Credincios in Cristos

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca sămânța vieții care e semănată și se dezvoltă în credincioși

21/08/2019 by Credincios in Cristos 7 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să-și îndeplinească scopul; împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși, ca sămânța vieții semănată în noi și care se dezvoltă într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează ca împărăție a Sa în viața Sa divină.

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar sfera sau domeniul stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu; ea este viața divină care vine în noi, ne regenerează și crește în noi pentru a deveni un domeniu peste care Dumnezeu poate guverna în viața Sa divină.

Guvernarea lui Domnul peste noi nu este o chestiune exterioară, ci un lucru legat de capacitatea înnăscută a vieții divine. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Calea de a vedea împărăția lui Dumnezeu este nașterea din nou, iar calea de a intra în împărăție este prin pocăință și crezând în Domnul Isus. Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație; oamenii nu pot spune că o văd aici sau acolo, deoarece împărăția este ceva interior, ceva spiritual.

Cu toate acestea, de multe ori suntem distrași de lucrurile exterioare și dorim ceva vizibil și tangibil. Când El a venit, Domnul Isus Însuși a fost împărăția și, ca Duh, El este în duhul nostru ca împărăția lui Dumnezeu – acest lucru este lăuntric, ascuns și spiritual.

Când ne-am născut din nou, când ne-am născut din apă și din Duh (Ioan 3:3, 5), am intrat într-un domeniu nou, domeniul speciei divine și în acest domeniu sunt toate lucrurile divine.

În domeniul speciei divine – care este împărăția lui Dumnezeu – Îl putem cunoaște pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl experimentăm pe Dumnezeu, Îl trăim pe Dumnezeu și Îl exprimăm pe Dumnezeu, căci avem viața și natura Sa divină.

Dumnezeu ne-a creat în imaginea Sa și conform asemănării Sale și El Însuși a devenit ca unul dintre noi; Dumnezeu a devenit om pentru ca El să intre în specia umană, iar prin regenerare și transformare devenim Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru ca omul să intre în specia divină. Ce minunat!

Toți credincioșii autentici în Cristos de pe pământ sunt o specie diferită de oameni, o rasă diferită – ei nu sunt doar oameni și nu doar divini, ci divin-umani și umani-divini, pentru că ei sunt oameni-Dumnezeu în Cristos! Aleluia!

Am intrat în domeniul divin – domeniul speciei divine – prin faptul că credem în Cristos pentru a fi născuți din Dumnezeu, și suntem oameni-Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să își îndeplinească scopul

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să se miște, să funcționeze, să conducă și să guverneze, pentru ca viața divină să-și îndeplinească scopul (vezi Mat. 6:13; Ioan 3:3, 5, 15-16).

Fiecare viață funcționează, se mișcă, stăpânește, guvernează și are un scop; viața plantelor funcționează și se mișcă în fiecare plantă pentru a-și îndeplini scopul, și cu atât mai mult viața divină funcționează și se mișcă și guvernează în noi pentru a-și îndeplini scopul.

Predicarea Evangheliei Îl aduce în noi pe Dumnezeu ca viață, iar această viață – odată primită de noi – devine o împărăție, împărăția lui Dumnezeu.

Când L-am primit pe Domnul, am primit împărăția lui Dumnezeu și această împărăție din noi este un domeniu pentru ca viața divină să lucreze, să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții – împărăția este viața lui Dumnezeu Însuși, iar această viață produce biserica, unde credincioșii în Cristos practică trăirea în împărăția lui Dumnezeu.

Oricât de mult am învățat despre împărăție, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu; intrarea în împărăție nu este o înțelegere mentală sau chiar dorința noastră de a face acest lucru, ci regenerarea.

Singurul mod în care putem intra în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine este prin pocăință și primirea vieții divine. Prin faptul că ne pocăim, recunoaștem că greșim și avem o schimbare în conceptul nostru; primind pe Domnul, Îl primim pe Dumnezeu ca viață pentru a-L câștiga pe Dumnezeu Însuși.

Viața divină pe care o primim prin regenerare nu este stagnantă; este o viață curgătoare, chiar un râu de apă a vieții. Așadar, trebuie să facem loc în ființa noastră ca această viață să se miște, să lucreze și să guverneze tot timpul.

Viața divină din noi poate vrea să facem anumite lucruri, să mergem în anumite locuri, să spunem anumite lucruri și chiar să ne mutăm într-un anumit loc pentru mărturia Domnului; așadar, trebuie să cooperăm cu viața divină din noi, pentru ca viața să își îndeplinească scopul.

Viața divină din noi crește, se răspândește, se mișcă, lucrează, stăpânește și guvernează în noi. Prin regenerare și botez am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem guvernați de dragoste, lumină și viață.

Acum, în împărăția lui Dumnezeu, nu mai suntem stăpâniți de sine sau de carne, ci de Dumnezeu în viața Sa divină din noi.

Deci trebuie să-L întrebăm pe Domnul: Doamne, ce mă guvernează cu adevărat? Este cumva dispoziția sau cultura mea cea care îmi guvernează viața și traiul de zi cu zi? Este oare viața divină din duhul meu factorul guvernator și conducător în fiecare aspect al vieții mele omenești?

Dacă suntem onești cu Domnul, ne vom da seama că nu suntem sub conducerea vieții divine în fiecare aspect al vieții noastre; Domnul vrea să ne aducă în punctul în care ființa noastră interioară este condusă și guvernată de către El, pentru ca El să Își îndeplinească scopul.

El vrea să aibă libertatea să facă tot ce vrea în viața divină din și prin Trup. Împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu al vieții pentru stăpânirea Sa, în care El guvernează prin viața Sa și Se exprimă pe Sine Însuși ca Trinitate Divină în viața divină (v. 5; 15:1-8, 16, 26).

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus în domeniul vieții divine în care această viață se poate mișca, lucra și guverna în noi, pentru ca viața să-și îndeplinească scopul. Aleluia, Dumnezeu ca viață a intrat în duhul nostru, iar acum El se răspândește în fiecare parte a ființei noastre pentru a răspândi și dezvolta împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca viața divină să fie factorul conducător al ființei noastre; fie ca ființa noastră interioară să fie condusă și guvernată de Tine, pentru ca Tu să Îți îndeplinești scopul în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca sămânța vieții care este semănată și se dezvoltă în credincioși

Domnul Isus a spus în Mat. 4:26-27 că împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânța pe pământ, iar această sămânță crește și se dezvoltă.

Aceasta se referă la faptul că împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși ca sămânța vieții semănată în noi, credincioșii Săi și poporul Său ales; această sămânță crește și se dezvoltă într-un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește ca împărăția Sa în viața Sa divină (vezi Luca 4:43; 8:5, 10; 17:20-21; Marcu 4:3, 26-29).

Discipolii din Fapte 1 tot Îl întrebau pe Domnul dacă El va aduce împărăția lui Dumnezeu la modul exterior în acel moment, pentru a răsturna Imperiul Roman și pentru a restaura împărăția lui Israel.

Dar nu acest lucru vrea să facă Domnul în această epocă; El nu a venit ca să răstoarne guvernul omenesc sau ca să conducă o revoluție – El a venit ca să fie Semănătorul care Se semănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în inimile discipolilor Săi.

Cristos a venit atât ca împărat, cât și ca împărăția lui Dumnezeu, și El Se seamănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în noi pentru a crește în noi și se dezvoltă pentru a deveni un domeniu peste care Dumnezeu poate guverna și stăpâni în viața Sa divină.

Când această sămânță crește și se dezvoltă, aceasta va fi realitatea împărăției, și când această realitate este dezvoltată și biserica este zidită, Cristos se va întoarce în glorie și va guverna pe pământ.

Împărăția lui Dumnezeu este o Persoană minunată – Domnul Isus Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic (vezi Col. 2:9).

Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație, nu este exterioară; împărăția lui Dumnezeu era printre cei din vremea Domnului Isus și este în noi astăzi ca credincioși în Cristos.

Oriunde este Cristos, acolo este și împărăția lui Dumnezeu (Luca 17:20-21); El a intrat în noi și El Se extinde și crește în noi.

Cristos ca sămânța împărăției lui Dumnezeu vrea să se răspândească în mintea noastră și să o reînnoiască până când mintea noastră devine mintea lui Cristos.

Cu toții trebuie să avem o viață personală, privată, secretă și în continuă creștere cu Domnul, pentru a putea da acestei Persoane posibilitatea de a Se răspândi pe Sine Însuși ca împărăție în toate părțile noastre interioare.

Domnul Isus este sămânța împărăției lui Dumnezeu pentru a fi însămânțat în poporul ales al lui Dumnezeu și pentru a se dezvolta în domeniul guvernator al lui Dumnezeu (Marcu 4:26-29).

Sămânța împărăției trebuie să crească în noi, în inima noastră, prin Cristos care Se răspândește în inima noastră. Trebuie să fim întăriți cu putere prin Duhul în omul interior, astfel încât Cristos să Se răspândească în inima noastră făcându-Și casa în noi (Efes. 3:14-19).

El nu vrea ca să fie limitat doar la duhul nostru; dacă El rămâne doar în duhul nostru, noi Îl limităm, devenim o închisoare pentru El. Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă către Domnul, dându-I permisiunea de a atinge fiecare parte a inimii noastre, iar El Se va dezvolta și va crește în noi pentru a fi domeniul guvernator al lui Dumnezeu în inima noastră.

Această Persoană minunată, Isus Cristos ca sămânța împărăției și împărăția însăși, vrea să se răspândească și să stăpânească în inima noastră și El ne va călăuzi inima. Fie ca să-L lăsăm să crească și să Se dezvolte în noi!

Împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine este viața de biserică de astăzi, în care trăiesc credincioșii devotați (Rom. 14:17), și se va dezvolta în împărăția viitoare ca răsplata moștenirii (Gal. 5:21; Ef. 5:5) pentru sfinții biruitori din mileniu (Apocalipsa 20:4, 6).

În cele din urmă, această împărăție va fi finalizată în Noul Ierusalim ca împărăția eternă a lui Dumnezeu – un domeniu etern al binecuvântării veșnice a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu să savureze în cerul și pământul cel nou pentru eternitate (vezi Apoc. 21:1-4; 22:1-5). Aleluia!

Aleluia, împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca Semănătorul care se seamănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în inima noastră, pentru a Se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni ca împărăția Sa în viața Sa divină! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine și să-Ți dăm mai mult teren în ființa noastră pentru ca Tu să Te răspândești, să lucrezi, să Te miști și să operezi, astfel încât să existe un domeniu care se dezvoltă în noi – împărăția lui Dumnezeu. Fie ca noi să creștem zilnic în viața divină pentru dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în viața de biserică ca realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom of God is Christ as the Seed of Life Sown and Developing in the Believers (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu ca domeniul speciei divine când suntem născuți din Dumnezeu

20/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine, domeniul în care se află toate lucrurile divine; pentru a intra în acest domeniu, trebuie să fim născuți din Dumnezeu, născuți din apă și din Duh, regenerați cu viața divină.

Împărăția lui Dumnezeu se referă nu doar la guvernarea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci cu atât mai mult la domeniul vieții divine, domeniul speciei divine. Este adevărat că Dumnezeu guvernează în împărăția Sa, dar modul în care El guvernează nu este ca un dictator în modul exterior, ci ca viața celor din împărăția lui Dumnezeu în interior.

În mod obiectiv și exterior, putem spune că împărăția lui Dumnezeu este guvernarea și stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului și asupra tuturor lucrurilor; în mod subiectiv și interior, împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, pe măsură ce acest domeniu se dezvoltă, Dumnezeu stăpânește în interiorul nostru.

La fel cum există o împărăție a plantelor în care toate plantele au viața plantelor, nefiind neapărat stăpânite de vreo super-plantă, ci pur și simplu având viața plantelor pentru a trăi în împărăția plantelor, așa este împărăția lui Dumnezeu.

La fel cum există împărăția animalelor unde există o mulțime de animale, fiecare în funcție de felul lor, fiecare având viața animală, și nu există un animal mai mare printre ele care să le conducă pe toate, ci pur și simplu trăiesc viața animală, așa este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

La fel cum există împărăția umană unde toți oamenii au viața omenească, cea mai înaltă viață creată, și pentru a intra în această împărăție trebuie să te naști ca om, tot așa este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine.

Intenția lui Dumnezeu, așa cum este văzută în Biblie, nu este să domnească asupra omului în modul exterior, ci să intre în om ca viață, să se răspândească și să se dezvolte în om și să devină un domeniu în care El poate stăpâni și guverna.

Dumnezeu stăpânește și guvernează nu prin autoritate exterioară, ci prin abilitatea înnăscută a vieții divine.

Guvernarea lui Dumnezeu asupra noastră nu este o chestiune exterioară, ci viața divină din interior are o capacitate care, pe de o parte, ne saturează cu viața lui Dumnezeu și ne conformează imaginii lui Cristos, iar pe de altă parte, Îl întronează pe Dumnezeu în ființa noastră.

Fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine, domeniul speciei divine, și fie ca să permitem Domnului să crească în noi, să Se răspândească în noi, să ne satureze, să ne conformeze imaginii Sale și să stăpânească asupra noastră.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu, fiind născuți din Dumnezeu pentru a intra în domeniul speciei divine

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine, un domeniu în care sunt toate lucrurile divine; pentru ca noi, în calitate de ființe umane, să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne naștem din Dumnezeu pentru a intra în domeniul speciei divine.

Nicodim, un fariseu care căuta să afle adevărul, a venit noaptea la Domnul și a întrebat despre împărăția lui Dumnezeu; Domnul i-a spus clar că, pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din nou, iar pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din apă și din Duh (Ioan 3:3, 5).

Nicodim a întrebat însă cum este posibil ca o persoană în vârstă să se nască din nou – poate oare el intra în pântecele mamei sale a doua oară și să se nască din nou? Dar Domnul se referea la nașterea din Dumnezeu, nu a omului; pentru ca omul să intre în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să se nască din apă și din Duh.

Ioan Botezătorul a predicat botezul pocăinței, iar Domnul Isus a venit să ne boteze cu Duhul și să ne dea Duhul.

“Apa” a fost conceptul de bază al slujbei lui Ioan Botezătorul, pentru ca oamenii să fie terminați în vechea creație; “Duhul” este conceptul de bază al slujbei lui Isus, pentru a germina oameni în noua creație.

Împreună, acestea două constituie conceptul de regenerare. A fi regenerați, a ne naște din nou, a fi născuți din apă și din Duh, înseamnă a fi terminați în vechea creație cu toate faptele noastre și a fi germinați în noua creație cu viața divină.

Modul în care noi ca oameni intrăm în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine este prin nașterea din Dumnezeu, prin regenerarea cu viața lui Dumnezeu.

Pentru a fi în domeniul divin este nevoie de viața divină; nici măcar nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu dacă nu avem viața divină, cu atât mai puțin să intrăm în ea.

Slavă Domnului, Dumnezeul care ne-a creat în imaginea Sa și după asemănarea Sa (Gen. 1:26) într-o zi a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul astăzi poate deveni Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, prin regenerare pentru a intra în specia divină (Rom. 8:3; 1:3-4; Ioan 1:12-14).

Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, și El a făcut o cale pentru ca omul să intre în specia divină prin pocăință (pentru a fi terminat în vechea creație) și regenerare (pentru a se naște din nou cu viața divină).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine; ea este populată de oameni-Dumnezeu, cei care sunt oameni și Dumnezeu, cei care au atât viața omenească, cât și viața divină, și care învață să trăiască prin viața divină în viața lor omenească.

Motivul pentru care oamenii din lume nu pot înțelege sau vedea împărăția lui Dumnezeu este pentru că această împărăție se află într-un alt domeniu – nu este în domeniul minții, emoției, voinței sau cărnii noastre, ci domeniul duhului, domeniul divin.

Deci este nevoie de o altă naștere, o naștere din Dumnezeu cu viața divină; când ne naștem din Dumnezeu, începem să înțelegem lucrurile divine și trăim în domeniul speciei divine.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne aduce în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu. Aleluia, prin pocăință și credința în Isus Cristos am intrat într-un alt domeniu – domeniul vieții divine, unde Dumnezeu este totul pentru noi. Doamne, ne exersăm duhul pentru a înțelege lucrurile divine și ne exersăm pentru a fi un singur duh cu Tine, astfel încât toate lucrurile divine să ne fie făcute reale. Îți mulțumim, Doamne, pentru privilegiul de a fi născuți nu din carne sau din voința omului, ci din Dumnezeu!

Credincioșii sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu

Ioan 1:12-13 face o afirmație foarte puternică, care nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la regenerarea noastră: când Îl primim pe Domnul Isus Cristos atunci când credem în El, noi suntem născuți din Dumnezeu.

Când suntem regenerați, nu ne naștem din voința omului (a celor care ne-au predicat Evanghelia sau chiar propria noastră voință) și nici din voința cărnii, ci din Dumnezeu. Credincioșii în Cristos sunt născuți din Dumnezeu.

Când un om dă naștere la un bebeluș, acesta este un om; când o capră naște ceva, aceea este o capră. Când Dumnezeu naște ceva, acel lucru trebuie să fie Dumnezeu, având viața și natura Sa divină.

În regenerare, Dumnezeu naște Dumnezei; dar pentru a nu avea neînțelegeri teologice și pentru a nu fi prea mult, este mai bine să spunem că credincioșii în Cristos sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu.

Biblia ne arată clar că Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul devine Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru a intra în specia divină (vezi Rom. 8:3; 1:3-4; Ioan 1:12-14)

Primul care a fost regenerat a fost Însuși Domnul Isus care, ca om în carne, a fost transfigurat pentru a fi Fiul lui Dumnezeu, conform Duhului sfințeniei, din învierea din morți.

Apoi, toți cei care cred în Domnul Isus sunt născuți din apă și din Duh (pocăință și regenerare) și fac parte din domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu.

Încă de la începutul Bibliei vedem că aceasta a fost intenția lui Dumnezeu de-a lungul istoriei; Dumnezeu a creat toate lucrurile după soiul lor, dar pe om nu l-a creat după soiul omului, ci conform imaginii și asemănării lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a creat pe om în imaginea Sa și conform asemănării Sale și l-a pus pe om în fața pomului vieții, astfel încât El ca viață să intre în om și să regenereze omul pentru a-l face pe om un om-Dumnezeu, parte din domeniul speciei divine.

Noi, credincioșii în Cristos de astăzi, cei care suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Săi în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, suntem după soiul lui Dumnezeu mai mult decât a fost Adam.

Adam a avut doar înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu fără realitatea interioară – viața divină, dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem atât aspectul exterior al lui Dumnezeu, cât și viața divină din interior, pentru a fi realitatea noastră.

Realitatea vieții divine din interiorul nostru ne va transforma și ne va conforma imaginii Domnului în întreaga noastră ființă, duh, suflet și trup. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi credincioșii suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Aleluia, toți credincioșii autentici în Cristos sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, pentru privilegiul de a fi născuți din Dumnezeu cu viața și natura Sa, astfel încât să fim oameni-Dumnezeu care trăiesc în domeniul speciei divine. Fie ca să vedem acest lucru, să trăim o viață de om-Dumnezeu, și să vorbim altora acest adevăr înalt, pentru ca mulți alții să se pocăiască, să creadă în Domnul și să intre în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Enter the Kingdom of God as the Realm of the Divine Species by being Born of God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să vedem că influența savurării lui Dumnezeu de către noi va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu

18/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Atunci când biserica în calitate de casa lui Dumnezeu este întărită și păzită, ea devine cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, și influența savurării lui Dumnezeu de către noi va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu și toți oamenii Îl vor lăuda pe Dumnezeu! Aleluia!

Psalmul 68 este un capitol uimitor, care îl dezvăluie pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

Acest capitol este o expunere a porțiunii din Numeri 10:35-36, care Îl dezvăluie pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ; mișcarea lui Dumnezeu a fost în tabernacul cu chivotul, care a fost un tip reprezentativ al mișcării lui Dumnezeu în Cristos, începând de la încarnarea Sa și până la înălțarea Sa.

Astăzi, Dumnezeu încă se mișcă, de data aceasta în biserică în calitate de lărgirea și reproducerea lui Cristos.

Ceea ce vedem mai întâi în Psalmul 68 este victoria lui Dumnezeu în Cristos ca centru; Cristos a venit ca Dumnezeul care a devenit om, iar în încarnarea și crucificarea Sa El l-a învins pe Satan.

Aleluia, Cristos a obținut victoria, iar noi ducem vestea bună a victoriei lui Cristos; ne odihnim în provizia și grija lui Dumnezeu pentru aleșii Săi și savurăm toate câștigurile înfăptuirii, finalizării, realizării și obținerii lui Cristos ca recolte ale victoriei morții, învierii și înălțării Sale.

Noi, în calitate de cei răscumpărați, Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive.

Psalmul 68 dezvăluie și înălțarea lui Cristos; în înălțarea Sa, El a condus captivi pe cei luați captivi (sfinții răscumpărați), și El i-a adus Tatălui ca daruri; Tatăl i-a dat lui Cristos, iar Cristos i-a dat ca daruri Trupului.

Toți credincioșii în Cristos sunt daruri pentru Trup, pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu. În locuința lui Dumnezeu, biserica, Dumnezeu este totul pentru noi, iar noi savurăm faptul că suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, deoarece Dumnezeu este mântuirea noastră.

În viața de biserică din bisericile locale, Dumnezeu este pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu El există scăpare, chiar scăpare de moarte.

În viața de biserică, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții pe terenul unității și în duhul contopit, savurăm victoria lui Cristos asupra inamicilor Săi.

Și pe măsură ce savurăm tot ceea ce este Dumnezeu în viața de biserică, pur și simplu Îl lăudăm pe Domnul! Îl lăudăm pentru că a îndeplinit o răscumpărare juridică – baza pentru mântuirea Sa organică, și Îl lăudăm pentru mântuirea Sa completă și deplină! Aleluia!

Să fim corăbii încărcate cu Evanghelia rostind cuvinte frumoase pentru a-L propaga pe Cristos

În Psalmul 68:27 vedem pe “prinții lui Zabulon”; Zabulon locuia pe țărmul mării (Galileea) și era un țărm pentru corăbii (Gen. 49:13).

Ca atare, Zabulon îl reprezintă pe Cristos ca “port” al evangheliștilor pentru transport și răspândire în predicarea evangheliei lui Dumnezeu.

Vedem împlinirea acestui lucru în Fapte 1:8, 11 și 2:2-4, pentru că în ziua Cincizecimii, cel puțin o sută douăzeci de “corăbii” ale evangheliei – care erau toate galileene – au pornit să răspândească evanghelia.

Noi, în calitate de credincioși în Cristos, savurăm tot ceea ce Cristos este pentru noi și tot ceea ce El a făcut pentru noi, și beneficiem de mântuirea Sa organică; prin urmare, suntem “corăbii ale evangheliei” încărcate cu evanghelia pentru a vorbi altora vestea bună a lui Cristos cu mântuirea Sa minunată.

Oriunde ne-am afla, pornim să predicăm evanghelia celor din jurul nostru.

Psalmul 68:27 menționează și “prinții din Neftali”; Neftali Îl reprezintă pe Cristos ca Acela care este eliberat de moarte în înviere (simbolizat de “căprioara lăsată liberă”, vezi Gen. 49:21; Psalmul 18:33; SS 2:8-9) și rostește cuvinte frumoase pentru predicarea evangheliei Sale (Mat. 28:18-20).

Neftali este o căprioară lăsată liberă, și rostește cuvinte frumoase. Când venim împreună ca să-L savurăm pe Domnul și suntem sub vorbirea Domnului în conferințe, instruiri și întâlniri de omogenizare, Domnul ne vorbește cuvintele frumoase ale economiei Sale pentru a se distribui în Sine Însuși în noi.

Apoi, pe măsură ce ne întâlnim cu alții, ceea ce vorbim cu ei sunt cuvintele frumoase ale economiei lui Dumnezeu pentru a-L administra pe Cristos lor. Atât oamenii din Zabulon, cât și cei din Neftali erau oameni din Galileea (Mat. 4:12-14; Fapte 1:11), din partea cărora evanghelia lui Cristos a fost răspândită, predicată și propagată.

În tipologie, Zabulon și Neftali formează un grup pentru răspândirea și propagarea veștii bune a răscumpărării lui Cristos pentru mântuirea lui Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem “corăbii ale Evangheliei” încărcate cu Cristos ca lucruri bune, și rostim cuvinte frumoase pentru a-L propaga pe Cristos și a-L administra tuturor oamenilor.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai încărcat cu evanghelia și ne-ai trimis ca să vorbim altora cuvintele frumoase ale economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ai îndeplinit o răscumpărare minunată pentru noi, iar acum savurăm mântuirea Ta organică deplină. Suntem plini de bucurie și recunoștință, Doamne, și vrem să mergem ca “corăbii ale evangheliei” pentru a duce altora “încărcătura evangheliei”! Amin, Doamne Isuse, recâștigă răspândirea și propagarea veștii bune a răscumpărării lui Cristos pentru mântuirea lui Dumnezeu printre noi în viața de biserică!

Să ne rugăm ca Dumnezeu să întărească ceea ce a făcut pentru noi pentru ca biserica să fie împărăția lui Dumnezeu

Ps. 68:28-29 spune: ”Întărește, Dumnezeule, ceea ce Tu ai făcut pentru noi. Datorită templului Tău de la Ierusalim”.

După întărirea de către Dumnezeu a ceea ce a făcut pentru aleșii Săi, influența savurării lui Dumnezeu în casa Sa se răspândește către întreaga cetate Ierusalim (cf. Efes. 3:16-17; Ioan 16:13; Apoc. 4:5; 5:6).

Casa lui Dumnezeu simbolizează biserica locală, iar cetatea Ierusalim simbolizează împărăția, întărirea și paza bisericii. Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să întărească ceea ce El a făcut pentru noi din biserică.

Dumnezeu a făcut multe lucruri pentru noi – El l-a distrus Satan, El ne-a eliberat de lume, păcat, Satan și moarte și El deja a murit și a înviat; toate aceste lucruri trebuie să fie întărite în experiența noastră în viața de biserică.

Dumnezeu a pus deja sinele nostru, omul nostru vechi, pe cruce; El a făcut acest lucru și nu trebuie să o facă din nou – dar noi trebuie să ne rugăm ca El să întărească această experiență în noi.

Când aceste experiențe a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi sunt întărite în biserica locală, biserica este transformată și lărgită de la a fi casa lui Dumnezeu la a fi cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Când Dumnezeu întărește ceea ce a făcut pentru poporul Său în casa Sa, casa devine cetatea; când Dumnezeu întărește în noi ceea ce a făcut pentru noi, biserica devine împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să cerem Domnului să aplice și să întărească în experiența noastră ceea ce a făcut pentru noi, pentru ca biserica în calitate de casa lui Dumnezeu să fie înconjurată, protejată și păzită de zidurile cetății ca împărăție a lui Dumnezeu.

Atunci, deoarece vom fi atât de victorioși, atât de biruitori și atât de transcendenți, încât toți împărații pământului vor aduce un dar Domnului (vezi Apoc. 21:24).

Fie ca noi să fim cei care cerem cu sinceritate Domnului în rugăciune ca El să întărească ceea ce a făcut pentru noi, pentru ca biserica să fie lărgită și întărită pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Fie ca să vedem ce a făcut Dumnezeu pentru noi – începând de la încarnarea Sa și până la înălțarea Sa – și fie ca noi să cerem lui Dumnezeu să aplice la experiența noastră și să ne întărească experimentarea a tot ceea ce El a realizat deja pentru noi, astfel încât biserica în calitate de casa lui Dumnezeu să fie întărită și lărgită pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu.

Biblia ne spune că am fost crucificați împreună cu Cristos, am fost înviați cu El, am fost înălțați cu El și suntem așezați împreună cu El în locurile cerești; Biblia ne spune clar că omul nostru vechi, sinele, carnea și păcatul din carne au fost terminate.

Acum trebuie să venim înaintea Domnului și să-I cerem să întărească ceea ce a făcut pentru noi, astfel încât biserica să devină împărăția lui Dumnezeu.

Doamne, întărește ceea ce ai făcut pentru noi, astfel încât, în experiența noastră, biserica să fie lărgită de la a fi casa lui Dumnezeu la a fi împărăția lui Dumnezeu! Fie ca să experimentăm întărirea lui Dumnezeu în biserica locală, astfel încât biserica să fie transformată dintr-o casă într-o cetate care să protejeze interesele lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, întărește în experiența noastră ceea ce ai îndeplinit deja pentru noi. Fie ca noi să Îl experimentăm pe Cristos în tot ceea ce El este și a realizat pentru biserică în calitate de locuința lui Dumnezeu și ca împărăție a lui Dumnezeu!

Influența savurării lui Dumnezeu va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu și toți Îl vor lăuda pe Dumnezeu

Psalmul 68 vorbește despre patru cuvinte majore: Cristos, casă, cetate și pământ.

Noi cei răscumpărați ai lui Dumnezeu trebuie să Îl savurăm pe Cristos pentru zidirea casei Sale, biserica, și atunci când experiența noastră este întărită, devenim împărăția lui Dumnezeu, iar influența savurării lui Dumnezeu va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu.

Psalmul 68:29-31 arată că, pe măsură ce poporul lui Dumnezeu Îl savurează și sunt întăriți în experimentarea lor a tot ceea ce El a îndeplinit deja, influența savurării lui Dumnezeu va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care astăzi trebuie să Îl savurăm Dumnezeu, căci pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul zi de zi, influența savurării lui Dumnezeu de către noi va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu.

Datorită templului lui Dumnezeu de la Ierusalim, împărații vor aduce un dar lui Dumnezeu și toate împărățiile pământului Îl laudă pe Dumnezeu (vezi Psa. 68:32-34). Pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem umpluți cu Dumnezeu și experimentăm ceea ce Dumnezeu a îndeplinit pentru noi, întregul pământ va fi câștigat pentru Dumnezeu, fiind afectat de savurarea lui Dumnezeu de către noi.

Concluzia acestui psalm este lauda și binecuvântarea lui Dumnezeu: “Tu ești minunat, Dumnezeule, din sanctuarele Tale. Dumnezeul lui Israel, El dă tărie și putere poporului. Binecuvântat să fie Dumnezeu!”

Acest lucru se va întâmpla în restaurarea tuturor lucrurilor; când Dumnezeu va restaura toate lucrurile și va îndrepta toate lucrurile în Cristos, oamenii vor veni și vor spune: ”Veniți să ne urcăm pe muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne învețe căile Sale, și să putem umbla pe căile Lui” (Isa. 2:2-3).

Toate națiunile se vor închina lui Dumnezeu (Zah. 14:16-17) și toate națiunile vor umbla prin lumina cetății sfinte, Noul Ierusalim, iar împărații pământului își vor aduce gloria în ea (Apoc. 21:24).

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa și până la înălțarea Sa și a doua venire, Îl vom readuce pe pământ, astfel încât să putem fi armata Sa nupțială și să aducem toate lucrurile sub Cristos ca cap, pentru restaurarea tuturor lucrurilor și pentru ca Dumnezeu să fie lăudat pe întregul pământ.

Trebuie să ne dăm seama că nu este un lucru mărunt ca noi să Îl savurăm pe Dumnezeu, căci influența savurării lui Dumnezeu de către noi va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne consacrăm ca să Îl savurăm pe Dumnezeu zi de zi – sa-L savurăm tot mai mult pe Dumnezeu până când influența savurării lui Dumnezeu de către noi va câștiga întregul pământ pentru Dumnezeu și toți Îl vor lăuda pe Dumnezeu! Amin, Doamne, Te lăudăm; Te lăudăm pentru ceea ce ești și pentru ceea ce ai făcut pentru noi. Te lăudăm, Doamne, și Te binecuvântăm. Luăm conducerea să Îl savurăm pe Dumnezeu, să-L laudăm pe Dumnezeu și să-L binecuvântăm pe Dumnezeu, până când întregul pământ va fi pentru Dumnezeu și toate națiunile se vor închina lui Dumnezeu, Îl vor lăuda pe Dumnezeu și Îl vor binecuvânta pe Dumnezeu! Amin, Aleluia, slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that the Influence of our Enjoyment of God will Gain the whole Earth for God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 6 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, și Îl slăvim pe Dumnezeu

16/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

A doua parte din Psalmul 68 vorbește despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa; în casa Sa noi suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine (binele este Dumnezeu Însuși ca mântuirea noastră și totul al nostru), El ne eliberează, El ne dă biruință și dăm slavă Domnului! Aleluia!

În prima parte a acestui psalm vedem cinci aspecte principale: mișcarea lui Dumnezeu pe pământ (cu Cristos ca centru), biruința lui Dumnezeu în Cristos, înălțarea lui Cristos, primirea darurilor de către Cristos, și zidirea casei lui Dumnezeu.

În Cristos Dumnezeu se ridică și inamicii Săi sunt împrăștiați; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat pe pământ, iar Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi Dumnezeu se mișcă pe pământ în și prin biserică, lărgirea lui Cristos, iar centrul bisericii este Cristos Însuși.

În Cristos Dumnezeu a obținut victoria; inamicul a încercat să-L învingă și armatele sale mișunau în jurul Său la cruce, dar El le-a biruit, a câștigat victoria și i-a învins pe toți inamicii Săi – El a făcut toate astea de unul singur, fără nici un ajutor din partea noastră.

Dar aleluia, putem savura și putem lua parte la victoria Sa astăzi, deoarece suntem în El!

După ce Cristos a obținut victoria asupra inamicului, El a fost înălțat – El S-a urcat pe înălțimi, chiar până la cel mai înalt punct din univers, al treilea cer.

Acum Cristos este așezat pe tron, fiind înălțat de Dumnezeu, iar noi suntem în El; când Cristos a fost înălțat, am fost și noi înălțați și așezați împreună cu El pe tron.

În înălțarea Sa, Cristos a condus un convoi de vrăjmași înfrânți într-o procesiune triumfătoare către Tatăl; El a condus captivi pe cei luați captivi, și i-a adus pe acești captivi ca daruri Tatălui. La rândul său, Tatăl ne-a dat – pe noi, cei care eram captivi ai lui Satan, dar care am fost capturați de Cristos și aduși la Dumnezeu – lui Cristos, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

În înălțarea lui Cristos a existat multă oferire de daruri: Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui, Tatăl ne-a dat ca daruri lui Cristos și Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.

Toți credincioșii în Cristos sunt daruri date de către Cristos Trupului Său; oricât de nesemnificativi credem că suntem, noi suntem mădulare ale Trupului și cu toții avem o funcție și o porție în Trup, căci suntem daruri pentru Trup.

Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului Său pentru zidirea bisericii, casa lui Dumnezeu, locuința lui Dumnezeu. Aleluia, cu toții putem funcționa prin exersarea duhului nostru pentru a putea zidi biserica ca Trupul lui Cristos, locuința lui Dumnezeu!

Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine, și savurăm victoria lui Cristos

Psalmul 68 dezvăluie savurarea lui Dumnezeu în casa Sa, care vine după zidirea locuinței Sale, biserica (v. 18).

După ce Cristos a dat daruri Trupului pentru zidirea bisericii, Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa și zilnic suntem încărcați cu bine. Binecuvântat să fie Domnul, care zi de zi ne încarcă cu bine; Dumnezeu este mântuirea noastră!

Binele de aici este Dumnezeul Triunic – aripile de porumbel acoperite cu argint și vârfurile penajului lor acoperite cu aur galben-verzui, strălucitor (vers. 19, 13; Rom. 8:28; Mat. 19:17; Fil. 1:19-21). Trebuie să cerem lui Dumnezeu să ne încarce zilnic cu bine, cu Dumnezeu ca binele nostru.

Binele de aici și din Romani 8:28 nu se referă la nimic material sau psihologic, ci la Dumnezeu Însuși, care este adevăratul bine. Ca să Îl savurăm pe Dumnezeu ca bine, trebuie să fim în casa Sa.

Pentru a trăi o viață victorioasă, nu trebuie să facem activități exterioare, cum ar fi rugăciunea cu post și lipsa de somn, și nu trebuie să ne socotim morți pentru păcat și pentru lume… nu avem nevoie de mai multe instrucțiuni, concepte, învățături și sugestii, ci trebuie să fim în întâlnirile bisericii!

Când intrăm în biserica locală și rămânem în biserica locală, unde locuiește Dumnezeu, fiecare problemă este rezolvată și fiecare inamic este biruit. Când rămânem în biserica locală, lumea, temperamentul și toate problemele noastre dispar.

Când suntem în întâlniri savurându-L pe Dumnezeu și fiind încărcați cu Dumnezeu ca binele nostru, toate problemele noastre dispar și voia lui Dumnezeu devine în mod spontan clară.

Este posibil să încercăm să ne rezolvăm singuri problemele, putem chiar să ne rugăm mult, dar s-ar putea să nu izbutim; însă atunci când venim la întâlnirile bisericii, problemele noastre sunt rezolvate, toți inamicii noștri fug, și ne putem birui temperamentul.

Calea de a cunoaște voia lui Dumnezeu, de a obține binecuvântarea Domnului, de a ne rezolva problemele și de a învinge inamicii este să venim la biserica locală și să Îl lăudăm pe Domnul!

Acest lucru nu înseamnă că nu ne rugăm pentru problemele noastre și nu ne aducem situațiile în fața Domnului, ci atunci când ne dăm seama că nu putem răzbi, nu trebuie să renunțăm – pur și simplu trebuie să ne aducem problemele în întâlnire.

În locuința lui Dumnezeu – biserica locală – Dumnezeu nu doar că ne alimentează puțin câte puțin, ci ne și încarcă cu bine, și anume, El ne încarcă cu Dumnezeu ca bine. Aici, în întâlnirile bisericii, Dumnezeu aplică victoria Sa asupra tuturor inamicilor noștri.

Când noi, ca indivizi, încercăm să învingem inamicul, noi vom fi cei învinși de el; dar când ne dăm seama că lupta a fost câștigată și pur și simplu ne plasăm în Trup și rămânem în Trup într-un mod practic, victoria este a noastră.

Suntem triști? Să mergem la întâlnire. Aduceți-vă necazurile în biserica locală și chiar spuneți-i lui Satan, cel care ne deranjează și vrea să ne întristeze, să vină cu noi la întâlnire.

Când îl veți duce pe Satan cu tot deranjul său la întâlnire, el vă va părăsi; de îndată ce intrăm în locul de întâlnire, Satan va fugi, problemele noastre vor dispărea și noi suntem încărcați cu Dumnezeu ca bine.

Pe măsură Îl savurăm pe Dumnezeu în casa Sa, Dumnezeul nostru este pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu Iehova Domnul există scăpare – chiar scăpare de moarte (Psa. 68:20; Rom. 5:10; 2 Cor. 1:8-9; 4:16). Este posibil să simțim că ne aflăm într-o situație de moarte, dar îndată ce venim la întâlnire și ne poziționăm în casa lui Dumnezeu, Dumnezeu ne eliberează chiar și de moarte.

În casa lui Dumnezeu savurăm și victoria Sa asupra inamicilor (Psa. 68:21-23). Porțile Hadesului sunt acolo, atacând biserica, dar nu vor triumfa împotriva ei (Mat. 16:18).

Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre în scurt timp; cât timp suntem în viața de biserică, savurându-L pe Dumnezeu în casa Sa și fiind încărcați cu Dumnezeu ca bine, noi savurăm victoria lui Cristos asupra inamicilor!

Aleluia, binecuvântat să fie Domnul, care zi de zi ne încarcă cu bine; Dumnezeu este mântuirea noastră! Amin, Doamne, venim la Tine și la întâlnirile bisericii pentru a fi zilnic încărcați cu Dumnezeu ca bine! Venim să-L savurăm pe Dumnezeu în casa Sa și venim ca să fim încărcați cu Dumnezeul Triunic și cu toate împlinirile și realizările Sale ca bine! Doamne, Tu ești pentru noi un Dumnezeu al eliberării, și cu Tine există scăpare chiar de la moarte! Fie ca să Te savurăm ca viața noastră salvatoare pentru a scăpa de moarte și pentru a fi zidiți în locuința Ta, biserica!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru împlinirile Sale în răscumpărarea și în mântuirea Sa

În a doua parte a Psalmului 68 vedem închinarea la Dumnezeu conform cu economia Sa nou-testamentară. Versetul 24 spune: Ei au văzut umbletele Ta, o Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, Împăratului meu, în sanctuar. Aici, “ei” se referă la inamici, “umbletele” se referă la activitățile lui Dumnezeu, iar “sanctuarul” se referă la biserică.

Lăudați pe Dumnezeu, inamicii au văzut activitățile Sale și sunt împrăștiați, iar împlinirile și realizările Sale sunt văzute clar în biserică, unde sfinții Îl savurează pe Dumnezeu și sunt încărcați cu Dumnezeu ca bine.

“Cântăreţele merg înainte; instrumentistele după; în mijlocul fecioarelor care sună din tamburine” (v. 25) – aici fecioarele îi simbolizează pe credincioși (2 Cor. 11:2; Fil. 4:4).

“Binecuvântaţi-L pe Dumnezeu în adunări, / Chiar pe Iehova, o, tu, care eşti din fântâna lui Israel. / Acolo sunt micul Beniamin care îi stăpâneşte / Şi prinţii lui Iuda în ceata lor, / Prinţii lui Zabulon, prinţii lui Neftali. / Dumnezeul vostru a poruncit tăria voastră; / întăreşte, o, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi” (Ps. 68:26-28).

Trebuie să cerem Domnului să întărească ceea ce a făcut pentru noi în casa Sa.

În lauda adusă lui Dumnezeu de către noi, poporul ales, este zugrăvită o privelişte în tipologie reprezentativă cu privire la economia noutestamentară a lui Dumnezeu în îndeplinirea răscumpărării lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa prin Cristos şi în răspândirea veştii bune a ceea ce a îndeplinit Cristos cu cuvintele frumoase ale evangheliei.

“Micul Beniamin” se referă la Cristos; când s-a născut, mama sa, Rahela, l-a numit Ben-oni (fiul durerii mele) în timp ce ea pleca ca să fie cu Domnul, dar tatăl său l-a numit Beniamin, fiul mâinii mele drepte.

Ca fiu al durerilor, Ben-oni, Beniamin îl simbolizează pe Cristos care, ca om al durerilor în încarnarea Sa și în viața omenească pe pământ, a îndeplinit răscumpărarea lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa deplină (Gen. 38:18a; Isa. 53:3).

Fiul mâinii drepte, Beniamin îl simbolizează pe Cristos care, în calitate de Fiul mâinii drepte a lui Dumnezeu în învierea, victoria și înălțarea Sa, slujește în ceruri pentru a duce la îndeplinire aplicarea răscumpărării lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa (Gen. 35:18b; Evrei 1:3; 5:5-10; 7:25; 8:2).

În înălțarea Sa, Cristos face în principal două lucruri: El se roagă pentru noi și Îl administrează pe Dumnezeu în noi.

El este capabil să-i mântuiască în mod deplin pe toți cei care vin înaintea lui Dumnezeu prin El, deoarece El întotdeauna trăiește ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7:25); de asemenea, El este un slujitor al locurilor cerești pentru a-L administra pe Dumnezeu întru noi (Evrei 8:2).

Iar noi, în calitate de credincioșii Săi, trebuie să ne dăruim în rugăciune (să cooperăm cu slujba Sa de rugăciune) și în slujba cuvântului (pentru a coopera cu El în administrarea lui Dumnezeu oamenilor), așa cum se vede în Fapte 6:4.

În Psalmul 68:27 vedem pe “prinții lui Iuda”; Iuda II reprezintă pe Cristos ca victorie pentru poporul lui Dumnezeu (leul cu puterea şi sceptrul) şi pace (Şilo) pentru poporul lui Dumnezeu (Apoc. 5:5a; Gen. 49:8-12).

Iuda revelează victoria lui Cristos (vs. 8-9), împărăţia lui Cristos (v. 10) şi savurarea şi odihna în Cristos (vs. 11-12).

Iuda, ca trib împărătesc, era însoțit mereu de Beniamin, ca trib războinic, pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Psa. 68:27; Rom. 5:17). Aleluia, slavă Domnului pentru ceea ce a făcut și face pentru noi!

Te lăudăm, Doamne, pentru ceea ce faci în economia nou-testamentară a lui Dumnezeu pentru a îndeplini răscumpărarea lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa de către Cristos și pentru răspândirea veștii bune a îndeplinirii lui Cristos cu frumoasele cuvinte ale Evangheliei! Amin, Doamne, întărește ceea ce Tu ai făcut pentru noi și fă-ne cei care cooperează cu Tine în slujba Ta cerească astăzi, dăruindu-ne în rugăciune și în slujba cuvântului. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai îndeplinit răscumpărarea eternă a lui Dumnezeu pentru mântuirea Ta deplină și Te lăudăm că ești Cel care îndeplinește aplicarea răscumpărării Tale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying God in His House, being Loaded with God as good, and Praising God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 5 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică cu Cristos ca centru

13/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică și prin biserică, iar biserica îl are ca centru pe Cristos.

Psalmul 68 este o expunere tipologică a porțiunii din Numeri 10:35-36 și Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ; astăzi Dumnezeu se mișcă în om, iar mișcarea Sa este ca să îl deifice pe om pentru a obține biserica, locuința Sa.

În aceste versete din Numeri vedem că Moise, atunci când chivotul a pornit la drum, a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta. Iar când chivotul se oprea, el a spus: Întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău.

Cu alte cuvinte, Chivotul care i-a condus pe copiii lui Israel conform conducerii lui Dumnezeu nu era doar ceva exterior, ceva care depindea de om sau de preferința și opinia omului, ci era un Chivot viu, chiar întruparea lui Dumnezeu printre oameni.

Moise a petrecut multe zile pe muntele lui Dumnezeu în prezența Sa pentru a primi legea și modelul tabernaculului, iar el și-a dat seama că acest tabernacul era clădirea lui Dumnezeu pe pământ, locuința Sa.

Dumnezeu dorește nu doar să-și salveze poporul din sclavia Egiptului și de uzurparea faraonului, ci să-i aducă într-un loc și într-o situație în care El să poată locui printre ei, El să poată fi exprimat printre ei și El să poată avea un popor pe pământ.

Deci, atunci când tabernaculul a fost construit, acesta a fost momentul, locul și situația în care Dumnezeu se afla printre poporul Său, pentru că putea să locuiască printre ei în Chivot.

Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin Chivot într-un mod specific, pentru ca El să le ofere odihnă și satisfacție; când poporul Său urma conducerea Chivotului, ei erau în pace, savurând odihna și fiind satisfăcuți.

Chivotul este un tip reprezentativ al lui Cristos; Cristos este întruparea lui Dumnezeu, iar atunci când El a venit, Dumnezeu a locuit printre oameni.

Paul a aplicat tipul reprezentativ din Psalmul 68 la Cristos; ridicarea lui Iehova în aceste versete se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea Sa se referă la a doua venire a Domnului.

Aceste versete din Numeri 10:35-36 prezintă o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul – întruparea Dumnezeului Triunic – trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

Mișcarea lui Dumnezeu este în Cristos; Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ, iar astăzi mișcarea lui Dumnezeu este în om și prin om.

Pentru ca Dumnezeu să se miște în om și printre oameni, totuși, omul trebuie să devină la fel ca Cristos în viață și natură – ceea ce Dumnezeu chiar face prin intermediul mântuirii Sa organică. Aleluia!

De la încarnarea Sa până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ

Psalmul 68 este o expunere a porțiunii din Numeri 10:35-36, și ambele porțiuni Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Ceea ce vedem în Psalmul 68, care este considerat cel mai înalt dintre toți psalmii, este mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

Acest psalm are două secțiuni: versetele 1-18 vorbesc despre Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu, și versetele 19-35 vorbesc despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa.

Odată ce Dumnezeu obține o locuință pe pământ, poporul Său pur și simplu Îl poate savura în casa Sa.

Mișcarea lui Dumnezeu a început după ridicarea tabernaculului cu Chivotul, simbolizându-L pe Cristosul întrupat pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ, cu Sine Însuși ca centru al mișcării lui Dumnezeu în economia Sa.

În Ioan 1:14 vedem că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, iar noi am văzut gloria Sa, glorie ca a singurului născut din Tatăl. Ca tabernacul, Cristos L-a adus pe Dumnezeu la om; El L-a făcut pe Dumnezeu posibil de a fi contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat.

Când Cristos a venit, Dumnezeu a venit; Dumnezeu S-a mișcat în și prin Cristos pe pământ. Mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul cu Chivotul începând de la Muntele Sinai (Psa. 68:8b, 17b) trecând prin pustie (v. 4b, 7b) și până la Muntele Sionului (v. 16) este un tip reprezentativ al mișcării Sale în Cristos începând de la încarnare și până la înălțare (Ioan 1:17; Efes. 4:8-10).

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos.

Pe Muntele Sinai a fost dată legea și modelul tabernaculului; legea a fost dată prin Moise, dar slavă Domnului, harul și realitatea lui Dumnezeu au fost întrupate și exprimate în tabernacul, care este Cristos ca întruparea lui Dumnezeu.

Isus Cristos, adevăratul tabernacul al lui Dumnezeu printre oameni, a venit să-L aducă pe Dumnezeu la om, iar acest tabernacul a început o călătorie până la Muntele Sionului în înălțarea Sa.

Începând de la întruparea Sa și până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Fără Cristos, Dumnezeu nu Se poate mișca pe pământ; când Cristos a venit, Dumnezeul Triunic a făcut un “tur” lung care a durat treizeci și trei de ani și jumătate, iar acest tur s-a încheiat odată cu înălțarea lui Cristos la al treilea cer.

Psalmul 68 este despre mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul (care Îl simbolizează pe Cristos) ca locuința Sa cu Chivotul (care îl simbolizează pe Cristos) ca centru.

Tabernaculul cu Chivotul a călătorit printre copiii lui Israel timp de patruzeci de ani până a ajuns în Sion; Cristos în calitate de tabernaculul lui Dumnezeu a călătorit timp de treizeci și trei de ani și jumătate până când S-a înălțat la al treilea cer.

Dumnezeu Se poate mișca pe pământ doar după ce a stabilit o cale – tabernaculul cu Chivotul din Vechiul Testament, și Cristos în calitate de tabernacul cu Chivotul din Noul Testament – în care El a putut fi împreună cu poporul Său și în care ei L-au putut contacta și în care au putut fi cu El.

Aleluia, astăzi Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ – El este tabernaculul lui Dumnezeu cu omul!

Aleluia, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit să-L aduci pe Dumnezeu la om – L-ai făcut pe Dumnezeu posibil de contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat! Amin, Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea lui Dumnezeu, tabernaculul lui Dumnezeu cu omul, omul-Dumnezeu care a venit să aducă mișcarea lui Dumnezeu pe pământ printre oameni! Aleluia pentru Cristosul nostru, Cel care este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ!

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică, cu Cristos ca centru

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ nu a fost doar cu Domnul Isus acum două mii de ani; mai degrabă, astăzi Dumnezeu încă se mișcă pe acest pământ în și prin biserică, și El se mișcă cu Cristos ca centru al bisericii (Ioan 5:17; Fapte 28:31; 1 Tim. 3:15-16; Psa. 68:4, 7).

Biserica a fost produsă în învierea lui Cristos, pentru că atunci când El a înviat, Cristos a fost extins, lărgit și duplicat în mulți credincioși în Cristos care compun biserica, Trupul lui Cristos.

Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ astăzi continuă să Se miște în și prin biserică, iar centrul bisericii este Cristos.

Biserica este biserica Dumnezeului Cel viu, stâlpul și temelia adevărului; biserica este măreața taină a evlaviei, căci în biserică Dumnezeu este manifestat în carne, în biserică Cristos este predicat printre națiuni, și în biserică Cristos este glorificat și exprimat.

Aleluia, Dumnezeu Se mișcă pe pământ, mișcarea Sa este în și cu tabernaculul, și El Se mișcă împreună cu Cristos ca centru al bisericii!

Mișcarea lui Dumnezeu în biserică este de fapt în și prin om; Dumnezeu Se mișcă în om pentru a-l deifica pe om, adică pentru a-l face pe om la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Dumnezeu se mișcă în Cristos și în cei care devin la fel ca Cristos în toate felurile posibile.

Atanasie, unul dintre primii părinți ai bisericii, a spus despre Domnul Isus că El a fost făcut om ca noi să putem fi făcuți Dumnezeu, căci Cuvântul a fost făcut carne pentru ca noi, împărtășindu-ne din Duhul Său, să fim deificați.

Ceea ce vorbim aici nu este faptul că omul devine Dumnezeu în sensul de a fi venerat sau atotputernic; mai degrabă, subliniem câteva versete foarte cruciale din Noul Testament care ne arată cum noi, ființele umane, suntem făcuți Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

De fapt, acesta este principiul mișcării lui Dumnezeu în om; mișcarea lui Dumnezeu astăzi este în om și prin om, iar mișcarea Sa este să îl deifice pe om, făcându-l pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

În Rom. 8 vedem câteva versete foarte clare care ne arată cum întreaga noastră ființă tripartită nu doar că este umplută cu viața lui Dumnezeu, ci ea devine viață; în mântuirea organică a lui Dumnezeu, duhul, sufletul și trupul nostru devin viața divină eternă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim făcuți Dumnezeu în viață și natură.

În Rom. 8:10 vedem că, de vreme ce Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Când Cristos a intrat în noi, El a intrat în duhul nostru; El nu este numai viața noastră, ci El a făcut din duhul nostru o viață.

Duhul nostru este viață, iar această viață este viața zoe, viața divină, eternă, necreată, indisolubilă, indestructibilă, viața minunată a Dumnezeului Triunic. Indiferent cum ne simțim acum, duhul nostru este zoe – duhul nostru este viață!

Apoi în Rom. 8:6 vedem că de fiecare dată când ne fixăm mintea pe duhul nostru, mintea noastră devine viață; mintea noastră nu este doar plină de viață, ci devine viață. Ce minunat că, în mântuirea Sa organică, Dumnezeu face din mintea noastră răzvrătită viață, viața divină!

Mai mult, în Rom. 8:11 vedem că Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți, locuiește în noi și El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește în interior. 2 Cor. 5:4 confirmă acest lucru, și anume că la întoarcerea Domnului trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață.

Când ne deschidem către Domnul și permitem Duhului Celui care L-a înviat pe Isus din morți să ne locuiască în interior, El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește!

Aceasta este experiența noastră de multe ori când venim la întâlnire: când ajungem la întâlnire ne simțim ca și cum ne-am trage oasele spre acel scaun… dar pe măsură ce savurăm distribuirea Domnului, întreaga noastră ființă este umplută de viața divină! Aleluia pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi!

Slavă Ție, Doamne, Tu ești un Dumnezeu Triunic care Se mișcă, și Tu astăzi Te miști pe acest pământ în și prin biserică, cu Cristos ca centru al bisericii! Doamne, Te luăm ca centru al nostru, realitatea noastră și totul al nostru; Îți dăm primul loc în toate lucrurile din ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru ca Tu să te miști în noi și să faci din duhul, sufletul și trupul nostru viață – viața divină, eternă, necreată a lui Dumnezeu. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață atunci când ne fixăm mintea pe duh, iar trupul nostru este saturat cu viața lui Dumnezeu pe măsură ce savurăm locuința lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pentru mișcarea Ta de pe pământ astăzi, mișcarea Ta în și prin om pentru a-l deifica pe om și pentru a-L avea pe Cristos ca centru al mișcării Tale!