să ne luăm crucea

Îl experimentăm pe Cristos și crucea – singura persoană și singura cale date nouă de Dumnezeu

12/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Astăzi trebuie să-L experimentăm pe Cristos și crucea – să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și să permitem crucii să lucreze în noi – pentru a trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, există o singură persoană – Cristosul atotinclusiv – și o singură cale – crucea; Dumnezeu nu ne dă multe lucruri și multe căi, ci un singur lucru și o singură cale în economia Sa – Cristos și crucea (1 Corinteni 2:2). Amin!

Pe măsură ce trăim în vremea finalizării acestei epoci și vedem semnele venirii Domnului fiind mai vizibile, aspirăm să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Vrem să trăim în realitatea împărăției astăzi, astfel încât, atunci când Domnul Se va întoarce cu împărăția Sa, să fim răsplătiți cu manifestarea împărăției. Ce este împărăția lui Dumnezeu? Un aspect al împărăției este că este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

O, în această împărăție suntem iubiți de Dumnezeu, căci nu este doar împărăția lui Dumnezeu, ci împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Tatăl Îl iubește pe Fiul. Tatăl a dat tot ce are și este Fiului. Tatăl este exprimat și întrupat în Fiu. Desfătarea Tatălui este în Fiul. Tatăl și Fiul sunt pe deplin una, iar noi am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, am fost eliberați de sub autoritatea întunericului. Pe partea pozitivă, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Și de multe ori pe parcursul zilei, când ne aflăm în întuneric și când atingem moartea, pur și simplu ne putem întoarce către Domnul și putem veni la lumină, unde este Dumnezeu. Dumnezeu este lumină și în El nu există deloc întuneric. În lumina Lui vedem lumina.

Pe măsură ce venim la Domnul zi de zi, contactându-L, chemând numele Său și pur și simplu deschizându-ne ființa către El, El strălucește asupra noastră și risipește tot întunericul nostru.

Am fost transferați în această împărăție minunată a Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde Dumnezeu domnește în noi și peste noi în dragoste, prin lumină și cu viață. Viața Lui din noi domnește în noi, căci savurăm viața Lui, trăim prin viața Lui și lăsăm ca viața Sa să crească în noi și să se răspândească în fiecare parte a ființei noastre.

Dragostea Sa a fost turnată în inima noastră prin Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu ni l-a dat, iar acum dragostea Lui este perfecționată în noi.

Lumina Sa strălucește asupra noastră și întreaga noastră ființă este adusă la lumină, astfel încât să putem deveni lumină în Domnul, chiar să fim lumini care strălucesc împreună cu Cristos. Amin!

Aceasta este voia lui Dumnezeu, voia Tatălui, ca noi să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu ca împărăție a Fiului dragostei lui Dumnezeu.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, există o singură Persoană – Cristosul Atotinclusiv – și o singură cale – crucea

Subiectul general al Noului Testament este Cristos Însuși; Noul Testament Îl prezintă pe Cristos, vorbește despre Cristos, îl manifestă pe Cristos și ne conduce la persoana minunată a lui Cristos. Întregul Nou Testament îl privește pe Cristos.

Din Cristos, există trei elemente care sunt produse sau legate de El: crucea, biserica și împărăția. Cristos a îndeplinit o lucrare atotinclusivă pe cruce, crucea a produs biserica, iar biserica a adus împărăția.

Cristos a venit să predice împărăția lui Dumnezeu, iar oricui venea la El și-L urma, El le spunea că trebuie să-și ia crucea și să-L urmeze (Matei 16:24).

Calea prin care putem trăi în împărăția lui Dumnezeu astăzi, biserica, este prin cruce, adică luându-ne crucea și urmându-L pe Domnul, astfel încât El să poată trăi în noi pentru biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu.

În împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:12-13) există o singură Persoană – Cristosul atotinclusiv – și o singură cale – crucea (Coloseni 2:9, 14-15). Dumnezeu, în economia Sa, ne dă o singură cale, care este crucea, și o singură persoană, care este Cristos.

Singura persoană, Cristos, este centrul, punctul focal al universului (1:15-17). El este, de asemenea, totul pentru noi. Dumnezeu ne dă o singură persoană – Cristos Însuși, care este realitatea fiecărui lucru pozitiv din univers.

Cristos este realitatea lui Dumnezeu și a omului și El este realitatea tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu vrea să ni le dea. Dumnezeu nu ne dă multe lucruri – El ne dă un singur lucru, Cristos Însuși, persoana unică din economia lui Dumnezeu.

Când Cristos era pe pământ, mulți dintre ucenici L-au apreciat, dar au apreciat și legea și profeții și au fost uimiți de templu cu toate practicile acestuia. Dar Dumnezeu a mărturisit din ceruri că Cristos, Preaiubitul Lui, este desfătarea Lui și că ar trebui să ne concentrăm doar asupra Lui.

Nu ar trebui să ne concentrăm asupra niciunei chestiuni, lucru sau persoană în afara lui Cristos.

Dumnezeu L-a dat pe Cristosul atotinclusiv ca să fie mântuirea noastră. Cristos este centrul universului și El susține și poartă toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale. Prin Cristos, Dumnezeu a creat toate lucrurile, Cristos este centrul tuturor lucrurilor.

Atât în vechea creație a lui Dumnezeu, cât și în noua creație, Cristos este centrul și circumferința. Însă este ușor ca să-L înlocuim pe Cristos cu lucruri bune sau practici bune și, prin urmare, să-L ratăm pe Cristos.

Epistolele ne arată cum diferite lucruri pot veni să-L înlocuiască pe Cristos. În Galateni, vedem că legea poate veni să-L înlocuiască pe Cristos. În 1 Corinteni vedem că multe lucruri pot veni să-L înlocuiască pe Cristos, inclusiv daruri spirituale, practici exterioare, păcat, diviziune și preferințe. În Coloseni, vedem că rânduielile legii, misticismul și filosofia pot veni să-L înlocuiască pe Cristos.

Modul în care Dumnezeu tratează toate înlocuirile lui Cristos este crucea. Dumnezeu ne dă o singură persoană – Cristos – și o singură cale – crucea. Cum tratează Dumnezeu rânduielile legii? El a șters scrisul din rânduieli, care era împotriva noastră, și l-a îndepărtat din cale, pironindu-l pe cruce (Coloseni 2:14).

El i-a dezbrăcat pe conducători și pe stăpâniri, dându-le o etalare publică, triumfând asupra lor pe cruce (v. 15). Modul în care Dumnezeu tratează orice în acest univers este crucea; ceea ce rămâne după trecerea prin cruce este acceptabil înaintea lui Dumnezeu.

Chiar și Cristos a trebuit să treacă prin cruce; El a luat crucea de bunăvoie, lepădându-se de Sine și trăind pentru Dumnezeu, făcând voia lui Dumnezeu în toate lucrurile, ascultând de Dumnezeu până la moartea de cruce, în mod fizic.

Acum călcăm pe urmele Sale astăzi, luându-ne propria cruce și urmându-L pe Domnul. Calea unică a lui Dumnezeu nu este asceticismul sau încercarea de a ne smeri, de a ne umili sau de a ne trata cu severitate.

Calea lui Dumnezeu este crucea, căci prin cruce Dumnezeu tratează toate lucrurile negative din univers. Dumnezeu guvernează totul prin cruce; El elimină tot ceea ce nu este compatibil cu Sine.

Pentru a-i fi plăcuți lui Dumnezeu, pentru a trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi în viața de biserică, trebuie să savurăm singura Persoană – Cristosul atotinclusiv – și să luăm singura cale – crucea. Cristos este punctul central al universului, iar crucea este centrul guvernării lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu luând singura persoană dată de Dumnezeu – Cristos – și concentrându-ne pe calea unică a lui Dumnezeu – crucea! Aleluia pentru Cristos și crucea, persoana unică și calea unică în economia eternă a lui Dumnezeu și în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, venim la Tine astăzi în calitate de Cristosul atotinclusiv! Fie ca nimic și nimeni să nu Te înlocuiască în ființa și experiența noastră de astăzi. Vrem să Te savurăm ca realitatea lui Dumnezeu și a omului, ca Cel atotinclusiv și ca realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers! Amin, Doamne, mergem pe calea Ta, și luăm calea Ta unică, crucea. Îți mulțumim că Ți-ai luat crucea și că ai murit pe cruce. Vrem să călcăm pe urmele Tale, să ne luăm propria cruce și să Te urmăm. Fie ca crucea să lucreze în noi pentru a îndepărta și a termina orice negativ și chiar tot ceea ce Îl înlocuiește pe Cristos. O, Doamne, vrem să-L experimentăm pe Cristos și crucea în viața noastră de zi cu zi, savurându-L pe Cristos și urmând calea crucii!

Îl experimentăm pe Cristos și crucea – singura persoană și singura cale dată nouă de Dumnezeu

Slavă Domnului pentru că ne-a dezvăluit că Dumnezeu ne dă o singură persoană – Cristos – și o singură cale – crucea! Nouă, în viața de biserică, ni se poate părea destul de familiar faptul că îl avem pe Cristosul atotinclusiv și că trebuie să mergem pe calea crucii, dar s-ar putea să nu experimentăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi.

Cum Îl putem experimenta astăzi pe Cristos și crucea? Cooperăm noi oare cu Domnul pentru a-I permite să crucifice orice lucru care nu este El?

Alegem noi calea crucii în toate lucrurile pe care le facem, în felul în care vorbim, în felul în care ne comportăm și în felul în care decidem lucrurile? Este Cristos Cel atotinclusiv pentru noi în viața de biserică?

Nu ar trebui să fim introspectivi, ci mai degrabă ar trebui să venim la lumina Domnului din nou și din nou și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră pentru a ne arăta unde ne aflăm și care este calea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să învățăm să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv.

Pentru Dumnezeu, Cristos este totul și El ni-L dă doar pe Cristos, El se concentrează doar pe Cristos, iar Cristos este Preaiubitul Său, Cel în care Își găsește plăcerea (Matei 17:5; Marcu 9:7; Luca 9:35; Matei 3:17).

Dar Îl avem noi pe Cristos ca centru și circumferință, ca viață și persoană, în viața noastră de zi cu zi? Îl savurăm noi pe Cristos în timp ce ne facem treburile zilnice, în timp ce călătorim și în timp ce facem una și alta în viața noastră de zi cu zi?

Alegem să-L savurăm pe Cristos ca Cel atotinclusiv atunci când ne odihnim? Ce este Cristos pentru noi în experiența noastră?

Manifestarea și revărsarea savurării noastre de Cristos se văd în întâlnirea de la Masa Domnului și în întâlnirea de profeție, unde ne adunăm nu doar pentru a-L savura pe Domnul, ci și pentru a-L revărsa și a-L lăuda pentru ceea ce este El pentru noi.

Uneori, putem veni la întâlniri și să ne dăm seama că nu avem atât de mult Cristos în noi și, chiar dacă sfinții Îl laudă pe Domnul și Îl vestesc, nu L-am savurat prea mult pe Cristos.

Zi de zi trebuie să ne răscumpărăm timpul și să profităm de ocazie pentru a-L savura pe Cristos ca fiind viața noastră, persoana noastră, hrana noastră, băutura noastră și totul pentru noi. Trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos căutând să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile.

Dumnezeu ne dă o singură persoană și o singură cale – Cristos și crucea, și trebuie să-L savurăm pe Cristos și să experimentăm crucea în viața noastră de zi cu zi, pentru a putea trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Care este calea pe care o adoptăm în a face lucrurile? Când suntem pe cale să-i spunem ceva soțului/soției noastre sau să avem o discuție cu un coleg de muncă, care este calea pe care o alegem?

Ne exersăm noi duhul și Îl contactăm pe Domnul pentru a putea fi crucificați și astfel Cristos să poată vorbi în noi și să trăiască prin noi?

Fie ca să ne dăm seama că trebuie să alegem calea Domnului, crucea, în umblarea noastră zilnică cu Domnul și trebuie să permitem crucii să lucreze în noi pentru a crucifica ființa noastră naturală, omul nostru natural, sinele nostru și carnea noastră (Matei 16:24-26; 10:38; Marcu 8:34; Luca 9:23; 14:27).

Pe măsură ce conducem pe șosea, ajungem la multe intersecții; fiecare intersecție este o cruce. Trecem prin multe intersecții, adică trecem prin multe cruci, pentru a ajunge la destinație. Progresăm în domeniul spiritual doar trecând prin cruce; trecem prin cruce până ajungem la destinație, Noul Ierusalim.

Numai în Noul Ierusalim toate lucrurile negative vor fi fost desființate și eliminate; până atunci, trebuie să trecem prin cruce zi de zi în umblarea noastră către Domnul. Când ne trezim dimineața, trebuie să ne deschidem pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv și să permitem crucii Sale să lucreze în noi.

Când ne ducem la culcare, trebuie să aplicăm crucea la fiecare problemă și la fiecare lucru negativ, la tot ceea ce este natural și păcătos, astfel încât să nu adormim cu nimic din vrăjmaș în ființa noastră.

Fie ca să avem o viziune clară despre Cristos și cruce și să ne dăm seama că Cristos este singura persoană în economia lui Dumnezeu și crucea este calea Lui unică în administrația Sa.

Și fie ca să-L experimentăm pe Cristos și crucea în viața noastră de zi cu zi astăzi. Când ne exersăm duhul, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv și crucea este aplicată ființei noastre.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi pentru a-L experimenta pe Cristos și crucea, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin, Doamne, alegem să Te savurăm astăzi! Ne deschidem Ție. Dă-ne experiențele de care avem nevoie astăzi pentru a Te cunoaște, a Te savura și a Te experimenta ca fiind Cel atotinclusiv. Descoperă-ni-Te nouă. Curgi în noi. Nu vrem să ne concentrăm pe rânduieli, respectarea obiceiurilor, misticism, religie sau orice alt lucru pozitiv în afară de Cristos. Tu ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive și vrem să Te savurăm doar pe Tine! Amin, Doamne, fie ca toate lucrurile negative din ființa și experiența noastră să treacă prin cruce. Nu vrem să rămânem în nimic natural, păcătos, negativ sau lumesc; permitem crucii să pună capăt oricărui lucru negativ din noi. Ne exersăm duhul pentru a savura și experimenta pe Cristos și crucea astăzi. Aleluia, Cristos cu crucea este în duhul nostru și, atunci când ne întoarcem la duhul nostru, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv și crucea ni se va aplica!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Christ and the Cross – the One Person and One way given to us by God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și de a o purta pentru biserică

22/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care doresc să coopereze cu Domnul pentru zidirea bisericii Sale, astfel încât El să se poată întoarce curând, trebuie să învățăm să folosim cheia luării crucii; trebuie să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea, astfel încât să putem fi purtători de cruce fericiți și nu criminali triști care sunt uciși de cruce. O, Doamne!

Când mulți creștini citesc Matei 16:18-19, ei sunt încurajați să realizeze că Cristos este Cel care zidește biserica Sa și sunt uimiți că Petru a primit de la Cristos cheile împărăției cerurilor pentru a lega pe pământ ce a fost legat în cer și a dezlega pe pământ ce a fost dezlegat în ceruri.

Însă nu doar Petru a primit aceste chei ale împărăției; noi toți, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției pentru a lega și a dezlega, chiar și pentru a încuia porțile Hadesului care împiedică zidirea bisericii.

Când vrem să zidim biserica, nu doar mediul exterior, persecuția și cei răi se ridică pentru a ne împiedica; chiar mai mult, există mulți dușmani subiectivi în ființa noastră care împiedică zidirea.

În special, așa cum se vede în Matei 16:19-24, există mintea noastră cu gândurile ei bune, sufletul nostru cu independența lui față de Dumnezeu (sinele) și viața-suflet care este în ființa noastră ca porți ale Hadesului, împiedicând zidirea.

Trebuie să citim această porțiune a cuvântului cu rugăciune, căci aici se află cheia zidirii bisericii. Dacă nu tratăm porțile subiective ale Hadesului din ființa noastră, adică dacă nu ne exersăm duhul pentru a folosi cheile subiective ale împărăției pentru a închide și a încuia porțile Hadesului din ființa noastră, biserica nu poate fi zidită.

Putem spune că în lumea occidentală nu există persecuție exterioară împotriva creștinilor și, în general, astăzi creștinismul se poate răspândi, evanghelia poate fi predicată și întreaga lume pare a fi deschisă.

Ce împiedică zidirea bisericii și, prin urmare, întârzie întoarcerea Domnului? Sunt aceste porți ale Hadesului în ființa noastră. Sinele este cel care triumfă; sufletul nostru declară independența față de Dumnezeu și face lucrurile după gustul, preferințele, dorințele și impulsurile lui, fiind independent de Dumnezeu.

Viața noastră sufletească este hrănită și savurată de noi, iar mintea este neînnoită, fiind plină de opinii și gânduri care nu se potrivesc cu gândurile Domnului. O, Doamne! Trebuie să învățăm să-L urmăm pe Domnul prin negarea sinelui, pierderea vieții noastre sufletești și luarea crucii noastre astăzi, pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii.

Exersăm cheia luării crucii noastre pentru a fi un purtător de cruce fericit, nu un criminal executat pe cruce

A doua cheie subiectivă a împărăției este luarea crucii și urmarea Domnului (Matei 16:24). Ce înseamnă să ne luăm crucea?

În vremurile Imperiului Roman, guvernul roman folosea răstignirea pentru a executa criminali. fost o moarte dureroasă, căci a implicat suferință și umilire publică; criminalii nu au fost dispuși să fie crucificați, ci au fost forțați să fie crucificați, suferind astfel suferințe dureroase și prelungite și apoi moartea.

Dar cu Domnul Isus, acest lucru a fost diferit; El nu a fost forțat să fie crucificat; El a fost dispus să o facă. În Matei 26:39, El S-a rugat Tatălui, dacă este posibil, să treacă paharul acesta de la El, dar El a încheiat spunând: Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu. Crucea este voia Tatălui, care în cazul Domnului era crucea fizică.

A purta crucea înseamnă pur și simplu a lua voia lui Dumnezeu; crucea este voia lui Dumnezeu (Ioan 18:11). Domnul Isus, modelul nostru în luarea crucii, nu a fost forțat să meargă la cruce ca un criminal; mai degrabă, El a fost dispus să meargă pentru că crucea era voia lui Dumnezeu.

Pentru bucuria pusă înaintea Sa, pentru ca El să câștige biserica, El a trebuit să meargă la cruce, astfel încât coaja umanității Sale să fie zdrobită pentru a elibera viața divină din El și a o împărtăși multor oameni pentru a-i regenera și a-i face biserica, Trupul lui Cristos, mărirea lui Cristos (Ioan 12:24).

Domnul Isus nu a ales pur și simplu să meargă la cruce la sfârșitul vieții Sale pe pământ; El a fost un purtător de cruce zi de zi. El a purtat crucea, luând voia Tatălui și nefăcându-Și propria voie, ci depinzând întotdeauna de Tatăl, rostind cuvintele Tatălui, făcând lucrarea Tatălui și exprimându-L pe Tatăl.

El a trăit o viață zilnică sub cruce, iar apoi S-a dus la cruce fizic. Noi, credincioșii în Cristos, am fost crucificați împreună cu Cristos (Galateni 2:20) și acum trăim o viață crucificată luând crucea și urmându-L pe Domnul (Luca 14:27).

Domnul Isus a fost dispus să fie crucificat pentru ca, prin moartea Sa, viața Sa să fie eliberată pentru a produce și zidi biserica. Crucea nu a fost ușoară pentru Domnul; a fost o mare suferință pentru El, dar Lui nu I-a păsat de suferință, ci de împlinirea scopului lui Dumnezeu (Evrei 12:2; Coloseni 1:24).

Noi vrem să evităm suferința și să alegem calea cea mai ușoară, dar Domnul vrea să-L urmăm luând crucea zilnic. Pentru a-L urma pe Domnul, trebuie să ne luăm crucea; asta înseamnă că nu suntem forțați să purtăm crucea, ci o luăm de bunăvoie.

Uneori credem că soția noastră este crucea noastră și că ne răstignește; unii soți pot spune că draga lor soție îi răstignește. Chiar dacă acest lucru are sens, el arată că ei nu sunt purtători de cruce, ci mai degrabă sunt ca niște criminali executați de soțiile lor. O, Doamne!

Dacă credem că soția sau soțul nostru ne răstignește, sau că copiii noștri sau sfinții ne răstignesc, nu suntem purtători de cruce care își iau de bunăvoie crucea pentru a-L urma pe Domnul, ci mai degrabă suntem criminali care sunt executați.

Pentru cei din lume, da, crucea este aplicată criminalilor; pentru noi, în calitate de credincioși în Cristos, luăm de bunăvoie crucea pentru a-L urma pe Domnul și a zidi biserica.

Fie ca Domnul să ne schimbe conceptul despre luarea crucii zilnic, de la a fi un criminal executat, suferind și plângându-ne de ea, la a fi dispuși să purtăm crucea una cu Domnul.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la cruce, realizând că crucea este voia lui Dumnezeu și fie ca noi să fim dispuși să ne luăm crucea zilnic și să-L urmăm pe Domnul purtând crucea.

El a purtat crucea zilnic și apoi a murit pe cruce; suntem identificați cu Cristosul cel crucificat, am murit în El și suntem crucificați împreună cu El, iar acum purtăm crucea zilnic, urmând calea Domnului.

Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt crucea noastră. Însă noi nu suntem criminali executați de cruce; suntem cei care aleg să luăm voia lui Dumnezeu și să purtăm crucea.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu; astfel, a purta crucea înseamnă a purta biserica și a purta pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (Ioan 17:21-23; Efeseni 4:3, 13; 1 Corinteni 1:10; Filipeni 2:2). Amin!

De aceea, Pavel a spus că trebuie să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului, căci biserica este voia lui Dumnezeu pentru noi. Una dintre principalele virtuți necesare în viața de biserică este îngăduința, a ne purta unii pe alții în dragoste; a ne purta unii pe alții în dragoste este un fel de a purta crucea.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la toate aceste lucruri în rugăciune, să le aplicăm în rugăciune și să ne deschidem Domnului cu privire la acestea, astfel încât El să lucreze acest lucru în noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai fost dispus să mergi la cruce și să mori pentru noi, luând voia lui Dumnezeu ca cruce. Îți mulțumim, Doamne, că ai stabilit un model de a trăi o viață crucificată și apoi de a muri pe cruce, alegând voia lui Dumnezeu și fiind dispus să fii crucificat pentru noi. Slavă Ție, Doamne, că ai stabilit un astfel de model pentru noi. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Amin, Doamne, vrem să ne luăm crucea și să Te urmăm pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să ne dăm seama că crucea este voia lui Dumnezeu și fie ca noi să luăm voia lui Dumnezeu și să o facem. Fie ca noi să ne dăm seama că soțul, soția și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt crucea noastră. Fie ca noi să vedem că biserica este voia lui Dumnezeu și că fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să fim persoane fericite care poartă crucea și nu criminali executați pe cruce. Fie ca noi să Te luăm ca model în a ne lua crucea și a purta crucea, una cu Tine, pentru ca biserica să poată fi zidită astăzi!

Ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a lua crucea și de a o purta pentru zidirea bisericii

Cum putem noi, ca ființe umane, să alegem suferința și moartea? A purta crucea înseamnă suferință pentru mulți dintre noi; în ochii lui Dumnezeu, crucea nu este doar suferință, ci și sfârșitul, dar pentru că nu suntem dispuși să purtăm crucea, suferim destul de mult.

Dacă ne deschidem doar Domnului, Îl savurăm și ne exersăm duhul, crucea este aplicată ființei noastre în duh și prin Duh, iar omul cel vechi este omorât, sinele este renegat, iar carnea este ținută pe cruce.

Domnul Isus a fost dispus să-Și ia crucea zilnic și, pe măsură ce Se apropia de răstignirea fizică, El a ales totuși voia Tatălui (Matei 16:24). O asemenea persoană trăiește în noi. Noi nu suntem dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm, dar El este dispus. Trebuie să ne deschidem Lui și să-I cerem să ne facă dispuși.

Trebuie pur și simplu să ne întoarcem către El, să Îl savurăm și să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și de a o purta pentru zidirea bisericii.

Domnul a fost dispus și chiar bucuros să-Și ia crucea, căci cunoștea bucuria pusă înaintea Lui; acum putem participa la dorința Lui de a purta crucea și de a o purta în viața noastră de zi cu zi.

Putem veni la El în duh, putem veni la El în Cuvânt și Îl putem permite să Se infuzeze în noi, chiar pentru a ne face la fel ca El în dorința de a purta crucea. Nicio ființă umană nu este un purtător fericit al crucii; mai degrabă, chiar și noi, credincioșii în Cristos, atunci când trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm, de multe ori suntem ca niște criminali executați pe cruce, iar cei din jurul nostru pot vedea cât de mult suferim. O, Doamne!

Crucea nu este o suferință: crucea este terminare; când ne exersăm duhul și ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea, nu ne vom plânge, nu vom cârti și nu vom vorbi despre asta – pur și simplu vom purta crucea pentru zidirea bisericii.

Când ne exersăm duhul și suntem una cu Domnul pentru a ne lua crucea și a o purta, moartea lucrează în noi și viața este eliberată în biserică pentru zidirea bisericii. Când împărtășim bunăvoința Domnului de a purta crucea, viața Lui este eliberată prin noi în Trup.

Așa cum a spus Pavel, moartea lucrează în viață, dar viața în voi (2 Corinteni 4:12). Amin! Trebuie nu doar să ne luăm crucea, ci și să o purtăm, adică să rămânem pe cruce (Luca 14:27; Romani 6:6; Galateni 2:20; Filipeni 3:10; 1 Corinteni 15:31). Trebuie să ne păstrăm omul cel vechi sub sfârșitul crucii zi de zi.

Crucea este pentru uciderea zilnică a omului firesc; aceasta înseamnă a fi conformați morții lui Cristos. Am primit viața divină prin răstignirea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bunăvoie și bucurie.

Amin, fie ca noi să ne împărtășim din bunăvoința Domnului de a purta crucea și fie ca noi să fim purtătorii fericiți ai crucii astăzi, cei care permit morții lui Cristos să lucreze în ei, astfel încât viața Lui să poată fi eliberată și să lucreze în alții!

Nu ar trebui să ne pese de gustul, simțurile și conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, care este să avem o unitate autentică (Ioan 17:21-23; Efeseni 4:3, 13; 1 Corinteni 1:10; Filipeni 2:2).

Când suntem dispuși să purtăm crucea una cu Domnul, chiar dacă soțul/soția noastră ne-ar putea face probleme, putem să-L savurăm pe Domnul și vom purta crucea cu bucurie, căci Domnul din noi este dispus să poarte crucea.

Când suntem dispuși să luăm crucea împărtășindu-ne din bunăvoința Domnului de a purta crucea, nu vom fluctua, fiind sus când totul merge bine și jos când alții ne fac probleme; mai degrabă, vom fi statornici și stabili, iar viața divină va fi administrată Trupului.

Mai mult, vom fi zidiți împreună cu soțul/soția noastră și cu sfinții, căci ne luăm soțul/soția și sfinții ca fiind voia lui Dumnezeu, crucea pe care să o purtăm, pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne rugăm pentru aceasta, ca Domnul să facă acest lucru real pentru noi în viața de biserică de astăzi!

Doamne Isuse, fă-ne purtători de cruce dispuși, așa cum ai fost Tu. Ai învățat să iei voia lui Dumnezeu ca cruce și ai fost dispus nu doar să porți crucea zilnic, ci și să fii crucificat fizic. Suntem atât de bucuroși că Ți-ai luat crucea și ai murit pentru noi. O, Doamne, prin bunăvoința Ta de a purta crucea, suntem astăzi aici ca biserică. Îți mulțumim și Te lăudăm. Ne deschidem Ție astăzi. Doamne, vrem să ne împărtășim din bunăvoința Ta de a purta crucea astăzi. Ne împărtășim din ceea ce ești Tu, ca să putem purta crucea, pentru ca viața Ta să fie eliberată! Amin, Doamne, fie ca noi să fim dispuși să purtăm crucea zilnic, luând voia lui Dumnezeu și negând gustul, sentimentul sau conștiența noastră. Fie ca noi să ne preocupăm doar de voia lui Dumnezeu, care este să avem unitate autentică! Fie ca noi să fim dispuși să purtăm crucea și să fim sârguincioși să păstrăm unitatea în legătura unificatoare a păcii! Amin, Doamne, fă-ne cei care purtăm crucea astăzi de bunăvoie și bucurie pentru ca biserica să fie zidită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Partake of the Lord’s Willingness to Take up the Cross and Bear it for the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru zidirea bisericii

16/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii; trebuie să învățăm să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Dacă nu exersăm zilnic faptul de a ne lepăda sinele, de a ne lua crucea, de a pierde viața-suflet și de a-L urma pe Domnul, nu vom trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică.

Când Domnul a menționat biserica, acest lucru a fost în contextul împărăției, pentru că atunci când biserica ia naștere și este zidită, împărăția lui Dumnezeu intră în existență în practicitate pe pământ.

Unde putem vedea împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi? În viața de biserică. Cum putem trăi astăzi viața împărăției pe pământ? Prin exersarea cheilor împărăției pe care Domnul ni le-a dat tuturor, ca să putem închide porțile Hadesului (care sunt mereu acolo ori de câte ori se zidește biserica) și pentru a elibera zidirea bisericii.

Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu și a trăit în realitatea împărăției lui Dumnezeu; oriunde era El, împărăția era acolo și, când vorbea, El semăna sămânța împărăției în oameni.

Prin moarte și înviere, Domnul a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi distribuit în toți cei care cred în El.

Astăzi credem întru Domnul și avem sămânța împărăției care crește în noi pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni în viața divină; pe de-o parte împărăția crește lăuntric prin creșterea noastră în viața divină, iar pe de altă parte, trebuie să existe o manifestare a împărăției în noi, o expresie a împărăției.

Expresia împărăției în noi și prin noi este prin exersarea cheilor împărăției cerurilor: lepădarea sinelui, pierderea vieții-suflet și luarea propriei noastre cruci pentru a-L urma pe Domnul.

Cel mai mare inamic al Trupului este sinele; chiar avem revelația lui Cristos și a bisericii, putem totuși să exprimăm opiniile, simțămintele și gândurile sinelui, deschizând astfel porțile Hadesului ca moartea să intre în biserică.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să vedem cum sinele nostru este o frustrare și o piedică în zidirea bisericii, și fie ca să alegem să ne lepădăm sinele pentru a închide și încuia această poartă a Hadesului.

Astăzi vrem să vedem cum să exersăm a doua cheie, și anume luarea crucii, voia lui Dumnezeu.

Să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii

Domnul a spus că dacă este cineva dispus să-L urmeze, trebuie să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să-L urmeze (Mat. 16:24). Singura cale de a-L urma pe Domnul este să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Crucea nu este o problemă de suferință, ci de terminare. Crucificarea era o metodă folosită de guvernul roman pentru a-i executa pe criminali; fără îndoială, criminalul de pe cruce a suferit în timp ce era crucificat, pentru că nu a ales să fie crucificat, ci a fost obligat să fie crucificat.

Domnul Isus, însă, nu a fost obligat să fie crucificat; El a ales crucea, căci El a ales să fie crucificat. Domnul Isus nu a fost obligat să meargă la cruce; mai degrabă, El a fost dispus să facă acest lucru deoarece crucea Sa era voia lui Dumnezeu.

El s-a rugat Tatălui ca, dacă este posibil, paharul să treacă de la El, dar a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești (Mat. 26:39).

Crucificarea Domnului a fost pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu; El nu a fost crucificat să moară ca un criminal, ci mai degrabă, El a fost dispus să fie crucificat, astfel ca, prin moarte, viața Sa să fie eliberată pentru a produce biserica.

Domnul Isus a avut în mintea Sa bucuria care-i era pusă înainte atunci când a ales voia Tatălui, care este crucea.

Ce este crucea? Este voia lui Dumnezeu. Când Domnul era pe cruce, El a suferit foarte mult; cu toate acestea, acea suferință nu a fost forțată asupra Sa, ci El a luat-o de bunăvoie.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii.

Domnul nu spune: Cine Mă urmează, să se lepede de sine însuși și să fie crucificat; mai degrabă, El spune: Dacă voiește cineva să Mă urmeze, să se lepede de sine însuși și să-și ia crucea și să Mă urmeze. Cu alte cuvinte, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Crucea este voia lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu este crucea. Voia lui Dumnezeu este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos; în acest scop, trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Unii frați căsătoriți pot spune: Domnul mi-a dat-o pe draga mea soție și am fost crucificat de multe ori de ea. De asemenea, surorile pot spune ceva similar, că soțul lor le crucifică și că sunt o cruce pentru ele.

A spune un astfel de lucru arată că nu ne-am luat de bună voie crucea și L-am urmat pe Domnul, ci mai degrabă, suntem “executați ca fiind infractori” de către soția noastră.

Suntem oare un purtător fericit al crucii la fel ca Domnul Isus sau suntem noi criminali care sunt executați? Astăzi, majoritatea creștinilor evită suferința și moartea și sunt ca niște infractori care sunt executați ori de câte ori vine crucea; foarte puțini sunt purtători ai crucii.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-L rugăm să strălucească asupra noastră și să ne arate ce este crucea, de ce avem nevoie de cruce, și care este scopul crucii.

Dacă vedem faptul că crucea trebuie să opereze în noi pentru a ne termina, astfel încât Cristos să fie introdus în noi și să ne facă o clădire și un mădular zidit al bisericii, care este Trupul Său, vom fi dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul.

Suntem oare un criminal pe cale să fie executat sau suntem purtători ai crucii? Suntem dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii sau considerăm crucea ca o suferință pentru noi și îi considerăm pe cei din jurul nostru ca fiind o cruce pentru suferința noastră?

Doamne Isuse, salvează-ne de a fi ca “infractorii duși la execuție” în timp ce purtăm crucea; vrem să fim cei care sunt dispuși să-și ia crucea și să-L urmăm pe Domnul pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, nu suntem infractori – suntem cei dispuși să poarte crucea! Nu suntem crucificați împotriva voinței noastre; mai degrabă, suntem cei care alegem să ne luăm crucea și să o purtăm, pentru ca biserica să fie zidită! Vrem să Te urmăm, Doamne, să luăm voia lui Dumnezeu, crucea, și să o purtăm de bună voie, pentru ca biserica să fie zidită!

Trebuie să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca omul nostru vechi să fie terminat și biserica să fie zidită

Domnul nu ne obligă să ne luăm crucea și să-L urmăm; mai degrabă, acest lucru este opțional, iar noi trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să-L urmăm.

Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm. Soțul nostru, soția noastră și copiii noștri sunt voia lui Dumnezeu și, prin urmare, ei sunt crucea noastră.

Nu ar trebui să-i spunem soției noastre că este crucea noastră, ci, mai degrabă, trebuie să avem atitudinea în fața Domnului a faptului că soția noastră este crucea, voia lui Dumnezeu.

Singura biserică este voia lui Dumnezeu și fiecare frate și soră din biserică este voia lui Dumnezeu. A ne purta crucea înseamnă să purtăm biserica și să-i purtăm pe toți sfinții, astfel încât să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Trebuie ca nu doar să ne luăm crucea, ci să o și purtăm, adică trebuie să rămânem pe cruce, ca omul nostru vechi să fie ținut sub terminarea crucii zi de zi (Luca 14:27; Rom. 6:6; Gal. 2:20; Fil. 3:10; 1 Cor. 15:31).

Domnul Isus a trăit în acest mod – El a trăit sub umbra crucii de la iesle până la cruce, și a fost terminat pe acea cruce.

Pentru noi, este invers: mai întâi suntem terminați, căci am fost crucificați împreună cu Cristos, și pentru tot restul vieții noastre trebuie să umblăm la fel ca și Domnul și să trăim ca El, sub umbra crucii zi de zi.

Am primit viața divină prin crucificarea Domnului și acum, pentru a fi zidiți în această viață, trebuie să luăm crucea de bună voie și cu bucurie.

Nu ar trebui să ne pese de gustul nostru, de simțământul nostru și de conștiința noastră; mai degrabă, ar trebui să ne pese doar de voia lui Dumnezeu, și anume să avem unitatea autentică (vezi Ioan 17:21-23; Efes. 4:3, 13; 1 Cor. 1:10; Fil. 2:2).

Soția sau soțul nostru este crucea noastră, deoarece este voia lui Dumnezeu pentru noi; biserica este crucea noastră, la fel e cu toți credincioșii în Cristos, pentru că ei sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să fim dispuși să ne luăm crucea și să o purtăm pentru ca Domnul să-Și zidească biserica.

Domnul ne-a repartizat soția, copiii, biserica și sfinții și nu avem de ales; trebuie să fim dispuși și chiar fericiți să purtăm crucea. Dacă facem acest lucru, prezența Domnului va fi cu noi și vom savura bogățiile vieții divine.

Dacă nu avem o astfel de atitudine, vom suferi, vom scrâșni din dinți și vom deveni amărăcioși. Dacă ne exersăm preferința în ce privește persoanele cu care vrem să avem părtășie și cu cine să vorbim, vom deschide poarta ca Satan să intre.

Așadar, trebuie să exersăm a doua cheie pentru a încuia porțile Hadesului – luându-ne crucea. Preferințele și gusturile noastre fluctuează constant; astăzi s-ar putea să ne simțim pozitivi față de cineva și să ne placă, iar mâine putem simți într-un mod negativ față de ei și nu ne place de ei.

În viața de biserică și în viața de familie sentimentele noastre fluctuează, dar ar trebui să exersăm să ne luăm crucea și să o purtăm, și vom fi păziți stabili și fermi, prin purtarea crucii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul cu voința noastră de a alege să ne luăm crucea și să o purtăm. Este voia Ta ca să avem soția, copiii, biserica și sfinții pe care îi avem, așa că spunem Amin și ne luăm crucea și o purtăm. Ne lepădăm de noi înșine, Doamne, cu simțămintele fluctuante și cu mintea noastră rătăcitoare, și luăm voia Ta. Doamne, fie ca crucea să opereze în noi pentru a-l termina pe omul vechi zi de zi, astfel ca omul nostru interior să fie înnoit și biserica să fie zidită. Aleluia pentru biserică, voia lui Dumnezeu!