venirea Domnului

Suntem glorificați până când Domnul va fi transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa

28/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Slavă Domnului, suntem în proces de a fi glorificați până când Domnul este transfigurat în noi și divinitatea Sa ne saturează umanitatea în momentul venirii Sale în împărăția Sa! Aleluia!

În momentul manifestării împărăției, umanitatea noastră va fi glorificată de divinitatea glorioasă din noi, căci atunci când Domnul Se va întoarce, El nu va veni numai din ceruri, ci și din interiorul nostru și vom fi transfigurați pentru a străluci gloria Sa. Aleluia!

Săptămâna aceasta am savurat multe nestemate cu privire la Cristos și împărăția lui Dumnezeu din evanghelia după Marcu, concentrându-ne în principal pe subiectul împărăției ca supunerea răzvrătirii și ca transfigurarea Domnului Isus.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale și a vrut ca omul să-L exprime după chipul Său și să-L reprezinte cu stăpânirea Sa. Amin! Pe partea pozitivă, omul trebuie să-L exprime pe Dumnezeu după chipul Său. Pe partea negativă, omul trebuie să supună vrăjmașul, astfel încât să poată aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea. Acolo unde este împărăția lui Dumnezeu, Satan este izgonit. Când Domnul Isus a venit pe pământ, El a venit să întemeieze împărăția lui Dumnezeu pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

El a venit să stabilească un domeniu în care Dumnezeu își poate îndeplini scopul prin exercitarea autorității Sale. Prin urmare, El a predicat evanghelia împărăției, anunțând împărăția lui Dumnezeu și spunând oamenilor să se pocăiască pentru împărăție.

Când credem în Domnul Isus în timp ce auzim evanghelia, ne pocăim pentru ca noi, păcătoșii răzvrătiți, să fim mântuiți, calificați și echipați pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

În multe cazuri, în evanghelia după Marcu, vedem că dușmanul s-a răzvrătit și Domnul l-a supus. După ce Domnul a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, El și ucenicii traversau marea cu o barcă, iar dușmanul s-a răzvrătit făcând o furtună ca să-l împiedice pe Domnul să meargă pe cealaltă parte, pentru că știa că Domnul va scoate acolo demonii.

Dar Domnul a mustrat vântul și a spus mării să tacă, iar vrăjmașul a fost supus. Acest lucru este pe partea negativă. Pe partea pozitivă, împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus.

El a luat trei dintre cei mai intimi ucenici ai Săi și a fost transfigurat înaintea lor pe munte – aceasta este venirea împărăției. Venirea împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus.

Când Domnul este transfigurat în noi, când suntem conformați cu chipul Său și El strălucește prin noi, aceasta este venirea împărăției lui Dumnezeu. Pentru transfigurarea Domnului Isus, trebuie să fim dispuși să ne pierdem viața sufletească astăzi, de dragul Domnului.

Când suntem dispuși să dăm viața sufletului nostru de dragul Domnului și de dragul evangheliei, vom avea o trezire autentică, pentru că Domnul se va manifesta prin noi și biserica va avea o trezire. Amin!

Transfigurarea lui Cristos este venirea Sa în împărăția Sa – glorificarea noastră este venirea împărăției!

Atât în Marcu 9, cât și în Mat. 16-17 vedem că Domnul a fost schimbat înaintea ucenicilor Săi, iar această schimbare la față a fost venirea Lui în împărăția Sa. El le-a spus ucenicilor Săi că unii dintre ei nu vor muri înainte de a-l vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa și apoi El a fost transfigurat înaintea lor.

Trebuie să ne dăm seama că transfigurarea lui Cristos a fost venirea Sa în împărăția Sa. Când Cristos a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi, El a fost glorificat înaintea lor.

Ce înseamnă pentru El să fie glorificat? Când Cristos a devenit om, gloriosul Dumnezeu a fost întrupat în carne, iar divinitatea Sa a fost întrupată în umanitatea Sa.

Nu înțelegem cum s-a întâmplat acest lucru sau cum ar putea fi acest lucru, dar cumva Dumnezeul nelimitat, glorios, infinit a devenit un om limitat, umil, finit. Era o persoană minunată, posedând atât divinitate, cât și umanitate.

Însă divinitatea Sa a fost ascunsă în învelișul umanității Sale. Când alții L-au văzut, au văzut un om; cu toate acestea, în interiorul acestui om era chiar Dumnezeu. Dumnezeu a fost ascuns în om și El a fost ascuns și cuprins în acest om.

Când alții L-au văzut, au văzut un om, dar când El a vorbit și a trăit, alții L-au văzut pe Dumnezeu manifestat în El. Gloria este Dumnezeu manifestat, Dumnezeu exprimat. Domnul Isus L-a exprimat pe Dumnezeu, dar într-un mod limitat, pentru că El a fost limitat de carne ca coaja care conținea divinitatea Sa.

Alții L-au văzut făcând minuni și și-au dat seama că El era cineva extraordinar, dar înainte de transfigurarea Lui, nimeni nu văzuse vreodată gloria ascunsă în El. Dar într-o zi, Domnul i-a luat pe Petru, Iacov și Ioan în particular pe munte și acolo a fost transfigurat înaintea lor.

Fața Sa strălucea și gloria lui Dumnezeu era exprimată prin El. Într-o clipă, învelișul umanității Sale a fost crăpat și alții au putut vedea divinitatea Sa strălucind prin umanitatea Sa. Transfigurarea lui Cristos înseamnă că umanitatea Sa a fost saturată și pătrunsă de divinitatea Sa. Aceasta a fost glorificarea Lui, care este egală cu venirea Lui în împărăția Sa.

Trebuie să vedem că transfigurarea lui Cristos a fost venirea Sa în împărăția Sa. Într-o clipă, Domnul Și-a „desfăcut” coaja umanității Sale și a permis ca gloria divinității Sale să strălucească prin umanitatea Sa.

În cele din urmă, El a fost glorificat pe deplin prin moartea și învierea Sa, dar pe muntele transfigurării, El a fost instantaneu glorificat doar pentru o clipă. Înainte de acea vreme, Dumnezeu era în El, dar umanitatea Sa nu era în gloria lui Dumnezeu.

Când El a fost transfigurat, umanitatea Domnului a fost complet saturată cu divinitatea Sa glorioasă. Ce minunat! Ioan a mărturisit despre aceasta în Ioan 1:14 când a spus că ucenicii au văzut gloria Lui, slavă ca a singurului născut din Tatăl.

Mai mult, Petru a mărturisit despre aceasta și în 2 Pet. 1:16-18 spunând că el a fost martor ocular al măreției Domnului, pentru că a mărturisit despre puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, iar Tatăl a mărturisit că El este Fiul Său iubit în care Își place.

Transfigurarea Domnului i-a impresionat atât pe Petru, cât și pe Ioan într-o asemenea măsură încât au mărturisit despre aceasta chiar și mulți ani mai târziu. Transfigurarea Domnului pe munte a fost venirea Sa în împărăția Sa.

Astăzi putem participa în acest lucru, căci Cristos este transfigurat în noi pentru venirea împărăției lui Dumnezeu în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai fost transfigurat pentru venirea Ta în împărăția Ta! Mulțumim că ai devenit om și că ai fost dispus să fii limitat și închis în coaja umanității. Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit ca noi, în chipul trupului păcatului și în ceea ce privește păcatul, dar fără păcat. Aleluia, într-o zi Domnul Isus a fost transfigurat pe muntele schimbării la față și aceasta a fost venirea Sa în împărăția Sa! Amin, Doamne, transfigură-Te astăzi în noi! Crești în noi până la maturitate până când vei fi transfigurat în noi pentru a fi exprimat și manifestat prin noi! Păstrează-ne în procesul de a fi transfigurați, pentru ca noi să fim glorificați la venirea Ta, când Te vei întoarce cu împărăția Ta! Amin, Doamne, fie ca să vedem că venirea împărăției lui Dumnezeu este glorificarea Domnului, transfigurarea Sa! Da, Doamne, saturează umanitatea noastră cu divinitatea Ta! Umple-ne, saturează-ne și pătrunde-ne cu tot ceea ce ești Tu până când vei fi pe deplin exprimat prin noi!

Suntem în proces de a fi glorificați până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa

Putem citi consemnarea din Mat. 16:28-17:2, Luca 9:27-35 și Marcu 9:2-9 și poate crede că aceasta este o experiență uimitoare la care a avut Domnul și au fost martori Petru, Iacov și Ioan, dar s-ar putea să nu aibă nimic de-a face cu noi.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, suntem în curs de a fi glorificați astăzi, până când Domnul va fi transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa. Așa cum Domnul a fost în această lume, așa suntem și noi astăzi.

El era un om-Dumnezeu, un om care avea pe Dumnezeu ascuns în El și care Se exprima prin El într-un mod limitat, iar noi suntem oameni-Dumnezeu, avându-L pe Dumnezeu ascuns în noi și exprimându-ne prin noi. Avem viața divină și natura divină în noi, iar Cristos în noi este nădejdea gloriei (Col. 1:27).

Pe de o parte, suntem oameni care trăiesc o viață normală pe pământ; pe de altă parte, îl avem pe Dumnezeu în noi. Pe de o parte, avem umanitatea noastră naturală și, indiferent cât de spirituali am fi, umanitatea noastră este totuși naturală. Dar, pe de altă parte, suntem în proces de transformare.

Pe măsură ce ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, unde este Cristos, și ne fixăm mintea asupra duhului nostru, Domnul are o cale de a Se răspândi în ființa noastră și de a ne satura mintea, emoția și voința.

Suntem în proces de a fi glorificați, pentru că Domnul din duhul nostru Se răspândește în fiecare parte a ființei noastre interioare până când El este transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa.

Umanitatea noastră nu este încă pe deplin saturată de gloria Domnului, dar suntem în proces. Colegii noștri de la locul de muncă văd o ființă umană normală lucrând cu ei, dar uneori Îl trăim pe Cristos și ei se întreabă despre noi, pentru că există altcineva care se exprimă prin noi.

Suntem un mister pentru cei din jurul nostru care ne văd atât ființe umane normale, cât și ei, dar, în același timp, Domnul se exprimă prin noi. Încetul cu încetul și zi de zi, Domnul Se răspândește în noi, ne saturează și ne pătrunde cu tot ceea ce este El.

Suntem în proces de a fi glorificați încetul cu încetul, zi de zi, până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa.

Aceasta nu înseamnă că noi, ființele umane, „evoluăm în Dumnezeu” sau că devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa; nu vorbim despre noi că devenim un obiect de închinare, ci mai degrabă că devenim la fel ca El.

Geneza 1:26 ne spune că suntem creați după chipul lui Dumnezeu, iar Rom. 8:30 mai departe ne spune că Domnul, care ne-a predestinat, ne-a chemat, ne-a îndreptățit și ne-a glorificat! Ce minunat este că Domnul ne glorifică, saturându-ne în interior cu tot ceea ce este El!

A fi glorificat înseamnă a fi saturat cu gloria lui Dumnezeu. Suntem transfigurați nu din afară, ci din interior. Matt. 13:43 spune că cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Aleluia, astăzi savurăm strălucirea Domnului în interior și Îl exprimăm într-o anumită măsură, dar într-o zi vom străluci chiar ca El!

În momentul manifestării împărăției, umanitatea noastră va fi glorificată de divinitatea glorioasă din noi. Aleluia! Când Domnul Isus se întoarce cu împărăția Sa, dacă rămânem în procesul de a fi glorificați, El nu va veni doar din cer, ci și mai mult, El va ieși din noi! Amin!

Când El va trăi pe deplin din noi, acesta va fi timpul venirii Sale (Matei 16:27; 2 Tes. 1:10; Col. 1:27; 3:4). Slavă Domnului! Aceasta este ceea ce spune Biblia și asta credem noi! Credem că, zi de zi, Domnul ne saturează umanitatea cu divinitatea Sa și într-o zi El va veni atât din ceruri, cât și din interiorul nostru, pentru a Se transfigura în noi la venirea Sa în împărăția Sa! Aleluia!

2 Tes. 1:10 spune că atunci când Domnul va veni să fie glorificat în sfinții Săi, El va fi privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut. Necredincioșii din jurul nostru vor fi șocați de glorificarea noastră, pentru că ei ne vor vedea nu doar ca oameni, ci ca oameni-Dumnezeu exprimându-L pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!

Umanitatea noastră va fi saturată de divinitatea Domnului și vom deveni un popor glorios. Nu vom fi doar spirituali, sfinți, puri și curați; vom fi glorioși! Amin! La momentul manifestării depline a împărăției, vom intra pe deplin în glorie (Romani 8:18, 21; Evr. 2:10; Filip. 3:21).

Amin, noi vrem să fim astfel de biruitori care vor intra pe deplin în gloria Domnului! În epoca milenară, credincioșii care vor birui vor fi cu Cristos în gloria strălucitoare a împărăției, în timp ce creștinii învinși vor suferi disciplina în întunericul exterior (Matei 13:43; 8:12).

Fie ca toți să fim acum în lumină, în interior, permițând Domnului să domnească în noi și să trateze orice răzvrătire din ființa noastră, pentru ca împărăția Sa să crească în noi. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru ca, când El se va întoarce, El să se întoarcă din ceruri și din interiorul nostru, fiind transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi la maxim, pentru ca, când Te vei întoarce cu împărăția Ta, să intrăm în gloria Ta! Amin, Doamne, saturează-ne mai mult cu Tine Însuți. Fie ca divinitatea Ta să ne sature umanitatea. Răspândește-Te în ființa noastră. Ne deschidem Ție. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, pentru ca Tu să fii manifestat în noi. Trăiește în noi. Trăiește-te pe deplin în noi. Ne deschidem ca Tu să Te introduci în noi. Saturează-ne și pătrunde-ne cu Tine Însuți. Îți mulțumim că ne-ai predestinat, ne-ai chemat, ne-ai îndreptățit și ne-ai glorificat! Aleluia, suntem în proces de a fi glorificați de Domnul până când divinitatea Sa ne saturează umanitatea pentru ca Domnul să fie transfigurat în noi la venirea Sa în împărăția Sa! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii glorificat în sfinții Tăi când te vei întoarce! Fă-ne sfinții Tăi biruitori, cei care intrăm în gloria Ta la venirea Ta! Vrem să fim cu Tine la venirea Ta, intrând în gloria strălucitoare a împărăției Tale! Amin, Doamne, fă aceasta în noi și fă aceasta în toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Glorified until the Lord is Transfigured in us at His Coming in His Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 4 (Împărăția ca fiind supunerea răzvrătirii și ca fiind transfigurarea Domnului Isus) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

20/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dacă vrem să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi, trebuie să-L iubim pe Domnul și apariția Lui, fiind iubitori de Dumnezeu în epoca de astăzi a declinului bisericii; apariția Domnului este manifestarea Sa pentru noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire. Amin!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână a înviorării noastre de dimineață pe această temă, iar subiectul este: Să primim răsplata împărăției lui Cristos ca fiind coroana dreptății. În aceste săptămâni ne-am concentrat pe 2 Tim. 4:7-8, care prezintă mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale. El a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a terminat alergarea, și-a păstrat credința; de acum înainte îi este asigurată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea și nu numai pe el, ci pe toți cei care au iubit apariția Lui. Ce mărturie bună avea el de la o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu!

Pavel nu s-a lăudat cu câte biserici a întemeiat, cât de mult a lucrat pentru Dumnezeu, câți oameni a fost mântuit și cu ce mare lucrare a făcut pe pământ, chiar și din închisoare. Mai degrabă, a mărturisit pur și simplu că a luptat lupta cea bună a credinței, a alergat cursa creștină și a terminat alergarea și a păstrat credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Acum avea asigurarea, la sfârșitul vieții sale, că Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății, o cunună neputrezită.

El era sigur că Domnul îi va răsplăti nu numai pe el, ci și pe cei care iubesc apariția Domnului. Amin, vrem să fim cei care Îl iubim pe Domnul și iubim apariția Lui astăzi! Pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului pentru a fi mireasa Sa, astfel încât El să ne poată lua când El vine în secret, vrem să iubim apariția Domnului astăzi, pentru ca El să ne răsplătească la venirea Sa. Vrem să iubim apariția Domnului și să nu iubim epoca prezentă.

Ne pregătim pentru venirea Sa, de asemenea, crescând în viață până la maturitate, dând atenție cuvintelor profeției ca la o lampă care strălucește într-un loc întunecat, până când dimineața vine și până când steaua dimineții răsare în inima noastră. Ne pregătim pentru venirea Domnului trăind o viață înviată și având o osteneală de păstorire. Amin, vrem să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și apariția Sa astăzi. Vrem să putem depune mărturie așa cum a făcut Pavel, că am luptat lupta cea bună, că am terminat alergarea și am păstrat credința.

Nu trebuie să așteptăm până când vom îmbătrâni pentru a face acest lucru; astăzi putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui. Fie ca Domnul să ne impresioneze cu lucrurile de care trebuie să avem grijă și pe care trebuie să le experimentăm, astfel încât să putem primi răsplata Domnului când El se întoarce, astfel încât să putem primi coroana dreptății la venirea Sa.

Să iubim apariția Domnului pentru a-L savura pe Cristos ca răsplata împărăției la venirea Sa

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să Îl savurăm pe Cristos ca răsplata împărăției pentru noi la venirea Sa, trebuie să iubim apariția Domnului (2 Tim. 4:7-8). Apariția Domnului este apariția și manifestarea Sa față de noi astăzi și prezența Sa împreună cu poporul Său la a doua Sa venire (Fapte 26:16; Rom. 8:19; 1 Tes. 5:23; 2 Tes. 1:10). Pentru ca noi să iubim apariția Domnului, trebuie să rămânem pe calea îngustă să fim vigilenți în slujire pentru a fi constituiți ca mireasa lui Cristos (Ioan 14:21, 23; Matei 7:13-14; 24:3, 45-51; 25:9, 13, 21).

Trebuie nu numai să avem cuvintele Domnului, ci și să le păstrăm, pentru că aceasta este ceea ce înseamnă să-L iubim pe Domnul; când Îl iubim pe Domnul și Cuvântul Său, vom fi iubiți de Tatăl, Domnul ne va iubi și ni Se va arăta. Pentru ca noi să avem apariția Domnului, trebuie să-L iubim pe Domnul; a iubi apariția Domnului și a-L iubi pe Domnul Însuși sunt inseparabile (1 Cor. 2:9; 2 Tim. 4:8; Ioan 14:21). Când venim la Domnul în cuvântul Său, vom fi infuzați cu prețiozitatea Sa și pur și simplu Îl vom iubi; vom dori să avem apariția Lui cu noi tot timpul.

Când iubim apariția Domnului, vom intra pe poarta îngustă și vom merge pe calea strâmtă, căci această poartă cu această cale duce la viață și vrem să fim cei care o găsim. Când iubim apariția Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Sa, vom fi sclavii prudenti și credincioși pe care stăpânul i-a pus peste casa lui pentru a le da mâncare la timpul potrivit. Nu ne vom gândi în inima noastră că, din moment ce stăpânul întârzie, putem să-i maltratăm pe alții și să risipim bunurile stăpânului nostru; mai degrabă, Îl vom sluji cu credincioșie. Mai mult, vom fi ca fecioarele prudente care așteaptă cu nerăbdare ospățul nunții și pregătesc nu numai ulei în candela lor, ci chiar mai mult, ulei în vasul lor.

Pavel a iubit apariția Domnului și a luat-o ca pe un avertisment, o încurajare, un stimulent și un țel pentru viața sa creștină. În viața și lucrarea noastră creștină, trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel. Apariția Domnului va fi pentru judecată, când El Se va întoarce; El ne va răsplăti pe fiecare dintre noi (Matei 16:27; Apoc. 22:12). Împărăția Domnului va fi pentru domnia Sa împreună cu biruitorii Săi (Apoc. 20:4, 6).

Trebuie să luăm apariția Domnului și împărăția Sa drept stimulent și țel pentru noi și trebuie să ne îndeplinim cu credință slujba Cuvântului. Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și iubim apariția Lui, luând întoarcerea Lui ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Fie ca să savurăm apariția Domnului astăzi și să așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Sa. Fie ca noi să iubim apariția Domnului și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie. Dacă vrem să primim coroana dreptății ca răsplată de la Domnul la momentul venirii Sale, trebuie să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului.

A iubi apariția Domnului înseamnă că Îl iubim și, de asemenea, Îl iubim pe El care ni se arată chiar acum. Un lucru este să spunem că Îl iubim pe Domnul și altceva este să spunem că iubim apariția Lui. A iubi apariția Domnului înseamnă că trebuie să-L vedem, trebuie să-I vedem apariția și trebuie să-L atingem, să Îl savurăm pe prezența Sa intimă și de întreaga Sa ființă. De multe ori, însă, putem spune Domnului că nu vrem ca El să vină încă, pentru că încă vrem să iubim cutare sau cutare lucru în lume. Poate dorim să iubim cutare aspect al lumii și să petrecem ceva timp în acea parte a acestui sistem-lume. O, Doamne!

Se poate că vrem să gustăm vinul acestei lumi pentru o vreme și este posibil să avem în interior sentimentul că nu vrem ca Domnul să Se întoarcă curând, ci să amânăm întoarcerea Lui. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să-L iubim pe Domnul nu numai cu gura și cu cuvintele noastre, ci inimile noastre sunt departe de noi. Fie ca să nu fim cei cărora le este frică de revenirea Domnului, gândindu-ne că avem atât de multe lucruri de care să ne bucurăm și atâtea de făcut în această lume înainte de a se întoarce El. O, Doamne Isuse!

Trebuie să fim fervenți în dragostea noastră pentru Domnul și să iubim apariția Domnului. Mai ales că El strălucește asupra noastră în atâtea lucruri din lume pe care le iubim și pe care le petrecem timp, trebuie să ne dăruim Lui pentru a-L iubi mai mult și a-L savura mai mult pe El, chiar și a fi în cuvântul Său pentru a avea apariția Sa proaspătă. Putem chiar să-i spunem Domnului:

Doamne Isuse, aratăni-Te astăzi. Fă-ne să Te iubim mai mult decât orice altceva. Vrem să luăm apariția Ta ca un avertisment, o încurajare și un stimulent pentru noi. Salvează-ne de la a iubi alte lucruri din această lume mai mult decât pe Tine. Doamne, vrem să Te atingem în mod intim. Vrem să savurăm prezența Ta intimă. Te iubim nu numai cu gura și cu cuvintele noastre; inima noastră este pentru Tine și iubim apariția Ta! Nu vrem să gustăm din vinul acestei lumi, căci nimic din lumea asta nu ne satisface! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta. Vrem să ne apar astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a citi, ci și pentru a ține cuvântul Tău, pentru ca noi să avem vizitarea Ta proaspătă, apariția Ta proaspătă. Doamne Isuse, prezența și proaspăta Ta apariție sunt totul pentru noi. Vrem să trăim în lumina prezenței Tale astăzi. Amin Doamne, vrem să fim cei care iubim apariția Ta și să o așteptăm cu nerăbdare și bucurie!

Să fim iubitori de Dumnezeu astăzi pentru a avea o zi de glorie în biruința bisericii și să nu fim iubitori de sine sau de bani

Apostolul Pavel a scris că în ultimele zile vor veni vremuri grele (2 Tim. 3:1). Pentru cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc apariția Domnului, zilele din urmă vor fi vremuri grele, chiar vremuri primejdioase. Toți cei care doresc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi persecutați (v. 12). Dacă suntem cei care căutăm dreptatea, credința, iubirea și pacea și dacă suntem cei care chemăm numele Domnului dintr-o inimă curată, zilele din urmă vor fi o perioadă dificilă, grea și primejdioasă.

Dar trebuie să stăm împreună cu sfinții în Cuvântul lui Dumnezeu și să continuăm să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Sa. Trebuie să ne dăm seama că, în zilele din urmă, oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, aroganți, jignitori, neascultători de părinți, nerecunoscători și nesfinți (v. 2). Această condiție rea nu înfățișează starea rea a oamenilor din afara bisericii, necreștinii; aceasta este o imagine a situației corupte din creștinismul degradat, menționată în 2:20 ca fiind casa mare. Oh, Doamne.

Pavel a scris într-un mod profetic despre ultimele vremuri pentru a ne avertiza și, de asemenea, pentru a ne încuraja să nu fi iubitori de sine sau iubitori de bani, ci iubitori de Dumnezeu. Mulți au astăzi o formă exterioară a evlaviei, dar nu realitatea ei în interior (3:5). Situația în creștinismul degradat de astăzi este că atât de mulți dintre ei sunt iubitori de sine și nu sunt iubitori de Dumnezeu, pentru că ei se iubesc pe ei înșiși și doresc să audă un anumit tip de învățătură care îi zidește pe ei înșiși. În plus, mulți sunt iubitori de bani și iubitori de plăceri. O, Doamne!

Fie ca noi să fim cei care sunt iubitori de Dumnezeu. Orice iubește cineva, toată inima lui, chiar și întreaga sa ființă, este fixată pe acel lucru și ocupată și stăpânită de el; să vedem cât de crucial este acest lucru. Dacă iubim ceva în această lume, ne vom pune inima asupra lui și vom petrece timp în acel lucru; asta ne va face să fim un iubitor de acel lucru. De multe ori îi spunem Domnului că Îl iubim, iar acest lucru este bun, căci cu cât îi spunem Domnului că Îl iubim, cu atât mai bine. Dar trebuie să recunoaștem că uneori dragostea noastră pentru El este destul de superficială; nu Îl iubim cu o sută la sută din inima noastră, ci nouăzeci la sută sau chiar cincizeci la sută.

Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne fixăm întreaga ființă asupra Sa, concentrându-ne pe El și iubind nimic altceva în afară de El. Nu ar trebui să fim creștini doar în forma exterioară, totuși să negam puterea evlaviei Sale în noi. Noi nu ar trebui să fim aceia care doar Îl slujesc pe Dumnezeu și I se închinăm într-un mod exterior, negând totuși puterea evlaviei care este viața Lui. Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Domnul pe zi ce trece, din ce în ce mai mult. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să iubim apariția Domnului astăzi.

În 1 și 2 Timotei și Tit sunt menționate șapte feluri de iubitori: iubitori de sine, iubitori de bani (2 Tim. 3:2; 1 Tim. 6:10), iubitorii de plăceri, iubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:4), iubitorii de bine (Tit 1:8), iubitorii de soți și iubitorii de copii (2:4). De asemenea, sunt menționate două feluri de neiubitori: neiubitorii de bine și neiubitorii de Dumnezeu (2 Tim. 3:3-4).

Faptul dacă astăzi în viața bisericii avem o zi de glorie în victoria bisericii sau avem zile grele de declin al bisericii, depinde de ce fel de iubitori suntem. Dacă Îl iubim pe Domnul cu prima dragoste, ne vom bucura de zile de glorie în viața bisericii, dar dacă ne pierdem prima dragoste pentru Domnul, vor fi zile grele de declin al bisericii. Istoria ne spune că rădăcina declinului bisericii a fost pierderea primei ei iubiri pentru Domnul. Chiar și unul dintre conlucrătorii lui Pavel, Dima, l-a părăsit pentru că a iubit epoca prezentă mai mult decât pe Domnul. O, Doamne!

S-ar putea să trăim în această lume, nu să trăim o viață păcătoasă, dar s-ar putea să fim căldicei în viața bisericii (Apoc. 2:4; Matei 24:12); s-ar putea să nu ne pese cu adevărat de Domnul și de interesul Său. Fie ca noi să învățăm să ne fixăm inima pe Domnul și pe Cuvântul Său astăzi, iubindu-L și având apariția Sa zi de zi, astfel încât să fim iubitori de Dumnezeu, nu iubitori de plăceri, iubitori de bani sau iubitori de sine. Fie ca noi să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne dăruim Ție să Te iubim și să iubim apariția Ta. Salvează-ne de la aluneca în declinul bisericii, fiind iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăceri. O, Doamne Isuse! Salvează-ne de la a avea doar o formă exterioară de evlavie, dar negându-i puterea interioară. Vrem să Te iubim mai mult. Arată-ne prețiozitatea Ta. Aratăni-Te în cuvântul Tău. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Vrem să rămânem pe temelia fermă a lui Dumnezeu și să urmărim dreptatea, credința, iubirea și pacea împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată! Ține-ne în picioare în cuvântul Tău și iubind apariția Ta astăzi, în aceste ultime zile înainte de întoarcerea Ta. Doamne, vrem să Te iubim din toată inima. Nu vrem să ne complacem în a iubi sinele, plăcerile sau banii; vrem doar să Te iubim pe Tine! Amin, Doamne, ne fixăm toată ființa asupra Ta. Vrem să trăim multe zile de glorie în victoria bisericii, iubindu-L pe Domnul și iubind apariția Domnului! Amin, Doamne, vrem să menținem standardul biruitor al bisericii, fiind iubitori de Dumnezeu și iubitori de binele care ține de economia lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Love the Lord’s Appearing to Enjoy Christ as our Kingdom Reward at His Coming, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne rugăm ca iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția pe pământ: Vino, Doamne Isuse!

18/10/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de iubitori ai lui Cristos, înaintăm împreună cu El în poveste de dragoste divinî până când ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția Sa dulce și frumoasă pentru a umple întregul pământ, pentru că atunci când El va veni credința se va transforma în fapte, Îl vom iubi într-o perfecțiune fără umbră și Îl vom sluji în domeniul fără păcat! Amin!

Săptămâna aceasta a fost atât de încurajator și plin de inspirație să aruncăm o privire mai profundă asupra Cântării Cântărilor, deoarece ea înfățișează experiența progresivă a părtășiei noastre iubitoare cu Cristos pentru pregătirea miresei Sale. Cântarea Cântărilor este o carte misterioasă, profundă și minunată, deoarece descrie în mod poetic nu numai dragostea dintre Solomon și iubita sa într-o căsnicie excelentă, ci și mai mult, este un tip reprezentativ al experienței noastre creștine ca creștini individuali astăzi.

În prima etapă, noi, în calitate de căutători iubitori ai lui Cristos, suntem atrași de El să-L urmărim pentru satisfacție și El ne atrage să avem o relație personală, afectuoasă, privată și spirituală cu El. Îi spunem cu dragoste Domnului să ne sărute, pentru că iubim săruturile gurii Sale, iar dragostea Sa este mai prețioasă decât vinul.

În a doua etapă, suntem chemați să fim eliberați de sine prin faptul că suntem una cu crucea lui Cristos. Deoarece avem tendința de a fi introspectivi și, prin urmare, suntem blocați în noi înșine în timp ce Cristos sare și saltă pe orice deal și munte, Domnul ne cheamă să fim eliberați de sine, fiind una cu crucea Sa prin puterea învierii Sale.

În a treia etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere. Putem trăi în înălțare trăind continuu în duhul nostru. Pe măsură ce trăim în înălțare și suntem transformați în interior și reconstituiți cu ceea ce este Dumnezeu, devenim un palanchin pentru Cristos, o „mașină” pentru mișcarea Sa pe pământ.

În a patra etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, suntem chemați mai puternic să trăim dincolo de perdea prin cruce după înviere. Când trăim dincolo de perdea, având carnea nostru tratată și sinele negat prin aplicarea crucii, devenim la fel ca Cristos, chiar partenera Sa, așa cum Sulamita a fost duplicarea lui Solomon pentru a fi partenera Sa.

În cea de-a cincea etapă, noi, în calitate de iubitori ai lui Cristos, participăm la lucrarea Domnului, luând inițiativa de a merge împreună cu El în vii, pentru a-L sluji în bisericile locale și pentru a-I oferi dragostea noastră lucrând împreună cu El. Iar lucrarea noastră cu El nu este doar în biserica locală, ci în toate bisericile locale, chiar și în Trup și pentru Trup!

În cele din urmă, în a șasea etapă, noi, ca iubitori ai lui Cristos, sperăm să fim răpiți; ne sprijinim pe Iubitul nostru când ieșim din orice lucru pământesc, depinzând de El și rugându-ne să ne ducă până la capăt, chiar să ne ducă la Sine. Aleluia! În acest articol vrem să ne concentrăm asupra cuvântului de încheiere al Cântării Cântărilor, care este și cuvântul de încheiere al întregii Biblii, Vino, Doamne Isuse!

Ca iubitori ai lui Cristos, ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția pe pământ

După ce a trecut prin cele șase etape ale experienței ei progresive de a-L iubi pe Iubitul ei, căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor exclamă în Cântarea Cântărilor 8:14: Vino repede, iubitule, / ca o căprioară sau ca puiul de cerb / pe munții plini de mirozne!

Ca iubitori ai lui Cristos, suntem în povestea de dragoste divină, înaintând cu Domnul încetul cu încetul, zi de zi, și trecem prin etapă după etapă până când ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-și întemeieze împărăția pe pământ. Vom ajunge la punctul în care ne rugăm ca El să Se grăbească să Se întoarcă în puterea învierii Sale (simbolizată de gazela și cerbul tânăr de pe munți) pentru a-Și întemeia împărăția dulce și frumoasă care va umple întregul pământ (Apoc. 11:15).

Domnul Isus dorește să Se întoarcă, dar El trebuie să câștige mai întâi mireasa Sa, cei biruitori care Îl iubesc, sunt transformați după chipul Său și se roagă pentru întoarcerea Lui, ca să vină și să se căsătorească cu ei ca mireasă. În partea finală a acestei cărți poetice a Cântării Cântărilor, căutătoarea iubitoare are aceeași rugăciune ca și apostolul Ioan în Apocalipsa 22:17, 20, Vino, Doamne Isuse! Pe măsură ce savurăm uniunea și comuniunea cu Mirele nostru, Cristos, și Îl iubim cu o dragoste de mireasă, vom ajunge în punctul în care nimic altceva nu contează decât Domnul Isus și ne vom ruga pentru ca Îubitul nostru să vină și să-Și întemeieze împărăția pe pământ.

Cuvântul final al Cântării Cântărilor se potrivește cu cuvântul final al întregii Biblii, care este conform dorinței inimii lui Dumnezeu și care dezvăluie economia eternă a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică în dragostea Sa divină. Dumnezeu nu vrea doar ca omul să I se închine și să-I slujească; El vrea să-l curteze pe om, să-l atragă pe om la Sine, astfel încât omul să-L iubească pe Dumnezeu, să-L urmărească pe Dumnezeu, să Îl savureze pe Dumnezeu, să fie transformat după chipul lui Cristos și, în cele din urmă, să devină partenera lui Dumnezeu pentru a fi mireasa lui Cristos pentru eternitate.

Întreaga Biblie este o poveste de dragoste divină, iar cartea Cântării Cântărilor, plasată chiar în mijlocul Bibliei în poziția sa printre cărțile Bibliei, este un rezumat al întregii Biblii. În această carte poetică, vedem povestea dragostei dintre un împărat (Cristos) și o fată de la țară (noi, oamenii, păcătoși devenind fii ai lui Dumnezeu). Această poveste de dragoste este un portret minunat și viu ca împlinire a iubirii de mireasă dintre Cristos ca Mire și noi, ca iubiți ai Săi, pentru a fi mireasa Sa în savurarea noastră reciprocă în contopirea atributelor Sale divine cu virtuțile noastre umane.

În Evanghelii, vedem că Dumnezeu Însuși a trecut printr-un proces pentru a deveni o persoană minunată, un magnet imens care îi atrage pe toți oamenii la Sine. El a devenit apoi un Duh dătător de viață și a venit în duhul nostru pentru a ne regenera. Acum, ca credincioși în Cristos, care au viața și natura Sa, suntem într-un proces de a fi transformați și conformați cu chipul lui Cristos, astfel încât să putem potrivi cu El în orice fel posibil.

Zi de zi Îi spunem că Îl iubim, iar în dragoste față de El îi deschidem fiecare parte a ființei noastre, Îl lăsăm să lucreze în noi și Îl lăsăm să opereze în ființa noastră pentru ca crucea să fie aplicată, sinele poate fi negat, omul natural poate fi ținut pe cruce și carnea poate fi repudiată. El ne atrage cu dragostea Sa și cu frumusețea ființei Sale, iar noi alergăm după El, Îl iubim și Îl urmărim. El ne urmărește și noi Îl urmărim pe El, El ne iubește și noi Îl iubim. În cele din urmă, ne vom ruga pur și simplu ca Domnul să Se întoarcă curând; ne vom ruga ca Preaiubitul nostru să vină și să întemeieze împărăția Sa dulce și minunată pe pământ.

În Cântarea Cântărilor 2:17, avem aceeași rugăciune în care Îi cerem Domnului să vină, referindu-ne la dorul nostru de a avea o părtășie absolută cu Domnul și ca El să aibă o părtășie absolută cu noi. Pe vremea aceea, însă, umbrele nu plecaseră și ziua încă nu venise; adică Domnul nu a venit încă, așa că tânjim după mai multă părtășie cu El. Dar în 8:14 umbrele au dispărut, ziua este aici și pur și simplu tânjim după venirea Domnului.

Ne rugăm ca Preaiubitul nostru să vină pe munții mirodeniilor și să-și întemeieze împărăția Sa dulce și minunată pe pământ. Fie ca noi să avansăm cu Domnul în dragostea divină până când vom avea starea care este gata pentru venirea Domnului și este pe deplin pregătită pentru revenirea Domnului pentru a aduce împărăția Sa.

Doamne Isuse, Te iubim. Vrem să continuăm cu Tine în povestea de dragoste divină. Păstrează-ne în experiența progresivă de a Te iubi, de a ne deschide către Tine și de a fi transformați în interior pentru a fi conformați cu imaginea Ta. Amin, Doamne, vrem să fim aduși mai adânc în unirea și comuniunea cu Tine, iubitul nostru Mire. Te iubim, Doamne Isuse, cu dragoste de mireasă. Tânjim ca Tu să te întorci, pentru că nu este nimic și nimeni pe pământ pe care să-l dorim în afară de Tine. Amin, Doamne, grăbește-ți întoarcerea! Vino repede, Doamne Isuse! Grăbește-te, Preaiubitul nostru, și vino! Vino și adu împărăția Ta. Vino și întemeiază împărăția Ta dulce și frumoasă, care va umple tot pământul! Cât tânjim după vremea când împărăția lumii devine împărăția Domnului nostru și a Cristosului Său, iar El va domni în vecii vecilor! Amin, vino, Doamne Isuse! Vrem să fim pregătiți pentru întoarcerea Ta, primindu-Te și potrivindu-ne cu Tine în toate modurile posibile ca mireasa Ta! Amin, Duhul și mireasa spun: Vino!

Când Domnul va veni, credința noastră se va transforma în fapte și dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră!

Acum vedem în parte, cunoaștem în parte și experimentăm în parte, dar când Domnul va veni, Îl vom vedea și vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este (1 Ioan 3:2). Biblia este o carte minunată care ne promite lucruri mărețe și uimitoare dacă astăzi rămânem în dragostea divină, savurându-L pe Dumnezeu și împărtășindu-ne din bogățiile Sale și permițându-I să se introducă pe Sine în noi, astfel încât să putem deveni la fel ca El. Amin!

Suntem la fel precum căutătoarea iubitoare din Cântarea Cântărilor; Domnul ne-a curtat, ne-a sărutat și ne atrage mereu cu ființa Sa plăcută. Suntem îndrăgostiți de El. Chiar dacă lumea este atât de ademenitoare și sinele este atât de introspectiv și limitator, când Îl vedem pe Domnul, suntem atrași de El pentru a-L urmări. Îl urmăm și Îl experimentăm etapă după etapă până când suntem pe deplin una cu El. Îl iubim într-o asemenea măsură, încât totul dispare și vrem doar ca El să se întoarcă.

Pur și simplu ne rugăm ca Iubitul nostru să vină, chiar să Se grăbească și să Se întoarcă în puterea învierii Sale pentru a întemeia împărăția Sa dulce și frumoasă, care va umple întregul pământ. Tânjim după venirea Sa și vrem să cooperăm cu El cât putem, atât cât depinde de noi, pentru ca noi să fim pregătiți să fim mireasa Sa care să grăbească întoarcerea Sa. Pe de o parte, nu știm ce se va întâmpla când El se va întoarce, dar, pe de altă parte, știm că, atunci când El se va întoarce cu împărăția Sa, vom fi la fel ca El, chiar vom fi una cu El!

Experiența noastră va fi ca o picătură de apă care a dispărut în ocean; nu va mai fi loc de a avansa, deși valul poate merge întotdeauna mai adânc. Când Domnul va veni, credința noastră se va transforma în fapte! Ceea ce credem astăzi, ceea ce savurăm ca o pregustare astăzi, vom experimenta pe deplin la momentul întoarcerii Domnului, dacă suntem biruitorii Săi. Aspirăm să fim biruitorii Domnului, cei care trăiesc în această lume, pentru că avem trupul nostru omenesc aici și trebuie să facem cutare și cutare lucru aici, dar inima noastră este cu Domnul.

Noi nu suntem din lume; suntem în lume, dar numai trupul nostru este aici; duhul nostru este una cu Domnul și sufletul nostru este transformat până la măsura în care va fi conformat chipului lui Cristos. Și pur și simplu vom striga,

Grăbește-te, Iubitul nostru Doamne Isuse, și vino! Vino repede ca o gazelă sau un cerb tânăr! Vino cu împărăția Ta! Transformă-ne credința în vedere și fă-ne pe deplin una cu Tine în împărăția Ta! Umple întregul pământ cu împărăția Ta dulce și minunată!

O, când Domnul Se va întoarce, deși s-ar putea să nu știm cum va fi în exterior și în ce perioadă din istorie va avea loc, credința noastră se va transforma în fapte și, în loc de rugăciune, va lăuda. Nu ne vom mai ruga doar, cerându-i Domnului să facă cutare sau cutare lucru; Îl vom lăuda pe Domnul, căci totul s-a făcut. Amin! Când Domnul va veni, dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îi vom sluji în domeniul fără păcat.

Cu toții tânjim după acel timp, cu toții vrem să ne pregătim pentru o astfel de porțiune și cu toții vrem să fim calificați să fim răpiți de El când El se întoarce cu împărăția Sa! Ce zi va fi aceea când Domnul Isus se va întoarce! Se întoarce pe muntele mirodeniilor; vor fi atât de multe mirodenii emanate de noi și din toți căutătorii Lui iubitori, încât vor fi munți de mirodenii și Domnul Se va întoarce pe astfel de munți. Când El va veni și ne va întâlni acolo, El va aduce împărăția, iar în împărăție, vom fi pe deplin una cu El, ca mireasa Sa! Amin!

Indiferent de stadiul experienței noastre progresive în relația noastre de dragoste cu Domnul în care ne aflăm astăzi, trebuie să mergem mai departe cu El până când vom exclama una cu Sulamita și cu apostolul Ioan: Vino, Doamne Isuse! Atunci, vom fi în Cristos, deplin una cu El, chiar și noi suntem în Noul Ierusalim – suntem Noul Ierusalim în Împărăție! Aceasta ar trebui să fie vorbirea noastră repetată astăzi: Vino, Doamne Isuse! Suntem aici pentru a pregăti mireasa lui Cristos, astfel încât să-L aducem înapoi pe mire.

El vrea să Se întoarcă, El lucrează cu noi și asupra noastră, iar noi suntem atrași de El și în El; acum trebuie pur și simplu să avansăm împreună cu El în dragostea divină până când ne rugăm ca Iubitul nostru să vină și să-Și întemeieze împărăția pe pământ!

Amin, vino Doamne Isuse! Vino, Domnul nostru Iubit Isus! Grăbește-te și vino repede! Ne dorim să fim cu Tine, chiar și acolo unde ești! Trăim aici pe pământ, dar nu suntem aici pentru ceea ce este pe pământ. Avem trupul nostru aici pe pământ, dar duhul nostru este una cu Tine și sufletul nostru este în procesul de a fi transformat pentru a fi conformat chipului Tău. O, Doamne Isuse, așa cum apare o gazelă sau un cerb tânăr pe munții de mirodenii, fie ca și Tu să vii în împărăția Ta! Fie ca credința noastră să fie transformată în fapte și rugăciunea noastră să fie schimbată în laudă! Amin, slavă Domnului Isus, El vine în curând! Slavă Domnului, când El Se întoarce toate rugăciunile noastre se vor schimba în laudă, căci totul s-a împlinit! Aleluia, dragostea se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră! Slavă Domnului, Îl vom sluji pe Domnul în domeniul fără păcat! O, ce zi va fi! Doamne Isuse, vino repede! Vrem să fim pregătiți ca mireasa Ta pentru întoarcerea Ta! Vino, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Pray for our Beloved to Come and Set up His Kingdom on the Earth: Come, Lord Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Credința obiectivă și credința subiectivă: credem în Cristos și suntem uniți ca unul singur

06/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când vorbim despre credință, trebuie să ne dăm seama că în Noul Testament credința este atât obiectivă, cât și subiectivă; credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, în timp ce credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să păstrăm credința”.

Ne centrăm zilele acestea pe subiectul general al Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății.

Vrem să fim cei care ne pregătim pentru venirea Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Lui.

Dacă ne pregătim în aceste patru aspecte, Îl vom câștiga pe Cristos pentru a primi răsplata lui Cristos ca coroana dreptății.

Promisiunea venirii Domnului este cea mai mare consemnare din Biblie; atât în Vechiul cât și în Noul Testament sunt menționate prima și a doua venire a Domnului.

Viața și slujirea noastră creștină și viața noastră de biserică trebuie să fie în perspectiva venirii Domnului; trebuie să ne ațintim vederea pe venirea Domnului.

Când Pavel le-a scris tesalonicenilor, o biserică foarte tânără pe care a ridicat-o și acum dorea să o păstorească, el a menționat de multe ori venirea Domnului.

Fiecare capitol din 1 Tesaloniceni se încheie cu venirea Domnului.

Chiar și noii credincioși trebuie să fie infuzați cu dorința pentru venirea Domnului, pentru ca toți să avem un anumit fel de viață în lumina întoarcerii Domnului și să ne pregătim pentru venirea Lui.

În fiecare săptămână, când avem Masa Domnului, ne amintim de Domnul și mâncăm pâinea și bem paharul pentru a vesti moartea Domnului până când El va veni.

Săptămână de săptămână ne amintim de Domnul pe care Îl iubim și credem că El se va întoarce pentru a-și stabili împărăția pe pământ.

Trebuie să trăim, să lucrăm și să facem multe lucruri, dar speranța din noi este că Domnul Se va întoarce și trăim o viață în așteptarea venirii Domnului.

Mulți oameni studiază și vorbesc despre venirea Domnului și o persoană anume în special iese în evidență.

Sora M. E. Barber a fost o persoană care a așteptat cu adevărat venirea Domnului; toată viața ei a fost petrecută așteptând și pregătindu-se pentru a-L întâlni pe Domnul.

Într-o zi, la sfârșitul anului, chiar și în ultima zi a anului, ea s-a rugat Domnului să nu mai aștepte un an, ci să vină acum.

Trebuie să avem o inimă plină de așteptare pentru venirea Domnului.

Trebuie să privim spre venirea Lui și să ne pregătim pentru întoarcerea Sa, trăind un anumit tip de viață care grăbește întoarcerea Lui și ne pregătește să-L întâlnim la întoarcerea Sa secretă.

Trebuie să avem un duh care să cunoască venirea Domnului și să trăim o trăire care așteaptă venirea Sa.

Credem în credința obiectivă și suntem mântuiți; credem în Persoana și lucrarea lui Cristos

Dacă studiem Noul Testament în mod rugativ vom vedea că credința are cel puțin două aspecte principale: credința este obiectivă și subiectivă.

Există aspectul obiectiv al credinței – credința obiectivă și aspectul subiectiv – credința subiectivă.

Credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, adică la lucrurile în care credem (Efeseni 4:13; 2 Tim. 4:7).

Credința obiectivă include conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, lucrurile care sunt în Noul Testament în care credem și suntem mântuiți.

În Efes. 4:13 spune că toți trebuie să ajungem la unitatea credinței; această credință nu este acțiunea de a crede a credinței, ci mai degrabă, credința obiectivă.

Credința obiectivă este ceea ce credem, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

În Iuda 3 ni se spune că trebuie să luptăm stăruitor pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Aceasta nu este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, ci credința dată nouă de Dumnezeu în Cristos și prin apostolii din Noul Testament, conținutul economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, în care credem.

2 Tim. 4:7 avem mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale; el a spus că a păstrat credința; a păstrat credința obiectivă și este gata să primească răsplata.

Elementele credinței sunt doar elementele care se referă la mântuirea noastră, adică elementele care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos.

Când evanghelia ne este predicată, pur și simplu credem în Domnul Isus.

Elementele credinței includ Cristos ca Fiul lui Dumnezeu, nașterea Sa dintr-o fecioară umană, moartea Sa ca o moarte răscumpărătoare pentru noi, învierea Sa în a treia zi, înălțarea Sa și coborârea Sa ca Duh.

Dacă credem în acestea, suntem mântuiți. Conținutul credinței nu include lucruri precum botezul prin scufundare, răpirea după necaz, darurile Duhului Sfânt sau orice astfel de lucruri; credința obiectivă include în principal elementele legate de persoana și lucrarea lui Cristos.

Dacă citim Evangheliile, vedem această persoană minunată, Isus Cristos, care a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

S-a născut într-o fecioară umană, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit pe cruce pentru a ne mântui.

Apoi, după trei zile în mormânt, El a înviat și a devenit un Duh dătător de viață, și a venit să locuiască în toți cei care cred în El ca să fie viața lor și totul.

Toți creștinii adevărați cred în aceasta, pentru că aceasta este ceea ce ne salvează și ne face credincioși în Cristos. Amin!

Elementele credinței obiective sunt doar acele elemente care au legătură cu mântuirea noastră – cu alte cuvinte, doar acele elemente care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos (Ioan 3:16; 1:18; 1 Ioan 4:9).

Există multe alte învățături în Biblie, dar ele nu sunt neapărat legate de mântuirea noastră; cu toate acestea, lucrurile legate de persoana și lucrarea lui Cristos sunt legate de mântuirea noastră.

Conținutul credinței include pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu și întruparea Sa. El S-a născut dintr-o fecioară pentru a fi un om autentic în viața Sa umană și a murit pe cruce ca înlocuitor al nostru.

El și-a vărsat sângele și a realizat răscumpărarea pentru a ne spăla păcatele.

În a treia zi, Cristos a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri.

Astăzi El stă la dreapta lui Dumnezeu. Și într-o zi El se va întoarce pentru a primi la Sine pe toți credincioșii Săi. Aceasta este credința noastră.

Această credință nu este altceva decât Cristosul atotinclusiv și vast.

Credem în Cristos și dorim să ajungem la cunoașterea și experimentarea deplină a lui Cristos.

Vrem să ajungem la cunoașterea deplină a lui Cristos ca credință pentru a-L experimenta mai mult.

Doamne Isuse, credem în Tine! Tu ești Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Îți mulțumim că Te-ai întrupat pentru a Te naște dintr-o fecioară umană și a fi un om autentic. Tu ești Dumnezeu și Tu ești om – Tu ești omul-Dumnezeu! Credem că ai trăit o viață umană perfectă pe pământ și ai murit o moarte răscumpărătoare pe cruce. Mulțumim Doamne, că ai murit pentru noi pe cruce. Tu ești înlocuitorul nostru; ai murit pentru noi, în locul nostru, pentru a ne răscumpăra. Credem în moartea Ta răscumpărătoare. Amin, Doamne, credem că, după trei zile în Hades, ai înviat și ai devenit un Duh dătător de viață! Credem că Te-ai înălțat la ceruri și apoi ai coborât să vii în noi să locuiești în noi! Aleluia, credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și suntem mântuiți! Credem cu tărie în persoana și lucrarea lui Cristos și toate elementele legate de aceasta fac parte din credința noastră obiectivă. Amin, Doamne, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună, să luptăm pentru credință și să ajungem la unitatea credinței!

Credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede: prin credință, suntem uniți cu Dumnezeu în Duh!

Pe de o parte, avem credință obiectivă, conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la persoana și lucrarea lui Cristos, în care credem și suntem mântuiți.

Pe de altă parte, există credința subiectivă, acțiunea de a crede.

Ioan 3:15-16 vorbește despre a crede în Cristos și a fi mântuit; aceasta este acțiunea de a crede în Domnul și de a fi mântuit.

Conform acestui sens, a avea credință în Domnul înseamnă a crede în El. Toți credincioșii adevărați în Cristos sunt una prin faptul că ei cred în Cristos.

Când primim credința obiectivă care este conținutul economiei lui Dumnezeu, credința subiectivă se va ridica și va fi produsă din interiorul nostru.

De fapt, credința subiectivă este o reacție la credința obiectivă.

Credința subiectivă nu este o dată pentru totdeauna; ea trebuie să fie experimentată continuu de noi din ziua în care începem să credem în Domnul.

Când Îl vedem pe Domnul Isus, persoana Lui și lucrarea Lui, reacționăm crezând în El; această acțiune de a crede este credința noastră subiectivă.

Această reacție de a-L vedea pe Domnul Isus trebuie cultivată și încurajată și trebuie să fim sub auzirea credinței obiective, astfel încât credința noastră subiectivă să crească și să trăim prin credință, nu prin aparență.

Cristos este în noi ca speranță a glorie (Col. 1:27); când auzim aceasta, credem în Domnul și sperăm că într-o zi El va veni și Se va ridica din interiorul nostru pentru a ne glorifica.

Mulți oameni care nu cred în Dumnezeu simt că noi credem în fabule, în povești, pe care nu le pot înțelege.

Ei se uită la noi, credincioșii în Cristos, și se întreabă de ce plătim un preț atât de mare în timp și bani pentru a fi cu sfinții, a ne vizita unii pe alții, a merge la conferințe și adunări.

Creștinii nu trăiesc după ceea ce văd sau ceea ce ne apare înaintea noastră; trăim prin credință.

Credința este structura majoră a vieții noastre creștine, a vieții noastre sfinte.

Totuși, trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună (1 Tim. 1:19) despre care unii, după ce le-au pierdut, au naufragiat în privința credinței. O, Doamne!

Această credință pe care o păstrăm este actul nostru de a crede, credința noastră subiectivă.

Trebuie să venim la Cuvântul lui Dumnezeu din nou și din nou și să fim infuzați cu Dumnezeu prin Cuvânt și prin Duhul.

Când ne întoarcem inimile către Domnul și ne exersăm duhul să ne rugăm peste Cuvântul Său, credința se va ridica în noi.

Această credință subiectivă care se mișcă în noi ne aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Credința nu înseamnă doar a fi de acord și a crede într-un anumit set de doctrine din Cuvântul lui Dumnezeu; credința este o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

În această unire, primim viața și natura divină și devenim mulți fii ai lui Dumnezeu și numeroasele membre ale Trupului lui Cristos, noul om, pentru a fi expresia Sa corporativă astăzi și pentru eternitate.

Luptăm războiul bun prin acest tip de credință, nu încercând să păstrăm legea sau unele doctrine din Biblie.

Trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună; o conștiință bună este una fără ofensă (Fapte 24:16).

A avea o conștiință bună este o protecție a credinței și a vieții creștine. Acestea două merg împreună: credința și o conștiință bună.

O conștiință bună însoțește credința pentru ca noi să luptăm războiul bun împotriva diferitelor învățături dintr-o biserică locală.

Totuși, dacă respingem credința și o conștiință bună, am putea naufragia în privința credinței. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne păstrăm credința și o conștiință bună, astfel încât să fim protejați ăn credința și viața noastră creștină.

Viața noastră creștină și viața de biserică sunt ca o corabie care navighează pe o mare furtunoasă; suntem protejați în călătoria noastră prin credință și o conștiință bună.

Fie ca noi să ne ținem de credința subiectivă și să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință bună, pentru a nu naufragia în privința credinței, ci mai degrabă să luptăm bunul război cu Domnul și în Trup.

Cele două aspecte ale credinței – credința obiectivă și credința subiectivă – se implică reciproc.

Credința noastră (credința noastră subiectivă) este din lucrurile pe care le credem și prin intermediul lucrurilor pe care le credem (credința noastră obiectivă).

În 1 Tesaloniceni 3:2 credința este nu numai subiectivă, referindu-se la sfinții care cred, ca în versetele 5, 6 și 10, ci și obiectivă, referindu-se la ceea ce credem noi, ca în 1 Timotei 3:9; 4:1; și 2 Timotei 4:7.

Mulțumim Domnului pentru credința obiectivă și credința subiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit să Te vedem în persoana și lucrarea Ta; pur și simplu credem în Tine. Amin, Doamne, reacția noastră la a vedea persoana Ta minunată și lucrarea Ta atotinclusivă este că credem în Tine, având o credință subiectivă. Credem în Tine, Doamne, și Te iubim. Suntem una cu Tine. Prin credință, suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Tu ești în noi și noi suntem în Tine, căci suntem uniți în duh ca una! Amin, Doamne Isuse, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună în viața noastră creștină de astăzi. Ne ținem de credință, de credința noastră subiectivă și ne tratăm conștiința noastră pentru a avea o conștiință bună. Vrem să avem o conștiință fără ofense și să păstrăm credința pentru a putea fi protejați în viața noastră creștină. Amin, Doamne, ține-ne zi de zi sub auzirea cuvântului credinței, pentru ca credința noastră subiectivă să crească și să fie desăvârșită. Păstrează-ne să ținem de Tine ca fiind credința noastră și de o conștiință bună, astfel încât să putem lupta războiul bun și să rămânem pe calea credinței în viața noastră creștină și în viața de biserică!