Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Discernem duhul de sufletul nostru, Îl urmărim pe Domnul și ne rugăm pentru interesele lui Dumnezeu

01/11/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru, a trăi viața normală de biserică și a birui orice degradare, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul și să ne rugăm, apropiindu-ne de Dumnezeu într-un mod personal și încrezător, ca interesele lui Dumnezeu să fie duse la îndeplinire pe pământ. Amin, vrem să fim cei care își exercită duhul zi de zi, chiar și clipă de clipă!

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea economiei eterne a lui Dumnezeu pentru împlinirea ei prin construirea unui obicei de a ne exersa duhul, adică un obicei de a ne înflăcăra duhul. Dumnezeu are o economie, o administrare a casei Sale, conform căreia El dorește să Se distribuie pe Sine în poporul Său ales pentru a obține Trupul lui Cristos, expresia corporativă a lui Cristos pe pământ.

Cum își realizează Dumnezeu economia? Este prin intermediul Duhului Divin și duhului uman care sunt contopite împreună și noi trăim în duhul nostru. Singurul mod în care putem atinge economia lui Dumnezeu și coopera cu economia lui Dumnezeu este prin intermediul duhului nostru contopit. Intenția inițială a lui Dumnezeu are un plan, conform căruia omul este centrul întregului univers și centrul omului este duhul său (Zah. 12:1).

Dumnezeu a întins cerurile, a așezat temeliile pământului și a format duhul omului înăuntrul său. Când Dumnezeu îl câștigă pe om cu duhul său deschis lui Dumnezeu, El poate duce la îndeplinire ceea ce este în inima Lui, economia Sa eternă. Cu toate acestea, din cauza căderii și degradării bisericii, subiectul duhului nostru uman a fost trecut cu vederea și neglijat; a fost, de asemenea, destul de greșit înțeles și interpretat greșit.

Trebuie să ne dăm seama că suntem un vas care să-L conțină pe Dumnezeu, iar duhul nostru este organul și recipientul prin care noi să-L primim pe Dumnezeu, să Îl savurăm pe Dumnezeu, să ne împărtășim din Dumnezeu și să I ne închinăm lui Dumnezeu. Guvernarea noastră centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; numai atunci când suntem conduși și controlați de duhul nostru suntem oameni spirituali.

Trebuie să ne dăm seama că avem cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a-L revărsa pe Dumnezeu către alții pentru a-L savura pe Cristos: este ceva ce ține de a ne exersa duhul, de a ne înflăcăra duhul! Trebuie să înflăcărăm darul lui Dumnezeu care ne-a fost dat, care este duhul nostru; duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să-l înflăcărăm și să trăim în duhul nostru.

A ne exersa duhul implică forțare; trebuie să ne amintim și chiar să ne forțăm să ne exersăm duhul. Pentru a ne exersa duhul trebuie să ne tratăm mintea, emoția și voința noastră, astfel încât duhul nostru să poată ieși și să curgă într-un mod pur, fără a fi afectat de emoțiile noastre neîngrădite, mintea rătăcitoare și voința nesufixată. De asemenea, a ne exersa duhul înseamnă a învăța să facem toate lucrurile în Cristos și să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Există multe moduri prin care ne putem exersa duhul; trebuie să învățăm să ne înflăcărăm duhul zi de zi!

A ne exersa duhul înseamnă a ne discerne duhul de sufletul nostru și a trăi în duhul nostru

Dacă ne dăm seama că suntem alcătuiți din trei părți – trup, suflet și duh – ne vom da seama că, pentru a ne exersa duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru. Mulți creștini de astăzi cred că avem doar un trup și un suflet și confundă duhul cu sufletul. Dar Biblia ne spune clar în 1 Tes. 5:23 că avem trup, suflet și duh. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Evrei 4:12 indică faptul că cuvântul viu al lui Dumnezeu este activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, capabil să discearnă gândurile și intențiile inimii. De atâtea ori ceea ce gândim nu este ceva care vine din duhul nostru. Gândurile noastre sunt înșelătoare. Când ne exersăm duhul, însă, există un discernământ că gândurile noastre sunt rele, pentru că în spatele gândurilor noastre se află o intenție rea.

Trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său și să citim cu rugâciune Cuvântul, astfel încât Cuvântul să devină viu și activ în noi pentru ca noi să ne discernem duhul de sufletul nostru. Strategia inamicului este să ne amestecăm duhul cu sufletul. În lumea de astăzi și mai ales în creștinismul de astăzi, duhul și sufletul sunt atât de amestecate. Există ceva în fiecare grup creștin care este atât de bun, atât de scriptural și atât de spiritual; cu toate acestea, există multe alte lucruri de la cel rău, ceva din efortul și părerile omului și o mulțime de practici care nu se regăsesc în cuvântul lui Dumnezeu. O, Doamne!

Când sufletul este amestecat cu duhul, când nu ne deslușim duhul de sufletul nostru, duhul pierde și sufletul câștigă. Nu numai acolo este sufletul amestecat cu duhul; chiar și în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră personală, în viața noastră de familie și în viața de biserică, sufletul nostru este amestecat cu duhul nostru și nu pare să existe o despărțire.

Suntem ființe umane complicate, pentru că avem un trup, un suflet și un duh și avem și viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru. Ar trebui să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să ne discernem duhul de sufletul nostru și ar trebui să ne urmăm duhul și să umblăm în toate lucrurile conform duhului nostru. Când umblăm conform Duhului prin exersarea duhului nostru, cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite în noi (Romani 8:4).

Dar de atâtea ori putem să ne avem un anumit comportament și să trăim într-un anumit fel atunci când suntem împreună cu alții, încercând să fim mai buni și să nu sfixăm lucruri pe care nu ar trebui să le vorbim, dar când suntem cu soțul nostru, putem vorbi liber despre asta sau cutare situație sau cutare sau cutare frate în viața de biserică. Când suntem singuri și când suntem cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să ne discernem duhul de sufletul nostru.

Nu ar trebui să vorbim sau să facem lucruri care nu sunt din duhul nostru. Nu ar trebui să mergem undeva sau să contactăm pe cineva decât dacă suntem în duhul nostru. De atâtea ori mintea noastră este ca un cal sălbatic: în câteva secunde, ea călătorește în jurul lumii în gândirea ei. Mintea noastră este foarte vorbăreață, iar dacă nu învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, vom rătăci în imaginația noastră pe tot globul și ne vom gândi la atâtea lucruri.

Trebuie să învățăm să ne îndreptăm mintea către duh. Când vom face asta, Îi vom cânta Domnului, Îl vom lăuda și Îl vom vorbi. Amin! Nu trebuie să ne lăsăm mintea, emoțiile și voința să ne năpădească, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul venind la Cuvântul Domnului pentru a ne ruga asupra lui, astfel încât gândurile și intențiile inimii noastre să poată fi discernute.

Fie ca noi să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru din nou și din nou, până când, implicit, mintea noastră se va concentra asupra duhului. Trebuie să ne construim un obicei de a ne îndrepta mintea către duhul nostru. Mintea fixată pe trup este moartea, dar mintea fixată pe duh este viață și pace (Romani 8:6).

Când simțim moartea, când avem un sentiment de neliniște și goliciune, ar trebui să ne întoarcem către duhul nostru chemând numele Domnului și citind cu rugăciune cuvântul Său. Ar trebui să fim mereu vigilenți pentru a discerne și a nega orice nu este din duh, ci din suflet, din sine (Matei 16:25; comp. cu Luca 9:25). Și nu ar trebui să ne grăbim să reacționăm sau să spunem ceva; deși unele lucruri necesită atenția noastră, este bine să așteptăm puțin înainte de a reacționa. Este o practică bună să-L așteptăm pe Domnul și să-L contactăm, să ne rugăm și să chemăm numele Lui, apoi să vorbim ceva sau să mergem undeva.

Există o luptă în ființa noastră nu numai între trup și duh, ci și mai mult, între duhul și sufletul nostru. Sufletul nostru este lipit de duhul nostru, iar duhul nostru este ascuns în sufletul nostru, așa cum măduva este ascunsă în oase și încheieturi. Oh, Doamne. Avem nevoie de cuvântul pătrunzător al lui Dumnezeu, cuvântul viu și operativ al lui Dumnezeu, care să ne vorbească și să ne facă să discernem duhul nostru de sufletul nostru. Orice suntem, orice avem și orice facem trebuie să fie în duh; tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi este în duhul nostru (Romani 2:28-29; 1:9; 8:4; 12:11).

Doamne Isuse, alegem să ne fixăm mintea asupra duhului nostru pentru a Te savura ca fiind viața și pacea noastră. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Fie ca cuvântul Tău să fie viu și operativ în noi. Fie ca cuvântul Tău să fie ca o sabie ascuțită cu două tăișuri în ființa noastră, care să străpungă până la despărțirea sufletului și a duhului, a articulațiilor și a măduvei. O, Doamne, strălucește în noi și înăuntrul nostru prin cuvântul Tău viu. Fie ca noi să putem discerne duhul nostru de sufletul nostru. Fie ca să putem discerne gândurile și intențiile inimii. Salvează-ne de la a trăi în sufletul nostru. Salvează-ne de a ne avea sufletul și duhul contopite în trăirea noastră de zi cu zi. Fă-ne persoane spirituale, cei care trăiesc în duhul lor pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima. Amin, Doamne, vrem să ne îndreptăm mintea spre duhul nostru. Te lăudăm, Doamne, că ești viața noastră în duhul nostru. Ne întoarcem către Tine chiar acum. Te luăm ca viața noastră. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi în timp ce trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

A ne exersa duhul înseamnă a-L urmări pe Cristos împreună cu sfinții și a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune pentru interesele lui Dumnezeu

2 Tim. 2:22 este un verset minunat care ne spune despre urmărirea noastră corporativă a Domnului prin exersarea duhului nostru. Pentru ca noi să ne exersăm duhul, adică să ne aprindăm duhul dat de Dumnezeu în flacără, trebuie să trăim viața normală de biserică și să biruim degradarea bisericii, urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Personal, Îl chemăm pe Domnul, înflăcărându-ne duhul. Corporativ, Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Deși astăzi există degradare în biserică, trebuie să biruim degradarea bisericii chemându-L pe Domnul și urmărindu-L împreună cu cei care Îl cheamă.

Mai mult, trebuie să ne ferim de poftele tinereții; trebuie să evităm corupția și să fugim de poftele lăuntrice nu numai singuri, ci și mai mult, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin! În loc să cedăm poftelor și să permitem ca degradarea să se răspândească în ființa noastră sau în biserică, trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Trebuie să chemăm numele Domnului în rugăciunea și lauda noastră către El; în calitate de căutători ai Domnului, noi trebuie să fim cei care-L cheamă zilnic și trebuie să-L urmăm pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul. Amin! Inima noastră trebuie să fie pură în căutarea Domnului și trebuie să-L urmăm împreună cu cei care Îl cheamă dintr-o inimă pură. Mulțumim Domnului pentru tovarășii noștri din viața de biserică alături de care Îl putem urmări pe Cristos!

A ne exersa duhul, a înflăcăra duhul dat de Dumnezeu în flacără, înseamnă a ne rugăm, a ne apropia de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare, pentru interesele lui Dumnezeu (1:6-8; 1 Tim. 1:3-4; 2:1-3, 8; 1 Împ. 8:48; Iuda 19-21).

Când ne rugăm pentru interesul lui Dumnezeu, ne înflăcărăm duhul. Trebuie să fim ca Daniel, care s-a apropiat de Dumnezeu zi de zi, chiar și de trei ori pe zi, cu privire la întoarcerea poporului său din robie. În 1 Împ. 8:48, Solomon i-a cerut lui Dumnezeu ca, dacă poporul Său este împrăștiat printre națiuni din cauza neascultării lor față de Dumnezeu și se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu, îndreptându-și fața și rugăciunile către casa lui Dumnezeu și cetatea Lui, El să-i asculte.

Dumnezeu ne ascultă rugăciunile atunci când ne rugăm pentru Țara Sa Sfântă, seminficându-L pe Cristosul atotinclusiv ca fiind porțiunea noastră alocată de Dumnezeu, pentru orașul Său sfânt seminficând împărăția lui Dumnezeu în Cristos și templul Său sfânt, semnificând biserica în calitate de casa lui Dumnezeu pe pământ. Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul și să ne discernem duhul de suflet; pe de altă parte, trebuie să ne apropiem de Dumnezeu într-o manieră personală și încrezătoare pentru interesele Sale pe pământ.

Interesele lui Dumnezeu sunt Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, ca țel al economiei eterne a lui Dumnezeu. Trebuie să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții și, chiar mai mult, trebuie să ne rugăm una cu Domnul și una cu sfinții pentru ca împărăția Sa să vină, pentru ca biserica să fie zidită și pentru ca Cristos să devină savurarea și experiența a tuturor sfinţilor.

Chiar și atunci când ne rugăm pentru anumite persoane sau situații, nu ne îndreptăm rugăciunile către acea persoană sau acea situație, ci spre interesul lui Dumnezeu pentru acea persoană. Fie ca rugăciunile noastre să fie îndreptate către Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu, pentru ca interesul Său pe pământ să fie îndeplinit.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi astăzi viața normală de biserică. Ne înflăcărăm darul dat de Dumnezeu pentru a birui degradarea bisericii. Vrem să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Amin, Doamne, vrem să-L urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl caută dintr-o inimă pură. O, Doamne Isuse, chemăm astăzi numele Tău. Vrem să fim alături de cei care Te cheamă. Vrem să Te urmăm împreună, să fugim de poftele tinereții și să biruim degradarea din biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine într-o manieră personală și încrezătoare pentru a ne ruga pentru interesele Tale. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta. Fie ca biserica să fie zidită pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, zidește biserica Ta, Trupul lui Cristos! Fie ca rugăciunile noastre să se concentreze pe Cristos, împărăția lui Dumnezeu și casa lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Discern our Spirit from our Soul, Pursue the Lord, and Pray for God’s Interests, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu și construim un obicei de a ne exersa duhul

30/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cheia de a primi distribuirea divină a Trinității Divine și pentru a fi un canal al acestei distribuiri pentru ca alții să-L primească și să Îl savureze pe Cristos este să ne exersăm duhul, chiar să ne construim un obicei de a ne exersa duhul, care este să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu.

Aleluia pentru duhul nostru! Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că avem un duh, dar avem un duh regenerat, un duh uman care a fost regenerat de viața divină. Aleluia! Prin regenerare, am primit viața lui Dumnezeu în duhul nostru și ne-am născut din Dumnezeu Duhul pentru a fi un duh (Ioan 3:6). Acum duhul nostru este un duh contopit, pentru că Duhul divin locuiește în duhul nostru și Se contopește cu duhul nostru.

Suntem contopiți cu Domnul în duh într-o asemenea măsură încât Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Atât Duhul lui Dumnezeu, cât și duhul nostru mărturisesc, în unitate, că suntem copii ai lui Dumnezeu. Acum că suntem contopiți cu Domnul în duhul nostru, trebuie să fim în duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Trebuie să trăim conform Duhului prin exersarea duhului nostru.

Când ne exersăm duhul, suntem una cu Domnul, împlinim economia lui Dumnezeu și toate lucrurile legate de Dumnezeu este real pentru noi. Amin! Când suntem în duhul nostru, lumea este sub picioarele noastre, pentru că am biruit lumea; Cel ce este în noi este mai mare decât cel care este în lume, și ceea ce a fost născut din Dumnezeu în noi biruiește lumea. Când trăim în duhul nostru, nu putem păcătui, pentru că în duh împlinim economia lui Dumnezeu și nu putem păcătui.

Când trăim în duhul nostru, cel rău nu ne poate atinge. El va încerca, și chiar încearcă, dar nu are nicio cale, nici un temei, nici o ocazie în nimic în noi, pentru că în duhul nostru suntem una cu Cel care L-a biruit. Slavă Domnului! Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm pentru duhul nostru contopit!

Trebuie să vedem că avem un duh, trebuie să construim obiceiul de a ne exersa duhul și trebuie să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu pe tot parcursul zilei. Când suntem în duhul nostru, biruim orice idoli și nu există nimic pe care să-l iubim mai mult decât pe Domnul Isus. Zi de zi trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul. În lucrurile mari și în lucrurile mici, trebuie să ne exersăm duhul. Acasă, la serviciu, singuri și împreună cu alți oameni, trebuie să învățăm să ne exersăm duhul. Trebuie să fim oameni spirituali, cei care își exersează duhul tot timpul și trăiesc conform duhului lor contopit pe tot parcursul zilei.

Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul pentru a primi și a curge în afara distribuirea lui Dumnezeu

Fie ca Domnul să ne arate că cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine și a fi un canal al acestei distribuiri pentru creșterea în viață a sfinților și savurarea lui Cristos de către ei este să ne exersăm duhul (Filipeni 1:25; 1 Tim. 4:7-8; 1 Cor. 14:22). Duhul nostru este crucial pentru viața noastră creștină. Trebuie să vedem importanța crucială a duhului nostru și trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul.

1 Tim. 4:7-8 spune că trebuie să ne exersăm înspre evlavie; exercițiul trupesc este de folos pentru puțin, dar evlavia este de folos pentru toate lucrurile, având făgăduința vieții prezente și a celei viitoare. Evlavia este o viață care este expresia lui Dumnezeu; o astfel de viață este rezultatul distribuirii divine pentru economia divine.

Această distribuire și primirea acestei distribuiri depinde de exersarea duhului nostru de a-L trăi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru manifestarea corporativă a lui Dumnezeu în viața de biserică (1 Tim. 1:3-4; 3:15-16; 4: 7-8; 2 Tim. 1:6-7). A ne exersa spre evlavie înseamnă a ne exersa duhul. Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în toate lucrurile și în orice moment.

De exemplu, dimineața, când ne trezim, trebuie să ne construim obiceiul de a chema numele Domnului. În loc să fim liniștiți, să ne adunăm gândurile sau să ne concentrăm pe orice altceva, primul lucru pe care ar trebui să-l facem în fiecare dimineață este să chemăm, Doamne! Apoi, din nou, trebuie să chemam numele Lui până când Îl atingem cu adevărat. O, Doamne! Când chemăm numele Domnului, ne construim un obicei de a ne exersa duhul.

Nu ne exersăm duhul făcând tot posibilul pentru a ne concentra mintea în liniște asupra lucrurilor lui Dumnezeu. Mai degrabă, chemând numele Domnului, ne exersăm duhul. Zi de zi învățăm să ne exersăm duhul. Zi de zi ne construim un obicei de a ne exersa duhul. Face o mare diferență în ziua noastră atunci când chemăm numele Domnului prima dată de dimineață. Face o mare diferență în venirea noastră la Domnul prin cuvântul Său atunci când chemăm pentru prima dată numele Domnului.

Când vorbim de exersarea duhului nostru, cuvântul exercițiu implică forțare; nimeni nu face exerciții în mod implicit, pentru că nu este firesc sau obișnuit să ne exersăm duhul. Cuvântul exercițiu implică forțare; noi creștinii trebuie să ne forțăm să ne folosim duhul până când ne construim un obicei puternic de a ne exersa duhul (1 Tim. 4:7).

De exemplu, Jocurile Olimpice au avut loc în Franța, iar mulți oameni din întreaga lume au urmărit sportivii concurând în jocurile lor respective. Concurenții olimpici nu au mers la aceste jocuri fără ca să se exerseze fizic; mai degrabă, trebuiau să-și impună un regiment strict, să se exercite zilnic și chiar să se forțeze și să se împingă la limită pentru a fi calificați să participe la Jocurile Olimpice.

Dacă noi, creștinii, vrem să fim puternici în Domnul și vrem să creștem în El, trebuie să ne forțăm să ne folosim duhul. Trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în viața de zi cu zi. Este posibil să avem un dezacord cu soțul nostru sau unele probleme cu colegii noștri de la serviciu; dacă nu ne exersăm duhul, sufletul nostru va prelua conducerea, iar mintea noastră va gândi prea mult la lucruri, emoțiile noastre vor fi stârnite, iar voința noastră va lua anumite decizii care nu sunt pozitive. S-ar putea chiar să ne pierdem cumpătul într-un mod rău. O, Doamne!

Când sufletul nostru neînnoit devine predominant și nu ne exersăm duhul, ne comportăm într-un mod foarte asemănător cu cei din lume, de parcă nu am avea duh. Avem un duh; pur și simplu nu ne exersăm duhul. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în viața de zi cu zi, astfel încât, atunci când apar probleme sau teste, să ne exersăm în mod obișnuit duhul și să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile.

Când ne forțăm să ne exersăm duhul, când ne construim un obicei de a ne exersa duhul, vom deveni o persoană diferită, iar Domnul va avea o cale de a trăi în noi și de a se exprima prin noi. Acest lucru depinde în întregime de noi. Nimeni nu poate face asta pentru noi. Dumnezeu nu ne va forța să ne exersăm duhul, iar cei mai apropiați prieteni sau rude nu pot face asta pentru noi. Fiecare dintre noi trebuie să-și construiască personal un obicei de a ne exersa duhul, luând inițiativa de a chema numele Domnului, de a citi și de a citi cu rugăciune Cuvântul Lui și de a se întoarce la El în toate lucrurile.

Doamne Isuse, vrem să ne construim un obicei de a ne exersa duhul. Doamne Isuse, chemăm numele Tău. Vrem să chemăm numele Tău primul lucru dimineața, când ne trezim, și vrem să continuăm să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei! Amin, Doamne, vrem să fim cei care se exersează spre evlavie! Salvează-ne de la a avea mintea, emoția la conducere în noi în viața de zi cu zi. Fie ca duhul nostru să fie puternic. Vrem să fim oameni spirituali, oameni care își exersează duhul în toate lucrurile. Fie ca duhul nostru să fie cea mai puternică parte a ființei noastre. Amin, Doamne, vrem să ne construim un obicei de a ne exersa duhul zi de zi, chemând numele Domnului. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Păstrează-ne într-un duh și o atmosferă de rugăciune, astfel încât să putem trăi în duhul nostru și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să fim puternici și să creștem în Domnul, așa că ne forțăm să ne folosim duhul în toate lucrurile. Aleluia pentru duhul nostru contopit!

A ne exersa duhul înseamnă a ne înflăcăra duhul, pentru că duhul nostru este darul nostru dat de Dumnezeu

În 1 Tim. 1:6-7 Pavel i-a cerut lui Timotei să-și înflăcăreze duhul. A ne exersa duhul înseamnă a ne înflăcăra duhul. 2 Tim. 1:6 se referă la „darul lui Dumnezeu”, iar versetul 7 indică faptul că Dumnezeu ne-a dat duhul nostru regenerat, duhul nostru contopit, care este al puterii, al dragostei și al chibzuinței. Darul lui Dumnezeu este duhul nostru dat de Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul prin înflăcărărarea duhului nostru.

În duhul nostru este foc; focul divin a intrat în noi, în duhul nostru, în momentul regenerării noastre. Putem chiar spune că duhul nostru este focul divin, căci ori de câte ori ne atingem duhul și ne exersăm duhul, prindem focul divin. Darul spiritual pe care ni l-a dat Dumnezeu este mai întâi duhul nostru; duhul nostru este locuit pe dinăuntru de Duhul Sfânt. Duhul nostru uman a fost regenerat de Dumnezeu cu viața Sa și Duhul a intrat în duhul nostru ca focul divin.

Acum trebuie să ne aprindem duhul în flacără. Mulțumim Domnului pentru darul pe care ni l-a dat, duhul nostru contopit. Noi cei mântuiți avem capitalul de a trăi viața creștină și viața de biserică; acest capital este duhul nostru dat de Dumnezeu. Cum putem trăi viața creștină? Nu încercând mai mult să-L mulțumim pe Dumnezeu sau să ascultăm de cuvântul Lui, ci exersându-ne duhul, căci ori de câte ori trăim în duhul contopit, toate cerințele Lui sunt împlinite spontan în noi (Romani 8:4).

Cum putem trăi viața de biserică? Nu doar făcând tot posibilul să mergem la toate adunările bisericii și să fim implicați în activitățile bisericii; mai degrabă, este prin exersarea duhului nostru, pentru că realitatea bisericii, locuința lui Dumnezeu, este în duhul nostru. Capitalul ca noi să trăim viața creștină este duhul nostru dat de Dumnezeu.

Există foc în duhul nostru regenerat, în care Duhul Sfânt locuiește; de fapt, duhul nostru este focul (Luca 12:49-50; Romani 12:11; Apoc. 4:5; Prov. 20:27). Domnul Isus a fost botezat și a aruncat focul divin pe pământ și fiecare credincios în Cristos a prins focul divin. Acest foc divin este forța care ne întărește în viața noastră creștină. Focul divin din duhul nostru este cel care ne face să mergem mai departe cu Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale.

Focul divin din duhul nostru este cel care ne face să avansăm în creșterea vieții și să ne întâlnim cu sfinții. Poate că vrem uneori să mergem într-o anumită direcție, dar există o forță impulsionantă în noi care ne face să nu mergem acolo. Trebuie să ne exersăm darul dat de Dumnezeu, duhul nostru, înflăcărându-ne duhul.

Cum ne putem înflăcăra duhul? Trebuie să ne deschidem nu numai gura, ci și mai mult inima și duhul nostru pentru a chema numele Domnului. În primul rând, trebuie să chemăm numele Domnului cu gura noastră, O, Doamne Isuse. Apoi, trebuie să mergem mai adânc decât să chem numele Domnului și să ne întoarcem inima către El pentru a spune: O, Doamne Isuse! Și atunci trebuie să mergem și mai adânc decât inima noastră pentru a ne atinge duhul și a ne folosi duhul pentru a spune: O, Doamne Isuse!

Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă din adâncul interiorului. A chema numele Domnului este o modalitate bună de a ne deschide ființa către El și de a ne înflăcăra duhul. Duhul nostru este adânc în ființa noastră, dincolo de trupul și sufletul nostru; trebuie să ne atingem duhul și să ne înflăcărăm duhul, chemând numele Domnului cu gura, inima și duhul nostru.

Când suntem în jos, trebuie să-l chemăm din nou și din nou, Doamne Isuse, din adâncul sufletului, cu exersarea duhului nostru. Aceasta trebuie să fie practica noastră zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să chem numele Tău din adâncul nostru! Ne exersăm gura pentru a chema numele Tău. Ne îndreptăm inima către Tine și chemăm din adâncul nostru numele Tău prețios. Amin, Doamne, ne exersăm duhul atunci când chemăm numele Tău! Vrem să ne înflăcărăm duhul, chemând numele Domnului cu gura, inima și duhul nostru. Aleluia, există focul divin în duhul nostru și ne putem înflăcăra duhul! Amin, Doamne Isuse, vrem să chem numele Tău toată ziua. Vrem să chemăm numele Tău din adâncul sufletului! O, Doamne Isuse! Ne deschidem gura, ne deschidem inima și ne deschidem duhul pentru a chema numele Domnului! Fie ca focul divin din duhul nostru să ardă și să ne întărească să trăim viața creștină și viața de biserică! Fie ca duhul nostru să fie exersat și înflăcărat în viața noastră de zi cu zi și în viața noastră de biserică! Amin, Doamne, vrem să folosim capitalul pentru a trăi viața creștină și viața de biserică – duhul nostru dat de Dumnezeu! Alegem să ne înflăcărăm duhul astăzi, astfel încât focul divin să ardă în noi și Domnul Isus să fie exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fan our God-given Spirit into Flame and Build up a Habit of Exercising our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trăim în duh rugându-ne continuu pentru a avea duhul nostru ca guvernarea noastră centrală

29/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

Punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman și cele două duhuri s-au contopit ca un singur duh; duhul nostru ar trebui să fie guvernarea centrală și partea cea mai proeminentă a ființei noastre, și putem trăi în duhul nostru prin rugăciune continuă, veghind și rugându-ne să trăim și să facem toate lucrurile în duh. Amin!

Daniel era o persoană în duhul său; avea un duh excelent, avea grijă de duhul său și nu permitea ca ceva să interfereze cu timpul petrecut cu Domnul în duh. A fi un om spiritual, un om care trăiește în duhul său, nu este ceva individualist; dacă suntem oameni spirituali autentici, facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup. Trebuie să ne dăm seama că duhul nostru este cheia pentru a descuia tot ceea ce este Dumnezeu și a savura tot ceea ce El este, are și a făcut în noi și pentru noi.

Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale și El a pus în noi un duh omenesc; El a suflat suflarea vieții în nările omului și omul a devenit un suflet viu. Omul a fost creat foarte diferit de animale, pentru că omul are un duh uman. Animalele au trupul din carne și oase și au și un suflet, care este destul de mic; cu toate acestea, ei nu au duh. Numai omul are un duh, pentru că numai omul poate să I se închine lui Dumnezeu, să-L contacteze și să ia parte din ceea ce este Dumnezeu prin intermediul duhului său.

Datorită căderii omului, duhul omului a devenit mortificat, amorțit, pentru că a fost suprimat și doborât, neavând nicio funcție. De multe ori astăzi oamenii fac tot felul de lucruri, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă au un duh. Chiar și în viața de biserică, unii sfinți care nu își exersează duhul, se comportă într-un fel ca și când nu ar avea duh. Ei nu-și țin duhul într-un mod adecvat, nu le deranjează duhul lor și nu le pasă de duhul lor; prin urmare, ei se comportă și trăiesc la fel ca oamenii din lume, deși sunt în biserică. O, Doamne Isuse!

Mulțumim Domnului pentru recâștigarea lui Dumnezeu în mântuirea Sa; când am fost mântuiți, duhul nostru a fost regenerat, rezidit și întărit cu Duhul însuflețitor al lui Dumnezeu, un Duh care a fost intensificat de șapte ori! Duhul nostru este acum locuința lui Dumnezeu, iar Dumnezeul Triunic în Cristos, așa cum este Duhul în duhul nostru, pentru a fi tovarășul nostru, viața noastră și sursa noastră de viață.

Atâta timp cât ne întoarcem la duhul nostru, trăim în duhul nostru și suntem în duhul nostru, suntem una cu Dumnezeu, ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și împlinim scopul lui Dumnezeu pentru Dumnezeu. Secretul este duhul nostru. Trebuie să ne discernem duhul de sufletul nostru și trebuie să învățăm să ne exersăm duhul și să trăim în duhul nostru.

Guvernarea centrală a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru; trebuie să trăim în duh, rugându-ne continuu

Punctul strategic economiei lui Dumnezeu este duhul nostru. Cheia pentru a-L savura pe Dumnezeu, a ne închina lui Dumnezeu și a ne împărtăși din ceea ce este Dumnezeu pentru noi este duhul nostru. Prin urmare, guvernarea centrală a ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru, pentru că un om care este condus și controlat de duhul său este un om spiritual (1 Cor. 2:14-15; 3:1; 14:32; 2 Cor. 2:12-15; 1 Pet. 3:10).

Daniel în Vechiul Testament era un om care era condus de duhul său. El a ajuns foarte sus în rândurile guvernamentale, alături de împărat, și a fost un om strălucit; totuși, ceea ce ieșea in evidență la el a fost duhul lui excelent. El avea o minte excelentă și un super intelect, dar cea mai excelentă parte a ființei sale era duhul său.

Când l-au văzut alții, au văzut că acest om avea un duh excelent. Ceilalți din jurul lui erau geloși pe el și voiau să facă ceva pentru a-l ucide, dar singurul lucru pe care l-au putut găsi era timpul lui de rugăciune înaintea Dumnezeului său. Daniel și-a exersat duhul în mod regulat și și-a construit un obicei de a-și exersa duhul.

Astăzi trebuie să fim oameni spirituali, cei care au duhul ca guvernarea centrală al ființei lor. Zi de zi trebuie să veghem și să ne rugăm, pentru a putea trăi în duh, având grijă de simțul vieții din duhul nostru (Romani 8:6). Când ne rugăm continuu, suntem păstrați în duhul nostru. Fie ca noi să realizăm că Duhul lui Dumnezeu de astăzi – Duhul atotinclusiv al Dumnezeului Triunic – locuiește în duhul nostru uman regenerat și lucrează în duhul nostru.

Duhul lui Dumnezeu și duhul nostru au fost contopite împreună și există, trăiesc și lucrează împreună ca un singur duh contopit. Acum trebuie să trăim în duhul nostru și să umblăm conform duhului nostru; aceasta poate fi considerată ca fiind sarcina finalizată din Scripturi pentru credincioși. Fie ca să ne îngrijim de duhul nostru. Fie ca noi, oamenii spirituali, care discernem toate lucrurile (1 Cor. 2:15) fiind în duhul nostru.

Guvernarea centrală al ființei noastre ar trebui să fie duhul nostru. Putem spune că duhul nostru este guvernarea centrală al ființei noastre, dar în realitate, altceva ne guvernează. Când venim împreună cu sfinții și ne rugăm împreună, suntem în duhul nostru, iar Domnul, ca Duh, are un mod de a trăi în noi, de a vorbi prin noi și de a controla diferitele părți ale ființei noastre. Dar cum rămâne cu timpul de rugăciune cu sfinții?

Care este guvernarea centrală al ființei noastre atunci când suntem cu soțul nostru și cu copiii noștri? Când suntem la serviciu, care este guvernarea noastră centrală? Unii oameni sunt guvernați de opiniile lor; sunt foarte vocali și au ceva de spus despre orice lucru. Alți oameni, în special cei mai în vârstă, s-ar putea să nu-și manifeste atât de ușor opiniile; ei sunt gentili și plăcuți în exterior, dar în interior sunt nemulțumiți și opinionați.

Ei pot agrea cu cei din jur pentru o perioadă, dar în cele din urmă, guvernarea lor centrală se va manifesta – nemulțumirea lor și faptul că nu sunt disponibili va fi clar manifestat. Unii sfinți se grăbesc să ia măsuri; sunt oameni de acțiune, care nu dau nicio atenție duhului lor. Ei văd o nevoie, iau o decizie, iau măsuri și duc la îndeplinire lucrurile, cu atât mai repede, cu atât mai bine. O, Doamne!

Unele surori sunt guvernate de emoțiile lor; ele găsesc că le place să se roage și să-L savureze pe Domnul împreună cu ceilalți, dar atunci când emoțiile le sunt atinse și se supără, simt că trebuie să-și manifeste emoțiile. Mai târziu se pot pocăi, dar emoțiile lor sunt guvernarea lor centrală. O, Doamne!

De atâtea ori se pare că doar în timpul nostru personal cu Domnul și în timpul nostru corporativ de părtășie și rugăciune cu sfinții avem duhul nostru ca fiind guvernarea centrală. Se pare că, de îndată ce întâlnirea sau timpul nostru cu Domnul se termină, „ne concediem duhul” și ne îngrijim singuri de lucruri, neavând nevoie de Domnul în duhul nostru. O, Doamne Isuse!

Domnul Isus este instalat în noi ca Duh, electricitatea divină și cerească, dar refuzăm să pornim întrerupătorul, așa că El nu poate opera în ființa noastră. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem la duhul nostru din nou și din nou, având o rugăciune continuă. Fie ca să ne exersăm duhul tot timpul, nu doar la întâlniri, ci chiar și pe tot parcursul zilei, astfel încât guvernarea centrală al ființei noastre să fie duhul nostru contopit.

Când ne îngrijim de duhul nostru și trăim în duhul nostru, Domnul va avea o cale de a ne controla ființa interioară. Când ne întoarcem la duhul nostru și trăim în duhul nostru, nu vom fi atât de rapizi să ne rostim opiniile și nu vom vorbi ușor. Când suntem în duhul nostru și duhul nostru este guvernarea noastră centrală, mândria noastră va fi suprimată și vom simți o reținere în ființa noastră; chiar și în cele mai mici lucruri pe care le facem, vom fi constrânși de Domnul din noi.

Când nu suntem în duhul nostru, ne simțim liberi să facem și să spunem după bunul nostru plac; totuși, prezența Domnului nu este cu noi. Unii au fost chiar abandonați de Domnul în deșertăciunea minții lor, fiind atât de sălbatici în nesocotirea duhului lor (Rom. 1:28).

Fie ca noi să fim cei care ne întoarcem la duhul nostru și ne rugăm neîncetat să-L contactăm și să depindem de El, având duhul nostru ca guvernarea centrală în viața noastră de zi cu zi. Când facem asta, Domnul va avea o cale de a trăi în noi, de a ne guverna ființa și de a fi exprimat prin noi.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem către Tine în duhul nostru. Vrem să ne luăm duhul ca fiind guvernarea centrală în întreaga noastră ființă și în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca partea cea mai proeminentă a ființei noastre să fie duhul nostru. Fie ca noi să fim conduși și controlați de duhul nostru, astfel încât să fim oameni spirituali. Venim la Tine din nou și din nou, Doamne, să Te contactăm, să Te atingem și să verificăm cu Tine legat de toate lucrurile. Avem nevoie de Tine, Doamne. Depindem de Tine. Ne exersăm să trăim un singur duh cu Tine. Salvează-ne de a fi conduși de emoțiile noastre, de temperamentul nostru rapid sau de opiniile noastre. Îți deschidem fiecare cameră interioară a inimii noastre; curgi în noi, adaugă-Te la ființa noastră și ai calea Ta să ne guvernezi și să ne conduci în interior. Amin, Doamne, vrem să lăsăm ca duhul nostru să fie guvernul nostru central. Păstrează-ne într-un duh de rugăciune, veghind și rugându-ne mereu, ca să putem trăi una cu Tine în fiecare detaliu al vieții noastre de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi în duhul nostru, astfel încât gândurile noastre să fie restricționate, opiniile noastre să nu fie rostite și mândria noastră să fie lovită. Ține-ne pe calea îngustă și pe cărarea restrânsă de a trăi în duhul nostru și de a avea duhul nostru ca guvernarea noastră centrală!

Punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este duhul nostru contopit: Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman pentru a fi contopit ca unul singur

Potrivit revelației divine din Biblie, în special în Noul Testament, punctul strategic și central al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman și cele două s-au contopit ca un singur duh, duhul contopit (vezi Ioan 3:6; 4:24; 2 Cor. 4:17). Dumnezeu ne-a creat strategic într-un mod special cu un organ special, duhul nostru, pentru ca noi să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L primim pe Dumnezeu, să I ne închinăm lui Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu.

Punctul strategic și crucial al economiei lui Dumnezeu este duhul nostru contopit – Dumnezeu ca Duh care vine în duhul nostru pentru a locui în duhul nostru, a Se contopi cu noi ca un singur duh și pentru a fi una cu noi în duh. Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Ne putem închina lui Dumnezeu ca Duh în duhul nostru, pentru că avem un duh în care și prin care Îl putem contacta pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și ne închinăm lui Dumnezeu (Ioan 4:24).

Am fost născuți din Dumnezeu ca Duh pentru a fi un duh; în duhul nostru, suntem una cu Domnul ca un singur duh (Ioan 3:6; 1 Cor. 6:17). Cel mai bun mod de a împlini economia lui Dumnezeu este ca noi să trăim și să facem totul conform Duhului, exersându-ne duhul (Iov 10:13; Efeseni 3:9; Rom. 8:4; Gal. 5:25). Duhul nostru trebuie să fie guvernarea centrală al ființei noastre și trebuie să trăim și să facem totul în duhul și conform duhului, exersându-ne duhul.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, vom avea conducerea interioară, ungerea și guvernarea de la Domnul pentru ca noi să facem ceea ce trebuie să facem conform Lui. Nu putem niciodată să ne spunem că nu mai avem nevoie să ne exersăm duhul pentru a fi conduși de Duhul în duhul nostru. Calea prin care putem îndeplini economia lui Dumnezeu este să ne exersăm duhul. Ne exersăm duhul, ne respingem gândirea umană și ne îngrijim și respectăm viața Trupului.

Când suntem în duh, când suntem în duhul nostru contopit, suntem eliberați de sine, eliberați de neprihănirea de sine, gloria de sine și conștiența de sine. Sinele este dat automat deoparte atunci când suntem în duhul nostru. De multe ori suntem conștienți de noi înșine; ne pasă atât de mult de sine, suntem introspectivi și vrem să ne îmbunătățim. Dar când ne exersăm duhul, suntem eliberați de orice conștiență de sine și suntem eliberați de sine.

Modul de a renega sinele nu este să încercăm să-l punem deoparte și să nu trăim în sine, ci să ne exersăm duhul și să trăim în duhul contopit. Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru și ne exersăm duhul, atingem Trupul lui Cristos, pentru că Trupul este în duhul nostru (Efeseni 1:17; 2:22; 3:5, 16; 4:23; 5:18; 6:18). Duhul nostru uman este crucial în împlinirea economiei lui Dumnezeu; când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, atingem Trupul lui Cristos, pentru că Trupul este în duhul nostru.

Duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, iar biserica este, de asemenea, locuința lui Dumnezeu; Locul unde Dumnezeu locuiește este duhul nostru și biserica, iar când suntem în duhul nostru, suntem în biserică în calitate de Trupul lui Cristos. Când suntem în duhul nostru, biruim lumea, nu putem păcătui, cel rău nu ne poate atinge și suntem păziți de idoli (1 Ioan 5:4, 18-19, 21; Ioan 14:30).

Ceea ce este născut de Dumnezeu în noi este duhul nostru; duhul nostru învinge lumea. Când suntem în duhul nostru, biruim lumea. Când suntem în duhul nostru, cel rău nu ne poate atinge. duhul nostru trebuie să fie guvernarea centrală în ființa noastră. Când suntem în duhul contopit, vrăjmașul nu are o cale în noi, căci Domnul din duhul nostru învinge pe vrăjmaș și în El vrăjmașul nu are nimic. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru astăzi și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Fie ca astăzi să fim una cu Domnul în duhul nostru.

Doamne Isuse, arată-ne că punctul strategic și crucial al economiei lui Dumnezeu este Duhul divin care locuiește în duhul nostru uman! Amin, Doamne, impresionează-ne cu faptul că punctul strategic al economiei Tale este duhul contopit – Duhul divin contopit cu duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Ne exersăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim și să facem totul conform Duhului, exersându-ne duhul. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și putem trăi, face lucruri și acționa în duhul nostru, acolo unde Domnul locuiește ca Duh! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul să Te atingem și, de asemenea, să cunoaștem Trupul lui Cristos. Te lăudăm pentru duhul nostru contopit. Vrem să ne îngrijim de duhul nostru și să fim în duhul nostru. Amin, Doamne în duhul nostru biruim lumea și nu putem păcătui, căci duhul nostru îl biruie pe cel rău și duhul nostru nu poate păcătui! Vrem să fim în duhul nostru, căci în duhul nostru cel rău nu ne poate atinge și suntem păziți de idoli!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in Spirit by Praying Continually to have our Spirit as our Central Government, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cooperăm cu Dumnezeu pentru a avea a doua haină, Cristos ca dreptățile noastre subiective

23/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să cooperăm cu Dumnezeu pentru a avea nu numai prima haină – Cristos ca dreptate obiectivă, ci și a doua haină, Cristos ca dreptățile noastre subiective, astfel încât să fim calificați să intrăm la sărbătoarea de nuntă a Mielului când Domnul Isus Se întoarce. Cele două aspecte ale dreptății – dreptatea obiectivă și dreptatea subiectivă – sunt reprezentate de cele două haine ale împărătesei din Psa. 45:13-14; trebuie să avem doar pe Cristos ca primă haină, dreptatea obiectivă, ci și dreptățile sfinților, dreptatea subiectivă, Cristos fiind trăit din noi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că, la momentul împăratnerării noastre, El ne-a făcut drepți în Cristos, pentru că El ne-a îmbrăcat cu Cristos ca dreptate! Aleluia! Cu toții eram ca fiul risipitor, risipind bunurile Tatălui nostru și trăind într-un mod nepotrivit, dar într-o zi ne-am întors la casa Tatălui. Într-o zi, Duhul s-a mișcat în inima noastră, a aprins lampa Cuvântului lui Dumnezeu, a măturat ființa noastră pentru a o curăța și a pentru ne face conștienți că suntem pierduți și ne-am întors la Tatăl nostru.

În lume, există o mulțime de lucruri aparent plăcute la care să putem participa și există petreceri și divertismente la care putem participa pentru a ne încânta. Dar, la sfârșit, ne lasă goli și nemulțumiți, căci suntem fericiți doar în casa Tatălui. În cele din urmă, după ce trăim în lume și facem tot posibilul pentru a ne bucura de ceea ce lumea are de oferit, ne dăm seama că muncim fără motiv, ne este foame și nimeni nu ne dă de mâncare și nimănui nu pare să-i pese de starea interioară a ființei noastre.

Mulți dintre noi putem depune mărturie că într-o zi, Duhul a introdus în fiinţa noastră pentru a ne aminti că Dumnezeu este atât de bogat, biserica este atât de minunată, iar în casa Tatălui există multă mâncare şi bucurie. Când ne întoarcem la Tatăl nostru, când ne pocăim și ne întoarcem la El, El nu are nevoie de un discurs de pocăință din partea noastră sau de o promisiune îndelungată că vom face cutare sau cutare pentru El; El pur și simplu ne îmbracă cu Cristos, cea mai bună haină.

Suntem murdari și hainele noastre sunt urâte, pentru că am rătăcit departe de Dumnezeu, așa că El face din Cristos dreptatea noastră. Aleluia, Cristos ne acoperă ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu, pentru că prin credința în Domnul suntem îndreptățiți înaintea Lui datorită lui Isus Cristos! El este singurul calificat să fie înaintea lui Dumnezeu și să ia parte din ceea ce este Dumnezeu și El ne-a fost dat ca dreptatea noastră obiectivă.

Acum, însă, după ce L-am primit pe Cristos și ne aflăm în casa Tatălui, trebuie să continuăm să Îl savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos pentru ca El să devină a doua noastră haină, dreptățile sfinților, haina brodată care ne acoperă și devine haina noastră de nuntă pentru a-L satisface pe Cristos pentru căsătoria noastră.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne străduim să-I plăcem lui Dumnezeu și să facem fapte bune înaintea Lui. Înseamnă pur și simplu că trebuie să cooperăm cu lucrarea de broderie a Duhului Sfânt, astfel încât El să-L introducă pe Cristos în ființa noastră, astfel încât Cristos să poată fi trăit din noi ca dreptățile noastre care constituie haina noastră de nuntă. Amin, Doamne Isuse!

Prima noastră haină este Cristos ca dreptate obiectivă, care este pentru mântuirea noastră – o lucrare țesută cu aur (Psalmul 45:13)

În Psalmul 45:13-14 o vedem pe fiica împăratului, care este împărăteasa ca tip reprezentativ al bisericii, fiind condusă la împărat pentru căsătoria lor. Împărăteasa are două haine: prima este o lucrare țesută din aur, iar a doua este îmbrăcămintea brodată (țesută la gherghef). Fiica împăratului este glorioasă în locuința împărătească înseamnă că biserica glorioasă Îl ia pe Cristos ca locuință împărătească. Noi, ca credincioși în Cristos, Îl luăm pe Cristos ca locuință. Noi rămânem în El și El rămâne în noi.

În primul rând, Îl luăm pe Cristos ca locuință, apoi devenim locuința Lui. Noi rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi (Ioan 15:4-5). Și locuința noastră este împărătească și glorioasă, căci Cristos Însuși este locuința noastră; când rămânem în Domnul, devenim locuința Sa.

Prima noastră haină ca biserică este „o haină țesută cu aur” (Psalmul 45:13b). Aceasta înseamnă că Cristosul care a fost tratat prin moarte și înviere devine dreptatea bisericii pentru a îndeplini cerința dreaptă a lui Dumnezeu ca ea să fie îndreptățită înaintea lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 1:30; Luca 15:22; Ier. 23:6). Cristos a trecut prin multe suferințe și prin moarte și înviere, iar acum El a devenit dreptatea noastră, pentru că El îndeplinește cerința dreaptă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne îmbracă cu Cristos, Fiul, ca dreptatea noastră obiectivă, cea mai bună haină, pentru ca noi să fim calificați să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și să ne ospătăm cu El în casa Lui. Dumnezeu Însuși devine dreptatea noastră, haina noastră glorioasă. Faptul că prima haină a împărătesei este țesută cu aur înseamnă că apariția bisericii este în natura divină (Psalmul 45:9; 2 Petru 1:4).

Suntem acoperiți de Cristos și cu Cristos ca îmbrăcăminte și numai El Îl poate satisface pe Dumnezeu cu cerințele Sale drepte pentru a ne justifica și a ne face acceptabili lui Dumnezeu. Slavă Domnului! Problema noastră principală astăzi nu este față de alți oameni sau față de noi înșine, ci față de Dumnezeu. Avem o problemă cu Dumnezeu, pentru că păcatele și greșelile noastre fac o barieră între noi și Dumnezeu. Dar slavă Domnului, Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni dreptatea noastră obiectivă, iar când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre, El ne acoperă ca dreptatea noastră.

Rom. 3:23-25 ne arată că Cristos ne acoperă și chiar devine locul de ispășire pentru ca noi să ne întâlnim cu Dumnezeu și să-I fim plăcuți Lui. Cât de glorios este să fii în Cristos! Într-o clipă suntem în păcat, în moarte, în omul vechi și în lume, dar în clipa următoare, după ce suntem regenerați prin pocăință și credință în Cristos, suntem în Cristos, fiind deplin în pace cu Dumnezeu și îndreptățiți înaintea Lui! Acesta este Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, Cristos ca prima noastră haină care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica înaintea Lui pentru mântuirea noastră.

El a îndeplinit toate cerințele lui Dumnezeu, L-a satisfăcut pe Dumnezeu pe deplin și a fost procesat și finalizat astfel încât să ne poată fi aplicat în experiența noastră de astăzi. Acum nu ne temem de nicio condamnare, pentru că Cristos este dreptatea noastră și în Cristos suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu! Nu trebuie să muncim mai mult pentru a ne plăti păcatele și nici nu trebuie să facem multe fapte bune pentru a face ispășire pentru ceea ce am făcut în trecut; pur și simplu trebuie să-L luăm pe Cristos ca prima noastră haină – dreptatea noastră obiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pentru noi și ai devenit un Duh dătător de viață, care să vină în duhul nostru și să ne regenerezi cu viața Ta pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu. Amin, Doamne, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Recunoaștem că nu suntem drepți și că nu putem face nimic pentru a ne justifica în fața lui Dumnezeu, așa că venim la Tine și Te luăm ca prima noastră haină, dreptatea noastră obiectivă. Amin, Doamne Isuse, credem că Tu ai fost tratat prin moarte și înviere pentru a deveni dreptatea bisericii pentru a îndeplini cerința dreaptă a lui Dumnezeu pentru ca biserica să fie îndreptățită înaintea lui Dumnezeu! Aleluia, prin credința în Isus Cristos, suntem îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu face din Cristos dreptatea noastră! Slavă Domnului, prin pocăință și credință în Cristos suntem acoperiți cu Cristos, cea mai bună haină, dreptatea obiectivă care ne îndreptățește înaintea lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

A doua haină este dreptățile noastre subiective pentru biruința noastră – „haine cusute la gherghef” (Psalmul 45:14)

Pe lângă prima haină, împărăteasa din Psalmul 45 poartă o a doua haină, care este îmbrăcăminte brodată (v. 14) – o haină cusută la gherghef. Pe de o parte, există prima haină țesută cu aur, un tip reprezentativ al lui Cristos ca dreptate obiectivă. Pe de altă parte, există a doua haină – îmbrăcămintea brodată, un tip reprezentativ al lui Cristos ca dreptate subiectivă, chiar dreptățile noastre subiective.

În timp ce prima haină ne face acceptabili lui Dumnezeu și ne îndreptățește înaintea Lui, a doua haină este pentru biruința noastră și pentru ca noi să ne potrivim cu Cristos pentru nunta noastră. Îmbrăcămintea brodată, al doilea strat al îmbrăcămintei noastre, înseamnă că biserica va fi condusă la Cristos la căsătoria lor, îmbrăcată cu dreptățile sfinților, pentru a îndeplini cerința lui Cristos pentru căsătoria lor (Apoc. 19:8; Matei 22: 11-12). Dreptățile subiective nu sunt pentru mântuirea noastră, ci pentru ca noi să îndeplinim cerințele lui Cristos biruitor și biruitor ca Mire al nostru.

În Apocalipsa 19:8 vedem că mireasei i-a fost dată să fie îmbrăcată în in subţire, pentru că inul subţire este dreptatea sfinţilor; aceasta este a doua haină. Inul subţire nu ni se dă o dată pentru totdeauna; mai degrabă, este ceva care este brodat de-a lungul vieții noastre creștine prin lucrarea Duhului Sfânt. Cel care brodează este Duhul Sfânt și El brodează cusătură cu cusătură această a doua haină în noi, chiar și în viața noastră de zi cu zi, pentru ca noi să avem o haină de nuntă pentru a ne împărtăși la sărbătoarea nunții și a deveni parte din mireasa lui Cristos. Amin!

Dreptățile sfinților se referă la Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, Cristosul care este trăit din noi zi de zi pentru a deveni dreptățile noastre subiective în viața noastră de zi cu zi. În timp ce dreptatea obiectivă ne face în stare să îndeplinim cerința Dumnezeului drept, dreptățile subiective ale credincioșilor biruitori sunt subiective (Filipeni 3:9) și le permit să îndeplinească cerința Cristosului biruitor.

Pe de o parte, toți credincioșii în Cristos au o haină care este țesută cu aur, pentru că au natura divină a lui Dumnezeu și sunt îndreptățiți înaintea Lui, luându-L pe Cristos ca dreptatea lor obiectivă. Pe de altă parte, trebuie să cooperăm zilnic cu Domnul pentru a-L avea ca dreptățile noastre subiective să fie introduse în noi și introduse din noi pentru a fi trăite din noi. Duhul face o lucrare de transformare în noi pentru a ne broda a doua haină și trebuie să cooperăm cu El.

Trebuie să cooperăm cu Domnul să avem haina noastră de nuntă văzută în Mat. 22:11-12, dreptățile subiective care ne califică să intrăm în sărbătoarea de nuntă la a doua venire a Domnului. Această a doua haină ne va califica să-L vedem pe Cristos la scaunul Său de judecată. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul zi de zi pentru a ne deschide spre El, a-L savura pe El și a învăța să-L trăim astfel încât El să poată fi introdus în noi și exprimat prin noi ca dreptăți subiective, a doua noastră haină.

Fie ca noi să vedem că suntem sub acul Duhului Sfânt, transformarea Duhului Sfânt, pentru ca noi să avem a doua haină care ne califică să intrăm la sărbătoarea nunții. Vrem să fim credincioșii care biruiesc, împărăteasa corporativă a lui Cristos care Îl ia ca reședință împărătească pentru ca noi să fim găsiți în Cristos și pentru ca El să devină dreptățile noastre subiective. Îmbracamintea brodată este Cristosul subiectiv introdus in caracterul nostru, brodat in ființa noastra, pentru a fi dreptatea noastra trăită.

Economia lui Dumnezeu este să-L distribuie zilnic pe Cristos în ființa noastră, astfel încât El să devină totul pentru noi. De asemenea, în economia Sa, Dumnezeu lucrează ca Duh pentru a-L broda pe Cristos cusătură cu cusătură pentru a fi haina noastră de nuntă. Nu numai că suntem regenerați; zi de zi, experimentăm și lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt în viața noastră de căsătorie, în viața noastră personală și în viața noastră de biserică. Duhul lucrează în fiecare zi pentru a-L broda pe Cristos în noi cusătură cu cusătură, astfel încât El să fie dreptățile noastre subiective, haina noastră de nuntă.

Dacă nu avem această haină de nuntă, nu suntem calificați să intrăm în sărbătoarea de nuntă. Fie ca noi să plătim prețul pentru a trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă, astfel încât să putem fi îmbrăcați cu Cristos ca conduită aprobată de Dumnezeu (Apoc. 3:18). Să nu credem că am ajuns sau că este suficient de bine să-L avem pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, ci să continuăm să cooperăm cu El pentru ca Cristos să fie dreptatea noastră subiectivă.

Trebuie să acordăm atenție trăirii și lucrării noastre pe pământ, pentru că acestea vor decide dacă primim răsplata la întoarcerea Domnului. Ar trebui să cooperăm cu lucrarea Duhului Sfânt de a-L broda pe Cristos în ființa noastră, pentru ca El să fie trăit din noi, astfel încât să avem a doua haină, dreptățile subiective ale sfinților, pentru participarea noastră la sărbătoarea nunții!

Doamne Isuse, vrem să devenim mireasa Ta care Ți se potrivește pentru nunta noastră. Amin, Doamne, fă-ne credincioșii Tăi biruitori, împărăteasa Ta corporativă care Îl ia pe Cristos ca reședință împărătească pentru ca ea să fie găsită în Cristos și pentru ca El să devină dreptatea ei subiectivă. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să cooperăm cu lucrarea Duhului Sfânt de brodare a celei de-a doua haine din noi. Îți oferim viața noastră de zi cu zi. Salvează-ne de a trăi într-un mod pierdut, fără să ne pese de vorbirea interioară a Duhului din noi. Fie ca dreptățile subiective să fie introduse în noi pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim un singur duh cu Domnul. Amin, Doamne, vrem să plătim prețul pentru a trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă, astfel încât să putem fi îmbrăcați cu Cristos ca conduită aprobată de Dumnezeu. Ține-ne deschiși la munca interioară a Duhului, zi de zi, pentru a-L broda pe Cristos în noi ochi cu ochi pentru a fi haina noastră de nuntă. Amin, Doamne Isuse, fie ca Cristos să fie țesut subiectiv în caracterul nostru și brodat în ființa noastră pentru a fi dreptatea noastră trăită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Cooperate with God to have the Second Garment, Christ as our Subjective Righteousnesses, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

20/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul și apariția Lui, fiind iubitori de Dumnezeu în epoca de astăzi a declinului bisericii; apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire. Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână a înviorării noastre de dimineață pe această temă, iar subiectul este: Să primim răsplata împărăției lui Cristos ca fiind coroana dreptății. În aceste săptămâni ne-am concentrat pe 2 Tim. 4:7-8, care prezintă mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale. El a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a terminat alergarea, și-a păstrat credința; de acum înainte îi este asigurată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea și nu numai pe el, ci pe toți cei care au iubit apariția Lui. Ce mărturie bună avea el de la o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu!

Pavel nu s-a lăudat cu câte biserici a întemeiat, cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu, câți oameni a fost mântuit și cu ce mare lucrare a făcut pe pământ, chiar și din închisoare. Mai degrabă, a mărturisit pur și simplu că a luptat lupta cea bună a credinței, a alergat cursa creștină și a terminat alergarea și a păstrat credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Acum avea asigurarea, la sfârșitul vieții sale, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății, o cunună neputrezită.

El era sigur că Domnul îi va răsplăti nu numai pe el, ci și pe cei care iubesc apariția Domnului. Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Lui astăzi! Pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului pentru a fi mireasa Sa, astfel încât El să ne poată lua când El vine în secret, vrem să iubim apariția Domnului astăzi, pentru ca El să ne răsplătească la venirea Sa. Vrem să iubim apariția Domnului și să nu iubim epoca prezentă.

Ne pregătim pentru venirea Sa, de asemenea, crescând în viață până la maturitate, dând atenție cuvintelor profeției ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când dimineața vine și până când steaua dimineții răsare în inima noastră. Ne pregătim pentru venirea Domnului trăind o viață înviată și având o osteneală de păstorire. Amin, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa astăzi. Vrem să putem depune mărturie așa cum a făcut Pavel, că am luptat lupta cea bună, că am terminat alergarea și am păstrat credința.

Nu trebuie să așteptăm până când vom îmbătrâni pentru a face acest lucru; astăzi putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui. Fie ca Domnul să ne impresioneze cu lucrurile de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să le experimentăm, astfel încât să putem primi răsplata Domnului când El se întoarce, astfel încât să putem primi coroana dreptății la venirea Sa.

Să iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi la venirea Sa, trebuie să iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:7-8). Apariția Domnului este apariția și manifestarea Sa față de noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire (Fapte 26:16; Rom. 8:19; 1 Tes. 5:23; 2 Tes. 1:10). Pentru ca noi să iubim apariția Domnului, trebuie să rămânem pe calea îngustă să fim vigilenți în slujire pentru a fi constituiți ca mireasa lui Cristos (Ioan 14:21, 23; Matei 7:13-14; 24:3, 45-51; 25:9, 13, 21).

Trebuie nu numai să avem cuvintele Domnului, ci și să le păstrăm, pentru că aceasta este ceea ce înseamnă să-L iubim pe Domnul; când Îl iubim pe Domnul și Cuvântul Său, vom fi iubiți de Tatăl, Domnul ne va iubi și ni Se va arăta. Pentru ca noi să avem apariția Domnului, trebuie să-L iubim pe Domnul; a iubi apariția Domnului și a-L iubi pe Domnul Însuși sunt inseparabile (1 Cor. 2:9; 2 Tim. 4:8; Ioan 14:21). Când venim la Domnul în cuvântul Său, vom fi infuzați cu prețiozitatea Sa și pur și simplu Îl vom iubi; vom dori să avem apariția Lui cu noi tot timpul.

Când iubim apariția Domnului, vom intra pe poarta îngustă și vom merge pe calea strâmtă, căci această poartă cu această cale duce la viață și vrem să fim cei care o găsim. Când iubim apariția Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Sa, vom fi sclavii prudenti și credincioși pe care stăpânul i-a pus peste casa lui pentru a le da mâncare la timpul potrivit. Nu ne vom gândi în inima noastră că, din moment ce stăpânul întârzie, putem să-i maltratăm pe alții și să risipim bunurile stăpânului nostru; mai degrabă, Îl vom sluji cu credincioșie. Mai mult, vom fi ca fecioarele prudente care așteaptă cu nerăbdare ospățul nunții și pregătesc nu numai ulei în candela lor, ci chiar mai mult, ulei în vasul lor.

Pavel a iubit apariția Domnului și a luat-o ca pe un avertisment, o încurajare, un stimulent și un țel pentru viața sa creștină. În viața și lucrarea noastră creștină, trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel. Apariția Domnului va fi pentru judecată, când El Se va întoarce; El ne va răsplăti pe fiecare dintre noi (Matei 16:27; Apoc. 22:12). Împărăția Domnului va fi pentru domnia Sa împreună cu biruitorii Săi (Apoc. 20:4, 6).

Trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel pentru noi și trebuie să ne îndeplinim cu credință slujba Cuvântului. Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui, luând întoarcerea Lui ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Fie ca să savurăm apariția Domnului astăzi și să așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Sa. Fie ca noi să iubim apariția Domnului și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie. Dacă vrem să primim coroana dreptății ca răsplată de la Domnul la momentul venirii Sale, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului.

A iubi apariția Domnului înseamnă că Îl iubim și, de asemenea, Îl iubim pe El care ni se arată chiar acum. Un lucru este să spunem că Îl iubim pe Domnul și altceva este să spunem că iubim apariția Lui. A iubi apariția Domnului înseamnă că trebuie să-L vedem, trebuie să-I vedem apariția și trebuie să-L atingem, să Îl savurăm pe prezența Sa intimă și de întreaga Sa ființă. De multe ori, însă, putem spune Domnului că nu vrem ca El să vină încă, pentru că încă vrem să iubim cutare sau cutare lucru în lume. Poate dorim să iubim cutare aspect al lumii și să petrecem ceva timp în acea parte a acestui sistem-lume. O, Doamne!

Se poate că vrem să gustăm vinul acestei lumi pentru o vreme și este posibil să avem în interior sentimentul că nu vrem ca Domnul să Se întoarcă curând, ci să amânăm întoarcerea Lui. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să-L iubim pe Domnul nu numai cu gura și cu cuvintele noastre, ci inimile noastre sunt departe de noi. Fie ca să nu fim cei cărora le este frică de revenirea Domnului, gândindu-ne că avem atât de multe lucruri de care să ne bucurăm și atâtea de făcut în această lume înainte de a se întoarce El. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fervenți în dragostea noastră pentru Domnul și să iubim apariția Domnului. Mai ales că El strălucește asupra noastră în atâtea lucruri din lume pe care le iubim și pe care le petrecem timp, trebuie să ne dăruim Lui pentru a-L iubi mai mult și a-L savura mai mult pe El, chiar și a fi în cuvântul Său pentru a avea apariția Sa proaspătă. Putem chiar să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, aratăni-Te astăzi. Fă-ne să Te iubim mai mult decât orice altceva. Vrem să luăm apariția Ta ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Salvează-ne de la a iubi alte lucruri din această lume mai mult decât pe Tine. Doamne, vrem să Te atingem în mod intim. Vrem să savurăm prezența Ta intimă. Te iubim nu numai cu gura și cu cuvintele noastre; inima noastră este pentru Tine și iubim apariția Ta! Nu vrem să gustăm din vinul acestei lumi, căci nimic din lumea asta nu ne satisface! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta. Vrem să ne apar astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a citi, ci și pentru a ține cuvântul Tău, pentru ca noi să avem vizitarea Ta proaspătă, apariția Ta proaspătă. Doamne Isuse, prezența și proaspăta Ta apariție sunt totul pentru noi. Vrem să trăim în lumina prezenței Tale astăzi. Amin Doamne, vrem să fim cei care iubim apariția Ta și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie!

Să fim iubitori de Dumnezeu astăzi pentru a avea o zi de glorie în biruința bisericii și să nu fim iubitori de sine sau de bani

Apostolul Pavel a scris că în ultimele zile vor veni vremuri grele (2 Tim. 3:1). Pentru cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc apariția Domnului, zilele din urmă vor fi vremuri grele, chiar vremuri primejdioase. Toți cei care doresc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi persecutați (v. 12). Dacă suntem cei care căutăm dreptatea, credința, iubirea și pacea și dacă suntem cei care chemăm numele Domnului dintr-o inimă curată, zilele din urmă vor fi o perioadă dificilă, grea și primejdioasă.

Dar trebuie să stăm împreună cu sfinții în Cuvântul lui Dumnezeu și să continuăm să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. Trebuie să ne dăm seama că, în zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, jignitori, neascultători de părinți, nerecunoscători și nesfinți (v. 2). Această condiție rea nu înfățișează starea rea a oamenilor din afara bisericii, necreștinii; aceasta este o imagine a situației corupte din creștinismul degradat, menționată în 2:20 ca fiind casa mare. Oh, Doamne.

Pavel a scris într-un mod profetic despre ultimele vremuri pentru a ne avertiza și, de asemenea, pentru a ne încuraja să nu fi iubitori de sine sau iubitori de bani, ci iubitori de Dumnezeu. Mulți au astăzi o formă exterioară a evlaviei, dar nu realitatea ei în interior (3:5). Situația în creștinismul degradat de astăzi este că atât de mulți dintre ei sunt iubitori de sine și nu sunt iubitori de Dumnezeu, pentru că ei se iubesc pe ei înșiși și doresc să audă un anumit tip de învățătură care îi zidește pe ei înșiși. În plus, mulți sunt iubitori de bani și iubitori de plăceri. O, Doamne!

Fie ca noi să fim cei care sunt iubitori de Dumnezeu. Orice iubește cineva, toată inima lui, chiar și întreaga sa ființă, este fixată pe acel lucru și ocupată și stăpânită de el; să vedem cât de crucial este acest lucru. Dacă iubim ceva în această lume, ne vom pune inima asupra lui și vom petrece timp în acel lucru; asta ne va face să fim un iubitor de acel lucru. De multe ori îi spunem Domnului că Îl iubim, iar acest lucru este bun, căci cu cât îi spunem Domnului că Îl iubim, cu atât mai bine. Dar trebuie să recunoaștem că uneori dragostea noastră pentru El este destul de superficială; nu Îl iubim cu o sută la sută din inima noastră, ci nouăzeci la sută sau chiar cincizeci la sută.

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne fixăm întreaga ființă asupra Sa, concentrându-ne pe El și iubind nimic altceva în afară de El. Nu ar trebui să fim creștini doar în forma exterioară, totuși să negam puterea evlaviei Sale în noi. Noi nu ar trebui să fim aceia care doar Îl slujesc pe Dumnezeu și I se închinăm într-un mod exterior, negând totuși puterea evlaviei care este viața Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul pe zi ce trece, din ce în ce mai mult. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului astăzi.

În 1 și 2 Timotei și Tit sunt menționate șapte feluri de iubitori: iubitori de sine, iubitori de bani (2 Tim. 3:2; 1 Tim. 6:10), iubitorii de plăceri, iubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:4), iubitorii de bine (Tit 1:8), iubitorii de soți și iubitorii de copii (2:4). De asemenea, sunt menționate două feluri de neiubitori: neiubitorii de bine și neiubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:3-4).

Faptul dacă astăzi în viața bisericii avem o zi de glorie în victoria bisericii sau avem zile grele de declin al bisericii, depinde de ce fel de iubitori suntem. Dacă Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, ne vom bucura de zile de glorie în viața bisericii, dar dacă ne pierdem prima dragoste pentru Domnul, vor fi zile grele de declin al bisericii. Istoria ne spune că rădăcina declinului bisericii a fost pierderea primei ei iubiri pentru Domnul. Chiar și unul dintre conlucrătorii lui Pavel, Dima, l-a părăsit pentru că a iubit epoca prezentă mai mult decât pe Domnul. O, Doamne!

S-ar putea să trăim în această lume, nu să trăim o viață păcătoasă, dar s-ar putea să fim căldicei în viața bisericii (Apoc. 2:4; Matei 24:12); s-ar putea să nu ne pese cu adevărat de Domnul și de interesul Său. Fie ca noi să învățăm să ne fixăm inima pe Domnul și pe Cuvântul Său astăzi, iubindu-L și având apariția Sa zi de zi, astfel încât să fim iubitori de Dumnezeu, nu iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Fie ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim Ție să Te iubim și să iubim apariția Ta. Salvează-ne de la aluneca în declinul bisericii, fiind iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăceri. O, Doamne Isuse! Salvează-ne de la a avea doar o formă exterioară de evlavie, dar negându-i puterea interioară. Vrem să Te iubim mai mult. Arată-ne prețiozitatea Ta. Aratăni-Te în cuvântul Tău. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să rămânem pe temelia fermă a lui Dumnezeu și să urmărim dreptatea, credința, iubirea și pacea împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! Ține-ne în picioare în cuvântul Tău și iubind apariția Ta astăzi, în aceste ultime zile înainte de întoarcerea Ta. Doamne, vrem să Te iubim din toată inima. Nu vrem să ne complacem în a iubi sinele, plăcerile sau banii; vrem doar să Te iubim pe Tine! Amin, Doamne, ne fixăm toată ființa asupra Ta. Vrem să trăim multe zile de glorie în victoria bisericii, iubindu-L pe Domnul și iubind apariția Domnului! Amin, Doamne, vrem să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu!