Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Stăm în victoria lui Cristos și ne supunem domniei lui Dumnezeu: biserica aduce împărăția

15/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este predicată pentru a produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu; biserica a fost adusă în ființă pentru a aduce împărăția și, de asemenea, pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată obține o împărăție pe pământ și să-l trateze pe dușmanul Său. Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este atât domeniul vieții divine unde sămânța împărăției crește și se dezvoltă într-o recoltă, cât și domeniul în care Dumnezeu să domnească și să-Și manifeste autoritatea. Noi, credincioșii în Cristos, suntem astăzi sub distribuirea Trinității Divine și trebuie să trăim o viață a împărăției în biserică.

Facem acest lucru crescând și dezvoltându-ne în viața divină până când ajungem la maturitate (2 Corinteni 13:14; Romani 14:17; 2 Petru 1:5-11). Noi, credincioșii în Cristos, suntem ființe umane ca restul celor din jurul nostru, cu diferența că Cristos, ca sămânță a împărăției, a fost semănat în noi.

Așa cum a descris Domnul în Marcu 4:26-29, El, ca Semănător, a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în pământul inimii noastre. Sămânța vieții divine (1 Ioan 3:9; 1 Petru 1:23) a fost semănată în noi și crește în noi.

Acest lucru arată că împărăția lui Dumnezeu este ceva ce ține de viață, adică viața lui Dumnezeu semănată în noi pentru a încolți, a crește, a rodi, a se maturiza și a produce o recoltă în noi.

Dacă ne ocupăm de pământul inimii noastre astfel încât inima noastră să fie pământul bun pentru ca sămânța să crească, Cristos va crește în noi și împărăția lui Dumnezeu se va răspândi în noi, se va dezvolta în noi și va ajunge la maturitate pentru a rodi în noi.

O inimă bună lucrează împreună cu sămânța vieții divine semănată în ea pentru a crește și a rodi spontan pentru exprimarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să avem o astfel de inimă astăzi, astfel încât Domnul, ca sămânța vieții, să crească în noi, să se dezvolte în noi, să aducă rod în noi, să se maturizeze în noi și să producă o recoltă în noi, recoltă care este împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Domnul crește în noi, există o dezvoltare a vieții divine care se întâmplă în ființa noastră, așa cum se vede în 2 Petru 1:5-11. Adăugăm la credința noastră, virtute și la virtutea noastră, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și, în cele din urmă, dragoste. Acestea sunt lucrurile pe care ar trebui să le urmărim.

Pe măsură ce-I permitem Domnului să crească în noi, vom fi sub stăpânirea împărăției și Îl vom urmări pe Domnul și ne vom exersa duhul pentru a permite vieții divine să se dezvolte în noi de la credință la dragoste, prin toate etapele virtuții, cunoașterii, stăpânirii de sine, răbdării, evlaviei și dragostei frățești.

Dacă practicăm aceste lucruri, dacă suntem sârguincioși să le practicăm și să creștem în viață, nu vom fi orbi, ci, dimpotrivă, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi, în viața de biserică, ca împărăție a lui Dumnezeu, să fim cei care rămân sub distribuirea divină și permit împărăției lui Dumnezeu să-și exercite stăpânirea asupra noastră, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să crească în noi spre maturitate și să aducă o recoltă pentru manifestarea viitoare a împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Biserica aduce împărăția lui Dumnezeu: stăm în victoria lui Cristos și aducem voia cerului pe pământ pentru a o îndeplini

Împărăția lui Dumnezeu este predicată ca evanghelie, rezultatul fiind producerea bisericii. Biserica este împărăția lui Dumnezeu astăzi și trebuie să trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

De asemenea, așa cum se vede în multe versete din Noul Testament, biserica aduce împărăția lui Dumnezeu (Matei 6:10; 12:22-29; Apocalipsa 11:15; 12:10).

Pe de o parte, împărăția este domeniul vieții divine pentru a aduce la viață biserica, iar biserica este constituită din realitatea împărăției. Pe de altă parte, biserica are responsabilitatea de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Asta ne-a spus Domnul să ne rugăm în Matei 6:10, ca să vină împărăția Sa și să se facă voia Sa, așa cum se face în cer, așa și pe pământ.

Venirea împărăției lui Dumnezeu nu este ceva automat; are legătură cu biserica de astăzi, căci biserica trebuie să coopereze pentru ca împărăția să vină. Trebuie să trăim în realitatea împărăției și să cooperăm cu Domnul pentru a aduce împărăția Sa.

Bisericile există pe pământ nu doar pentru a mântui păcătoșii sau pur și simplu pentru a face o lucrare de a-i învăța pe oameni Biblia, ci, mai mult decât atât, biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Biserica a fost adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția (Matei 16:18-19; 18:17-18; Apocalipsa 1:6, 9; 11:15). Responsabilitatea bisericii de astăzi este să susțină victoria lui Cristos pentru a perpetua victoria Sa și a aduce împărăția lui Dumnezeu (12:10-11; 11:15).

Încă din vremea când Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, în perioada dintre Gen. 1:1 și Gen. 1:2, ochii lui Dumnezeu au fost îndreptați asupra împărăției; El trebuia să aibă o împărăție pentru a fi exprimat și reprezentat, astfel încât dușmanul Său să fie tratat.

Dumnezeu l-a creat pe om având în vedere acest lucru; de aceea i-a dat omului stăpânire pentru a supune pământul (Gen. 1:26). Deși omul a căzut, Dumnezeu Însuși a venit în persoana lui Isus Cristos pentru a fi împlinirea împărăției lui Dumnezeu.

Aici era acest Om, Isus Cristos, ca Semănător și sămânță a împărăției; El a venit predicând Evanghelia, a scos demoni, a vindecat bolnavii și a învățat adevărul pentru a putea aduce împărăția lui Dumnezeu.

Prin credința în Cristos, am devenit cetățeni împreună cu sfinții împărăției lui Dumnezeu și împreună suntem biserica; biserica este constituită din toți credincioșii regenerați în Cristos care au viața divină pentru a fi împărăția lui Dumnezeu.

Biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Este nevoie de aducerea manifestării împărăției, iar numai biserica poate face acest lucru.

Biserica are împărăția ca realitate, iar biserica stă în victoria lui Cristos, declară victoria Lui și aduce împărăția. Responsabilitatea bisericii este de a perpetua victoria lui Cristos și de a aduce împărăția.

Cristos a adus împărăția lui Dumnezeu, trăind în împărăție și fiind împărăția cât timp a fost pe pământ. El l-a învins pe Satan în pustie, pe cruce și în toate; L-a învins pe deplin pe Satan și a triumfat asupra lui. Pe cruce, Cristos a adus la naștere omul nou, iar în învierea Sa, Trupul lui Cristos a fost produs.

Acum El este Capul victorios, iar noi suntem membrele Lui, una cu El. Responsabilitatea noastră ca biserică este să menținem victoria lui Cristos, să o perpetuăm și să ducem la bun sfârșit înfrângerea lui Satan pentru a-l distruge.

Lucrarea bisericii pe pământ este de a aduce împărăția lui Dumnezeu; toată lucrarea bisericii este guvernată de principiul împărăției lui Dumnezeu. Dacă avem acest lucru în vedere atunci când îndeplinim lucrarea Domnului, când slujim în biserică și când ne trăim viața creștină, vom fi una cu Domnul pentru aducerea împărăției Sale pe pământ.

Nu suntem aici doar pentru a face lucrarea de salvare a sufletelor sau de a ne păstori unii pe alții pentru a-L savura pe Domnul în cadrul bisericii; suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția. Domnul tânjește și așteaptă venirea deplină a împărăției; El a așteptat venirea împărăției în ultimii șase mii de ani.

Slavă Domnului că El are o recâștigare pe pământ astăzi, în care suntem aduși înapoi la intenția inițială a lui Dumnezeu și la grija Lui pentru dorința inimii Sale. Nu suntem aici doar pentru a salva suflete și a le zidi într-o entitate numită biserică; suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Suntem aici pentru a aduce voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ.

Biserica este responsabilă pentru aducerea voii cerurilor pe pământ și pentru îndeplinirea ei pe pământ (Matei 6:10; 7:21; 12:50).

Rugăciunea noastră ar trebui să fie ca voia Domnului să se facă pe pământ și împărăția Sa să vină pe pământ. Scopul vieții noastre creștine și al vieții de biserică ar trebui să fie aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fie ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă, precum în cer, și pe pământ! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pe pământ pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Fie ca biserica să fie adusă în ființă cu scopul de a aduce împărăția! Amin, vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta! Stăm în victoria Ta, Doamne Isuse, și proclamăm victoria Ta! Aleluia, Isus Cristos a venit ca Împărat al împărăției cerești și l-a învins pe deplin și chiar l-a distrus pe diavol pe cruce! Slavă Domnului, El l-a biruit pe diavol, l-a făcut de rușine și l-a învins pe deplin la Calvar! Amin, Doamne, perpetuăm victoria Ta și aducem împărăția Ta! Fie ca să vedem că toată viața noastră creștină și slujirea adusă Domnului au scopul de a aduce împărăția lui Dumnezeu! Amin, biserica aduce împărăția pe pământ! Facă-se voia Ta astăzi pe pământ. Fie ca voia Ta să se împlinească pe pământ printre oameni. Amin, Doamne, suntem una cu Tine pe pământ pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe deplin în manifestarea ei!

Biserica este sub conducerea cerului și continuă lucrarea victorioasă pe care Cristos a înfăptuit-o împotriva lui Satan

Cât de mult Îi mulțumim și Îi aducem laude Domnului pentru că ne-a adus în viața de biserică, în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde Îl putem savura pe Domnul, ne putem împărtăși cu sfinții din bogățiile Sale și putem fi zidiți împreună cu alții în dragoste!

Cât de bine este să fim aici, învățând să slujim în unitate, rugându-ne împreună și stând una cu Domnul și cu sfinții pentru mărturia Lui pe pământ! Suntem plini de mulțumire Domnului pentru aceasta.

În același timp, însă, ne dăm seama că, în calitate de biserică, suntem aici pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Biserica, care ia ființă sub conducerea cerului, este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu (Matei 16:18-19; Efeseni 6:10-18).

Biserica, prin supunerea ei față de conducerea cerească, îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu. Noi, credincioșii în Cristos, ne confruntăm cu inamicul în fiecare zi, probabil mai aprig astăzi ca niciodată.

Dacă ne uităm la vremea lui Ezra, el a ajutat la rezidirea templului și nu a existat prea multă opoziție față de acest lucru. Dar când Neemia s-a întors să rezidească cetatea, a existat multă opoziție și o luptă mare.

Inamicul ne poate lăsa să rezidim templul, casa lui Dumnezeu, dar nu vrea să vadă cetatea zidită. Dacă nu există o cetate în jurul templului, este ușor ca inamicul să intre; pe vremea lui Neemia, unii dintre dușmanii copiilor lui Israel aveau o cameră chiar în templu.

Dar când cetatea este zidită, când zidurile din jurul templului sunt zidite, inamicul nu are cum să intre și este ținut la distanță.

Astăzi, biserica trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu și să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Când suntem sub domnia cerului, supunându-ne lui Dumnezeu și conducerii Sale, noi, ca biserică, îl putem trata pe inamicul lui Dumnezeu.

Războiul spiritual este necesar. Vrăjmașul știe că sfârșitul său este aproape, așa că luptă împotriva bisericii ca Împărăție a lui Dumnezeu. El nu vrea să vadă un grup de oameni care sunt zidiți ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu, căci știe că, atunci când va veni împărăția, el va fi alungat.

Așadar, vrăjmașul ne amenință, ne ridiculizează, ne atacă, ni se opune și ne minimalizează, astfel încât lucrarea de zidire a bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu să înceteze. Dar trebuie să stăm în Domnul și alături de sfinți în Trup pentru a zidi biserica ca împărăție a lui Dumnezeu.

Pentru ca împărăția cerurilor să fie stabilită, este nevoie de luptă spirituală (Matei 12:22-29). Ca biserică, responsabilitatea noastră este să continuăm războiul pe care Cristos l-a dus pe pământ (Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8b; Coloseni 2:15; Psalmii 149:5-9).

Nu luptăm pentru a obține victoria; noi stăm în victoria lui Cristos și continuăm lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan. Victoria a fost câștigată. Stăm în victoria lui Cristos, una cu Cristosul victorios și ducem bătălia în Trup, una cu Capul nostru Victorios înălțat!

El este Capul nostru, iar noi suntem Trupul Său. Suntem continuarea, duplicarea și răspândirea Sa. Tot ceea ce a realizat și a atins Cristos este pentru ca noi să savurăm și să ne împărtășim.

Efeseni 1:20-23 ne arată că puterea care a operat în Cristos pentru a-L învia din morți, a-L înălța la ceruri și a-L întrona cu Dumnezeu, aceeași putere este înspre noi, cei care credem. Ce minunat!

Puterea învierii, puterea înălțării, puterea de a-L întrona mai presus de toate lucrurile și puterea de a supune toate lucrurile sub picioarele Sale, această putere împătrită este înspre biserica de astăzi, care este Trupul Său.

Fie ca noi să vedem realitatea spirituală a bisericii unite cu Cristosul victorios și să stăm în această victorie pentru a continua lucrarea victorioasă a lui Cristos împotriva lui Satan pe pământ astăzi!

Așa cum Cristos, Capul, a biruit, tot așa și noi, ca biserică, realizăm victoria Lui și stăm în victoria Lui. Nu ne uităm la eșecurile, greșelile și slăbiciunile noastre; Suntem așezați împreună cu Cristos în locurile cerești (Efeseni 2:6) și stăm în victoria Lui, ca să putem aduce împărăția lui Dumnezeu.

Îi putem spune Domnului cu credință:

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pe pământ astăzi pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Ne supunem Ție și ne așezăm sub stăpânirea cerului, ca să-l putem înfrunta pe deplin dușmanul lui Dumnezeu. Aleluia, noi, ca biserică, suntem una cu Capul înălțat la cer, Cristosul victorios, și stăm în victoria lui Cristos! Slavă Domnului, Cristos l-a învins pe diavol și l-a distrus pe cruce! Amin, Doamne, stăm în victoria Ta și continuăm războiul pe care L-ai dus pe pământ! Continuăm lucrarea victorioasă pe care Cristos a dus-o împotriva lui Satan! Slavă Domnului, puterea învierii, puterea înălțării, puterea de a-L întrona pe Cristos mai presus de toate lucrurile și puterea de a supune toate lucrurile sub picioarele Lui este acum înspre biserică! Amin, Capul Trupului a biruit și noi, ca Trup al Capului, stăm în victoria Sa! Amin, Doamne, vie împărăția Ta! Facă-se voia Ta! Suntem una cu Tine, ca biserică, pentru a aduce împărăția Ta pe pământ astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Stand in Christ’s Victory and Submit to God’s Rule: the Church Brings in the Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

13/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită; împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția cu rezultatul împărăției și al bisericii, iar astăzi trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Când unii creștini aud despre împărăția lui Dumnezeu, ei pot crede că împărăția este ceva care vine în viitor, căci Domnul ne-a spus să ne rugăm: Vie împărăția Ta. Ei pot crede că împărăția nu este aici – biserica este aici, dar împărăția va veni cândva în viitor.

Într-un fel, au dreptate, dar într-un alt sens, o astfel de înțelegere a împărăției lui Dumnezeu este incompletă și frustrează foarte mult experiența și savurarea noastră din Cristos.

Când Ioan Botezătorul a venit ca premergător al Domnului Isus, el a predicat Evanghelia spunându-le tuturor să se pocăiască și să fie botezați, căci împărăția lui Dumnezeu este aproape. Apoi, Domnul Isus, când a predicat Evanghelia și când Și-a trimis ucenicii să predice Evanghelia, a proclamat că toată lumea trebuie să se pocăiască, căci împărăția cerurilor s-a apropiat.

De fapt, împărăția nu este doar domnia lui Dumnezeu și domnia Lui, ci mai mult, împărăția este persoana minunată a lui Isus Cristos. El este Împăratul împărăției lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în inimile noastre.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit împărăția lui Dumnezeu în noi și acum suntem parte a împărăției lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este în noi. Cristos este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții și El locuiește în noi, trăiește în noi, se răspândește în noi și își face casa în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este astăzi în biserică, căci predicarea Evangheliei produce biserica. Când oamenii cred în Domnul Isus și se pocăiesc, își mărturisesc păcatele și sunt botezați, ei devin parte a bisericii.

Însă pe măsură ce trăim viața de biserică, trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Este ușor să ne întâlnim doar cu sfinții sau să participăm în mod regulat la întâlniri creștine, dar să nu fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim sub conducerea și autoritatea lui Dumnezeu, atât personal, cât și colectiv, pentru ca noi, ca biserică, să putem aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Pe de o parte, da, trebuie să ne rugăm ca împărăția să vină; pe de altă parte, cooperăm cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

Noul Testament prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, vedem împărăția lui Dumnezeu, cu Cristos ca Împărat ceresc venind să aducă împărăția lui Dumnezeu. Apoi, după ce este prezentată împărăția, este introdusă și biserica.

Predicarea Evangheliei împărăției produce credincioși în Cristos ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, iar acești credincioși sunt zidiți pentru a fi biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelii, Domnul Isus a menționat biserica doar de două ori, și ambele dăți sunt în contextul împărăției și legate de împărăție.

Când i-a revelat lui Petru că își va zidi biserica pe această piatră, Domnul a mai spus că i-a dat lui Petru cheile împărăției cerurilor ca să lege și să dezlege pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri (Matei 16:18-19).

Biserica și împărăția sunt strâns legate; merg împreună în cea mai strânsă legătură. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii. Ce este biserica și cum ia naștere biserica? Când Evanghelia este predicată și împărăția este primită de unii oameni, acolo se va zidi o biserică.

Când un grup de oameni acceptă guvernarea cerului și sunt regenerați prin viața divină, ei sunt biserica din acea localitate. Împărăția produce biserica, căci prezența împărăției lui Dumnezeu produce biserica.

Aceasta este jumătate din revelația Noului Testament; cealaltă jumătate este că biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață a noastră, chemând Numele Lui, nu L-am chemat doar pe Isus, ci, mai mult, am spus, Doamne Isuse, întronându-L în centrul ființei noastre.

Împărăția produce biserica, căci atunci când împărăția lui Dumnezeu este stabilită în centrul credincioșilor, biserica este acolo. Apoi, noi, ca biserică, suntem zidiți împreună pentru a fi împărăția lui Dumnezeu astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină (Matei 6:10).

Mai mult, atunci când noi, ca biserică, ne supunem domniei cerești, când suntem în supunere față de ceruri, vom fi una cu Domnul pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția.

Prezența dușmanului lui Dumnezeu împiedică îndeplinirea voii lui Dumnezeu pe pământ; biserica este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin! Dacă ne uităm în jur astăzi, tot ce vedem este răzvrătirea dușmanului, tacticile sale josnice de a-i epuiza pe sfinți și de a uzurpa întreaga omenire.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să fim sub domnia cerească astăzi și, împreună, ca biserică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a putea face ca dușmanul să sufere pierderi, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Când biserica a cedat împărăției dreptul de a domni și s-a supus stăpânirii sale, biserica aduce stăpânirea cerului pe pământ (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16). Este posibil, totuși, ca viața de biserică să fie lipsită de realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Putem trăi o viață creștină normală, făcându-ne propriile lucruri, căutându-L pe Domnul, întâlnindu-ne cu sfinții și fiind implicați în slujirea din viața de biserică, dar fără a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci nu ne putem supune domniei Domnului și nici nu-L întronăm în ființa noastră. O, Doamne!

Fie ca noi, ca biserică, să ne dăm seama că noi, ca biserică, suntem pentru aducerea împărăției prin intermediul autorității împărăției!

Scopul lui Dumnezeu în crearea omului în Gen. 1:26 ar trebui să fie împlinit de și prin biserică, căci biserica este aici pentru a-L exprima pe Cristos și a-L reprezenta pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu. Biserica este o entitate organică umplută cu viața lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Când biserica este zidită în viața lui Dumnezeu și sub domnia cerească, biserica Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl reprezintă cu autoritatea Sa. În cele din urmă, vedem Noul Ierusalim ca fiind împlinirea bisericii, miresa lui Cristos (Efeseni 5; Apocalipsa 21-22). Când apare Noul Ierusalim, vedem împărăția și biserica contopindu-se într-unul singur.

Noul Ierusalim combină în sine atât biserica, cât și împărăția, căci Noul Ierusalim exprimă gloria lui Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu de a-Și exercita stăpânirea asupra întregului univers.
Fie ca noi să ne dăm seama că împărăția produce biserica, biserica aduce împărăția, iar rezultatul final este împărăția și biserica.

Fie ca noi să-I acordăm Domnului terenul în ființa noastră pentru a-Și exercita autoritatea în noi și a aduce împărăția Sa în noi. Fie ca noi să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi, pentru ca Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea și, prin urmare, să-Și îndeplinească voia și să-Și arate gloria în biserică.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi. Te luăm ca viață a noastră, Doamne, și vrem să trăim prin Tine. Venim la Tine să Te mâncăm, să Te bem și să Te savurăm în duh, pentru ca să putem trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Amin, Doamne, chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, și Te întronăm în centrul ființei noastre. Îți dăm preeminența. Întemeiază-Ți tronul în inima noastră. Vrem să fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică. Fie ca noi să vedem că împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca Tu să câștigi biserica în calitate de un domeniu în care Tu poți domni și domni. Fie ca natura bisericii și condițiile împărăției să fie în noi și printre noi, astfel încât Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea! Amin, Doamne, fie ca biserica să Te exprime în chipul Tău glorios și, de asemenea, să-L reprezinte pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

După cum se vede în Matei 16:18-19, fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. Existența bisericii se referă la conducerea și domnia împărăției; zidirea bisericii este, de asemenea, legată de și depinde de realitatea împărăției lui Dumnezeu în noi și printre noi.

În ceea ce privește zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că a fi zidit nu înseamnă doar a ne întâlni și a petrece timp plăcut în prezența Domnului, împărtășind savurarea noastră din Cristos și a fi în coordonare în timp ce slujim împreună.

Zidirea bisericii înseamnă a zidi autoritatea lui Dumnezeu în om. Una este ca biserica să fie tabernaculul lui Dumnezeu și templul lui Dumnezeu, locul unde locuiește Dumnezeu, și alta este ca biserica să fie cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Pe vremea lui Ezra și Neemia, când poporul lui Israel s-a întors în țara sfântă, a zidit mai întâi templul, iar apoi cetatea a trebuit zidită ca protecție pentru templul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ.

Fără împărăția lui Dumnezeu ca domeniu în care este zidită biserica, biserica nu are protecție, iar dușmanul poate intra și o poate distruge. A zidi biserica înseamnă pentru noi să zidim templul lui Dumnezeu ca locul unde ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu spre satisfacția lui Dumnezeu.

De asemenea, a zidi biserica înseamnă a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate, căci fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

Pe de o parte, trebuie să ne bucurăm de bogățiile lui Cristos și să ne împărtășim din El în duh și trebuie să ne unim și să împărtășim cu alții despre Cristosul pe care L-am experimentat; aceasta este pentru a zidi biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu.

Dar trebuie să existe un alt aspect al bisericii, aspectul bisericii ca fiind cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu. Împărăția trebuie să fie realitatea bisericii, altfel biserica nu poate fi zidită.

La sfârșitul Bibliei, nu mai avem templul: există doar cetatea, cetatea sfântă a Noului Ierusalim. Unde este templul? Templul nu mai există, căci Dumnezeu și Mielul sunt templul (Apocalipsa 21:22). Uau!

Astăzi suntem atât de fericiți să fim în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu; aici avem prezența lui Dumnezeu și bogățiile lui Cristos sunt atât de reale pentru noi. În biserică, în calitate de casă a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu toți sfinții și înțelegem dimensiunile universal vaste ale lui Cristos împreună cu sfinții (Efeseni 3:16-22). Ce loc minunat!

Dar cum rămâne cu biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, adică realitatea împărăției lui Dumnezeu fiind în biserică – experimentăm noi acest lucru astăzi? Pentru ca biserica să fie zidită, avem nevoie nu doar de organizarea exterioară a lucrurilor, de aranjamente sau chiar doar de savurarea lui Cristos, deși toate acestea sunt necesare.

Calea de a zidi biserica este să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică. Dumnezeu are nevoie de o împărăție pe pământ, iar această împărăție este în viața de biserică. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii (Matei 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

Când are loc zidirea bisericii, vrăjmașul atacă cu toată puterea sa; atunci trebuie să folosim cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului.

Trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției prin negarea sinelui, pierderea vieții sufletești și luarea crucii pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită.

Fie ca împărăția cerurilor să-și afirme autoritatea asupra noastră, pentru ca noi să putem fi zidiți în biserică.

Doamne Isuse, fie ca împărăția să fie realitatea bisericii de astăzi, pentru ca biserica să poată fi zidită. Amin, Doamne, Te lăudăm că lucrezi la zidirea bisericii Tale astăzi! Îți mulțumim că ne-ai dat cheile împărăției cerurilor, ca să putem închide porțile Hadesului și să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în biserică! Facă-se voia Ta în și prin biserică! Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că biserica este adusă la viață prin autoritatea împărăției, iar biserica aduce împărăția. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi compania credincioșilor care permit împărăției cerurilor să-și afirme autoritatea asupra lor, astfel încât să putem fi zidiți în biserică! Vrem nu doar să Te savurăm ca viața noastră, ci și mai mult, să fim sub domnia cerească astăzi, pentru a putea trăi în realitatea împărăției așa cum trăim viața de biserică! Amin, Doamne, câștigă biserica nu doar în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și ca împărăție a lui Dumnezeu în experiența noastră de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom Produces the Church and the Church Brings in the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică de astăzi

12/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și, separat de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică; realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică.

Trebuie să vedem care este relația dintre împărăție și biserică. Când Domnul Isus a venit ca primul om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat în om, El a predicat evanghelia pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu. Apoi apostolii au continuat să predice același lucru, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca mulți să se pocăiască, să fie mântuiți și să intre în împărăția lui Dumnezeu.

Ce este atunci împărăția lui Dumnezeu și ce este biserica? Așa cum viața umană este viața împărăției, tot așa viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este domnia lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, domeniul în care Dumnezeu poate domni și domni peste toate.

Pe de altă parte, împărăția lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu, domeniul vieții divine, unde Dumnezeu își poate împărtăși liber viața în toți cetățenii împărăției Sale și își poate îndeplini scopul prin intermediul vieții Sale în ei. Aleluia!

Ce este atunci biserica și cum este legată biserica de împărăție? Predicarea evangheliei împărăției produce biserica. Când oamenii cred în evanghelie, ei primesc viața divină și devin parte a împărăției lui Dumnezeu. Biserica este rezultatul vieții lui Dumnezeu care intră în mulți credincioși pentru a deveni viața lor și pentru a-i face membri ai bisericii ca Trup al lui Cristos.

Evanghelia împărăției aduce viața divină, iar această viață divină are domeniul ei – împărăția lui Dumnezeu. Viața divină cu domeniul ei produce biserica. Însă biserica nu poate exista fără împărăție, căci împărăția este realitatea bisericii.

Vedem, prin urmare, că Evanghelia aduce viața divină, care produce biserica, iar realitatea bisericii este împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să elibereze predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, ca mărturie și pentru ca mulți să creadă, să primească viața lui Dumnezeu și să fie parte a împărăției lui Dumnezeu pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos!

Fie ca noi să fim cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu în realitate, astfel încât să putem fi biserica în realitate astăzi.

Fie ca noi să trăim nu doar în domeniul exterior al vieții de biserică, ci și mai mult, în domeniul interior al vieții divine, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca viața divină să crească în noi, să facă lucruri în noi și să fie exprimată prin noi. Când trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi, trăim în viața de biserică în realitate pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod colectiv.

Împărăția este realitatea bisericii: în afară de viața împărăției nu putem trăi viața de biserică

Trebuie să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii și, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică (vezi Matei 5:3; 16:18-19; Apocalipsa 1:4-6, 9).

În Matei 16:18-19 vedem că Tatăl i-a revelat lui Petru că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Domnul Isus i-a spus lui Petru că El va zidi biserica Sa pe această revelație a lui Cristos și porțile locuinței morților nu o vor birui.

Imediat după aceasta, Domnul a continuat spunând: „Îți voi da cheile împărăției cerurilor.” Pentru ca biserica să fie produsă și zidită, avem nevoie de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii.

Evanghelia predicată de Ioan Botezătorul ca premergător și de Domnul Isus ca Mântuitor a fost evanghelia împărăției, evanghelia care le spune oamenilor că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Aceasta este evanghelia care spune că Dumnezeu vrea să Se împartă pe Sine ca viață în om, pentru ca omul să devină parte a împărăției Sale, domeniul vieții divine (Matei 4:23).

Când se predică Evanghelia, împărăția lui Dumnezeu vine, căci mulți cred în Evanghelie și primesc viața divină. Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să lucreze, să conducă și să guverneze, astfel încât această viață divină să-și poată îndeplini scopul.

Această împărăție, având viața divină ca domeniu, produce biserica. Nu numai că împărăția produce și zidește biserica, dar, mai mult, biserica și împărăția sunt strâns legate, iar împărăția este realitatea bisericii.

Biserica autentică este împărăția cerurilor în această epocă, așa cum se vede în Romani 14:17. Nu putem spune că biserica este realitatea împărăției; acest lucru este greșit, căci împărăția este realitatea bisericii.

Ce este viața de biserică? Viața de biserică de astăzi trebuie să poarte caracteristica împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al vieții. Cu alte cuvinte, astăzi trebuie să trăim prin viața divină, să ne bucurăm de viața divină și să facem toate lucrurile în și prin viața divină în viața de biserică de astăzi.

În creștinism, lucrurile sunt foarte confuze; nu au nicio idee ce este biserica. Ei înființează o entitate și o numesc biserică, iar unii sunt foarte zeloși să facă o lucrare pentru Dumnezeu, așa că închiriază o clădire, adună niște oameni și o numesc biserică, cu un nume pe ea.

Dar Biblia ne spune ceva cu totul diferit cu privire la biserică și trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu legată de împărăția ca fiind realitatea bisericii. Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la ce este biserica și ce este împărăția.

Nu ne adunăm doar pentru a-L savura pe Domnul, a cânta, a ne ruga, a împărtăși cuvântul, a lua masa Domnului, a ne aminti de Domnul și a ne ruga împreună cu sfinții. Mai degrabă, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții în viața de biserică, trebuie să fim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca un domeniu al vieții, astfel încât să putem fi în biserică în realitate. Unii sfinți se pot muta într-o anumită localitate și poate exista un număr considerabil de sfinți acolo, așa că s-ar putea gândi să înființeze biserica în acea localitate.

Simpla existență a numărului potrivit și a unei bune ordini în grup nu înseamnă că poți pur și simplu să înființezi biserica în acea localitate.

Care este cerința pentru a fi o biserică într-o anumită localitate, conform Bibliei? În primul rând, autoritatea Duhului Sfânt trebuie să fie acolo și, în al doilea rând, trebuie să fie văzut terenul localității.

În primul rând, trebuie să fim sub autoritatea Duhului Sfânt, luându-L pe Domnul ca unicul nostru Cap și Domn. În al doilea rând, trebuie să ne dăm seama că terenul bisericii este unitatea unică a Trupului lui Cristos și suntem în unitate cu toate bisericile locale de pe întreg pământul ca unicul Trup al lui Cristos.

Aceasta înseamnă să fii în împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii de astăzi. În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică. Fie ca noi să fim cei care trăiesc viața împărăției astăzi.

Fie ca nu doar să ne adunăm în mod regulat pentru a-L savura pe Domnul și să căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții, rămânând în slujba epocii și întorcându-ne la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, să fim în împărăția lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a putea fi biserica în realitate.

În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică, căci împărăția este realitatea bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în bisericâ în calitate de expresie colectivă a lui Dumnezeu astăzi. Aleluia, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și acum suntem în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine. Fie ca să ne dăm seama că împărăția produce și zidește biserica și fie ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Amin, Doamne, fă-ne să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii! Fie ca să nu trăim în domeniul natural sau prin zelul nostru natural pentru Dumnezeu, ci în și prin viața divină pentru a fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică! Vrem să ne exersăm duhul astăzi, Doamne, și să trăim în viața divină, prin viața divină și conform vieții divine. Fie ca viața divină să domnească și să domnească în ființa noastră. Fie ca Duhul Sfânt să aibă autoritate deplină în noi și printre noi. Suntem una cu Tine și una cu toți sfinții, chiar una cu toate bisericile locale de pe întreg pământul, pentru a trăi în viața de biserică astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii!

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică

Nu numai că împărăția este realitatea bisericii, ci, mai mult decât atât, realitatea împărăției cerurilor, așa cum se vede în Matei 5-7, este conținutul vieții de biserică! Fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Domnul Isus a dat constituția împărăției cerurilor în Matei 5-7, stabilind care sunt cerințele împărăției lui Dumnezeu care devin conținutul bisericii. Aceste cerințe nu trebuie îndeplinite de noi cu eforturile sau puterea noastră, ci prin viața divină din noi.

Când vedem că împărăția este realitatea bisericii, nu vom mai trăi prin omul nostru natural sau în carne, ci vom căuta să trăim în și prin viața divină în viața de biserică, astfel încât să putem fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Cele trei capitole din Matei 5-7 ne prezintă o imagine minunată a tuturor caracteristicilor împărăției lui Dumnezeu în ceea ce privește relația noastră, influența noastră asupra lumii și chiar aspectul vieții ascunse înaintea lui Dumnezeu.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc în viața de biserică astăzi, trebuie să purtăm caracteristicile acestei vieți ai împărăției, așa cum sunt prezentate în Matei 5-7. Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică. Dacă nu avem realitatea împărăției cerurilor în viața de biserică de astăzi, biserica este goală.

Vrem să avem viața de biserică adecvată astăzi. Vrem să fim cei care poartă caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descriși de Domnul Isus în Matei 5-7.

Nu vrem să mai trăim în omul nostru natural, prin fire sau prin sine; mai degrabă, îi permitem Domnului să ne atingă, să ne zdrobească și să răzbată în noi, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să nu trăim ceea ce suntem prin fire.

Întrucât viața împărăției rezultă în viața de biserică, pe măsură ce trăim împreună în viața împărăției, trăim spontan viața de biserică (Romani 14:17). În viața de biserică, primim tot felul de oameni, căci și Domnul îi primește.

Unii pot prefera cutare fel de mâncare în locul unui alt fel de mâncare, alții preferă să păstreze această zi mai presus de acea zi și venim împreună să practicăm viața de biserică. Împărăția lui Dumnezeu, ca realitate a bisericii, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Viața de biserică este împărăția de astăzi, iar viața de biserică nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Un credincios care nu trăiește în realitatea împărăției nu poate fi zidit în structura bisericii (Efeseni 2:22). Amin!

Trăim noi în realitatea împărăției astăzi? Permitem domniei împărăției să-și exercite influența asupra noastră? Când luăm decizii, când rostim ceva și când facem ceva, trăim în realitatea împărăției? Există un semn în noi și asupra noastră că suntem sub domnia împărăției?

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției pentru a putea fi zidiți în structura bisericii. Realitatea împărăției este de fapt Cristos Însuși ca viață a noastră. Trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață, esență și substanță a noastră, pentru a putea trăi o viață potrivită în viața de biserică și pentru a fi zidiți împreună cu alți credincioși pentru a aduce adevărata viață de biserică.

Când trăim în Cristos, cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, trăim în împărăția lui Dumnezeu și împreună devenim viața de biserică, o expresie glorioasă a lui Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige realitatea împărăției cerurilor printre noi în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să permitem conducerii împărăției să exercite o influență asupra noastră, astfel încât să putem trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică de astăzi.

Fie ca viața noastră de biserică să nu fie o cochilie goală, fără niciun conținut; fie ca viața de biserică să fie umplută de savurarea lui Cristos și de experimentarea lui Cristos de către toți sfinții!

Doamne Isuse, fie ca realitatea împărăției cerurilor să fie conținutul vieții de biserică de astăzi! Amin, Doamne, fără realitatea împărăției, biserica este goală. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura. O, Doamne, fie ca noi să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca domnia împărăției să-și exercite influența asupra noastră, în toate deciziile pe care le luăm astăzi. Fie ca noi să fim sub conducerea împărăției lui Dumnezeu în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi toți să trăim împreună în viața împărăției, astfel încât să trăim spontan viața de biserică astăzi! Câștigă-ți viața astăzi. Fie ca viața noastră să nu fie în omul natural sau în carne, ci în duhul unit, un singur duh cu Domnul! Aleluia, împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim zidiți în structura bisericii trăind în realitatea împărăției astăzi, împreună cu toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Reality of the Kingdom of the Heavens is the Content of the Church Life today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica

11/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu, iar această viață produce biserica; evanghelia aduce viața divină, care este împărăția, iar această viață divină cu domeniul ei produce biserica, unde trăim astăzi.

Aleluia pentru biserică și pentru împărăție! Săptămâna aceasta venim la subiectul Împărăția și biserica.

Vrem să ne deschidem Domnului ca El să strălucească asupra noastră, astfel încât să putem vedea nu numai diferența dintre împărăție și biserică, ci și cum sunt legate împărăția lui Dumnezeu și biserica.

Care este relația dintre împărăția lui Dumnezeu și biserică? O, Doamne, fie ca Tu să ai o cale să strălucești asupra noastră și să ne descoperi pentru a vedea ce este împărăția lui Dumnezeu, ce este biserica și care este relația dintre împărăție și biserică!

În creștinismul de astăzi, conceptul general este că împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt separate. Mulți cred că împărăția este ceva în viitor, în timp ce biserica este ceva astăzi.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, astfel încât El să ne lumineze și să ne călăuzească, în calitate de Duh al realității, în toată realitatea a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu, a ceea ce este biserica și care e relația dintre cele două.

Nu putem separa împărăția de biserică și biserica de împărăție. Aceste două aspecte sunt intim legate și nu pot exista una fără cealaltă. Împărăția lui Dumnezeu nu poate exista fără biserică și biserica nu poate exista fără împărăția lui Dumnezeu.

De fapt, dacă vrem să înțelegem și să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne dăm seama că împărăția de astăzi este biserica. împărăția nu este doar o epocă care va veni în viitor, după epoca harului.

Când Domnul Isus a venit și a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, El nu vorbea doar despre ceva din viitor. Există un aspect al împărăției care se va împlini în viitor, dar, în cea mai mare parte, în ceea ce ne privește pe noi, împărăția este chiar acum.

Împărăția lui Dumnezeu este aici; împărăția lui Dumnezeu este intim legată de biserică. De fapt, împărăția lui Dumnezeu este biserica de astăzi. Biserica nu poate exista fără împărăție, deoarece realitatea bisericii este împărăția.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune și a înlătura orice concepte pe care le-am putea avea cu privire la împărăția lui Dumnezeu și la biserică.

Fie ca noi să vedem clar că împărăția lui Dumnezeu este biserica de astăzi. Biserica nu poate exista fără împărăție, deoarece realitatea bisericii este împărăția. Împărăția este realitatea bisericii.

Poate că acesta este ceva nou pentru noi, ceva chiar străin nouă, dar pe măsură ce Domnul ne dezvăluie și El strălucește asupra cuvântului Său cu privire la acest lucru, vom vedea acest lucru mai clar.

Biserica este creșterea lui Cristos în viață, împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație

Biserica de astăzi este creșterea lui Cristos în viață. Împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație.

În Marcu 4:26-29, Domnul Isus ne-a spus parabola semănătorului, zicând că așa este împărăția lui Dumnezeu astăzi, ca atunci când un om aruncă sămânță pe pământ și această sămânță crește, încolțește și se înmulțește.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este creșterea lui Cristos în pământul inimii noastre. Cristos trebuie să crească și noi trebuie să ne micșorăm (Ioan 3:29-30). El nu trebuie să crească în Sine Însuși; El este mare, universal mare și este spațios în mod etern.

El este atât de mare încât umple întregul univers. El este totul și în toți și trebuie să crească în noi, în tine și în mine.

Creșterea Lui în viață în noi este biserica. Biserica astăzi este creșterea lui Cristos în viață. Când Domnul Isus crești în noi ca viață, când El crești în noi, noi devenim biserica. Creșterea lui Cristos în noi în viață este biserica.

Există un alt aspect al creșterii lui Cristos, care este creșterea Sa în administrație; aceasta este împărăția eternă a lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a vorbit întotdeauna despre aceste două aspecte: aspectul creșterii în viață și aspectul creșterii în administrația Sa. Ce este administrația? Administrația se referă la ceea ce Dumnezeu vrea să îndeplinească, planul Său, scopul Său; în acest scop, El are o administrație.

Când Cristos a venit pe pământ acum două mii de ani, El a trăit viața lui Dumnezeu pe pământ ca om și a exercitat, de asemenea, administrația lui Dumnezeu pentru a reprezenta voia lui Dumnezeu.

Această persoană individuală, Isus Cristos, L-a trăit și L-a exprimat pe Dumnezeu ca viață și a exercitat, de asemenea, autoritatea lui Dumnezeu pentru a-Și îndeplini administrația.

Apoi El a mers la cruce pentru a muri și, pe cruce, a creat omul nou și a fost lărgit și extins pentru a deveni Trupul lui Cristos. Astăzi, biserica există pe pământ ca creștere a lui Cristos în viața Sa.

Când credem în Domnul Isus, primim viața Lui și devenim creșterea Lui în viață, căci viața Lui este reprodusă în noi. Prin predicarea evangheliei, viața divină a fost împărțită în ființa noastră și noi am devenit creșterea vieții lui Cristos pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos.

Pe măsură ce viața Sa crește în noi, suntem aduși sub același Cap în Cristos, Îl întronăm în ființa noastră și venim sub guvernarea Lui.

Pe de o parte, Cristos crești în noi în aspectul vieții, căci noi creștem în viață zi de zi. Pe de altă parte, Cristos crești în noi în aspectul administrației, căci împărăția Lui crești în noi și noi ajungem sub domnia și guvernarea Sa. În cele din urmă, împărăția Sa va crești într-o asemenea măsură încât toate împărățiile umane vor fi distruse.

În Daniel 2:34-35 îl vedem pe Cristos ca o piatră tăiată fără mâini, care a venit și a lovit marele chip uman de la picioarele lui, zdrobindu-l și pulverizându-l, iar această piatră – Cristos ca împărăția lui Dumnezeu – a crescut și s-a făcut un munte mare care umplea tot pământul.

Acesta este Cristos crescând în aspectul administrației Sale. În viață, Cristos crește pentru a produce biserica; în administrație, El crește pentru a deveni împărăția (Ioan 3:15, 29a, 30a; Daniel 2:34-35, 44).

Biserica de astăzi este creșterea lui Cristos în viață, dar împărăția eternă a lui Dumnezeu este creșterea lui Cristos în administrație. Cristos nu este doar biserica – creșterea Lui în aspectul vieții, ci și împărăția lui Dumnezeu – creșterea Lui în aspectul administrației.

Cristos nu este doar biserica, ci și împărăția lui Dumnezeu; atât biserica, cât și împărăția lui Dumnezeu sunt creșterea Lui (1 Corinteni 12:12; Luca 17:21; Marcu 4:26-29).

Ambele sunt o persoană minunată – Isus Cristos, dar nu doar în Sine ca individ, ci în Sine fiind mărit ca persoană corporativă – în aspectele vieții lui Dumnezeu și ale împărăției lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, crești în noi în aspectul vieții, ca să putem fi biserica, creșterea lui Dumnezeu în viață! Amin, Doamne, crești în noi astăzi. Ne deschidem Ție. Fie ca elementul lui Dumnezeu din noi să crească. Fie ca Tu să crești și fie ca noi să ne micșorăm, ca să putem fi biserica în calitate de lărgire a lui Dumnezeu! Aleluia, noi, ca biserică, suntem creșterea lui Cristos în viață, ca viața Sa să fie exprimată prin noi! Amin, Doamne, fie ca Tu să crești în noi și să fii exprimat prin noi. Fie ca sămânța vieții să crească în solul inimii noastre până când va aduce rod spre glorificarea lui Dumnezeu! Doamne, sporește în noi în aspectul administrației, ca să putem fi împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Vie împărăția Ta în noi. Te luăm ca Domn și Împărat al nostru și ne supunem Ție. Fii pe tronul din centrul ființei noastre. Aleluia, Cristos este Domnul și într-o zi El va veni ca o piatră tăiată fără mâini pentru a lovi guvernarea umană, a o distruge și a crește pentru a fi împărăția lui Dumnezeu care umple întregul pământ!

Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica

Când Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat ca om, El a venit și a predicat evanghelia împărăției, proclamând că toți trebuie să se pocăiască, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat (Matei 4:23).

În Matei 4 ni se spune că Domnul Isus a umblat prin toată Galileea, proclamând evanghelia împărăției. Mai târziu, în Matei 16:18-19, Domnul a profețit că El va zidi biserica Sa; înainte de a putea zidi biserica, El trebuia să predice evanghelia împărăției.

Evanghelia împărăției este sursa bisericii. Fără predicarea evangheliei împărăției pentru a semăna sămânța împărăției, nu pot exista credincioși care să constituie biserica.

În ceea ce privește evanghelia, suntem cu toții familiarizați cu evanghelia dragostei și harului lui Dumnezeu, dar, de fapt, nu dragostea și harul lui Dumnezeu sunt elementele de bază al evangheliei, ci împărăția lui Dumnezeu.

Noul Testament începe cu venirea lui Ioan Botezătorul și proclamând împărăția lui Dumnezeu. El a anunțat că împărăția lui Dumnezeu se apropie. Apoi, Domnul Isus a urmat și a repetat același lucru.

Astăzi, mulți creștini cred că evanghelia este în domeniul dragostei și al harului pentru iertarea păcatelor, astfel încât să ne pocăim și să mergem în rai. De fapt, când citești Noul Testament, vezi clar că, atunci când evanghelia a fost predicată, ea era legată de împărăția lui Dumnezeu.

De ce? Pentru că evanghelia trebuie proclamată pentru a aduce nu numai păcătoșii, ci și pe cei răzvrătiți înapoi la Dumnezeu. Omul a căzut în principal pentru că devenise răzvrătit; a căzut din poziția corectă pe care o avea omul față de Dumnezeu. Așadar, omul trebuie adus înapoi pentru a fi îndreptat spre rânduiala lui Dumnezeu, spre împărăție.

Matei 24:14 vorbește despre evanghelia împărăției care este predicată ca o mărturie întregului pământ locuit, și atunci va veni sfârșitul.

Putem spune că, într-un fel, evanghelia harului și a dragostei a fost predicată de mulți misionari în ultimele câteva sute de ani în întreaga lume, dar există încă nevoie de predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, pentru ca păcătoșii să se pocăiască și să creadă, să se împace cu Dumnezeu și să vină în împărăția lui Dumnezeu.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (Ioan 3:3, 5; Matei 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46). Împărăția lui Dumnezeu este un domeniu al vieții; nu este doar un domeniu al administrației și al guvernării, ci și domeniul vieții divine.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Putem intra în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos; când ne pocăim și credem, primim viața divină și suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu (Ioan 3:3, 6).

Viața lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu sunt sinonime; pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să primim viața lui Dumnezeu. Împărăția este domeniul vieții pentru ca noi să ne mișcăm, să domnim și să guvernăm, astfel încât viața să-și poată îndeplini scopul, iar acest domeniu este împărăția.

Pentru ca viața lui Dumnezeu să se miște, să funcționeze și să crească, trebuie să existe un domeniu adecvat. Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are domeniul ei, care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Timotei 1:10).

Când primim viața divină auzind evanghelia, intrăm în împărăția lui Dumnezeu; devenim cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu și ajungem sub stăpânirea lui Dumnezeu. Primind viața divină, devenim parte a împărăției lui Dumnezeu.

Viața lui Dumnezeu produce biserica. Biserica este produsul vieții lui Dumnezeu; când primim viața lui Dumnezeu, devenim biserica. Viața divină este împărăția lui Dumnezeu, iar această viață produce biserica. Amin!

Evanghelia împărăției aduce la viață biserica, deoarece împărăția este însăși viața, iar biserica este rezultatul vieții (Matei 4:23; Faptele Apostolilor 8:12). Amin! Evanghelia aduce viața lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, care produce biserica. Biserica este rezultatul vieții divine; viața divină care vine în noi ne produce pe noi ca biserică.

Trebuie să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască și să creadă în Domnul pentru a primi viața Lui divină și a face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Când alții primesc viața lui Dumnezeu și fac parte din împărăția lui Dumnezeu, ei sunt produși ca biserică, creșterea lui Cristos ca viață. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta divină, astfel încât să putem face parte din împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, prin pocăință și credință, am primit viața lui Dumnezeu și acum suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Evanghelia aduce împărăția lui Dumnezeu, iar Evanghelia aduce în ființă biserica lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să trăim aici, în biserică, savurând viața Ta și permițând vieții Tale să crească în noi. Vrem să fim cei care predică Evanghelia împărăției, astfel încât mulți păcătoși răzvrătiți să se pocăiască și să creadă că primesc viața lui Dumnezeu și să facă parte din împărăția lui Dumnezeu! Fie ca mulți păcătoși să experimenteze nașterea din nou pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, posedând viața lui Dumnezeu! Aleluia, avem viața divină pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu și suntem creați pentru a fi biserica! Amin, Doamne, fie ca să vedem că Evanghelia împărăției aduce la naștere biserica, deoarece împărăția este însăși viața, iar biserica este rezultatul vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel Brings in the Life of God, the Kingdom of God, which Produces the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață în adâncimi și avem experiențe profunde cu Cristos, fără să ne expunem rădăcinile

09/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul pentru a trăi o viață în adâncimi, având rădăcini care merg adânc în Dumnezeu și fără să ne arătăm rădăcinile, ci mai degrabă având multe experiențe ascunse, private și intime cu Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Trebuie să trăim viața împărăției trăind o viață ascunsă. Așa cum Domnul Isus nu a arătat tot ce a auzit de la Tatăl, nici nu a făcut mai mult decât a trăit înainte și cu Tatăl, tot așa și noi astăzi trebuie să facem la fel. Trebuie să învățăm din modelul Domnului de a trăi o viață ascunsă; zilnic trebuie să ne rezervăm timp pentru a fi cu Domnul în rugăciune.

Putem avea suișuri și coborâșuri, putem avea un succes sau un eșec, dar nu rămânem acolo, nici nu ne lăudăm și nu ne plângem; pur și simplu venim la Domnul și petrecem timp cu El în rugăciune. Trebuie să prețuim timpul nostru cu Domnul, fiind cu El personal în rugăciune.

Principiul poporului împărăției este că trăiesc o viață ascunsă; nu își săvârșesc faptele drepte înaintea oamenilor, ci au o viață ascunsă înaintea Domnului și cu Domnul.

Când vine vorba de faptele noastre drepte, cum ar fi dărnicia, rugăciunea și postul, trăim într-un duh golit și smerit și umblăm într-o inimă curată și curată, iar dorința noastră unică este să fim cu Tatăl în secret, nu să ne lăudăm cu fapte drepte.

Ar trebui să ne rugăm mult, dar să nu-i lăsăm pe alții să știe cât de mult ne rugăm și trebuie să ne facem faptele drepte în secret, înaintea Domnului, nu pentru ca alții să le vadă și să le aprecieze.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde; El face multe lucruri, dar Se ascunde, nefiind vizibil în ceea ce face. Nouă ne place să ne etalăm, dar Lui Dumnezeu Îi place ascunderea; nu putem trăi fără manifestări exterioare și să le apreciem foarte mult, dar Dumnezeu nu dorește astfel de lucruri.

Mai degrabă, El lucrează în secret, El vrea să câștige pe cineva care Îl cunoaște și Îl savurează în secret și El este în partea secretă a ființei noastre, vorbindu-ne cu o voce tandră și liniștită, ungerea.

Dumnezeu are genul de temperament căruia nu-i place ostentația; Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Și noi Îl iubim! Vrem să-L cunoaștem ca o asemenea Persoană, nu doar ca Cel care face lucruri pentru noi în exterior și ne mântuiește în viața Sa, ci și mai mult, ca Cel care face lucruri în secret.

Vrem să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră, chiar să lucreze în adâncul ființei noastre, astfel încât să existe ceva din Dumnezeu în adâncul ființei noastre care să se reverse în afară și în alții pentru a atinge adâncul ființei lor. Doar adâncul cheamă la adânc.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret pentru a-L absorbi în timpul nostru cu El, va exista ceva din Dumnezeu care este introdus în noi, în adâncul ființei noastre, și nu vom fi dornici să le arătăm altora ceea ce savurăm și experimentăm din El.

Să avem experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel, și să nu ne expunem rădăcinile

În 2 Corinteni 12:1-4, Pavel ne relatează cum a avut niște experiențe profunde cu Cristos, atât de profunde și prețioase încât nici măcar nu ne-a spus care erau acestea, ci doar că a auzit niște lucruri de nedescris.

Pavel a fost răpit până în al treilea cer și răpit în Paradis, dar nu a dezvăluit această experiență decât paisprezece ani mai târziu. El avea rădăcini adânc îngropate în pământ.

Avem nevoie de experiențe profunde cu Cristos, precum cele ale apostolului Pavel; totuși, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile. Vă puteți imagina, Pavel a avut viziuni atât de mărețe, dar nici măcar nu le-a menționat timp de paisprezece ani?

Dacă am avea viziuni atât de mărețe și experiențe atât de profunde cu Cristos, am putea dori ca toată lumea să știe; am putea chiar să organizăm o conferință pentru a le spune tuturor despre asta.

Dar Pavel nu și-a dezvăluit experiența timp de paisprezece ani – biserica nu știa despre ea, apostolii nu au auzit-o și el nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile lui Pavel erau adânc înfipte în pământ.

Este important pentru noi să avem rădăcini adânci în Cristos și să nu le expunem. Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, atunci trebuie să avem rădăcinile lui, iar dacă vrem să avem conduita exterioară a lui Pavel, atunci trebuie să avem viața lui interioară.

Dacă vrem să avem puterea manifestă a lui Pavel, trebuie să avem experiența lui secretă cu Cristos și cu Domnul.

Dacă nu avem rădăcini în Cristos, dacă nu avem experiențe profunde cu Cristos în timpul nostru privat petrecut cu El, nu avem comoară ascunsă. Aceasta înseamnă că nu avem o viață ascunsă sau experiențe ascunse cu Cristos.

Fie ca toți să-L căutăm pe Domnul în secret, să ne deschidem Lui în secret și să ne trimitem rădăcinile adânc în El în timpul nostru personal, privat și intim cu El. Pe măsură ce avem experiențe profunde cu Cristos în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne asigurăm că nu ne expunem rădăcinile.

Este esențial ca unele dintre experiențele noastre să rămână acoperite, căci dacă descoperim totul, pierdem totul.

În Isaia 39:2-8 vedem povestea lui Ezechia, care era bolnav de moarte, dar Dumnezeu l-a vindecat în îndurarea Sa. Când vestea despre boala și însănătoșirea lui Ezechia a ajuns la curtea babiloniană, au trimis niște mesageri cu scrisori și un dar.

Ezechia a experimentat cu adevărat harul lui Dumnezeu într-un mod profund, dar nu a putut rezista testului harului. A fost atât de bucuros încât le-a arătat mesagerilor tot ce avea, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel mai fin, comoara sa și tot arsenalul său cu tot ce se găsea printre comorile sale.

Nu a învins ispita de a etala totul. Dumnezeu i-a vorbit apoi prin profet că, orice le-ar fi arătat babilonienilor, ar fi luat de ei în captivitate, dar nu în timpul vieții sale.

Ceea ce expunem despre rădăcinile noastre cu Domnul se va pierde. Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie; mai degrabă, ar trebui să depunem mărturie despre Domnul altora, dar nu ar trebui să savurăm să ne arătăm experiența.

Una este să le depunem mărturie altora despre ceea ce am savurat și am experimentat de la Domnul, dar altceva este să savurăm să ne arătăm în experiența noastră în fața lor. O, Doamne!

Scopul nostru în mărturisirea nu este să arătăm în fața altora ceea ce experimentăm de la Cristos sau să savurăm de experiențele profunde pe care le-am avut cu Domnul. A face asta înseamnă a ne expune rădăcinile și, prin urmare, a le pierde.

Când ne expunem rădăcinile, nu avem rădăcină și nu avem comoară.

Este esențial ca unele dintre experiențele pe care le avem cu Domnul, unele dintre experiențele profunde și ascunse ale lui Cristos, să rămână acoperite, căci a descoperi totul înseamnă a pierde totul. O, Doamne Isuse!

Dacă viața noastră nu are profunzime, lucrarea noastră superficială va afecta alte vieți doar superficial, căci doar adâncul cheamă adâncul.

Fie ca noi să învățăm să-L savurăm și să-L experimentăm pe Domnul, având experiențe ascunse și profunde ale lui Cristos și fie ca noi să rezistăm tentației de a le arăta altora. Fie ca noi să învățăm să mărturisim despre ceea ce face Domnul în noi și în jurul nostru fără a ne expune.

Îl etalăm pe Cristos, nu pe noi înșine. Etalăm ceea ce face El în noi și printre noi, dar nu ne expunem rădăcinile. Trebuie să învățăm să urmăm ungerea interioară.

Secretele pe care le avem cu Domnul trebuie păstrate, căci numai dacă El se mișcă în noi pentru a dezvălui un anume lucru, îndrăznim să-l dezvăluim.

Dacă Domnul vrea să împărtășim o experiență pe care am avut-o cu El înaintea unui anumit frate, nu îndrăznim să o ascundem, dar dacă El din noi nu vrea să facă acest lucru, nu ar trebui să o facem.

Pe de o parte, trebuie să avem părtășie în Trup și să revărsăm viață către alții, împărtășind experiența noastră cu Cristos cu ei. Pe de altă parte, nu ar trebui să ne expunem rădăcinile, căci acest lucru va deschide calea pentru ca inamicul să ne atace și să ne ia ceea ce avem. Nicio rădăcină nu ar trebui expusă.

Doamne Isuse, dorim să avem experiențe profunde cu Cristos, asemenea apostolului Pavel! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm în secret. Fă-ne să trăim înaintea Ta, chiar să trăim una cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, petrecând mult timp intim, privat și ascuns cu Domnul pe parcursul zilei. Vrem să avem viața interioară care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și totul al nostru. Ne dăm Ție, Doamne dragă, pentru a avea rădăcini adânc în Cristos. Fie ca noi să-L experimentăm pe Cristos zilnic și să acumulăm experiențele lui Cristos într-un mod profund și ascuns. O, Doamne, salvează-ne de la a ne expune rădăcinile. Salvează-ne de la a ne expune toate experiențele noastre profunde cu Cristos pentru ca alții să le vadă. Salvează-ne de la a ne pierde experiențele cu Cristos, încântându-ne să le expunem înaintea altora. O, Doamne Isuse, vrem să învățăm să funcționăm în Trup într-un mod adecvat, dar fără a ne expune rădăcinile. Fie ca noi să avem experiențe profunde cu Cristos, astfel încât viața noastră să aibă profunzime înaintea lui Dumnezeu, până când adâncul cheamă adâncul!

Trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul

Putem citi porțiuni din Cuvânt, cum ar fi 2 Corinteni 12:1-4, și ne putem gândi că astfel de experiențe profunde cu Cristos sunt rezervate doar unora dintre creștinii mai maturi și mai experimentați, cum ar fi apostolul Pavel.

Deși poate fi adevărat că s-ar putea să nu avem astfel de experiențe ale Paradisului precum cele pe care le-a avut Pavel, cu toții putem să-L contactăm pe Domnul și să trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul.

O viață spirituală pură și frumoasă derivă din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Când ne îndreptăm rădăcinile spre Cristos în timpul nostru personal cu El, vom înmuguri ca crinul și ne vom îndrepta rădăcinile ca pomii din Liban (Osea 14:5).

Pe măsură ce trăim o viață în adâncimi, având o părtășie directă și intimă cu Domnul, vom aduce mult rod, căci o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (vv. 5-7). Această porțiune din Osea este foarte interesantă, deoarece se referă la crini care au rădăcini precum copacii din Liban.

Pe de o parte, trăim o viață simplă, încrezându-ne în Dumnezeu, având o inimă curată și singulară pentru El; pe de altă parte, ne adâncim rădăcinile în Cristos, Amin! Pentru a trăi o viață în adâncimi, este necesar să avem părtășie directă și intimă cu Domnul.

Trebuie să ne facem timp să-L privim pe Domnul în secret, având părtășie directă și intimă cu El.

Nu putem avea o cunoaștere directă și intimă a lui Cristos și nici nu ar trebui să avem doar o savurare deschisă a lui Cristos; trebuie să-L savurăm personal pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Cântarea Cântărilor 4:12 spune: „Ești o grădină închisă, soro mireaso, / un izvor închis, o fântână pecetluită.” În progresul nostru spiritual cu Domnul, noi, ca și căutători iubitori ai Domnului, trebuie să devenim o grădină pentru satisfacția personală a lui Cristos.

Pe măsură ce trăim în înălțare, una cu Cristos, devenim o grădină pentru satisfacția personală și privată a Domnului. În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne închidem puțin mai mult și să pecetluim mai strâns, pentru ca lucrarea noastră să devină mai triumfătoare.

De multe ori suntem prea dornici să ne expunem rădăcinile. S-ar putea să savurăm ceva din Cristos și s-ar putea să avem o experiență personală cu Dumnezeu, iar apoi suntem dornici să le spunem și altora despre aceasta.

S-ar putea să avem niște experiențe profunde cu Cristos și, de îndată ce întâlnim alți creștini, suntem gata să vorbim despre acestea. O, Doamne. Trebuie să ne extindem mai adânc și să ne înrădăcinăm în jos, fiind conștienți să nu ne expunem rădăcinile înaintea altora.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, astfel încât să putem prinde rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima.

Trebuie să avem o viață interioară bogată și profundă cu Domnul. Zi de zi trebuie să acumulăm experiența bogățiilor lui Cristos, deschizându-ne Domnului din interior și petrecând mult timp privat și spiritual cu El.

Când Îi permitem Domnului să ne atingă și să infuzeze ceva din Sine în adâncul ființei noastre, ființa noastră interioară este atinsă, iar alții vor primi ajutor și vor fi iluminați.

Indiferent dacă împărtășim sau nu experiența noastră personală interioară cu Domnul, Trupul lui Cristos are mult beneficiu pur și simplu permițându-I Domnului să ne atingă ființa interioară.

Dacă nu avem profunzime, vom face doar o lucrare superficială pentru Domnul, dar dacă ne adâncim rădăcinile în Domnul și trăim o viață în profunzime, având experiențe profunde cu Cristos, vom putea trăi realitatea chemărilor profunde către adâncimi.

Doamne Isuse, dă-ne harul de a petrece timp cu Tine și de a nu ne grăbi contactul personal cu Tine. Vrem să ne adâncim rădăcini în Cristos. Fie ca să trăim o viață pură și frumoasă, derivând din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Vrem să ne adâncim rădăcinile în Tine. Fie ca noi să fim cei care trăiesc o viață în adâncimi, având părtășie directă și intimă cu Domnul. Amin, Doamne, întărește-ne timpul petrecut cu Tine. Vrem să plătim prețul pentru a fi cu Tine în secret, contactându-Te, savurându-Te și având experiențe profunde cu Cristos. O, Doamne, fie ca să ne adâncim rădăcinile în Tine pentru a Te absorbi și a Te savura. Dă-ne harul, Doamne dragă, și fă o lucrare mai profundă în noi prin cruce, ca să putem adânci rădăcini! Dă-ne harul de a trăi o viață ascunsă în adâncimi pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu și a-I satisface inima. Amin, Doamne, suntem aici pentru satisfacția Ta. Suntem aici ca Tu să fii satisfăcut! Te iubim, Doamne dragă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live a Life in the Depths and have Deep Experiences of Christ, Not Exposing our Roots, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.