și atingem realitatea Trupului.

Fie ca să vedem că Domnul ne-a dat cheia lepădării de sine și fie ca să folosim această cheie pentru a închide această poartă a Hadesului, astfel încât moartea să nu intre și să se răspândească în biserică, ci mai degrabă biserica să fie zidită.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut în imaginea Sa și conform asemănării Sale, și a suflat suflarea vieții în om, astfel că omul a devenit un suflet viu.

Încă de la început, sufletul trebuia să depindă de Dumnezeu și să fie una cu Dumnezeu, dar când a venit Satan, el s-a injectat în mintea noastră, ne-a înșelat emoția și ne-a stârnit ca să ne exersăm voința de a nu asculta de Dumnezeu.

Chiar înainte ca Eva să ia parte din pomul oprit, ea era deja otrăvită de Satan în mintea, emoția și voința ei prin întrebarea și iscodirea lui.

Când mintea lui Satan a fost injectată în sufletul omenesc, sufletul omenesc a devenit sinele, întruparea lui Satan; acum fiecare om are un sine, iar acest sine este sufletul său care își declară independența față de Dumnezeu, și acest sine este întruparea lui Satan. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să strălucească în Cuvântul Său, în timp ce ne rugăm și citim cuvântul, ca să ne dăm seama că sinele, întruparea vieții-suflet, îl are pe Satan în spatele lui și acesta îl manipulează, iar sinele este exprimat prin opiniile minții!

Am putea fi ca Petru, savurând viziunea cerească a lui Cristos și a bisericii de la Tatăl într-o clipă, dar, în clipa următoare, deschidem o poartă a Hadesului prin faptul că ne exprimăm opiniile și sentimentele separat de Domnul.

Fie ca să rămânem deschiși Domnului pentru ceea ce vrea să facă în noi, și fie ca să fim în permanență în rugăciune înaintea Sa, chemând numele Său, astfel încât sufletul nostru să se diminueze și să fie dat la moarte, iar duhul nostru să devină persoana din ființa noastră.

Când ne vom da seama că Satan se află în spatele sinelui, a vieții-suflet și a minții, vom alerga la Domnul, ne vom exersa duhul și vom prețui dependența noastră față de Domnul și față de Trup, căci numai Domnul poate termina sinele și numai El poate fi Cel care trăiește în noi pentru viața Trupului.

De-a lungul istoriei, sinele a făcut multe pagube, a provocat multă distrugere și a făcut ravagii în biserică, împiedicând zidirea bisericii chiar și în ziua de azi, două mii de ani mai târziu.

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a-l lepăda, prețuind dependența noastră față de Domnul și față de mădularele Trupului.

Văzând că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu, prețuim dependența noastră față de Domnul

Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu; sinele este sufletul care este independent de Domnul.

Lumea de astăzi și societatea, în general, ne învață să ne dezvoltăm sinele, să ne întărim sinele și să ne exprimăm sinele, și pur și simplu crescând în țara și orașul în care ne aflăm, ne creștem sinele.

Atunci când suntem regenerați, sinele poate lua o formă “spirituală” dorind să facă lucruri pentru Dumnezeu, dar fără să depindă de Dumnezeu. Ori de câte ori facem ceva prin noi înșine, fără să depindem de Domnul, ne aflăm în sine.

Indiferent ce suntem și ce facem, atâta timp cât suntem independenți față de Dumnezeu, suntem în sine și am terminat-o cu Trupul.

Dumnezeu prețuiește dependența noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El, iar El ne-a creat cu un suflet, pentru a putea depinde de Dumnezeu în orice lucru. Cu toate acestea, sufletul a devenit sinele, iar sinele declară independența față de Dumnezeu.

Când vom vedea acest lucru, când ne vom da seama că sinele este sufletul care este independent de Dumnezeu, pur și simplu ne vom întoarce către Domnul și nu vom fi independenți față de El, ci mai degrabă vom prețui dependența noastră față de Domnul.

Chiar ne vom ruga și Îi vom spune Domnului să ne amintească să depindem de El. În mod implicit, vrem să fim independenți față de Dumnezeu și să facem lucruri separat de El; aceasta este însăși natura noastră, căci în noi înșine suntem independenți față de Dumnezeu.

Dar Domnul nu are în vedere ceea ce facem; mai degrabă, El are în vedere dependența noastră față de El (Mat. 7:21-23; Ios. 9:14).

În special în biserică și pentru zidirea bisericii, cel mai mare dușman al Trupului este sinele; deoarece sinele este independent, sinele este cea mai mare problemă, cea mai mare frustrare și opoziție, în zidirea Trupului.

Atunci când vorbim despre sine, nu vorbim despre aspectele negative ale sinelui, cum ar fi să facem lucruri rele sau să fim implicați în activități greșite; mai degrabă, chiar și părerile noastre bune, inima noastră bună și simțămintele noastre bune, atunci când sunt exprimate, ele pot fi o mare piedică pentru Trup.

Dacă, în îndurarea Sa, Domnul ne arată ce este sinele, cum este exprimat sinele, și cum sinele ca sufletul care își declară independența față de Dumnezeu este cea mai mare frustrare în zidirea Trupului, vom alege să depindem de Domnul și vom prețui dependența noastră față de El.

Când vedem o viziune a Trupului lui Cristos și ne dăm seama că suntem mădulare ale Trupului, vom realiza imediat că, în calitate de mădulare ale Trupului, nu putem fi independenți față de Domnul și față de celelalte mădulare.

Sinele independent este independent nu numai față de Domnul, ci chiar și față de Trup, de mădularele Trupului; o astfel de independență, provenită dintr-un suflet independent (sinele) prezintă cea mai mare problemă în viața de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să vedem o viziune a sinelui și o viziune a Trupului. Fie ca să ne dăm seama că sinele este sufletul care este independent față de Dumnezeu și fie ca să prețuim dependența noastră față de Domnul. Dragă Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul; ne dăm pe noi înșine Ție ca să depindem de Tine și ca să depindem și de mădularele Trupului Tău. Fie ca să cooperăm cu Tine pentru a exersa cheia lepădării de sine, astfel încât să nu mai fim independenți față de Dumnezeu, ci mai degrabă să depindem de Domnul în orice lucru, și să depindem, de asemenea, de Trup!

Să lepădăm sinele prin tratarea crucii pentru a depinde de Domnul și de Trup

Mulți credincioși spun: “Eu depind de Dumnezeu!” și totuși nu vor să aibă legătură cu semenii lor din Trup și nu au o dependență reală față de Trupul lui Cristos.

Pentru noi astăzi, a fi independent față de Trup este la fel cu a fi independent față de Dumnezeu. Nu putem spune că suntem dependenți de Dumnezeu, dar nu suntem dependenți de mădularele Trupului, pentru că Dumnezeul de care depindem este un Dumnezeu corporativ, un Cristos corporativ, Trupul lui Cristos.

Când depindem de Domnul, vom depinde și de Trup, iar când depindem de Trup, vom depinde și de Domnul într-un mod real.

Dacă verificăm experimentarea noastră în viața de biserică, ne vom da seama că de fiecare dată când eram independenți față de frații și surorile împreună cu care Domnul ne-a pus, aveam un simțământ că suntem independenți și față de Dumnezeu.

Ca să depindem de Domnul pe care nu-L vedem înseamnă să depindem de sfinții din Trupul pe care îl vedem; Cristos astăzi trăiește și este exprimat prin mădularele Sale, și Domnul ne-a pus în Trup ca să depindem de Domnul și de Trup.

Uneori ne întrebăm de ce nu avem un simț profund al prezenței Domnului; motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că suntem izolați de Trup, nu suntem în legătura potrivită cu Trupul, și nu depindem de mădularele Trupului.

Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în regulă cu Trupul, căci dacă suntem în regulă cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului.

Dacă ne dăm seama că Domnul este preocupat de dependența noastră față de El mai mult decât de ceea ce putem face pentru El, ne vom întreba: “Oare sunt independent de Domnul sau depind de El în timp ce fac sau spun acest lucru? Sunt oare dependent de Trup sau sunt independent de mădularele Trupului în timp ce merg acolo și fac cutare lucru?”

Dacă suntem dependenți de Domnul, El în noi ne va determina să fim dependenți de Trup; dacă suntem dependenți de Trup, vom depinde și de Domnul.

Domnul Isus, Cel de care depindem, este una cu Trupul; dacă depindem de El, depindem de Trupul Său, dar dacă suntem independenți față de Trup, suntem independenți și față de Domnul.

Când suntem independenți față de Domnul, suntem în mod spontan în sine; când suntem în sine, indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, suntem încorporați cu Satan – sinele este “directorul general”, iar Satan este “președintele”, și tot ceea ce facem nu este în Trup și pentru Trup.

O, fie ca să ne dăm seama că cel mai mare dușman al Trupului este sinele și fie ca să cooperăm cu lucrarea crucii pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, ca să depindem de Domnul și de Trupul Său!

Fie ca să ne dăm seama că, pentru ca Trupul să fie zidit, sinele nostru – sufletul nostru independent – trebuie tratat; atunci când sinele este lepădat, suntem în Trup, iar când trăim în sine, Trupul s-a dus, și nu avem pace.

Doar atunci când viața sinelui este complet tratată de cruce, putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doar atunci când cooperăm cu Domnul pentru a trata sinele și pentru a lepăda sinele, putem depinde de Domnul și de Trup, și doar atunci vom onora Trupul, vom avea grijă de Trup, vom cunoaște Trupul și vom respecta Trupul.

Când acest lucru va avea loc, vom atinge realitatea Trupului și vom ajunge să cunoaștem Trupul.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că Domnul este una cu Trupul, astfel că atunci când depindem de Domnul, trebuie să depindem și de Trup. Amin, Doamne, întărește dependența noastră față de Tine și adu-ne înapoi la Tine și la Trup pentru părtășie și coordonare în orice lucru. Fie ca să fim cei care permit crucii să opereze în noi pentru a trata sinele, astfel încât să nu mai trăim independent de Dumnezeu sau independent de Trup. Fie ca viața sinelui să fie tratată în întregime de cruce, astfel încât să atingem realitatea Trupului și să cunoaștem Trupul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Denying the Self by the Cross to Depend on the Lord and on the Body of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

21/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aspirația lui Pavel a fost să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale; noi trebuie să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? Cum Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi? A-L experimenta pe Cristos înseamnă a-L cunoaște și a-L savura pe Cristos într-un mod experimental; trebuie ca nu doar să cunoaștem despre Cristos și despre ceea ce poate fi El pentru noi, ci să avem o participare directă, personală, în Cristos.

De exemplu, un cuplu poate fi în procesul de curtare, și după ce le este clar în fața Domnului că ar trebui să continue, după ce se căsătoresc, au o participare directă, personală, în viața de căsnicie.

După ce am crezut în Domnul, am fost aduși în domeniul lui Dumnezeu, al lui Cristos și al împărăției lui Dumnezeu, iar acum Îl urmărim pe Cristos ca să-L cunoaștem într-un mod experimental, având nu numai o cunoaștere a lui Cristos, ci obținând persoana Sa.

Pentru a câștiga ceva din Cristos, trebuie să plătim un preț; Pavel a plătit prețul tuturor lucrurilor, la care a renunțat cu bucurie, pentru că le-a considerat ca fiind un gunoi de dragul cunoașterii lui Cristos.

Ca să-L câștigăm pe Cristos înseamnă să experimentăm, să savurăm și să luăm în posesie toate bogățiile Sale nepătrunse, plătind un preț. Cristos, Mântuitorul nostru, are bogății de nepătruns; bogățiile Sale sunt de nepătruns în măsura lor, dar ele pot deveni realitatea noastră deplină pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm.

Acest lucru este manifestat și clarificat la masa Domnului, când venim împreună nu numai pentru a ne aminti la nivel mental de ceea ce a făcut Domnul pentru noi, ci pentru a coopera cu Domnul pe care L-am savurat și L-am experimentat, pentru a-L oferi Tatălui pentru satisfacția Sa.

Fie ca să continuăm și să creștem în viața omenească și în viața divină zi de zi, savurându-L și experimentându-L pe Cristos. Fie ca să plătim prețul pierderii vieții noastre sufletești, negând sinele și socotind toate lucrurile ca pierdere de dragul lui Cristos, pentru ca Cristos să fie experiența noastră de zi cu zi și El să fie introdus în noi.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și avându-L înăuntrul nostru, având o viață zilnică cu Domnul, pentru ca El să trăiască în noi.

Tatăl nostru dorește să aibă adevărata închinare din partea copiilor Săi, iar această închinare adevărată nu se rezumă doar la cunoașterea lui Cristos, ci la experimentarea acestei Persoane minunate și bogate, care a fost experimentat și savurat de către noi în experimentarea noastră zilnică.

Aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale

Pavel aspira să cunoască puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale (Fil. 3:10). Puterea învierii lui Cristos este de fapt viața Sa de înviere, care L-a înviat din morți (vezi Efes. 1:19-20).

Pavel nu voia doar să-L cunoască pe Cristos într-un mod general; el a dorit să cunoască în mod specific puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale.

Trebuie să-I cerem Domnului în mod specific ca să Îl experimentăm și să cunoaștem puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale.

Domnul, în îndurarea Sa, ne va da lumină și va crea situații care ne vor permite să cunoaștem în mod direct și personal această putere de înviere, pe care moartea nu o poate învinge!

Moartea nu poate învinge viața de înviere; moartea nu-L poate învinge pe Domnul Isus și moartea nu poate învinge niciodată Trupul lui Cristos. Chiar dacă unii sfinți merg la Domnul și pare că există o înfrângere exterioară, viața de înviere triumfă, și puterea învierii este cea mai înaltă putere din univers!

Realitatea învierii lui Cristos și puterea sa este Duhul (Rom. 8:9-11; 1 Cor. 15:45; 1 Ioan 5:6). Duhul compus cu învierea lui Cristos și puterea învierii locuiește în duhul nostru pentru a distribui învierea lui Cristos și puterea ei în întreaga noastră ființă (Fil. 1:19; Exo. 30:23-25; Rom. 8:6b, 10-11).

Pentru a experimenta și pentru a cunoaște puterea învierii lui Cristos, trebuie să trăim o viață crucificată după modelul vieții Sale; conformarea noastră cu moartea lui Cristos oferă baza pentru ca puterea învierii lui Cristos să se ridice, astfel încât viața divină să fie exprimată prin noi.

Duhul – care este realitatea învierii lui Cristos cu puterea sa – este în duhul nostru pentru a distribui viața de înviere și puterea sa către toate părțile interioare ale ființei noastre.

Aspirația noastră este să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale; atunci când cunoaștem viața de înviere, suntem în stare și suntem întăriți ca să fim conformați morții lui Cristos.

Deoarece Cristos ca Duhul este în duhul nostru, duhul nostru este viață datorită dreptății; când ne întoarcem și avem mintea ațintită pe duh, mintea noastră (partea de căpetenie a sufletului nostru) este viață, iar Duhul împarte viață trupului nostru muritor pentru a da viață chiar și trupului nostru fizic.

Aleluia, întreaga noastră ființă devine viață, deoarece Duhul se răspândește din duhul nostru înspre toate părțile ființei noastre interioare!

Deși trupul nostru muritor îmbătrânește, Domnul ne dă viață zi de zi pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, iar puterea de înviere operează în noi, atât pentru a ne conforma morții lui Cristos, cât și pentru a transmite viață divină întregii noastre ființe!

Doamne, aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale. Îți mulțumim că ai venit ca Duhul în înviere pentru a fi unit cu duhul nostru și pentru a împărți viața divină în toate părțile ființei noastre interioare. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață, iar Duhul împarte viață chiar și trupului nostru muritor! Amin, Doamne, fie ca aceeași putere care a operat în Tine pentru a Te ridica din morți să opereze și în noi pentru a învia întreaga noastră ființă, ca să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale!

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne punem pe noi înșine deoparte și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos; apoi, în mod spontan, puterea de înviere experimentată de către noi va zidi Trupul lui Cristos (Fil. 3:10; Efes. 4:12, 16).

Condiția necesară pentru experimentarea puterii de înviere (2 Tim. 2:11) prin conformarea cu moartea Sa este părtășia suferințelor Domnului (Matei 20:22-23; Col. 1:24).

În cazul Domnului, mai întâi au venit suferințele și moartea, apoi a urmat învierea; în cazul nostru, mai întâi primim și experimentăm puterea învierii, apoi avem părtășia suferințelor Sale și conformarea cu moartea Sa.

Aleluia, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru și atingem Duhul, savurăm puterea învierii Domnului, iar prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos!

Baza experimentării lui Cristos de către noi este conformarea cu moartea lui Cristos; dacă nu suntem conformați morții lui Cristos, nu-L putem experimenta pe Cristos, pentru că nu avem nici o bază.

Pentru ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să fim conformați cu moartea Sa și, ca să fim conformați cu moartea Sa, trebuie să avem părtășia suferințelor Sale.

Prin participarea la suferințele lui Cristos, suntem aduși în poziția de a experimenta puterea învierii lui Cristos.

Cu toate acestea, unii cred că, dacă renunțăm la noi înșine, adică dacă Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, nu va mai rămâne nimic din noi; totuși, atunci când credincioșii experimentează negarea sinelui, ceea ce rămâne este Cristos.

Când necredincioșii renunță la ei înșiși, nu mai rămâne nimic, pentru că ei nu-L au pe Duhul; dar când noi, ca credincioși, ne negăm pe noi înșine, când Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, Duhul va fi real în noi și va trăi în noi.

Aceasta este de fapt puterea învierii. Trebuie să facem un singur lucru – să renunțăm la noi înșine, adică să ne punem sinele în moarte și să-l ținem pe cruce; atunci, vom trăi o viață crucificată ca bază pentru ca puterea învierii să fie manifestată.

Când puterea învierii este manifestată, acest lucru nu este în principal pentru savurarea noastră, ci pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Experimentarea puterii de înviere de către noi este pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos.

Ceea ce dorește Dumnezeu nu sunt niște indivizi spirituali prin care El să fie exprimat… El dorește să obțină un Trup și vrea ca Trupul să fie zidit pentru a fi expresia Sa corporativă.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom savura puterea învierii; imediat, puterea învierii va produce Trupul și va zidi Trupul lui Cristos.

E adevărat că va exista opoziție, dar Trupul va fi zidit, iar porțile Hadesului nu vor triumfa împotriva acestuia!

Expresia “părtășia suferințelor Sale” din Fil. 3:10 se referă la participarea la suferințele lui Cristos, care este o condiție necesară pentru a experimenta puterii învierii Sale (Mat. 20:22-23; Col. 1:24).

Cristos a suferit deja pentru răscumpărarea noastră și nimeni nu poate participa la această suferință; dar există un alt tip de suferință, așa cum se vede în Col. 1:24, care constituie ceea ce lipsește din suferințele lui Cristos pentru Trupul Său, biserica.

Cu toții trebuie să intrăm în părtășia suferințelor lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos. Mai întâi, experimentăm puterea învierii Sale, iar apoi prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale (Fil. 3:10).

Unele dintre cele mai adânci suferințe nu vor fi cunoscute de nimeni, nu va exista vreo aparență sau ceva evident, și nu ne vom plângem de milă nici nu vom regreta, ci mai degrabă, trăim înaintea lui Dumnezeu Tatăl, trăim o viață secret, iar Trupul este zidit.

Aceste suferințe sunt în principal pentru Trupul lui Cristos, biserica; atunci când avem părtășia suferințelor Sale, viața divină este eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului Său.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să renunțăm la noi înșine și să rămânem sub moartea crucii, pentru a putea experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului. Amin, Doamne Isuse, fie ca să intrăm în părtășia suferințelor Tale pentru Trup și fie ca să experimentăm puterea învierii Tale. Fie ca să existe mulți credincioși care să intre în părtășia suferințelor Tale prin puterea învierii Tale, pentru ca viața Ta divină să fie eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience the Power of Christ’s Resurrection to Participate in His Sufferings for the Body (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi pe măsură ce trăim în și împreună cu Trinitatea divină

06/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca noi să învățăm secretul de a fi în Cristos ca Cel care întărește (Fil. 4:12-13) înseamnă să învățăm secretul de a rămâne în Cristos; a rămâne în Cristos înseamnă ca noi să locuim în El, astfel încât să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

Pavel a învățat secretul de a fi mulțumit în orice circumstanță; indiferent dacă era o circumstanță bună sau nu atât de bună, fie că era flămând sau sătul, fie că era în lipsă sau abunda, indiferent dacă era primit primit sau respins, L-a învățat pe Cristos ca secretul suficienței sale.

Pentru Pavel a trăi era Cristos, și putea face toate lucrurile în Cel care l-a întărit.

Noi, de asemenea, trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, și practic, aceasta înseamnă că trebuie să învățăm secretul rămânerii în Cristos.

Ce înseamnă a rămâne în Cristos? Așa cum o mlădiță rămâne în viță, tot așa trebuie să rămânem și noi în Cristos. Domnul ne-a spus în Ioan 15:4-5 să rămânem în El și El va rămâne în noi; ca Domnul să rămână în noi, există o condiție: mai întâi noi trebuie să rămânem în El.

Dacă ne exersăm duhul și inima noastră întoarsă către El pentru a rămâne în El, El va rămâne în noi. Mai întâi noi rămânem în Domnul, apoi El rămâne în noi.

Când rămânem în Domnul, trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră. Când Cristos rămâne în noi, trăim împreună cu Trinitatea divină, savurând tot ceea are și este Dumnezeul Triunic.

Așa cum o mlădiță nu poate aduce rod nici nu poate exista dacă nu rămâne în viță, tot așa și noi nu putem aduce rod nici nu putem avem trăirea noastră creștină dacă nu rămânem în Domnul.

Nu putem aduce rod din noi înșine; trebuie să rămânem în Cristos și să-I permitem să rămână în noi, și atunci vom aduce mult rod, căci separat de El nu putem face nimic.

Este un lucru minunat să vedem că suntem mlădițe ale lui Cristos; prin regenerare, am fost tăiați din vechea sursă și introduși, conectați și altoiți în mod organic la Cristos.

Acum, noi și Cristos, Trupul și Capul, suntem o măreață viță universală care se răspândește pe tot pământul pentru a aduce rod pentru manifestarea și glorificarea lui Dumnezeu. Împărtășim o singură viață și avem o singură expresie, iar această viață crește în noi, se răspândește în noi și crește și se înmulțește prin noi.

Când aducem rod prin rămânerea în Cristos, acesta nu este “rodul meu”, ci rodul viței, un rod corporativ.

Așa cum vița aduce rod prin mlădițe și rodul este al viței, tot așa Cristos aduce rod în noi și prin noi, și rodul este al lui Cristos, un rod corporativ; aducerea de rod este ceva corporativ.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să trăim în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră (vezi 1 Ioan 2:6, 24, 27-28; 3:6, 24; 4:13). A rămâne în Cristos (Ioan 15:4-5) înseamnă să rămânem în Fiul și în Tatăl (1 Ioan 2:24); aceasta înseamnă să rămânem și să locuim în Domnul.

Pentru a rămâne în Cristos ca și Cel care întărește, trebuie să avem în noi o aspirație ca nimic să nu stea între noi și Domnul; nu trebuie să existe nici un obstacol, nici o problemă și nici o izolare între noi și El.

Trebuie să rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi și, în acest fel, Cristos să Își poată distribui toate bogățiile Sale în noi pentru zidirea Trupului Său.

Cuvântul grecesc pentru “a rămâne” înseamnă nu numai să rămânem sau să stăm, ci și să avem casa noastră, să ne facem casă.

A rămâne în Cristos înseamnă să ne facem casa în Cristos; a trăi în Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic înseamnă că Îl luăm pe Cristos ca locuință pentru viața noastră de zi cu zi.

Așa cum mlădițele iau vița ca locuința lor și ca unica lor sursă și viață, tot așa noi, ca mlădițe în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință a noastră zilnic, și Îl avem pe El ca sursa noastră și viața noastră.

A trăi în Dumnezeul Triunic înseamnă a rămâne în Cristos ca organism al lui Dumnezeu. Ce fapt minunat că Îl putem lua pe Dumnezeu ca locuința noastră, putem rămâne în El și Îl putem savura!

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, ceea ce înseamnă a avea o viață zilnică în Cristos ca organism al Dumnezeului Triunic, în Domnul cu calitatea Sa de Cap, cu stăpânirea Sa, în Fiul cu calitatea Sa de Fiu, în Tatăl cu calitatea Sa de Tată și în Dumnezeu cu poruncile Sale de a crede în Fiul Său și de a-i iubi pe toți ceilalți fii ai Săi. Aleluia!

Rămânem în Cristos prin Duhul lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, noi rămânem în Cristos.

De asemenea, a rămâne în Cristos înseamnă a rămâne în părtășia vieții divine (1 Ioan 1:2-3; 2:10) și a umbla în lumina divină (1:6-7), adică a rămâne în lumina divină.

Părtășia luminii divine este curgerea luminii divine. De exemplu, există curgerea electricității dintr-o cameră și toate lămpile sunt în această curgere, ceea ce le permite să strălucească; dacă sunt deconectate de la această curgere, lămpile nu mai strălucesc.

Dacă rămânem în Cristos, rămânem în viața divină și umblăm în lumina divină; când rămânem în Cristos, strălucim în mod spontan cu Cristos. Mai ales după ce petrecem timp cu Domnul, când ne întâlnim cu sfinții și când mergem la întâlnire, noi strălucim!

Când îl vedem pe Cristos, vom radia cu Cristos (Isaia 60:5); trebuie să fim cei care rămân în curgerea vieții divine și să umblăm în lumina divină și Îl vom radia pe Cristos, strălucindu-L în oameni.

Când rămânem în Cristos, îl vom străluci pe Cristos în oameni, umblând și rămânând în lumina divină.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. Ne rugăm să nu existe nimic între noi și Tine; fie ca să nu existe izolare sau obstacole în ființa noastră. Vrem să rămânem în Tine și Tu în noi, astfel încât Tu să distribui toate bogățiile Tale întru noi pentru zidirea Trupului, pentru pregătirea Miresei și pentru inaugurarea împărăției Tale. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine și să umblăm în lumina divină, adică să rămânem în lumina divină. Fie ca viața noastră zilnică cu toate activitățile ei zilnice să fie în lumina divină, pe măsură ce permitem vieții divine să curgă în noi și prin noi.

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră

Când rămânem în Cristos, El rămâne în noi; a rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuință a noastră și totul pentru noi, și a avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi și să fie cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre (vezi Mat. 1:23; 18:20; 28:20; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 2:10; 1 Cor. 7:24).

Tot ce trebuie să facem este să ne asigurăm că rămânem în Cristos și vom savura tot ceea ce este Dumnezeu în toate părțile ființei noastre.

Când avem rămânerea lui Cristos în noi, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră. Prezența lui Cristos cu noi este ceea ce ne face deosebiți de toți ceilalți oameni de pe acest pământ.

Dacă prezența Domnului nu este cu noi, suntem le fel ca ceilalți oameni, dar atunci când avem prezența Sa, El ne va da odihnă și vom savura tot ceea ce este El (vezi Ex. 33:14).

A trăi împreună cu Trinitatea divină înseamnă a savura Trinitatea divină; a trăi împreună cu o persoană înseamnă a savura acea persoană, deci a trăi împreună cu Dumnezeul Triunic înseamnă a-L savura pe Dumnezeul Triunic.

Cea mai mare parte a Noului Testament vorbește despre a-L savura pe Dumnezeul Triunic și, atunci când rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi, Îl avem cu noi pentru savurarea noastră.

Cristos este cu noi; Duhul este în noi și nu ar trebui să întristăm Duhul și nici să stingem Duhul. Nu vrem să-L facem pe Duhul să fie nefericit; vrem să avem zâmbetul Domnului și să nu-l pierdem în această epocă, pentru ca să nu-L pierdem pe El ca răsplata noastră în epoca următoare.

Cristos ne-a dat bucuria Sa; acum bucuria Sa trebuie să fie deplină în noi (Ioan 15:11).

El este cu noi ca Emanuel, Dumnezeu cu noi; Cristos este cu noi până la finalizarea epocii (Mat. 1:23; 28:20).

Aleluia, Domnul este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22) și putem face toate lucrurile în indexul ochilor Domnului, în fața Sa, în prezența Sa (2 Corinteni 2:10)!

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă să avem rămânerea cuvintelor lui Cristos în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl (vezi Ioan 15:7-8, 16).

Rămânerea lui Cristos în noi înseamnă rămânerea cuvintelor Sale în noi; atunci când rămânem în Cristos și cuvintele Sale rămân în noi, putem cere orice vom vrea, și El o va face pentru noi – El ne va da rodul, creșterea! Amin!

Cerea noastră legată de aducerea de rod va fi cu siguranță îndeplinită de către Domnul. Deci noi trebuie să fim cei care au cuvântul viu al lui Dumnezeu ca locuind în ei, cei umpluți cu cuvântul vieții, pentru a putea aduce rod.

A avea rămânerea lui Cristos în noi înseamnă a avea Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi (Ioan 14:17).

De fapt, cuvintele lui Cristos și Duhul realității sunt una; după cum se vede în Ioan 6:63, cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când Domnul ne vorbește, El vorbește cuvinte în noi, iar aceste cuvinte sunt suflarea Sa, Duhul Său; când această suflare iese din noi prin vorbirea noastră, ea devine cuvântul. Amin, fie ca să avem rămânerea lui Cristos în noi pe măsură ce trăim împreună cu Trinitatea divină, având prezența lui Cristos ca savurarea noastră!

Doamne, vrem să rămânem în Tine, astfel ca Tu să poți rămâne în noi zi de zi; fie ca să trăim împreună cu Trinitatea divină, astfel încât să avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii una cu noi și cu fiecare parte a ființei noastre și cu fiecare aspect al vieții noastre. Fie ca prezența Ta să fie cu noi oriunde mergem. Fie ca bucuria Ta să crească în noi și fie ca noi să avem zâmbetul Tău. Doamne, Te iubim și iubim cuvintele Tale; fie ca cuvintele Tale să rămână în noi pentru aducerea de rod care rămâne pentru a-L glorifica pe Tatăl. Fie ca Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic să rămână în noi astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Abide in Christ and Christ Abides in us as we Live in and with the Divine Trinity (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl trăim pe Cristos fiind saturați cu Cuvântul vieții prin citirea cu rugăciune a Cuvântului

01/11/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Filipeni 2:12-16 este o definiție a trăirii lui Cristos din Fil. 1:19-21, pentru că Dumnezeul care operează în noi (2:13) este Duhul alimentator (1:19), pentru a străluci ca niște luminători (2:15) înseamnă a-L mări pe Cristos (1:20), și a ține sus cuvântul vieții (2:16) înseamnă a-L trăi pe Cristos (1:21).

Pavel a avut o povară în această epistolă de a-i ajuta pe credincioși să gândească același lucru, având aceeași minte care a fost și în Cristos Isus, astfel încât să trăiască o viață crucificată pentru a-L mări pe Cristos și pentru a-L exprima.

Dar au existat anumite obstacole interioare și exterioare; la interior, există cârtire și raționamente, iar la exterior este o lume întunecată și coruptă care este uzurpată de Satan.

În mijlocul lumii întunecate și corupte, care este uzurpată de Satan, funcția noastră este aceea de a străluci ca luminători, ținând sus cuvântul vieții.

Pe de o parte, trebuie să fim salvați de cârtiri și raționamente, lucrându-ne propria mântuire, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea.

Pe de altă parte, trebuie să ținem sus cuvântul vieții pentru a putea străluci ca luminători în această lume întunecată.

Pe măsură ce trăim în această lume întunecată ne dăm seama că epoca este din ce în ce mai coruptă, întunecată, rea și pervertită; nu putem face nimic pentru a remedia acest lucru – trebuie doar să ținem sus cuvântul vieții pentru ca Dumnezeu să aibă o cale de a străluci în noi!

Pe de o parte lumea are toate aceste tehnologii și lucruri avansate, dar, pe de altă parte, nivelul moral este mai scăzut ca niciodată. Noi nu suntem aici pentru a schimba lumea într-una mai bună; suntem aici în calitate de copii ai lui Dumnezeu, pentru a fi reeditarea modelului Domnului Isus, primul om-Dumnezeu.

Suntem aici pentru a ne lucra propria mântuire în mijlocul acestei generații pervertite și corupte, căci întreaga lume se află în cel rău și acesta operează liber în toți cei ce trăiesc în lume și sunt drogați de această lume.

Dar slavă Domnului, noi, ca și credincioși în Cristos, putem veni la Domnul pentru a fi luminați de către El ca soarele, și putem deveni luminători în această lume întunecată, ținând sus cuvântul vieții!

Când venim la Domnul și Îl contemplăm, vom fi infuzați cu El și Îl vom reflecta și altora.

În noi înșine nu avem capacitatea de a străluci, dar Îl putem contempla și reflecta pe Domnul ca adevăratul soare! Prin urmare, ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe lucrări și lucruri pe care să le facem pentru Domnul – avem nevoie de mai multă strălucire, mai multă iluminare, mai multă reflectare!

Dumnezeu ca Duhul operează în noi, iar noi strălucim ca luminători pentru a-L mări pe Cristos prin trăirea lui Cristos

Pavel a mărturisit în Fil. 1:19-21 faptul că știa că pentru el acest lucru (situația sa – chiar întemnițarea sa) se va transforma în mântuire prin rugăciunea sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

El a dorit ca Cristos să fie mărit în trupul său, fie prin viață, fie prin moarte, iar pentru el, a trăi era Cristos, iar a muri era un câștig. Ce mărturie!

Apoi în 2:12-16 ne încurajează să ne lucrăm propria mântuire, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi și ar trebui să strălucim ca luminători în lume, ținând sus cuvântul vieții.

Deși aici avem două subiecte aparent diferite, de fapt Pavel vorbește despre același lucru. În Filipeni 1 vedem mântuirea, alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos, mărirea lui Cristos și trăirea lui Cristos. În capitolul 2 vedem faptul de a ne lucra propria mântuire, Dumnezeul care operează în noi, și faptul de a ține sus cuvântul vieții.

Există două linii aici: prima linie este mântuirea, Duhul și Cristos, iar a doua linie este mântuirea, Dumnezeu și cuvântul.

Cine este Duhul? Duhul care ne alimentează în mod bogat este Dumnezeul care operează în noi în interior. Dacă Dumnezeu nu operează în noi, nu este posibil să experimentăm alimentarea din Duhul.

Când Dumnezeu operează în noi, El ne aduce alimentarea bogată a Duhului. Acesta este un lucru despre care putem depune mărturie în experiența noastră.

Dumnezeul care operează în noi (Fil. 2:13) este Duhul alimentator (1:19). Ca să strălucim ca luminători (2:15) înseamnă să Îl mărim pe Cristos (1:20), iar a ține sus cuvântul vieții (2:16) înseamnă a-L trăi pe Cristos (1:21).

Ca noi să strălucim ca luminători înseamnă să-L mărim pe Cristos. Strălucim ca luminători, ținând sus cuvântul vieții; a ține sus cuvântul vieții înseamnă să oferim altora acest cuvânt, să le prezentăm cuvântul și să aplicăm cuvântul la ei.

Acest lucru înseamnă de fapt a-L administra pe Cristos altora, a-L oferi pe Cristos lor.

Ce înseamnă să strălucim ca luminători în această lume întunecată și coruptă? Înseamnă să ținem sus cuvântul vieții, adică să-L oferim pe Cristos altora, să-L prezentăm pe Cristos și să-L aplicăm pe Cristos la situația lor.

De exemplu, ceea ce oferim familiei noastre, rudelor noastre, vecinilor, colegilor și prietenilor și colegilor de clasă este doar Cristos; cuvântul vieții este de fapt expresia vie a lui Cristos.

A străluci ca luminători înseamnă a-L mări pe Cristos, iar a ține sus cuvântul vieții înseamnă a-L trăi pe Cristos. Cât de minunat este să vedem o definiție a ceea ce înseamnă să-L trăim pe Cristos! Pavel, mai întâi, L-a trăit pe Cristos, și apoi a definit ce înseamnă a-L trăi pe Cristos!

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ești Dumnezeul care operează în noi, iar atunci când operezi, avem alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos! Amin, Doamne, avem nevoie de alimentarea bogată a Duhului, pentru ca totul să se transforme în mântuire! Fie ca să fim plini de cuvântul vieții și să prezentăm acest cuvânt, să oferim acest cuvânt și chiar să aplicăm cuvântul vieții celor din jurul nostru, pentru a putea ține sus cuvântul vieții! Amin, Doamne, vrem să ținem sus cuvântul vieții, pentru a-L putea trăi pe Cristos, pentru a-L mări pe Cristos și pentru a-L arăta pe Cristos!

Îl trăim pe Cristos fiind saturați cu cuvântul vieții prin citirea cu rugăciune a Cuvântului

Singurul mod de a-L trăi pe Cristos este aceea de a fi saturați cu cuvântul vieții. Pentru a-L mări pe Cristos și pentru a-L trăi pe Cristos, avem nevoie de alimentarea bogată a Duhului, iar această rezervă bogată este în Cuvântul lui Dumnezeu.

Domnul Isus a spus că cuvintele pe care El ni le vorbește sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Duhul și Cuvântul sunt una; când ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu, primim duh și viață.

De asemenea, Efeseni 6:17-18 spune că Cuvântul este Duhul și că putem lua cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor pentru a fi umpluți cu cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim umpluți cu duhul.

2 Tim. 3:16 ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu; fiecare cuvânt al Bibliei este suflarea lui Dumnezeu, respirația lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a insuflat în Cuvântul Său, iar această suflare este pneuma, Duhul.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui să ne dăm seama că acest cuvânt nu este doar literă negru pe alb pe multe pagini ca să ne ofere cunoștință și înțelegere; mai degrabă, această carte este plină de cuvântul insuflat al lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Cuvântul lui Dumnezeu este Duhul, iar pe de altă parte, Duhul lui Dumnezeu este cuvântul. Deci trebuie să primim sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor.

Modul în care Îl trăim pe Cristos este prin alimentarea cu Duhul, adică fiind saturați cu cuvântul vieții; modul în care facem acest lucru este prin citirea cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu.

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu în noi prin toate rugăciunile și cererile, rugându-ne în duh în orice moment. Trebuie să ne rugăm în multe feluri și de multe ori asupra cuvântului lui Dumnezeu, luând cuvântul prin intermediul tuturor rugăciunilor și cererilor.

Trebuie să avem rugăciuni rostite și rugăciuni tăcute, rugăciuni lungi și rugăciuni scurte, rugăciuni rapide și rugăciuni lente, rugăciuni private și rugăciuni publice asupra cuvântului lui Dumnezeu și cu cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea fi saturați cu Cuvântul și astfel să fim alimentați de Duhul pentru a-L trăi pe Cristos.

Fie ca să învățăm și să practicăm citirea cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu, exersându-ne nu doar ochii noștri pentru a citi și mintea noastră pentru a înțelege, ci chiar duhul nostru pentru a ne ruga și pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu în noi.

Ar trebui să amestecăm citirea Bibliei cu rugăciunea noastră; când citim cuvântul, trebuie să ne rugăm Domnului cu el, meditând asupra cuvântului în rugăciune, așa încât cuvântul să devină duh și viață și astfel să ne alimenteze pentru a-L trăi pe Cristos.

Când ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, amestecându-l cu credința noastră prin rugăciune, cuvântul va fi suflarea vie a lui Dumnezeu, Duhul.

Prin urmare, vom fi udați, hrăniți, împrospătați și iluminați, și întreaga Biblie devine Duhul hrănitor în experiența noastră pentru a-L trăi pe Cristos.

Trebuie să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, să primind Cuvântul lui Dumnezeu prin toate rugăciunile și cererile. Astfel Îl putem trăi pe Cristos, fiind saturați cu Cuvântul vieții, prin citirea cu rugăciune a cuvântului.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, fiind saturați cu cuvântul vieții, prin citirea cu rugăciune a cuvântului, pentru a putea fi alimentați în interior. Aleluia, cuvântul vieții este suflarea vie a vieții, Duhul care dă viață! Ne putem ruga asupra cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi hrăniți, udați, alimentați, împrospătați și iluminați. Amin, Doamne, vrem să învățăm să luăm cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, astfel încât să luăm parte în alimentarea bogată a Duhului și, astfel, să-L trăim pe Cristos!