Witness Lee

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate

25/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Fil. 2 Îl vedem pe Cristos crucificat ca modelul nostru, iar acest tipar este viața crucificată din noi; atunci când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos ca modelul nostru nu este doar ceva obiectiv, ceva ce ar trebui să urmăm la exterior, ci și ceva subiectiv și experimental, ceva ce putem experimenta în interior trăindu-L pe Cristos pentru a trăi o viață crucificată.

Cristos, Cel care a stabilit modelul de a Se goli și de a Se smeri pe Sine Însuși și de a nu apuca faptul de a fi egal cu Dumnezeu, El Însuși este modelul nostru, iar El lucrează acum în noi ca Dumnezeu care ne locuiește în interior.

Nu trebuie să încercăm să urmăm acest model în exterior, prin propria noastră putere, sforțare, și râvnă; pur și simplu trebuie să ne întoarcem către Cristosul dinn interior, căci El ca model trăiește în noi, iar noi trebuie să-L trăim Cristos, adică să trăim o viață crucificată împreună cu Domnul.

Cristos este modelul nostru interior pentru trăirea noastră; prin urmare, chiar dacă avem cel mai înalt standard al poziției celei mai înalte, nu ar trebui să apucăm acest lucru și să ținem de el.

Avem nevoie disperată de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru în viața de biserică; avem o nevoie disperată de a trăi o viață crucificată împreună cu Cristos, pentru ca El să fie exprimat prin noi.

Apostolul Pavel a trăit o astfel de viață; chiar dacă alții l-au predicat pe Cristos din invidie și cu certuri, încercând să obțină o reacție de la Pavel, el era fericit pentru că Cristos a fost predicat.

Atenția lui Pavel era asupra lui Cristos; el a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos și a muri este câștig, căci va merge să fie cu Domnul.

Ce înseamnă că pentru noi să trăim este Cristos? Înseamnă că Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru, adică îl luăm pe Cel ce se umilește pe Sine și Se golește pe Sine ca viață crucificată și Îl trăim pe El.

Aceasta înseamnă să avem aceeași minte, adică să avem mintea lui Cristos; în acest fel suntem una nu numai în duh, ci și în suflet, căci gândim același lucru, fiind alăturați în suflet, iar accentul nostru unic este să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos în mod subiectiv.

Cât de mult avem nevoie să-L trăim pe Cristos în viața Sa umană, în special în golirea de Sine Însuși, în umilirea de Sine, și în faptul că nu a ținut de egalitatea cu Dumnezeu ca fiind o comoară!

Cât de mult avem nevoie pentru a trăi viața divină din noi, viața crucificată, deoarece această viața – și nu noi în noi înșine – este cea care ne poate face în stare să ne golim și să ne smerim. Amin, Doamne Isuse, fie ca asta să fie experiența noastră!

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată dinăuntrul nostru

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristosul crucificat ca modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi (vezi 1 Corinteni 1:23a; 2: 2; Gal. 2:20; 3: 1; 6:14).

Când am fost regenerați, Duhul a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; acum putem fi la fel de smeriți precum a fost Isus și ne putem goli prin Duhul lui Isus Cristos.

Cristos ca model este în noi, căci avem Duhul lui Isus Cristos; când suntem în duh, ne putem goli și ne putem smeri pe noi înșine, considerându-i pe ceilalți mai excelenți decât noi înșine.

Dar când nu trăim în Duhul lui Isus Cristos, facem lucruri din rivalitate și în competiție cu ceilalți, iar Domnul nu este exprimat prin noi.

Cristos este tiparul, modelul unei vieți crucificate, iar El trăiește în noi; El însuși trăiește din noi ca Duhul lui Isus Cristos. El nu este doar modelul nostru într-un mod exterior, ci și viața noastră în interior.

Avem o viață în noi care nu insistă niciodată să fie ceva, ci se golește mereu, ocupă un loc mai de jos și se smerește; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca o astfel de viață și trebuie să trăim prin această viață.

Modelul lui Cristos este văzut în Phil. 2 în șapte pași: 1. El S-a golit de Sine, 2. El a luat forma de sclav, 3. S-a asemănat cu oamenii, 4. S-a smerit pe Sine, 5. S-a făcut ascultător, 6. A devenit ascultător până la moarte și 7. El a fost ascultător până la moartea crucii.

Acest tipar este foarte înalt și în noi înșine nu-L putem imita și nici nu-L putem urma; avem aspirația de a fi ca El și de a trăi același fel de viață ca El, dar singurul mod în care putem face acest lucru este realizând că El este acum viața noastră în interior.

Viața crucificată a lui Cristos este în noi; pașii umilirii Sale sunt toate aspectele vieții crucificate. Când trăim viața crucificată, putem lăsa deoparte orice exaltare de sine, ne umilim pe noi înșine, ne golim și nu ne apucăm de nicio poziție sau onoare care este pe bună dreptate a noastră.

Când Cristos a fost ascultător până la moartea crucii El a trăit viața crucificată într-un mod deplin și absolut; o astfel de viață este acum în noi și, atunci când îl trăim pe El, putem trăi același fel de viață în viața noastră de zi cu zi.

În noi înșine nu vrem să fim smeriți sau goliți, ci mai degrabă, vrem să fim înălțați și umpluți, dar când Îl trăim pe Cristos, când trăim viața crucificată, ne smerim în mod spontan, ne golim și nu dorim să avem o poziție înaltă.

Cât de mult trebuie să-L trăim pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L cunoaștem în mod subiectiv ca modelul nostru trăind această viață crucificată în noi!

Îți mulțumim Doamne pentru stabilirea modelului unei vieți crucificate, și mulțumim că ai venit în noi ca viață crucificată pentru a trăi același fel de viață în noi astăzi! Aleluia, Cel care S-a golit pe Sine, S-a smerit pe El însuși și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat acum trăiește în noi, și noi putem să-L trăim! Doamne, ne întoarcem către Tine și Te luăm ca viață și tot ceea ce avem, pentru a putea trăi viața crucificată în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca viața crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate – trăim o viață crucificată

În Fil. 1:21 Pavel a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos, apoi a continuat să vorbească despre acest Cristos în Fil. 2 când a prezentat modelul lui Cristos.

Cine era acest Cristos pe care L-a trăit Pavel? El era Cel care s-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat; acesta este Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate; Îl trăim pe Cel care se golește de sine și se umilește pe Sine.

Cum ar arăta să-L trăim pe Cristos? Dacă îl trăim pe Cristos, ne golim de sing, ne smerim pe noi înșine și nu apucăm nici o onoare sau poziție care poate fi pe bună dreptate a noastră.

În viața noastră de familie, între soț și soție, soțul care Îl trăiește pe Cristos nu apucă de „calitatea sa de soț” și nu își revendică autoritatea; mai degrabă, el se smerește și se golește și Îl trăiește de Cristos ca viața crucificată.

Când îl experimentăm pe Cristos și îl trăim pe Cristos, trăim automat o viață crucificată; Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos este modelul nostru nu ca noi să ne străduim ca să-L imităm la exterior, ci ca noi să-L trăim în mod organic și spontan trăindu-L și experimentându-L pe Cristos.

Viața crucificată a lui Cristos în noi este cu adevărat o viață de auto-golire și auto-umilire, iar această viață nu apucă nimic ca fiind o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul.

Atunci când avem un schimb de cuvinte cu soțul nostru și simțim că „temperatura crește”, trebuie să permitem minții vii a lui Cristos să lucreze în noi, și trebuie ca să trăim viața crucificată.

În conversația cu ceilalți, atunci când alții ne jignesc, când suntem pe cale să facem și să spunem ceva, trebuie să spunem pur și simplu: Amin, Doamne, spun Amin minții Tale care ne infuzează, ne saturează și ne transformă mintea! Amin!

Filipeni 2 ne arată că ar trebui să trăim o viață crucificată pentru a savura de puterea învierii; ar trebui să luăm viața crucificată a lui Cristos ca model pentru a putea experimenta puterea învierii, care L-a înălțat pe Cristos până la cel mai înalt vârf din univers (Fil. 2:9).

Atât experimentarea lui Cristos ca modelul unei vieți crucificate, cât și experimentarea puterii de înviere care Îl înalță sunt nesfârșite.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate și trăim astfel o viață crucificată, care se goleste de sine și se umilește pe înșine; nu încercăm să ne smerim sau să ne golim pe noi înșine – pur și simplu trăim o astfel de viață.

Când trăim o astfel de viață, când trăim o viață crucificată, suntem aduși în puterea învierii prin care Cristos este înălțat.

Vom rămâne fermi pentru mărturia Domnului, dar nu vom revendica nici o poziție, titlu sau poziție pentru noi înșine; mai degrabă, luăm viața crucificată ca modelul nostru.

În cele din urmă, vom intra în puterea învierii și vom experimenta înălțarea lui Dumnezeu.

Nu căutăm să fim înălțați, ci căutăm să experimentăm viața crucificată și, în timp ce facem aceasta, vom experimenta și viața și puterea învierii, și vom fi înălțați în Cristos și cu Cristos.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cel care este modelul vieții crucificate. Salvează-ne de la a încerca în exterior să Te imităm și să ne smerim și să ne golim pe noi înșine; fie ca să învățăm să ne întoarcem spre Tine și să permitem minții Tale să ne satureze, să ne transforme și să cauzeze ca mintea noastră să fie mintea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca viața Ta crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut până când vom fi aduși în înviere pentru a fi înălțați împreună cu Tine și în Tine. Îți mulțumim Doamne căci Tu ești fost modelul nostru și că Tu ai venit în noi ca model pentru a trăi în noi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we live the One who is the Pattern of a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

24/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Există o nevoie urgentă în viața de biserică din recâștigarea Domnului astăzi să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, mai ales în golirea de Sine și în umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Trebuie să cunoaștem nu doar ce a făcut Cristos, procesele prin care a trecut și pașii umilirii pe care i-a făcut pentru noi, ci, de asemenea, să-L experimentăm ca modelul nostru.

Cristos a trecut prin anumite lucruri și a făcut anumite lucruri, și S-a smerit și S-a golit de Sine; acum El este modelul nostru, și a intrat în noi – credincioșii Săi – pentru a trăi același fel de viață în viața de biserică astăzi.

Nimeni nu L-a obligat pe Cristos să facă ceea ce a făcut; mai degrabă, deși există egalitate și armonie în Dumnezeire, Fiul a luat inițiativa de a se supune Tatălui, venind ca să fie om și învățând ascultarea prin lucrurile suferite de El.

El a lăsat la o parte gloria, puterea, poziția și imaginea dumnezeirii Sale și a devenit om; El S-a smerit ca să fie sclav, iar când alții L-au privit, au văzut un om normal.

Cristos a ales de bună voie să fie Fiul, El Însuși supunându-Se autorității Tatălui; El a trăit o viață supusă lui Dumnezeu și a stabilit un model pe care să-l urmăm și să-l trăim.

Ca o astfel de Persoană, El a trecut prin moarte și înviere și a intrat în noi ca Duh dătător de viață; în acest Duh este tot ceea El ce a făcut și a experimentat.

Toți credincioșii autentici în Cristos au viața lui Cristos și această viață este o viață de supunere; când trăim conform vieții lui Cristos, ne supunem spontan lui Dumnezeu și celorlalți, și modelul lui Cristos este trăit în noi.

Cristos a creat supunerea; a ne supune este relativ ușor pentru noi, căci trebuie doar să ne smerim, dar El a trebuit să lase deoparte atât de multe lucruri pentru a se supune Tatălui.

Este imposibil ca noi să copiem sau să imităm la exterior ceea ce a făcut Cristos în pașii umilinței pe care El i-a făcut. Dar slavă Domnului, El este în noi!

El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, dar o asemenea Persoană este acum în noi!

Domnul Isus Cristos, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a oferit viața Sa de supunere, astfel că acum ne supunem nu pentru că suntem înclinați să o facem în noi înșine, ci pentru că avem o viață în noi care se supune. Amin!

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

Există o nevoie urgentă astăzi de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru; Cristos ca modelul nostru nu este doar în mod obiectiv, ci și subiectiv și experimental.

Aceasta înseamnă că Cel care a stabilit modelul și care El Însuși este modelul, operează acum în noi ca Dumnezeu locuitor în interior (Fil. 2:5, 12-13).

În primul rând, trebuie să avem această minte, mintea lui Cristos și apoi trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Principiul lui Cristos ca modelul interior al vieții noastre este că, deși avem cel mai înalt standard al celei mai înalte poziții, nu trebuie să o luăm ca pe un lucru de apucat, la fel cum a făcut și Domnul (vezi Fil. 2:3-6).

Aceasta înseamnă că trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru și să trăim o viață crucificată; trebuie să-L pe El experimentăm ca viața noastră crucificată.

O astfel de viață este cu totul în contrast cu o viață de rivalitate și vanitate. În viața de biserică trebuie să nu trăim după viața noastră naturală, ci să luăm viața crucificată ca modelul nostru, altfel vom trăi în mod automat o viață de rivalitate și vanitate.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne gândim ce fel de viață de biserică am trăit până acum în biserică; am luat noi oare viața crucificată a lui Cristos ca modelul nostru și am trăit noi o viață crucificată sau am trăit o viață de rivalitate și vanitate?

Ori de câte ori suntem în rivalitate și căutăm glorie, trăim în sine; trebuie să condamnăm acest lucru și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. În momentul în care nu-L luăm pe Cristos ca modelul unei vieți crucificate, trăim în rivalitate și vanitate.

De exemplu, unii frați ar putea fi solicitați să își asume mai multă responsabilitate și ne putem întreba de ce ei și nu noi; sau unii sunt anumiți responsabili, dar noi suntem în rivalitate cu ei pentru că nu ni s-a cerut să facem acele lucruri.

Fie ca noi să primim antidotul și să-L experimentăm pe Cristos ca model al unei vieți crucificate. Când vom face acest lucru, vom avea aceeași gândire, aceeași minte; vom căuta un singur lucru, savurarea și experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică.

Trebuie să fim “parteneri cu Cristos” în golirea de Sine, în smerenia Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. El nu a insistat să păstreze forma lui Dumnezeu, ci a fost dispus să Se golească de Sine și să Se umilească.

În loc să apucăm ceea ce avem, ar trebui să lăsăm aceste lucruri deoparte și să ne golim de noi înșine.

Cristos nu este doar modelul nostru pentru mântuirea noastră constantă, ci și standardul pentru mântuirea noastră. De la încarnarea Sa și până la crucificarea Sa, Cristos a devenit un model pentru mântuirea noastră, iar experiența Sa de la înviere până la înălțare este standardul mântuirii noastre.

Fie ca să ne exersăm duhul și să ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca model. Ne dăm seama că nevoia noastră urgentă în viața de biserică astăzi este să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar ai stabilit un model pentru viața noastră creștină prin viața și moartea Ta, ci ai și venit în noi ca să trăiești același mod de viață astăzi. Amin, Doamne, avem viața de supunere a lui Cristos în noi și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Aleluia, Dumnezeul care locuiește în interior operează în noi, și noi putem coopera experimentându-L pe Cristos ca modelul nostru astăzi!

Îl experimentăm pe Cristos ca model în golirea și umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară

Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, în special în golirea de Sine și în umilirea Sa, și faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară (Fil. 1:20-21; 2:6).

Cheia de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru este că avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește; această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, nu ni se cere să încercăm mai mult, să fim mai buni, și să ne forțăm să facem cutare lucru… avem o viață în noi, iar această viață se golește de sine și se umilește în mod automat. Cât timp trăim prin această viață, noi Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

De exemplu, în viața de familie uneori soția îi poate da soțului un moment dificil; calea ca el să fie salvat într-o astfel de situație este să nu insiste asupra conducerii sau a “calității de soț” și astfel să ceară soției să i se supună.

Chiar dacă Biblia spune că soțul este capul soției la fel cum Cristos este Capul bisericii, acest lucru nu este ceva ce trebuie pus în aplicare sau cerut de la alții.

Mai degrabă, soțul trebuie să-și lase deoparte conducerea, “calitatea sa de soț”; acest lucru nu este ceva ce trebuie apucat și de ținut cu dinții, ci ceva care trebuie pus deoparte, astfel încât să-L poată experimenta pe Cristos ca model.

Când soțul își lasă deoparte conducerea și experimentează viața crucificată a lui Cristos, el savurează mântuirea interioară care operează în el, iar Dumnezeu este Cel care operează în el pentru a-l mântui.

În acest fel, el se golește pe sine și își lasă deoparte calitatea de cap și Îl experimentează pe Cristos. Acesta nu este cazul doar cu soțul, ci și cu soția; aceasta este doar o ilustrație.

Cu părere de rău, însă, în majoritatea cazurilor, trebuie să recunoaștem că fratele căsătorit “își apucă calitatea de cap” și refuză să o lase deoparte, iar soția își ține partea; deci are loc un schimb amar de cuvinte, cu cârtiri și raționamente.

Din nou și din nou trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea de Sine, în umilirea Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Dacă facem acest lucru, dacă lăsăm deoparte ceea ceea ce este de drept al nostru, prin faptul că trăim viața crucificată a lui Cristos, vom experimenta mântuirea constantă și instantanee a lui Cristos, iar soția noastră va fi în cele din urmă câștigată de Domnul.

Aleluia, Dumnezeu lucrează în noi; El lucrează și operează în noi atât înfăptuirea, cât și voința, pe mâsură ce ne întoarcem spre El și Îl experimentăm.

Dumnezeul care a devenit om, care S-a smerit și S-a golit de Sine, care nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat, Acesta este Duhul cu duhul nostru!

Nu suntem doar oameni – suntem oameni-Dumnezeu, căci Omul-Dumnezeu Isus Cristos este în duhul nostru și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru! Deoarece Dumnezeu operează în noi, ne dăm seama că suntem oameni-Dumnezeu, cei care trăiesc prin viața lui Cristos în duhul lor.

Avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește, iar această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca o comoară; mai degrabă, este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Când trăim prin această viață, nu vom apuca strâns nici măcar lucrurile date de Dumnezeu, ci, mai degrabă, ne vom coborî poziția noastră de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu, nepăsându-ne de reputația noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea și în umilirea Sa și în faptul că nu a apucat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi ca o viață care se golește de sine și se umilește. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința cât și înfăptuirea, și trebuie doar să cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, o viață care niciodată nu apucă ceva ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să-și lase deoparte poziția și titlul de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Urgent Need is to Experience Christ as our Pattern of Living a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca modelul nostru, Cristos S-a golit de Sine, S-a umilit și a fost glorificat de Dumnezeu

22/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pentru a-L experimenta pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model; trebuie să-L avem ca model infuzat în noi, dându-ne seama că Cristos S-a golit de Sine Însuși și S-a smerit, și apoi El a fost înălțat și glorificat de Dumnezeu.

O, fie ca această minte să fie în noi – mintea lui Cristos, aceeași minte pe care El a avut-o când a trecut prin procesul de umilire și moarte, pentru ca El să devină Mântuitorul nostru, Domnul nostru și Împăratul nostru!

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, ar trebui să lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi, aceeași minte pe care El a avut-o.

Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să ne exersăm duhul, ci să ne întoarcem și inima către Domnul și să Îi permitem să ne transforme sufletul, să Își facă domiciliul în inima noastră și să ne infuzeze cu mintea Sa.

Este posibil ca să avem o viață de biserică bună și poate fi o ordine și o atmosferă bună în biserică, dar de fapt noi gândim diferit de ceilalți sfinți, adică putem avea o minte diferită.

Sursa tuturor problemelor este mintea noastră; dacă mintea noastră nu este mintea lui Cristos, va fi dificil să fim una în suflet cu sfinții și vom provoca probleme în biserică.

În Filipeni 2, Pavel spune că antidotul la faptul de a nu gândi același lucru și de a nu fi uniți în suflet este să avem această minte, mintea lui Cristos. Trebuie să permitem minții Domnului să intre în noi, să fie infuzată în noi și să fie contopită cu noi, astfel încât mintea Sa să devină mintea noastră.

Pavel a fost un astfel de om – el a lăsat ca mintea lui Cristos să devină mintea sa și a fost unit cu Domnul nu doar în duh (1 Cor. 6:17), ci și în suflet, tânjind pentru sfinți în părțile interioare ale lui Cristos Isus.

Cum rămâne cu noi, care este motivația noastră pentru a face și a spune lucruri? Care este modul nostru de a gândi – este oare același cu cel al Domnului sau avem o minte diferită?

Discipolii, care au fost cu Domnul timp de trei ani, nu au avut aceeași minte ca Domnul în multe lucruri; când au văzut pe cineva alungând un demon, i-au interzis pentru că nu i-a urmat pe ei, iar când părinții i-au adus pe copii la Isus, i-au oprit.

Din nou și din nou în evanghelii vedem cum Domnul gândea într-un anumit fel, în timp ce discipolii Săi aveau o gândire diferită; chiar și după ce le-a dezvăluit că El era pe cale să fie crucificat și să-i părăsească, singurul lucru de care discipolii vorbeau era cine va fi cel mai mare după plecarea Domnului.

Fie ca să permitem minții vii a lui Cristos să fie în noi, adică să-L luăm pe Cristos ca persoana noastră, pentru ca mintea Sa să fie în noi și să gândim în modul în care gândește El.

Ca modelul nostru, Cristos S-a golit pe Sine și S-a smerit, și El a fost glorificat de Dumnezeu

Pentru ca noi, în calitate de credincioși în Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model, așa cum a fost revelat în Fil. 2:5-9.

Cristos nu este doar modelul nostru obiectiv, așa cum este revelat în evanghelii; mai degrabă, El este modelul nostru subiectiv care trăiește în noi și a fost infuzat în noi.

Pe măsură ce Domnul trecea prin experimentările vieții Sale omenești, El avea o anumită minte; această minte poate fi acum în noi, iar modelul pe care El L-a stabilit și este, poate fi imprimat și reprodus în noi.

În Fil. 2:5-9 Pavel Îl prezintă pe Cristos ca model; trebuie să avem acest model infuzat în noi. Fie ca să considerăm cu rugăciune aceste versete și să-I cerem Domnului să Se insufle pe Sine Însuși ca model în noi, astfel încât, atunci când facem orice lucru, să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos.

Modelul vieții creștine este Mântuitorul om-Dumnezeu care S-a golit pe Sine și S-a smerit și care a fost înălțat și glorificat de Dumnezeu.

Modelul nostru, modelul vieții creștine, este Mântuitorul om-Dumnezeu; El a făcut doi pași – S-a golit de Sine și apoi S-a smerit, iar Dumnezeu a făcut restul. Ar trebui să avem această minte în noi, permițându-I lui Cristos ca model să fie infuzat în noi și să trăiască în noi.

Când a venit Cristos, El nu a venit în maiestatea și gloria Sa ca Dumnezeu; deși era egal cu Dumnezeu, El nu a considerat egalitatea Sa cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat și reținut, ci, mai degrabă, S-a golit de Sine Însuși.

Cristos S-a golit de El Însuși, lăsând la o parte ceea ce El poseda – forma lui Dumnezeu (Fil. 2:6-7). Trebuie să fim exacți și să precizăm când avem în vedere acest lucru, și anume, că Cristos nu S-a golit de divinitatea Sa pentru a deveni om – aceasta este o erezie; mai degrabă, El S-a golit de forma lui Dumnezeu, expresia lui Dumnezeu în gloria Sa și a luat forma unui sclav.

Cristos a trecut de la forma cea mai înaltă la forma cea mai de jos. El nu Și-a alterat natura Sa divină; mai degrabă, El a schimbat doar expresia exterioară, de la forma lui Dumnezeu la forma unui sclav.

Este interesant că El nu Și-a schimbat doar forma de la forma lui Dumnezeu la forma unui om, ci la forma unui sclav; de la forma cea mai înaltă la forma cea mai de jos, în așa fel El S-a golit de Sine Însuși.

Aceasta este aceeași atitudine pe care a avut-o Pavel când le-a scris filipenilor; el s-a prezentat în Filipeni 1 ca “Pavel și Timotei, sclavi ai lui Cristos Isus.”

Domnul Isus a devenit în asemănarea oamenilor; El a schimbat expresia exterioară și El a devenit în asemănarea oamenilor. Aceasta arată că El nu Și-a schimbat esența în nici un fel – El Și-a schimbat doar rangul.

Forma lui Dumnezeu implică realitatea interioară a Dumnezeirii lui Cristos; asemănarea cu oamenii denotă aspectul exterior al umanității Sale. El a venit ca un om autentic, atât de mult încât oamenii care L-au văzut erau acoperiți cu un văl ca să nu vadă realitatea divină pe care o avea în El.

Cristos era Dumnezeu în interior, dar El nu a fost revelat la exterior; mulți s-au înghesuit în jurul Său, însă au văzut doar un om, cineva asemănător cu oamenii. El a apărut în fața oamenilor ca om la exterior, dar ca Dumnezeu, El a avut realitatea divinității la interior (Ioan 1:1, 14, 18; 3:16; Rom. 8:3).

Cristos a intrat în condiția umanității și El a fost găsit la față ca un om (Fil. 2:8a). El nu a făcut acest lucru doar pentru câteva ore sau pentru un sfârșit de săptămână sau pentru câțiva ani; mai degrabă, El a fost găsit în asemănare ca un om pe toată durata vieții Sale omenești. Ce model este El!

Când era cu familia Sa, El era un om; când a ieșit ca să slujească, a fost găsit la față ca un om și, în toate lucrurile, a luat poziția de a fi un om.

Înainte de a merge la cruce, în timpul ultimei Sale mese cu discipolii Săi, El și-a scos veșmintele, S-a încins cu un prosop și S-a aplecat pentru a le spăla picioarele; o, fie ca această minte să fie în noi!

În viața Sa omenească de la început până la sfârșit, Cristos S-a golit de Sine Însuși și S-a smerit, El a devenit modelul nostru.

Cristos S-a smerit pe Sine devenind ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce; umilința Sa a fost un pas mai departe în golirea de Sine, și umilirea de Sine a manifestat golirea Sa de Sine.

Moartea pe cruce a fost apogeul umilinței lui Cristos; El a murit o moarte rușinoasă, fiind dat la moarte de către oamenii care făceau păcate și de către oamenii producători de greșeli, iar Cristos S-a golit de Sine și S-a smerit în fața lui Dumnezeu și a omului. O, ce model!

Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat mai presus de toate și I-a dat numele mai presus de toate numele! Cristos S-a golit și S-a umilit de Sine, iar Dumnezeu L-a glorificat!

Doamne, infuzează-ne cu modelul lui Cristos în golirea și umilirea Sa când El era pe pământ. Pe măsură ce facem lucruri, Doamne, vrem să privim la Tine și să fim infuzați cu Tine ca modelul nostru. Fie ca să Te experimentăm ca viața crucificată, și fie ca să ne golim și să ne umilim pentru a trăi același fel de viață pe care Tu ai avut-o. Doamne, fie ca modelul Tău organic din noi să devină real în noi și pentru noi și fie ca Tu să trăiești în noi același fel de viață pe care ai trăit-o când ai fost pe pământ. Te iubim, Doamne Isuse, modelul nostru, căci Te-ai golit de Tine Însuți și Te-ai smerit foarte mult, iar Dumnezeu Te-a înălțat și Te-a glorificat nespus de mult!

Să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră creștină ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit

Ar trebui ca nu doar să cunoaștem și să înțelegem modelul lui Cristos ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit; de asemenea, trebuie să Îl savurăm și să-L experimentăm ca o asemenea Persoană în viața noastră creștină.

Cristos a avut cea mai înaltă poziție din univers, dar S-a umilit și S-a golit de Sine Însuși, și a devenit ascultător până la moartea pe cruce; ca o asemenea Persoană, El este modelul nostru pentru experimentarea și savurarea noastră.

El nu este un model pentru imitarea noastră la exterior, ci un model pe care să-L savurăm și să-L experimentăm în interior. În viața de biserică nu trebuie să căutăm o poziție sau un titlu pentru noi înșine, ci mai degrabă să trăim conform lui Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Trebuie să ne întoarcem spre Domnul, să Îl savurăm și să-L experimentăm în umilința Sa și să-L experimentăm ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să căutăm să fim umiliți sau să fim goliți, ci că trebuie să avem multă rugăciune înaintea Domnului, conform cu ceea ce ne-a revelat în cuvântul Său, pentru ca El ca model al vieții noastre creștine să fie introdus în noi și trăit din noi.

Deși a fost Dumnezeu, Cristos S-a golit de Sine, a luat forma de sclav și a devenit asemănător cu oamenii; El a existat în forma lui Dumnezeu, dar a luat forma unui om, lăsând la o parte expresia Sa exterioară de Dumnezeu.

Și chiar mai mult, El S-a smerit, fiind găsit la față ca un om și S-a smerit și mai departe devenind ascultător până la moarte și încă moartea rușinoasă pe cruce.

Nu suntem oameni care ne auto-crucificăm sau asceți, dar trebuie să ne rugăm Domnului asupra acestor chestiuni și trebuie să ne deschidem Lui pentru ca un astfel de model să fie infuzat în noi și trăit din noi.

Fie ca această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus, mintea prin care ne smerim și ne golim pe noi înșine; dacă avem o astfel de minte și atitudine, atunci și Dumnezeu ne va aduce în glorie și în biruință.

Partea noastră este să Îl savurăm și să-L experimentăm pur și simplu pe Cristos ca Cel care S-a golit și S-a smerit pe El Însuși, și când facem asta, Domnul va avea o cale de a fi trăit în noi.

Când Cristos S-a golit de Sine și S-a smerit, Tatăl L-a înălțat foarte mult și I-a dat numele care este mai presus de orice nume (Fil. 2:9).

Cristos Și-a adus natura Sa omenească în forma lui Dumnezeu, în gloria lui Dumnezeu; acum El este un om-Dumnezeu în glorie, un om-Dumnezeu de pe tron! Slavă Lui!

Doamne Isuse, fie ca să Te experimentăm în viața noastră creștină ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai stabilit un astfel de model pentru noi; fie ca noi să fim infuzați cu acest model, fie ca să privim la modelul Tău, și fie ca să avem acest model introdus în noi și chiar trăit din noi. Aleluia, Cristos este modelul vieții creștine; El S-a golit de Sine și S-a smerit, și a fost înălțat în rang și glorificat de Dumnezeu. Slavă Ție, Doamne, căci Tu trăiești în noi ca o asemenea Persoană! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As our Pattern, Christ Emptied Himself, Humbled Himself, and was Glorified by God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca să-l cunoaștem pe Cristos ca model trebuie să lăsăm ca această minte, mintea lui Cristos, să fie în noi

21/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, trebuie să lăsăm ca mintea care era în Cristos Isus să fie în noi; trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus.

Săptămâna aceasta ne concentrăm asupra, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca model, așa cum se vede mai ales în Phil. 2:3-9.

Fie ca în viața noastră creștină să ne concentrăm numai pe Cristos și să nu fim înșelați de dușmanul iscusit și subtil, care dorește să ne corupe gândurile din simplitatea și puritatea față de Cristos.

În epistolele lui Pavel vedem cum el se lupta să-i readucă pe sfinți la Cristos din multe lucruri care veneau să-i distragă atenția. Inițial, Pavel i-a logodit pe credincioși pe Cristos, dar apoi au venit multe lucruri diferite pentru a-i distrage de la Cristos.

Satan aduce multe lucruri diferite pentru a ne distrage de la Cristos. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne întoarcem la experimentarea lui Cristos, să ne concentrăm asupra acestui singur lucru, pe savurarea și experimentarea lui Cristos într-un mod subiectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Este posibil să avem o viziune a lui Cristos și a tot ceea ce este El, dar trăim noi oare în conformitate cu această viziune, Îl savurăm noi de Cristos și Îl experimentăm noi în viața noastră de zi cu zi? Este posibil ca, chiar dacă Domnul ne dă această viziune, să nu fim concentrați pe partea centrală a acestei viziuni.

Vedem asta în Matt. 17 unde Domnul i-a luat trei dintre cei mai apropiați discipoli ai Săi pe munte și acolo a fost transfigurat înaintea lor; chiar și într-o astfel de situație, Petru a fost atras de lucrurile secundare, sugerând să construiască trei corturi, unul pentru Domnul, altul pentru Ilie și altul pentru Moise.

El a devalorizat în mod inconștient viziunea prin a-L Cristos la nivelul jos lui Moise sau la a-i aduce pe Moise și pe Ilie la același nivel cu Domnul; așa că Tatăl a intervenit, i-a acoperit cu un nor și a spus: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea; pe El să-L ascultați! Și apoi când și-au deschis ochii, nu au văzut pe nimeni în afară de Isus.

Este ușor ca să fim distrași de lucrurile secundare, chiar și în primirea viziunii de către noi, și astfel să ne întoarcem ochii de la Persoana lui Cristos. Trebuie să ne rugăm ca să nu fim impresionați cu nimic altceva decât cu Cristos, să fim concentrați pe Cristos și să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos.

Și așa cum vrem să vedem astăzi, trebuie să lăsăm ca această minte să fie în noi, adică să fie și în noi mintea care a fost în Cristos Isus.

Când venim la Filipeni capitolul doi, cu descrierea modului în care Cristos S-a smerit și S-a golit pe Sine, fie ca și noi să fim goliți și împrospătați în viziunea noastră ca să putem vedea gândul și mintea lui Pavel în consemnarea acestor lucruri.

Pentru a-L cunoaște pe Cristos ca model, trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, și anume mintea lui Cristos

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, ar trebui să lăsăm ca mintea care era în El să fie în noi; cum spune Pavel în Fil. 2: 5, trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus.

Aceasta înseamnă că această minte este un lucru viu, pentru că nu putem lăsa ceva care nu e viu să fie în noi; la fel cum vedem în Col. 3:16 că trebuie să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, tot așa că aici vedem că ar trebui să lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi.

Mintea lui Cristos este o minte vie și această minte trebuie să fie persoana noastră.

Când suntem cu cineva și el nu ne vorbește, este posibil să-l întrebăm: La ce te gândești? În acest fel vrem să cunoaștem persoana, gândurile sale, la ce se gândește.

Cristos cu mintea Sa este foarte viu și activ, și trebuie să permitem ca această minte să fie în noi. Iar în Filipen, această minte se referă la ceva destul de particular, nu la ceva general.

Trebuie să luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră, deschizându-ne pentru a „lăsa această minte” să fie și în noi (Fil. 2:3-5). „Aceasta” în versetul 5 se referă la „luarea în considerare” din v. 3 și „prețuirea” din v. 4. Trebuie să ne considerăm unii pe alții mai buni decât noi înșine, prețuind doar propriile noastre virtuți, ci și virtuțile altora.

Când ajungem la pașii umilinței Domnului, la golirea și umilirea Sa Însuși, acestea sunt legate de versetele anterioare.

Aici vedem că Pavel a avut o povară pentru această minunată biserică din Filipi, care a fost începută în Faptele 16 cu mântuirea a două familii, care aveau o rânduială bună cu prezbiterii și diaconii și sfinții, dar care aveau o situație în care ei nu gândeau același lucru printre sfinți, căci exista o problemă în suflet.

Antidotul pentru o astfel de situație este acela de a lăsa mintea lui Cristos să fie în sfinți. Smerenia minții este în contrast atât cu ambiția egoistă, cât și cu gloria deșartă; această smerenie a minții nu este smerenia noastră naturală, ci smerenia lui Cristos.

Virtuțile noastre sunt limitate; este posibil să simțim că avem o oarecare smerenie a minții și o anumită îndurare, dar atunci când acestea sunt testate, ele falimentează și se termină.

Dar smerenia și îndurarea lui Cristos sunt nelimitate. A-L experimenta pe Cristos în smerenia Sa de minte este în contrast cu ambiția și gloria deșartă.

Acest tip de minte, acest tip de gândire, a fost în Cristos atunci când S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine (vezi v. 7-8); El nu a căutat propria Sa glorie, nici nu a avut ambiție, ci El a avut smerenia minții.

Ar trebui să lăsăm ca această gândire să fie în noi, și anume să lăsăm mintea lui Cristos să fie în noi. În timp ce Domnul era în procesul de a Se goli și de a Se smeri, El avea o minte anume; noi putem și chiar trebuie să avem această minte în viața de biserică. Aceasta este marea noastră nevoie azi.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca modelul nostru, lăsând ca mintea care era în Tine să fie și în noi. Amin, Doamne, fie ca această minte să fie și în noi, care a fost în Cristos Isus. Ne deschidem pentru a lăsa mintea lui Cristos să fie în noi; fie ca mintea Ta să ne satureze și să ne umple mintea până când mintea Ta devine mintea noastră. Vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv, Doamne, deschizându-ne către Tine și lăsând ca mintea Ta să fie în noi. Fie ca cuvântul Tău să locuiască în noi bogat și fie ca mintea Ta să fie în noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

A lăsa ca mintea lui Cristos să fie în noi înseamnă a fi una cu El în simțământul și gândirea Sa lăuntrică

Pentru a avea „această minte” – mintea care era în Cristos Isus – trebuie ca să fim una cu Cristos în părțile Sale lăuntrice, în simțământul Său delicat și în gândirea Sa.

Pavel L-a luat pe Cristos ca model și L-a trăit pe Cristos; prin urmare, Pavel a devenit modelul nostru, căci Cristos ca model a intrat în Pavel și l-a făcut pe acesta model pentru credincioși.

În Fil. 1:8 Pavel a spus că el tânjește după sfinți în părțile lăuntrice ale lui Cristos Isus. El a intrat în părțile lăuntrice ale lui Cristos, a lăsat ca mintea lui Cristos să intre în el, și a avut simțămintele delicate ale lui Cristos față de sfinți; când e i-a contactat pe sfinți, el avea această minte, acest simțământ, această dorință pe care și Cristos a avut-o.

De asemenea, conlucrătorii săi aveau aceeași minte; Epafrodit tânjea după sfinți, iar Timotei avea un suflet asemănător cu apostolul, îngrijindu-se de sfinți.

Trebuie să avem simțământul lui Cristos exprimat și reeditat în noi lăsând ca această minte, mintea lui Cristos, să intre în noi și să devină mintea noastră. Aceasta înseamnă că devenim la fel în gândire ca El.

Cu toții avem modul nostru de a gândi, propria gândire și ajungem cu propriile noastre concluzii.

În evanghelii vedem cum discipolii, care erau cei mai apropiați de Domnul Isus, de multe ori nu gândeau la fel ca El.

O dată în Marcu 9, ei I-au spus Domnului că au văzut pe cineva scoțând demoni în numele Domnului, așa că i-au interzis pentru că acesta nu i-a urmat; Domnul, însă, nu gândea la fel, căci El a spus: Nu-i interziceți acest lucru, căci cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.

Apoi, în Marcu 10, părinții și-au adus copilașii la Domnul, dar discipolii i-au refuzat; Domnul, însă, a fost indignat de ucenici, căci ei nu au avut aceeași minte ca El, și El i-aa binecuvântat pe copii, și în felul acesta i-a a păstorit și pe părinți.

De nenumărate ori a existat o dispută între discipoli despre cine este cel mai mare; chiar și după ce Domnul și-a instituit masa în Luca 22, cu câteva ore înainte ca Domnul să fie pe punctul de a merge la cruce, discipolii se certau cu privire la cine era cel mai mare. Iar Domnul le-a spus: Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește.

În viața de biserică trebuie să lăsăm ca această minte să fie în noi; felul în care îl luăm pe Cristos ca modelul nostru este lăsând ca această minte, mintea lui Cristos, să fie în noi.

Faptul că mintea lui Cristos să fie în noi înseamnă de fapt că această minte este ceva viu – mintea lui Cristos este Cristos Însuși, căci persoana Sa se manifestă în mintea Sa.

Această minte vie trebuie să fie în noi în timp ce trăim viața de biserică, viața noastră de zi cu zi, viața de familie și viața noastră de zi cu zi obișnuită cu toate activitățile sale.

Când vom lăsa ca mintea lui Cristos să fie în noi, această minte se va mișca și va funcționa în noi, va transforma mintea noastră prin reînnoirea ei (Rom. 12:2), iar noi vom avea mintea lui Cristos (1 Corinteni 2:16).

Când suntem pe cale să răspundem cuiva care ne provoacă, ne vom oprim, căci această minte din noi ne va opri.

Dacă lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi, chiar și reacțiile noastre vor fi ajustate de Domnul; s-ar putea să nu ne rostogolim ochii sau să strângem din buze în reacție la ceea ce ne spun alții, ci mai degrabă putem permite acestei minți să trăiască în noi.

Doamne Isuse, vrem să lăsăm ca mintea vie a lui Cristos să fie în noi pentru a ne satura mintea și pentru a face ca mintea noastră să devină mintea lui Cristos. Amin, Doamne, înnoiește-ne în mintea noastră pentru transformarea sufletului nostru. Vrem să fim una cu Tine în simțământul și gândirea Ta interioară, având această minte – mintea lui Cristos – în noi. Fie ca mintea care este în Cristos să ne satureze mintea, să ne locuiască mintea în interior, să ne transforme mintea, încât să trăim o viață contopită, o viață a divinității conoptite cu umanitatea! Amin, Doamne Isuse, fie ca să lăsăm cu toții ca această minte să fie în noi pentru viața de biserică, pentru viața de familie și pentru fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Know Christ as the Pattern we need to Let this mind be in us, the Mind of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să gândim același lucru, experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică

20/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru a avea aceeași minte și aceeași dragoste unii față de alții în Domnul, trebuie să gândim același lucru, adică trebuie să gândim și să considerăm savurarea și experimentarea lui Cristos și să avem cunoașterea și experimentarea subiectivă a Cristos.

Cartea Filipeni nu se rezumă numai la problema experimentării lui Cristos, ci și la savurarea lui Cristos; pe de o parte, trebuie să-L experimentăm pe Cristos (iar acest lucru are loc în duhul nostru), iar pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm (acest lucru are loc în sufletul nostru).

Cu toate acestea, de multe ori sufletul nostru nu își găsește plăcerea de Domnul, în cuvântul Său, în întâlniri și în părtășia cu Domnul. Din cauza multor lucruri și situații prin care trecem și pentru că de multe ori nu cooperăm cu Domnul pentru a ne trata sufletul și a fi transformați, ne pierdem savurarea Domnului.

Continuăm să ne întâlnim cu sfinții, continuăm să citim Biblia și participăm în continuare la activități spirituale și întâlniri de biserică, dar nu Îl savurăm pe Domnul.

Domnul Isus ne-a chemat să-L urmăm și să ne lepădăm sinele, să ne pierdem viața-suflet și să ne luăm crucea.

A ne pierde viața-suflet are legătură cu a nu savura lucrurile acestei lumi și a nu permite sufletului să-și aibă savurarea în această epocă și, în același timp, implică faptul de a ne găsi plăcerea în Domnul, în Cuvântul Său, în părtășie cu sfinții și în experimentarea Domnului.

Dar cu cât creștem mai mult în viața omenească și trăim în această lume, cu atât putem da înapoi înspre savurarea lucrurilor lumii și astfel pierdem savurarea Domnului. O, Doamne Isuse!

Creștinătatea în general și chiar printre noi în viața de biserică poate exista ceva precum o depresiune de grad scăzut, o stare sufletească și o condiție a sufletului nostru în care nu Îl savurăm pe Domnul, dar continuăm să participăm la evenimentele din viața de biserică.

Iar rezultatul este că nu suntem uniți în suflet, nu avem aceeași minte și avem diferite nivele de dragoste față de ceilalți.

Este posibil să iubim pe unii sfinți cu o dragoste ferventă, în timp ce alții nu sunt preferații noștri; aceasta este un rezultat al disensiunii în gândirea noastră, care ne determină să nu avem aceeași minte. O, Doamne Isuse!

Fie ca să venim din nou la Domnul pentru a fi proaspeți, noi, vii și iubitori față de El, și fie ca să avem o dragoste aprinsă față de El și să păstrăm relații strânse cu El, pentru a putea fi transformați în sufletul nostru, ajustați în mintea noastră, reglați în emoția noastră și supuși în voința noastră, și să gândim același lucru și să avem aceeași dragoste față de ceilalți.

Să gândim același lucru, experimentarea subiectivă și savurarea lui Cristos, pentru a avea aceeași minte

Între filipeni a existat disensiune în gândirea lor, iar acest lucru l-a tulburat pe apostolul Pavel (Fil. 4:2); prin urmare, i-a rugat să gândească același lucru, chiar același singur lucru, pentru ca bucuria lui să fie făcută deplină (2:2).

Pavel i-a îndemnat pe credincioșii din Filipi să gândească singurul lucru, care este experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică. Conform contextului acestei cărți, singurul lucru aici trebuie să se refere la cunoașterea subiectivă și experimentarea lui Cristos (vezi v. 2; 1:20-21; 2:5; 3:7-9; 4:13).

Cristos – și numai El – ar trebui să fie centralitatea și universalitatea întregii noastre ființe și ar trebui să ne îngrijim de un lucru, și anume de experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos.

De exemplu, s-ar putea să fim împovărați pentru evanghelie în cartierul nostru sau în campus, dar trebuie să ne îngrijim în primul rând de singurul lucru, care este experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos.

Chiar și un lucru atât de bun precum predicarea evangheliei poate produce disensiune, diferență de opinii și diferite moduri de a face lucrurile, și chiar rivalitatea poate apărea.

Dacă nu ne gândim la singurul lucru, același lucru, care este cunoașterea și experimentarea subiectivă a lui Cristos, nu suntem uniți în suflet și nici nu avem aceeași minte.

Să urmărim singurul lucru, același lucru, care este experimentarea subiectivă a lui Cristos, și Îl vom obține pe Cristos și vom avea aceeași minte, fiind uniți în suflet. Acest singur lucru ar trebui să ne ocupe mintea tot timpul și, dacă gândim singurul lucru, imediat savurarea lui Cristos va fi porția noastră.

Gândirea noastră ar trebui să fie concentrată pe excelența cunoașterii și experimentării lui Cristos (Fil. 3:8, 10); dacă ne vom concentra pe orice altceva, vom gândi diferit, având astfel disensiuni între noi.

Concentrarea pe orice altceva în afara cunoașterii, experimentării și savurării subiective a lui Cristos, ne va determina să gândim diferit, acest lucru creând disensiuni între noi.

De fapt, a ne gândi altceva decât singurul lucru înseamnă să ne răzvrătim împotriva economiei lui Dumnezeu; economia lui Dumnezeu, care este în credință, este să gândim singurul lucru. O, Doamne Isuse!

Ar trebui să ne gândim nu numai la cunoașterea obiectivă a lui Cristos, ci și la experimentarea subiectivă a lui Cristos ca savurare a noastră pentru viața de biserică. Cu acest singur lucru ar trebui să ne ocupăm mintea noastră tot timpul.

Ceea ce ar trebui să gândim nu sunt doar lucruri practice sau cum să facem cutare lucru, ci cum să-L experimentăm pe Cristos ca savurarea noastră îmbelșugată, astfel încât să putem avea viața de biserică potrivită. Viața Trupului este rezultatul experimentării și savurării lui Cristos de către noi.

Când gândim cu toții singurul lucru, același lucru, experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos, vom avea aceeași minte, vom fi uniți în suflet și Îl vom experimenta pe Cristos și Îl vom savura pentru viața de biserică.

Când Îl savurăm pe Cristos, rezultă în mod spontan viața de biserică; viața de biserică rezultă din experimentarea și savurarea lui Cristos de către noi.

Doamne Isuse, vrem să gândim același lucru, singurul lucru, care este cunoașterea, experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos. Fie ca mintea noastră să fie pe deplin ocupată cu experimentarea subiectivă a lui Cristos ca savurarea noastră pentru viața de biserică. Amin, Doamne, fie ca toți sfinții să fie ocupați pe deplin și să ia în considerare acest singur lucru: cum să-L experimentăm pe Cristos ca pe savurarea noastră îmbelșugată, astfel încât să putem avea viața de biserică potrivită! Amin, Doamne, fie ca să avem o viață de biserică bogată și savuroasă ca rezultat al savurării și experimentării lui Cristos de către noi!

Să fim uniți în suflet ca să avem aceeași dragoste pentru toți sfinții și să avem savurarea lui Cristos

Dacă nu suntem uniți în suflet, adică dacă nu gândim același lucru și nu-i iubim pe ceilalți cu aceeași dragoste, nu avem savurarea lui Cristos, ci mai degrabă, cârtim și ne plângem în viața de biserică.

Ori de câte ori ne gândim la alte lucruri, în afară de experimentarea subiectivă a lui Cristos, suntem neascultători și răzvrătiți. Când ne gândim la alte lucruri în afară de economia lui Dumnezeu, ne răzvrătim împotriva economiei lui Dumnezeu.

Atunci ne va fi ușor să fim ofensați de către cineva și apoi să ne plângem și să cârtim împotriva Domnului și împotriva bisericii. Când cârtim, suntem răzvrătiți și neascultători; totuși, prin dispoziție, suntem obișnuiți să cârtim, să raționăm și să ne plângem.

Cu toate acestea, atunci când lumina Domnului strălucește asupra noastră și suntem luminați în ce privește raționamentul și cârtirea noastră, ne vom pocăi în fața Domnului cu privire la asta și vom veni la El ca să-L savurăm și ca să-L experimentăm.

Dacă nu gândim același lucru, nu suntem uniți de suflet, iar emoția noastră va fi și ea afectată.

În Fil. 2:2 Pavel le cere filipenilor să aibă aceeași dragoste; asta înseamnă că trebuiau nu doar să gândească același lucru, ci și să aibă aceeași dragoste în emoția lor.

A avea aceeași dragoste este ceva serios și important în viața de biserică, căci de multe ori avem o dragoste de nivele diferite. De multe ori îi iubim pe unii dintre sfinți cu o dragoste aprinsă, în timp ce față de ceilalți sfinți suntem destul de reci.

Când unii ne contactează și când noi îi contactăm pe ei, suntem atât de călduroși față de ei și manifestăm afecțiune, dar când îi vedem pe alți sfinți, chiar îi evităm.

Uneori, unii ne spun că ne iubesc, însă noi nu simțim nici un fel de dragoste din partea lor – ei doar ne spun vorbe dulci; alții, cu toate acestea, poate nu ne spun că ne iubesc, dar puteți simți cât de mult se îngrijesc de noi în dragoste.

A avea o dragoste care fluctuează și este fierbinte față de unii în timp ce este rece față de alții este ceva ce rezultă din viața noastră naturală, dintr-o dragoste care nu este tratată.

Cum putem trăi în viața de biserică în acest fel, iubindu-i pe unii sfinți și evitându-i pe alții? Trebuie să avem același fel de dragoste față de ceilalți, adică trebuie să Îl savurăm pe Domnul ca dragoste față de sfinți.

Dacă dragostea noastră este sau nu adecvată depinde de faptul dacă Îl savurăm sau nu pe Cristos în dragostea noastră față de ceilalți. Dacă îi iubim pe ceilalți din dragostea noastră naturală, această dragoste se va termina și va fi alterată; dar dacă îi iubim pe ceilalți savurându-L pe Cristos și experimentându-L, vom avea savurarea lui Cristos în dragostea noastră și îi vom iubi cu aceeași dragoste.

Dacă dragostea noastră față de sfinți a fost reglementată și tratată, atunci Îl vom savura pe Cristos pe măsură ce îi iubim pe sfinți. A fi una în suflet, uniți în suflet, nu este numai pentru experimentarea lui Cristos, ci mai mult pentru savurarea lui Cristos; experimentarea lui Cristos de către noi ar trebui să fie și o savurare a lui Cristos.

Pentru a-L experimenta pe Cristos cu savurare, trebuie să fim una în duh cu un singur suflet; pentru a-L savura pe Cristos, trebuie să avem un suflet potrivit, adică un co-suflet care este una cu sufletele celorlalți sfinți.

Cel mai important lucru pentru noi este să-L experimentăm pe Cristos ca savurarea noastră astăzi, pentru ca biserica să fie zidită pentru gloria Sa; acesta este modul în care ne putem păstra în recâștigarea Domnului până când El va reveni.

Doamne Isuse, vrem să fim uniți în suflet cu sfinții, gândind același lucru, pentru ca să putem iubi pe sfinți cu aceeași dragoste în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca să-L experimentăm pe Cristos cu savurare, fiind un singur duh cu un singur suflet cu sfinții, având un suflet potrivit, un co-suflet care este una cu sufletele sfinților. Fie ca să-L experimentăm pe Cristos ca savurarea noastră azi pentru ca biserica să fie zidită pentru gloria Sa. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, pe măsură ce Te experimentăm, astfel încât să putem gândi același lucru, fiind uniți în suflet și iubind pe sfinți cu aceeași dragoste!