unirea organică

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale

10/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminență în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale; în calitate de cel atotinclusiv și vast, El trebuie să aibă preeminență în ființa noastră în toate lucrurile.

El a intrat în noi pentru a fi viața noastră și El ne infuzează pentru a fi chiar esența dragostei cu care Îl iubim.

În noi înșine nu avem dragoste pentru Domnul, dar când privim la El, când Îl savurăm în cuvântul Său, El infuzează esența Sa iubitoare în noi și generează în noi dragostea cu care Îl iubim.

Cristos trebuie să aibă preeminență în dragostea noastră; este posibil să avem ceva dragoste față de El și față de alții, dar dragostea noastră nu durează prea mult. Trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-I permitem să ne iubească și să învățăm să-L iubim.

Chiar și noi frații, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul într-un mod afectuos, iubindu-L pe Domnul și fiind iubiți de El, pentru a putea răspunde dragostei Sale.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi și îi iubim pe ceilalți pentru că Domnul pune dragoste în noi. Dragostea noastră față de Domnul este un răspuns la dragostea Sa față de noi; dragostea Sa este sursa, iar dragostea noastră este cea care primește.

Slavă Domnului, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Rom 5:5), iar cu această dragoste îl iubim pe Domnul și îi iubim și pe ceilalți!

Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși ca Duhul în noi, iar atributul Său divin de dragostea vine împreună cu viața Sa pentru a ne determina să avem dragoste autentică.

Ceea ce avem prin naștere este o formă de dragoste – avem virtutea umană a dragostei, care este o „dragostea de tip mănușă” – pare a fi iubire, dar nu este plină de realitate.

Când Îl avem pe Cristos distribuit în noi ca Duh, suntem plini de dragostea Sa; atunci putem să-L iubim pe Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții, să iubim biserica, să-i iubim pe sfinți și să-i iubim pe oamenii care nu sunt foarte vrednic de iubit.

Dragostea noastră pentru Domnul trebuie să fie absolută; El vrea să-L iubim din toată inima noastră și El vrea să fie centrul inimii noastre.

Pe de o parte, trebuie să-L urmăm pe Domnul luându-ne crucea, negându-ne sinele și pierzându-ne viața sufletească; pe de altă parte, când vedem acest Cristos atotinclusiv și vast, Îl iubim și suntem infuzați cu dragostea Sa.

În felul acesta Cristos devine preeminent în dragostea noastră și noi Îi dăm primul loc în dragostea noastră.

Când Îi dăm lui Cristos primul loc în dragostea noastră, Îl vom iubi pe El mai întâi; nu-i vom urî pe ceilalți, ci mai degrabă îi vom iubi cu Cristos ca dragostea noastră și îi vom oferi Domnului cea mai înaltă și cea mai bună dragoste.

Îl vom prețui pe Cristos mai presus de munca noastră, de afacerile noastre, de familia noastră, de traiul nostru și de relațiile noastre. Ce Cristos avem!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită, căci El este chiar viața noastră

Dumnezeu a dorit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei (Col. 1:27).

Cristos a devenit nu numai Mântuitorul și Domnul nostru, ci chiar și viața noastră; când viața noastră Cristos se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în slavă (Col. 3:4).

Ca viață a noastră, Cristos trebuie să devină totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi; El ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită.

Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru nu este un Cristos mic sau limitat – El este imaginea lui Dumnezeu invizibil, întruparea plinătății lui Dumnezeu și punctul focal al economiei lui Dumnezeu.

El este mai mare și mai larg decât universul, El umple toate lucrurile și El locuiește în noi, așteptând ocazia să se răspândească pe Sine în toată ființa noastră, pentru ca noi să-L trăim.

Fie ca noi să învățăm să-i dăm întregul spațiu din ființa noastră, căci Cristos trăiește în noi și locuiește în noi pentru a fi speranța gloriei pentru noi.

El vrea să fie primul nu numai în universul nostru personal, ci și în ființa noastră tripartită; aceasta înseamnă că Cristos ar trebui să aibă preeminență în trupul nostru, în sufletul nostru și în duhul nostru.

Dumnezeul păcii vrea să ne sfințească în întregime și ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tes. 5:23). Cristos vrea să ne sfințească saturând și îmbibând toate cele trei părți ale ființei noastre cu El însuși.

El este atât obiectiv cât și subiectiv pentru noi; ne închinăm lui Cristos Cel întronat în ceruri, dar experimentăm, savurăm și ne împărtășim din Cristosul care locuiește în duhul nostru și suntem una cu El într-un mod foarte subiectiv (1 Cor. 6:17; Efeseni 3:17).

Pe de o parte, Cristos este pe tron administrând universul pentru a duce la îndeplinire economia Sa; ca atare, ne închinăm Lui. Pe de altă parte, Cristos ne locuiește pe dinăuntru și este un singur duh cu noi, iar ca atare, noi Îș experimentăm, Îl savurăm și ne împărtășim de El.

El este atât de mare încât universul există în El; universul în continuă expansiune, care este prea mare pentru ca mintea noastră să înțeleagă, este mult mai mic decât Cristos, iar Acesta este porțiunea noastră!

Când Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și realizăm cât de vast, imens și atotinclusiv este El, vom realiza că nici o problemă nu este prea mare pentru El, ci mai degrabă, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Motivul pentru care încă dorim lucruri bune în pe lângă Cristos este faptul că nu am văzut că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive; s-ar putea să credem că avem nevoie cutare sau cutare lucru, dar singurul lucru de care avem nevoie este Cristos, Cel atotinclusiv și vast.

Trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv, vast și preeminent până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi (vezi Col. 2: 16-17; 3:4, 10-11).

Deoarece El este viața noastră, tot ceea ce El are și a obținut și a atins a devenit subiectiv pentru noi; în mod universal, Cristos este vast, dar în experiența noastră, El este viața noastră, ființa noastră (Rom. 8:34, 10).

Cristosul atotinclusiv și vast, care este mai mare decât universul și în Care toată plinătatea este încântată să locuiască – Acesta locuiește în noi pentru a deveni subiectiv pentru noi și El vrea să fie preeminent în ființa noastră tripartită.

Conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre ar trebui să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast. Ar trebui să-I permitem lui Cristos să ne umple întreaga noastră ființă și să ne înlocuiască cu Sine însuși fiecare aspect al vieții noastre naturale.

Fie ca noi să vedem o revelație a acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-I permitem să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu El însuși!

Voia noastră umană trebuie să se potrivească cu voia divină; acest lucru nu se întâmplă prea des, așa că atunci când vedem voia divină și suntem unul cu Domnul, trebuie să-L rugăm să facă în noi orice vrea El să facă pentru a-și îndeplini scopul.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în rugăciune, alegând ca voia Sa să se facă în noi, căci dorința noastră profundă este să Îi facem plăcere și să fim una cu El.

Doamne Isuse, ai preeminență în ființa noastră tripartită. Îți mulțumim că ai intrat în noi pentru a fi viața noastră în mod subiectiv; acum putem experimenta, savura și participa în Cristosul care locuiește în duhul nostru! Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent locuiește în noi! Amin, Doamne Isuse, infuzează-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent până când în experiența noastră vei deveni totul pentru noi! Fie ca conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast, și fie ca acest minunat Cristos să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine însuși!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în experiențele noastre spirituale – noi suntem una în mod organic cu El

Este o mare capcană ca un credincios să caute experiențe; experiențele nu sunt deloc semnificative decât dacă experiența lui Cristos devine experiența noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă preeminența nu numai în ființa noastră tripartită, ci și în experiențele noastre spirituale.

Nu ar trebui să căutăm doar experiențe spirituale, ci, mai degrabă, să-L iubim pe Domnul, să-L căutăm pe Domnul și să dorim să-L experimentăm; apoi, experiența Sa devine experiența noastră, iar aceasta este o adevărată experiență spirituală.

Istoria lui Cristos este experiența unui creștin, iar experiența lui Cristos este istoria creștinului (1 Cor. 1:30; Rom. 6: 3-5; Gal. 2:20; Efes. 2: 5-6).

El a devenit totul pentru noi, căci noi și El suntem uniți în mod organic în duh.

Este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus, care ne-a devenit înțelepciune de la Dumnezeu – atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare.

Am fost botezați în Cristos și în moartea Sa; am fost înmormântați împreună cu El prin botez, pentru ca la fel cum Cristos a fost înviat din morți, tot așa și noi să umblăm în noutatea vieții, trăind în asemănarea învierii Sale.

Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și noi nu mai trăim noi, ci Cristos este Cel care trăiește în noi; iar viața care acum trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Cristos pentru ca El să trăiască în noi.

Am fost morți în păcate și ofense, dar Dumnezeu ne-a ridicat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în Cristos Isus!

Aleluia, istoria lui Cristos este experiența noastră, iar experiența lui Cristos este istoria noastră ca credincioși în Cristos!

Istoria lui Cristos devine experiența și istoria noastră spirituală, deoarece suntem într-o unire organică cu Domnul.

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea prin care Cristos a trecut a devenit istoria noastră; pur și simplu rămânând în El ca viță, experiențele Sale devin istoria noastră și experiențele noastre de astăzi (Ioan 15:1, 4-5).

În Coloseni, în special, există o serie de fraze care indică experimentarea lui Cristos de către noi, iar acestea ne oferă o imagine completă a experimentării corespunzătoare a lui Cristos.

În Col. 1:27-28 vedem că Cristos este în noi speranța gloriei și trebuie să creștem în El până când vom deveni pe deplin crescuți în Cristos.

În Col. 2:6 vedem că, așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să și umblăm în El; pe de o parte, L-am primit, pe de altă parte, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El.

În v. 8 vedem că ar trebui să fim conformați lui Cristos și să nu lăsăm pe nimeni să ne ducă în captivitate ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, potrivit tradiției oamenilor, conform elementelor lumii și nu în conformitate cu Cristos.

În v. 13 vedem că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, iertându-ne toate nelegiurile și în vv. 19-20 vedem că Îl ținem pe Cristos ca și Cap, din care tot Trupul crește cu creșterea lui Dumnezeu.

Aleluia, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar El este Cel preeminent in experiențele noastre spirituale, căci experiențele noastre reale sunt de fapt experiența lui Cristos!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale. Nu dorim să căutăm nicio experiență care este în afară de Tine. Doamne, vrem să Te experimentăm în ceea ce ești și ceea ce ai realizat. Îți mulțumim că ne-ai unit cu Tine ca un singur duh, pentru că în această unire organică ceea ce Tu ești și ai a devenit al nostru! Aleluia, Îl putem experimenta pe Cristos în întruparea Sa, în viața Sa umană, în crucificarea Sa, în moartea Sa, în învierea și înălțarea Sa, deoarece suntem într-o unire organică cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ should have Preeminence in our Tripartite Being and in our Spiritual Experiences, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!