să-L cunoaștem pe Cristos

Să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu cu umanitatea Sa

04/08/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană, căci El este prototipul și producătorul multor fii ai lui Dumnezeu care sunt transformați după chipul lui Cristos. Aleluia!

Fiind credincioși în Cristos, suntem cei care învățăm zilnic să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos. Experiența noastră din Cristos este în principal în duhul nostru, în timp ce savurarea noastră din Cristos este în principal în sufletul nostru.

Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos și, de asemenea, trebuie să ne îndreptăm inima către Domnul și să ne întoarcem inima către El, astfel încât să-L putem savura în sufletul nostru.

Ceea ce experimentăm cu Cristos în duhul nostru trebuie să devină savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Nu numai atunci când lucrurile merg bine, când ne simțim bine și când sufletul nostru este fericit putem sau ar trebui să Îl savurăm pe Cristos.

Poate că nu suntem o persoană matinală și nici nu găsim vreun motiv de bucurie pe parcursul zilei, dar putem învăța să ne întoarcem inima către Domnul dimineața și să ne îndreptăm întreaga ființă către El pe tot parcursul zilei. Trebuie să învățăm atât să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos, cât și să ne îndreptăm inima către Domnul, astfel încât să Îl putem savura și să-L iubim.

Domnul este Păstorul sufletului nostru; El ne păstoreste din interior și ne conduce la apele odihnei, restaurându-ne sufletul și fiind bucuria din sufletul nostru. El vrea să avem bucurie; vrea să Îl savurăm. Savurarea noastră de El, însă, se bazează pe experiența noastră cu El.

Totul începe cu duhul nostru; trebuie să ne exersăm duhul și să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul, astfel încât să-L putem experimenta și să Îl savurăm. Chiar dacă eșuăm, și eșuăm destul de des, Domnul vine totuși la noi ca Păstorul sufletului nostru pentru a avea grijă de noi, a ne restaura și a ne recâștiga dragostea de la început pentru El.

Ioan 15:11 ne spune că Domnul dorește ca bucuria Lui să devină bucuria noastră, chiar să ne facă bucuria deplină. Bucuria Lui este deplină și El dorește ca bucuria noastră să fie deplină. El ne păstorește în acest sens.

Deși suferim și suntem smeriți prin multe încercări și dificultăți, ne putem totuși întoarce inima către Domnul și ne putem îndrepta întreaga ființă spre El, astfel încât să Îl putem savura și să-L experimentăm. Fie ca bucuria Lui să devină bucuria noastră. Fie ca dorința inimii Lui să devină dorința inimii noastre.

Și, în special, fie ca adevărul despre faptul că Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, din învierea din morți, să devină ceva care ne hrănește și ne încurajează să mergem mai departe cu Domnul în viața de biserică pentru împlinirea scopului Său.

În încarnare Cristos este Sămânța lui David, Fiul Omului, având divinitatea Sa ascunsă în umanitatea Sa

Înainte de a-L putea cunoaște pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere, cu natura Sa umană (așa cum se vede în Romani 1:3-4), trebuie să știm că, în încarnarea Sa, Cristos este Sămânța lui David, Fiul Omului. Cristos nu a venit ca un rege sau un om puternic, ci ca un om în carne.

Biblia consideră carnea ca fiind ceva negativ, căci Dumnezeu l-a creat pe om, dar omul a căzut și a devenit carne. Omul a fost creat inițial de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, dar omul a căzut și a devenit carne.

Când omul a căzut, Satan a adus păcatul în natura omului și a schimbat omul creat în omul decăzut. Omul a căzut într-o asemenea măsură încât Dumnezeu a spus că Duhul Său nu se va lupta pentru totdeauna cu omul, căci omul a devenit carne (Geneza 6:3).

Cristos S-a încarnat pentru a deveni carne, venind în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcat în carne (Romani 8:3). El a venit în chipul omului căzut, dar fără natura păcătoasă a omului căzut. El nu avea niciun păcat, nu a comis niciun păcat și nu a avut nimic de-a face cu păcatul (2 Corinteni 5:21; Evrei 4:15; 1 Ioan 3:5).

El era doar în asemănarea cărnii păcatului și nu avea păcatul cărnii. Când evreii L-au văzut, și-au dat seama că era om în carne și oase și, în cel mai bun caz, au recunoscut că era un descendent împărătesc al lui David (Matei 1:1; 9:27; 12:23; 21:9, 15) și că era unul dintre profeți.

Domnul Isus, în încarnarea Sa, avea divinitatea Sa ascunsă în carne și oase într-o asemenea măsură încât nimeni din jurul Lui nu și-a dat seama că era Fiul lui Dumnezeu; toți L-au văzut ca Fiul Omului și poate unul dintre profeți, dar nimeni nu și-a dat seama că era Fiul lui Dumnezeu.

Fără revelație cerească, niciunul dintre ei nu și-ar fi putut da seama că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului celui viu, așa cum a văzut Petru (Matei 16:16). Mai mult, a existat o controversă printre evrei când Domnul era pe pământ, căci El pretindea că este Fiul lui Dumnezeu, dar pentru ei aceasta era o blasfemie (Marcu 2:5-7; Ioan 6:41-42).

În cele din urmă, cei din jurul Lui L-au condamnat la moarte pentru că Isus Cristos a susținut că este Fiul lui Dumnezeu (Matei 26:63-66; 27:43; Marcu 14:61-64). Aceasta a fost o blasfemie înaintea conducătorilor evrei, iar aceștia L-au condamnat și L-au adus înaintea lui Pilat pentru a fi omorât (Ioan 10:30-33, 36). O, Doamne Isuse!

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a fost Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, dar prin încarnare, El S-a îmbrăcat cu carnea, iar în trăirea Sa pe pământ, ceilalți nu au putut vedea gloria divinității Sale. El a trebuit să fie desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană.

El tânjea după asta și tânjea să fie botezat cu botezul care Îl va aduce în glorie, căci voia să arunce focul vieții divine pe pământ. În timp ce era pe pământ în carnea Sa, Domnul Isus Și-a ascuns natura divină prin carne.

Prin moartea Sa pe cruce, umanitatea Sa a fost deschisă pentru a elibera viața divină din El, iar în învierea Sa, El a fost desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană (Romani 1:3-4). Aleluia!

Învierea Sa nu a fost ca nicio altă înviere – alții precum Lazăr au înviat din morți (Ioan 11:41-44; Luca 7:11-17; 8:49-54), dar apoi au murit în cele din urmă, dar El a avut un fel special de înviere! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit să Te încarnezi ca om în carne. Îți mulțumim că ai venit ca Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Cât de mult Te adorăm pentru încarnarea și viața Ta umană, căci ai fost dispus să fii limitat și să-Ți ascunzi natura divină în umanitatea Ta cât timp ai fost pe pământ. O, Doamne, Te iubim și Te lăudăm pentru tot ceea ce ești și tot ceea ce ai făcut. Dă-ne revelație divină pentru a vedea că Isus Cristos nu este doar unul dintre profeți sau un urmaș al lui David, ci mai mult decât atât, El este Fiul Dumnezeului celui viu! Aleluia, Isus Cristos, care a fost sămânța lui David după carne, a fost desemnat în învierea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană! Te lăudăm, Doamne Isuse, pentru învierea Ta, care a fost desemnarea Ta! Credem în Tine ca Fiu al lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului și apoi a fost desemnat să fie Fiul lui Dumnezeu în putere, chiar primul Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia!

Să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu umanitatea Sa

Fie ca Domnul să îndepărteze orice văluri de pe ochii noștri, ca să-L putem vedea și cunoaște pe Cristos în învierea Sa fiind desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu natura Sa umană, așa cum este revelat în Romani 1:3-4.

Înainte de încarnare și înviere, Cristos era Fiul lui Dumnezeu, singurul Fiu născut (Ioan 1:18; 3:16). Deși era deja Fiul lui Dumnezeu înainte de încarnare, Cristos trebuia totuși să fie desemnat Fiul lui Dumnezeu prin înviere, deoarece prin încarnare El îmbrăcase natura umană, care nu avea nicio legătură cu divinitatea (1:1, 14; Romani 8:3).

Prin încarnare, El a îmbrăcat natura umană, care nu avea nicio legătură cu Dumnezeu sau cu natura divină. El a fost Fiul Omului pe pământ în încarnare, dar nu a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în umanitatea Sa până la învierea Sa.

După ce Fiul lui Dumnezeu S-a încarnat, natura Sa divină a fost ascunsă de carne. Însă prin învierea Sa, Cristos Și-a sfințit și a înălțat natura Sa umană, umanitatea Sa și a fost desemnat prin înviere ca Fiul lui Dumnezeu cu această natură umană (Romani 1:3-4; Faptele Apostolilor 13:33; Evrei 1:5).

În acest sens, Cristos a fost născut Fiul lui Dumnezeu prin învierea Sa. Aleluia pentru învierea Sa! Învierea Sa a fost ca nicio altă înviere. S-a întâmplat ca oamenii să fie înviați din morți, dar mai târziu, totuși, au murit; Isus Cristos, însă, a avut o înviere specială. În învierea Sa, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu.

Dumnezeirea ascunsă în carnea Sa trebuia să fie desemnată, manifestată, prin înviere. Iată ce s-a întâmplat în învierea Sa: El a fost desemnat, sau manifestat, Fiul lui Dumnezeu cu umanitatea Sa. Aleluia! El a sfințit și a înălțat natura Sa umană, aducând-o în Dumnezeu și divinizând-o.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa desemnat ca Fiul lui Dumnezeu în putere cu umanitatea Sa, natura Sa umană. Când îl cunoaștem pe Cristos în acest fel, ne dăm seama că El este doar Primul care a trecut prin acest proces și că noi toți Îl urmăm astăzi. El a deschis calea pentru noi toți să fim desemnați fii ai lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

În învierea Sa, Cristos a fost desemnat ca Fiul lui Dumnezeu și toată lumea a putut vedea că Isus Cristos este Domn, chiar Dumnezeu Însuși, căci El a fost glorificat!

El a fost, de asemenea, născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul Său întâi născut, posedând atât divinitate, cât și umanitate. Un astfel de Fiu, așa cum spune Romani 8:29-30, Dumnezeu l-a folosit pentru a reproduce în masă pentru a obține mulți frați ai lui Cristos care sunt conformați chipului lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

El este prototipul, modelul, pentru a produce mulți fii ai lui Dumnezeu și a-i conforma chipului lui Cristos pentru exprimarea corporativă a lui Dumnezeu. Acum, noi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, avem viața divină și natura divină și suntem în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu.

Învierea lui Cristos și desemnarea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu în umanitatea Sa în înviere au deschis calea pentru milioane de credincioși în Cristos să devină fii ai lui Dumnezeu și să fie desemnați fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Aleluia!

De aceea trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în învierea Sa desemnat ca Fiu al lui Dumnezeu în putere în umanitatea Sa.

Cunoașterea lui Cristos de către noi în acest fel, cunoașterea lui Cristos în desemnarea Sa, ne va face să ne deschidem mai mult către El, să cooperăm cu El și să-I permitem să crească în noi, să ne transforme, să ne înnoiască și să ne conformeze chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi mulții fii ai lui Dumnezeu care sunt desemnați ca El!

Romani 8:19, 21 și 1 Corinteni 15 ne spun că, așa cum Cristos a înviat și a fost desemnat, tot așa vom fi și noi înviați și desemnați și vom avea același trup al gloriei Sale în înviere, căci vom fi fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Slavă Domnului!

Umanitatea noastră de astăzi încă nu este desemnată; încă experimentăm faptul că suntem răstigniți împreună cu Cristos (Galateni 2:20), că Cristos trăiește în noi, că suntem transformați după chipul lui Cristos (Romani 8:29) și că Cristos este format în noi (Galateni 4:19).

Dar într-o zi vom fi pe deplin conformați chipului Său pentru a deveni parte a exprimării Sale corporative și, în ziua aceea, vom fi desemnați fii ai lui Dumnezeu pe deplin pentru glorioasa expresie corporativă a lui Dumnezeu!

Pentru El, a fost cu divinitatea și apoi cu umanitatea, iar cu noi, există umanitate și apoi divinitate. Astăzi, divinitatea Lui ne saturează umanitatea și crește în umanitatea noastră până când, într-o zi, vom fi înghițiți de glorie!

Fie ca să vedem că s-a deschis calea pentru ca puterea învierii Sale să opereze în noi într-un mod nelimitat, astfel încât să putem fi desemnați fii ai lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să știm că Cristos, în învierea Sa, a fost desemnat pe Fiul lui Dumnezeu în putere în umanitatea Sa. Fie ca să vedem că Cristos a adus umanitatea Sa prin moarte și în înviere pentru a o diviniza și a o desemna Fiul lui Dumnezeu în putere! Doamne, cât Te lăudăm că ai fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere în învierea Ta! Îți mulțumim că ai deschis calea pentru noi toți, credincioșii în Cristos, să fim regenerați și să devenim copii ai lui Dumnezeu! Aleluia, în învierea lui Cristos am fost regenerați pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să devenim fiii Tăi pe deplin. Ține-ne în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu. Fie ca moartea și învierea Ta să lucreze în noi zi de zi, punând la moarte tot ce este natural și distribuind viața divină în noi, până când vom fi pe deplin desemnați fii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, așa cum Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în învierea Sa, tot așa și noi suntem în procesul de a fi desemnați fii ai lui Dumnezeu! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing Christ in His Resurrection Designated as the Son of God with His Humanity, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 1 cu tema: Sămânța lui David devine Fiul lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L cunoaștem pe Cristos în interior și să păstrăm credința pentru a ajunge la unitatea credinței

11/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cu toții trebuie să ajungem la unitatea credinței, ajungând la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu; această cunoaștere nu este obiectivă, ci subiectivă, în experiența noastră, pentru că numai atunci când îl luăm pe Cristos ca centru și ne concentrăm asupra Lui putem ajunge la unitatea credinței. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul păstrării credinței; a păstra credința se referă la păstrarea credinței obiective, iar noi păstrăm credința nu numai în mod obiectiv, ci și prin exersarea duhului nostru de credință pe măsură ce rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu. Toți credincioșii adevărați în Cristos au credința subiectivă; ca urmare a faptului că erau sub ascultarea credinței, ei au fost infuzați cu Cristos ca credință, capacitatea lor de a crede.

Acum trebuie să păstrăm credința. Păstrăm credința păstrând întreaga economie a lui Dumnezeu din Noul Testament; păstrăm credința păstrând revelația noutestamentară referitoare la Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu și biserica în calitate de Trupul lui Cristos și misterul lui Cristos.

Nu numai că trebuie să păstrăm credința, ci trebuie să luptăm și lupta bună a credinței. Pentru că există atât de multe învățături diferite, biserica este degradată și s-a abătut de la credință. Prin urmare, trebuie să ne întoarcem de la orice alte învățături la economia noutestamentară a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică și trebuie să luptăm lupta bună a credinței.

Luptăm lupta cea bună a credinței punând stăpânire pe viața veșnică și neavând încredere în viața noastră umană. Păstrăm credința pentru a participa la bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a Îl savura pe Cristos și a ne împărtăși din bogățiile Sale, credința noastră crește și păstrăm credința.

Fie ca noi toți să vedem care este economia lui Dumnezeu; fie ca să realizăm că El vrea să Se distribuie în noi, poporul Său ales, pentru a face din noi expresia Sa corporativă. Prin credința în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fiii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa.

Mai mult, suntem membre ale Trupului lui Cristos, împărtășind tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa. Fie ca să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură. Credința este un mister; ținem taina credinței – credința obiectivă – într-o conștiință pură. Trebuie să tratăm cu Domnul și să avem grijă de conștiința noastră, astfel încât să avem nu numai o conștiință bună, ci și o conștiință pură, o conștiință purificată de orice amestec.

Iuda mai spune că trebuie să luptăm pentru credința dată pentru totdeauna sfinților. Cu toții am primit credința; toți creștinii au credința, acum trebuie să luptăm pentru credință, adică să luptăm nu pentru doctrine, învățături sau practici, ci pentru credință. Să ne păstrăm credința, să păzim credința, să luptăm pentru credință și să luptăm pentru ca credința să rămână în credință și să trăim prin credință până când Domnul Se întoarce. Amin!

Trebuie să ajungem la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu

În calitate de credincioși în Cristos, care luptă pentru credință, păstrează credința, luptă pentru credință și păzesc credința, trebuie să ajungem cu toții la unitatea credinței (Efeseni 4:13). În Efes. 4:3 vedem unitatea Duhului, care este unitatea vieții divine în realitate, iar în v. 13 vedem unitatea credinței, care este unitatea trăirii noastre în realitate.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că avem unitatea duhului și pur și simplu trebuie să păstrăm această unitate. Aleluia, unitatea Duhului este a noastră și, atâta timp cât ne exersăm duhul, suntem una în duh cu toți sfinții din Trupul lui Cristos. Această unitate trebuie să o păstrăm.

Cu toate acestea, trebuie să continuăm nu numai să avem unitatea vieții divine în realitate, ci și mai mult, să ajungem la unitatea credinței, adică să ajungem la unitatea trăirii noastre în realitate. Cum putem ajunge la unitatea credinței? Este prin credință și prin ajungerea la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu.

Credința de aici se referă nu la credința subiectivă, actul nostru de a crede, ci la credința obiectivă, credința revelată în Noul Testament în care credem că suntem mântuiți. Iuda 3, 2 Tim. 4:7 și 1 Tim. 6:21 ne arată că credința pe care o păstrăm, pe care o păzim și pentru care luptăm este credința obiectivă. Această credință se referă la lucrurile în care credem; credem în persoana lui Cristos și în lucrarea Sa răscumpărătoare realizată pentru mântuirea noastră. Pentru aceasta, luptăm, această credință o păstrăm și pentru această credință ne batem astăzi.

De asemenea, Îl savurăm zilnic pe Domnul Isus, Persoana minunată revelată în Noul Testament, care a devenit viața noastră. Avem părtășie zilnică cu El, citim cuvântul Său pentru a-L cunoaște mai mult și Îi permitem să-și facă domiciliul în inima noastră.

Cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu se referă la înțelegerea revelației referitoare la Fiul lui Dumnezeu din experiența noastră. Această cunoaștere nu este doar ceva obiectiv, ceva ce învățăm citind Cuvântul lui Dumnezeu, ci este ceva foarte subiectiv, ceva ce experimentăm din Cristos. Pe de o parte, citim Cuvântul lui Dumnezeu și suntem constituiți cu adevărul, ținând ferm și păstrând credința. Pe de altă parte, Îl cunoaștem pe Domnul Isus în mod subiectiv, savurându-L, având părtășie cu El, mâncându-L, bând și experimentându-L.

Pe măsură ce creștem în viață, ne alipim de credință și de cunoașterea deplină a lui Cristos și ajungem cu toții la unitatea credinței. Cu toții trebuie să ajungem la unitatea credinței. Să ne alipim de nimic altceva decât de credința revelată în Noul Testament și de Cristos, cea mai minunată Persoană care a devenit viața noastră și totul. Fie ca noi să învățăm să renunțăm la orice puncte minore de doctrină și orice concepte doctrinare care provoacă diviziuni și să ne concentrăm doar asupra credinței și asupra savurării lui Cristos într-un mod subiectiv.

Slavă Domnului, credința ne-a fost dată odată pentru totdeauna și avem și noi o credință la fel de prețioasă! Pe de o parte, credem în Domnul Isus și în Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Persoana și lucrarea Sa Pe de altă parte, Îl savurăm și Îl experimentăm zilnic pe Cristos, ajungând la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu într-un mod personal, experiențial și subiectiv.

Pe măsură ce păstrăm credința și avem cunoașterea subiectivă a lui Isus Cristos, ajungem la unitatea credinței. Cu toții suntem în proces de creștere în viață și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, până când ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.

Unitatea credinței depinde de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu, iar această cunoaștere este foarte subiectivă. Fie ca zilnic să-L luăm pe Cristos ca centru, să ne concentrăm asupra Lui și să-L savurăm. Fie ca noi să creștem zilnic în viață până la maturitate, astfel încât să-L putem cunoaște pe Cristos într-un mod subiectiv.

Și fie ca să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, chiar și la un om matur, la măsura înălțimii plinătății lui Cristos! Să aducem acest verset, Efes. 4:13, Domnului, și să ne rugăm asupra lui până când El îl face real pentru noi în experiența noastră și în experiența sfinților împreună cu noi. Fie ca noi toți să ajungem la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, credem în Tine. Credem în persoana Ta și în minunata Ta lucrare răscumpărătoare de pe cruce. Suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Te primim și suntem una cu Tine. Amin, Doamne Isuse, Te lăudăm pentru tot ceea ce ești pentru noi. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi. Vrem să Te cunoaștem subiectiv în experiența noastră zilnică. Salvează-ne de a avea doar o cunoaștere obiectivă a lui Cristos; adu-ne în experimentarea subiectivă a minunatei Tale persoane! Amin, Doamne Isuse, să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu, la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos! Renunțăm la orice concepte doctrinare minore care provoacă dezbinare. Vrem să creștem în viață până la maturitate. Crești în noi, Doamne, și adu-ne la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu în experiența noastră subiectivă. Amin, Doamne, ne rugăm pentru noi înșine și pentru toți sfinții: fie ca să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Să-L cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior și să păstrăm credința pentru a ajunge la unitatea credinței

Frați și surori, toți trebuie să ajungem la unitatea credinței. Toți sfinții, toate darurile date de Cristos Trupului, toți sfinții slujitori și toți sfinții mai în vârstă și mai tineri trebuie să ajungă la unitatea credinței (Efeseni 4:11, 13). Ajungem la unitatea credinței ajungând la unitatea cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu și prin păstrarea credinței.

Pe de o parte, păstrăm credința cufundându-ne în Cuvântul lui Dumnezeu, fiind constituiți cu adevărul și cunoașterea economiei Noului Testament a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, vrem să-L cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior, savurându-L și experimentându-L în viața noastră de zi cu zi.

Dacă Îl cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu în interior, dacă Îl savurăm zilnic și îl experimentăm pe Cristos în atotinclusivitatea Sa, nu va conta pentru noi dacă noi sau alții ținem Ziua Domnului sau ziua Sabatului. Aceasta este o problemă minoră și vom căuta să ajungem cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.

Rom. 14:5 spune că un credincios poate considera o zi mai presus de alta, în timp ce altul consideră în fiecare zi la fel. Domnul Isus a spus că El este Domnul Sabatului (Matei 12:8); adevărata odihnă este în Domnul, care este adevăratul nostru Sabat. Nu este ceva ce ține de Sabat – este ceva ce ține de Domnul Isus, care este adevăratul obiectiv.

Fie ca noi toți să-L luăm pe Cristos ca și centru și să ne concentrăm asupra Lui, cunoscându-L pe Fiul lui Dumnezeu în interior și păstrând credința, astfel încât să ajungem cu toții la unitatea credinței. Dacă nu îl avem pe Cristos ca centru, ne vom abate de la unitate. Odată ce Cristos va fi centrul vieții și al trăirii noastre, Îl vom cunoaște cu adevărat pe Fiul lui Dumnezeu și nu vor mai fi argumente.

Cunoașterea de către noi a Fiului lui Dumnezeu nu depinde de înțelegerea noastră mentală, ci de creșterea noastră în viață și de cunoașterea interioară de către noi a Fiului lui Dumnezeu. Pe măsură ce creștem în viață și Îl cunoaștem pe Domnul în mod subiectiv, savurându-L și experimentându-L pe El, vom ajunge la un om matur, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Când alții ne vorbesc despre înțelegerea lor doctrinară cu privire la răpire, nu vom fi deranjați și nici nu ne vom certa cu ei, pentru că păstrăm credința și aspirăm ca toți să ajungă la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu. Vom fi gata să infuzăm în ei ceva din minunata persoană a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Unitatea credinței între sfinți nu depinde de înțelegerea de către noi a răpirii sau a modului potrivit de a-i boteza pe alții; depinde de Fiul lui Dumnezeu, Cristos, care este viața noastră și totul în trăirea noastră de zi cu zi. Fie ca Domnul să ne salveze de la încercarea de a câștiga argumente cu semenii noștri credincioși în Cristos sau de a încerca să-i convingă de cutare sau cutare doctrină sau învățătură.

Fie ca toți să păstrăm credința și să-L cunoaștem în interior și să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât să ne putem concentra numai asupra lui Cristos, Cel care ne face una și care este savurarea noastră zilnică. Chiar și în privința administrării bisericii și în conducerea bisericii, calea pe care o luăm nu este la fel de importantă precum ajungerea la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu.

Dacă vedem acest mare principiu, nu vor mai exista argumente. Dacă noi, credincioșii în Cristos, Îl luăm pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, drept criteriu și ne lărgim viziunea, NU vor mai fi probleme! Aleluia! Însă, dacă avem o viziune și o cunoaștere inadecvată a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu, vor fi multe probleme.

Fie ca toți să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul în mod subiectiv, să-L experimentăm și să păstrăm credința, astfel încât să ajungem cu toții la unitatea credinței. Fie ca toți să fim sub transmisia constantă a televiziunii cerești pentru ca Cristos să fie infuzat în ființa noastră zi de zi. Fie ca inima noastră să fie întoarsă către El, astfel încât să putem primi distribuirea Sa divină clipă de clipă, zi de zi, pentru a ajunge la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv în viața noastră de zi cu zi. Nu vrem să ne concentrăm asupra unor învățături sau a unor doctrine; vrem să ne concentrăm doar pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care este viața noastră și care devine experiența noastră zilnică. Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Vrem să Te cunoaștem într-un mod personal, subiectiv și intim. Fie ca Tu să crești în noi. Vrem să creștem în viața divină pentru a ajunge la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Fie ca atenția noastră să fie Cristos Însuși cu persoana și lucrarea Sa minunată, nu vreo învățătură sau doctrină. Dragă Doamne Isuse, du-ne înainte cu Tine și crești în noi zi de zi. Fie ca noi să căutăm să fim una cu ceilalți în credință și să nu ne certăm despre puncte minore legate de doctrinele sau practicile creștine. Amin, Doamne Isuse, menține-ne deschiși la distribuirea Ta divină. Păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta. Păstrează-ne una cu Tine astăzi. Tu ești concentrarea noastră. Vrem să păstrăm credința și să Te experimentăm în mod subiectiv până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și a cunoașterii depline a Fiului lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know Christ Inwardly and Keep the Faith to Arrive at the Oneness of the Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou

31/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca și constituent al omului nou. Pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca constituent al noului om, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos și locuite de Cuvântul lui Cristos (Col. 3: 12-17).

În omul nou, există loc doar pentru Cristos, așa că Cristos trebuie să devină constituentul nostru, chiar ființa noastră.

Voia lui Dumnezeu este să-L introducă pe Cristosul Său atotinclusiv și vast întru noi și să-L facă totul pentru noi, astfel încât El să devină preeminent în întreaga noastră ființă, în universul nostru personal și în tot ceea ce este legat de noi.

Pentru ca acest lucru să aibă loc, El Însuși a devenit om, El a trecut printr-un proces și a devenit un Duh dătător de viață, iar prin regenerare El vine în duhul nostru pentru a începe un proces de mântuire zilnică în viață, transformare și conformare cu imaginea Sa.

Cristos locuiește în noi; Cristosul pe care L-am primit în momentul regenerării noastre și care locuiește în noi este viața noastră, iar această viață este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Aleluia, viața noastră este Cristos și viața aceasta este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!

La fel cum mana ascunsă era în vasul de aur, care era în chivot, care era în Sfânta Sfintelor, care era în tabernacul, tot așa Cristos este în Dumnezeu Tatăl, Tatăl este în Cristosul întrupat și acest Cristos este Duhul care locuiește în duhul nostru pentru a face din duhul nostru Sfântul Sfântelor, locuința lui Dumnezeu și a omului.

Despre aceasta a vorbit Domnul într-un mod misterios în Ioan 14:20, cei patru „în” – El este în Tatăl, Tatăl este în Fiul, Fiul este în noi și noi suntem în Tatăl iar în Fiul. Aleluia!

Dumnezeu ne-a oferit o cale pentru a fi încorporați în Dumnezeul Triunic – Îl putem mânca pe Cristos ca mana ascunsă și să trăim datorită Lui și în acest fel suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar persoana Lui este exprimată prin persoana noastră. Aleluia!

Faptul că Cristos este viața noastră indică cu tărie că trebuie să-L luăm ca viață și să trăim prin El, astfel încât să-L trăim în viața noastră de zi cu zi.

Cristos este viața noastră; El trăiește în noi și ar trebui să-L trăim prin faptul că trăim datorită Lui. Așa cum Fiul a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi trebuie să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Lui.

Amin, Cristos trebuie să fie viața noastră într-un mod practic și într-un mod experimental zi de zi; trebuie să fim mântuiți în viața Sa zi de zi. Aceasta este totul pentru ca noi să-L experimentăm ca elementul unic al omului nou!

Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca element constitutiv al singurului om nou

Cu toții trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca unicul element constitutiv al omului nou.

În omul nou există loc numai pentru Cristos, căci în omul nou Cristos este toți și în toți. În omul nou, Cristos este toate membrele și El este în toate membrele – El este toți și în toți în omul nou (Col. 3:10-11).

Cu alte cuvinte, în omul nou Cristos este centralitatea și universalitatea; El este atât centrul, cât și circumferința omului nou, și toate lucrurile și toți cei din omul nou sunt Cristos.

Cristos este constituentul omului nou și El este totul și în toți în omul nou.

Omul nou nu poate fi organizat; pur și simplu prin faptul că ne adunăm și suntem oameni din diferite culturi și medii și facem lucrurile în mod organizat nu înseamnă că suntem omul nou.

Unul om nou nu poate fi „aranjat” sau „construit”; omul nou vine în ființă doar într-un singur fel, și anume atunci când Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos ca unicul constituent.

Când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și totul al nostru, suntem constituiți cu Cristos, Îl avem ca viață în fiecare zi și Îl trăim pe Cristos în orice fel de circumstanțe.

Când se va întâmpla acest lucru, realitatea unui om nou va fi prezentă în mod corporativ, iar omul nou se va arăta în realitate în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Pentru ca omul nou să fie real și practic astăzi în viața de biserică, trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim; trebuie să-L luăm ca element al nostru.

Când toți sfinții Îl iau pe Cristos ca viață și totul al lor, când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și Îl trăim pe Cristos în toate situațiile vieții noastre de zi cu zi, vom avea în realitate realitatea omului nou în mod corporativ.

Omul nou apare în realitate și practic în viața de biserică ca agregat al Cristosului nostru viu în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de căsnicie, în viața de familie și în viața noastră de muncă.

În mod practic, așa cum se vede în Col. 3: 12-15 și vv. 16-17, pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca și constituent al omului nou, trebuie să fim conduși de pacea lui Cristos și să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos.

Atunci când îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, noi păstrăm în practic unitatea omului nou; când lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, elementul lui Cristos constituie ființa noastră și devenim omul nou în realitate.

Fie ca să ne rugăm unii pentru alții, pentru toți sfinții și pentru toate bisericile locale, ca să fim aduși într-un grad mult mai mare de savurare și experimentare a acestui Cristos atotinclusiv și vast pentru ca El să devină constituentul nostru unic pentru realitatea omului nou!

Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a absorbi toate bogățiile Tale și pentru a fi constituit cu Tine ca unic element constitutiv al omului nou! Doamne, fie ca Tu să devii atât de real și subiectiv pentru noi încât Tu ești viața noastră. Te luăm ca viață și vrem să fim constituiți cu Tine până când Cristos va deveni constituentul nostru unic pentru singurul om nou! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne devii totul și în toate! Te luăm ca centralitate și universalitate. Te luăm ca viață și persoană pentru singurul om nou, pentru ca Tu să obții omul nou în realitate și în practică!

Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou

Pentru a-L trăi pe Cristos ca element al omului nou, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos (Col. 3:12-15) și trebuie să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos (vv. 16-17).

Pe de o parte, pacea lui Cristos trebuie să stăpânească și să arbitreze în inima noastră, iar pe de altă parte, trebuie să lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat.

Cum poate Cristos să devină elementul constitutiv unic al omului nou? Mai întâi pacea lui Cristos trebuie să stăpânească în noi și să arbitreze în inima noastră, iar apoi cuvântul lui Cristos trebuie să locuiască sau să ne locuiască individual și în mod corporativ.

Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.

Termenul grecesc pentru „arbitru” poate fi, de asemenea, interpretat ca fiind a prezida sau a fi întronat ca un conducător și ca fiind Cel care decide. Aceasta înseamnă că pacea lui Cristos care arbitrează în noi dizolvă plângerea noastră împotriva oricui (Col. 3:13).

Cristos a făcut pace pentru noi pe cruce creând în El un singur un om nou din două popoare, iar El Însuși a devenit pacea noastră; acum trebuie să lăsăm ca pacea Sa să arbitreze în inimile noastre.

Mai ales atunci când vedem unele probleme în viața de biserică și avem plângeri, opinii, zvonuri, discuții, jigniri, nefericire și lucruri care ne întorc unii împotriva altora – trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și să fim stăpâniți de pacea lui Cristos.

Avem nevoie ca pacea lui Cristos – pacea Cristosului atotinclusiv și vast să arbitreze în noi.

Adesea suntem conștienți de trei partide din noi – un partid pozitiv, un partid negativ și un partid neutru, așa că este nevoie de arbitrajul interior pentru a soluționa disputa în noi.

Prea multe ofense și certuri ar fi trebuit să fie rezolvate cu ani în urmă și chiar cu zeci de ani în urmă, dar încă avem fantoma acestor argumente, iar umbra acestor jigniri este una lungă, deoarece nu permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi.

Am putea să ne amintim în continuare ce ne-a spus cineva cu ani în urmă și ne putem aminti cum am fost tratat în mod incorect și cum ne-a ofensat cineva cu ani și ani în urmă. O, Doamne Isuse!

S-ar putea ca noi să fi fost tratați în mod greșit și alții ar fi spus unele lucruri care ne-a u jignit, dar atunci când lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și suntem astfel conduși de pacea lui Cristos, această pace ne va determina să uităm aceste jigniri și ofense, să-i iertăm pe alții și dăm drumul la anumite lucruri.

Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, îi vom ierta pe ceilalți, vom da drumul la jigniri și vom căuta păstrarea unității.

Ori de câte ori simțim că există diferite părți care se ceartă în noi, trebuie să dăm loc păcii a lui Cristos care arbitrează și să permitem ca această pace să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt.

Pacea lui Cristos care stăpânește în inimile noastre este unitatea omului nou. Trebuie să lăsăm deoparte opinia, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi, pentru a putea fi stăpâniți de pacea lui Cristos pentru un om nou.

Dacă facem acest lucru, viața de biserică va avea mult mai puține probleme. Dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dinăuntrul nostru și dintre noi; atunci vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală.

Prin arbitrajul păcii lui Cristos se rezolvă problemele noastre și dispare fricțiunea dintre sfinți.

Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, viața de biserică este păstrată într-o atmosferă dulce, iar omul nou este păstrat într-un mod practic. Fie ca astăzi să avem acest fel de viață de biserică!

Arbitrarea păcii lui Cristos este de fapt Cristos lucrând în noi pentru a-și exercite stăpânirea asupra noastră, pentru a spune ultimul cuvânt, și pentru a lua decizia finală (vezi Isaia 9:6-7).

Nu ar trebui să ne rugăm ca Domnul să stăpânească asupra altora, ci, ca răspuns la mijlocirea cerească, ar trebui să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, lăsând ca Domnul să aibă ultimul cuvânt în noi.

Dacă rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos, nu îi vom jigni pe ceilalți și nici nu-i vom vătăma, ci, mai degrabă, prin harul Domnului și cu pacea Lui, vom administra viață altora.

Această pace ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura lor de unire; această pace este unitatea omului nou.

Doamne Isuse, îi permitem păcii Tale să arbitreze în inima noastră și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să avem pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală. Amin, Doamne, vrem să fim stăpâniți de pacea lui Cristos, astfel încât toate problemele noastre să fie rezolvate și toate fricțiunile dintre sfinți să dispară. Fie ca toți sfinții să permită păcii lui Cristos să domnească în omul nou și să păstrăm cu toții unitatea Duhului, permițând păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră pentru un om nou!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Ruled by the Peace of Christ to Live Christ as the Constituent of the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Voia lui Dumnezeu este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos, estimând totul conform Lui

19/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voia lui Dumnezeu este ca Cristosul atotinclusiv și vast să fie porțiunea noastră, viața noastră, constituentul nostru și pacea noastră; ar trebui să estimăm și să evaluăm totul în conformitate cu acest Cristos atotinclusiv și vast.

Chiar mai mult, trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv și vast până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi. Amin!

Dacă citim cartea Coloseni cu ochelarii economiei lui Dumnezeu, vom vedea că voia lui Dumnezeu în economia Sa este să Îl introducă pe Cristosul minunat, atotinclusiv și vast, în ființa noastră, pentru a fi viața noastră și totul al nostru, astfel încât noi să putem deveni expresia corporativă a Dumnezeului Triunic (Col. 1:27; 3:4, 10-11).

El știe unde suntem, prin ce trecem, cum ne simțim și de ce avem cu adevărat nevoie, așa că în economia Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca Cristos să fie introdus în ființa noastră pentru zidirea bisericii.

Așa că facem bine ca nu doar să înțelegem și să știm acest lucru, ci chiar mai mult să ne rugăm rugăciuni scurte din nou și din nou, pentru a coopera cu El.

Când am fost regenerați, am fost conectați la El în mod organic; am fost altoiți ca mlădițe în viță, iar Cristos ca vița știe de ce avem nevoie, El ne aprovizionează cu ceea ce avem nevoie și pur și simplu trebuie să fim deschiși pentru El și să primim distribuirea Sa divină.

Centrul economiei lui Dumnezeu este Cristosul atotinclusiv și vast, iar distribuirea lui Dumnezeu este în totalitate legată de Cristos și concentrată pe El.

Dumnezeu vrea să distribuie tot ceea ce El este în Cristos întru noi; pentru aceasta, El a intrat în noi și așteaptă cooperarea noastră în rugăciune, disponibilitatea noastră de a-I permite să introducă pe Sine întru noi. Amin!

Cristosul lui Dumnezeu, așa cum este dezvăluit în cartea Coloseni, este atât atotinclusiv cât și vast; El este centralitatea și universalitatea economiei lui Dumnezeu, deoarece El este și centrul și circumferința economiei lui Dumnezeu.

Acum Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi, pentru ca El să ne fie totul. El vrea să-L introducă pe Cristos în fiecare parte a ființei noastre, pentru ca noi să fim să fie umpluți cu Cristos, saturați cu Cristos și constituiți cu Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să cooperăm cu Dumnezeu în rugăciune zi de zi și chiar clipă de clipă pentru ca să-L putem avea pe acest Cristos atotinclusiv și vast ca porțiunea noastră, viața noastră și constituentul nostru, și fie ca să evaluăm și să estimăm totul conform cu El!

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să Îl cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L avem pe Cristos ca viața și persoana noastră

Voia lui Dumnezeu – marea și veșnica voie a lui Dumnezeu – este ca Cristosul atotinclusiv și vast să fie porțiunea noastră, viața noastră, constituentul nostru și pacea noastră (vezi Col 1:9, 12; 3:4, 10-11, 15).

În Col. 1:19, voia lui Dumnezeu se referă la Cristos; voia lui Dumnezeu este profundă în legătură cu cunoașterea, experimentarea și trăirea de către noi a Cristosului atotinclusiv și vast.

Totul începe cu cunoașterea noastră despre Cristos prin faptul că avem o revelație despre cine este El. Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos și chiar mai mult, trebuie să respingem să rămânem doar cu o cunoaștere învechită a lui Cristos, adică să nu ne bazăm pe nicio cunoaștere trecută, ci să fim deschiși pentru El pentru a avea o nouă revelație a lui Cristos.

Trebuie să fim săraci în duh pentru a vedea Împărăția lui Dumnezeu, pentru a-L vedea pe Cristos; pe măsură ce ne apropiem de Cristosul atotinclusiv și vast descoperit în Coloseni, trebuie să fim săraci cu duh, umili și goliți.

Fie să dorim chiar și niște firimituri din acest Cristos, o porțiune a Cristosului atotinclusiv și vast ca hrană a noastră, dorind să-L experimentăm, să-L savurăm și să ne împărtășim din El pentru viața Trupului, pentru biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu pentru noi este să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să-L facem pe Cristos să devină viața și persoana noastră (Col. 3:4, 10-11; Efes. 3:16-17).

Dumnezeu vrea ca Cristosul său atotinclusiv și vast să fie descoperit în noi, astfel încât să-L cunoaștem în mod subiectiv; când vom avea o revelație a lui Cristos, vom intra în experimentarea și savurarea lui Cristos.

Cu cât ne deschidem mai mult Domnului în viața noastră de zi cu zi și Îi permitem să ne satureze și să Se contopească cu noi, cu atât îl avem pe Cristos ca viață și persoană.

Voia lui Dumnezeu este ca noi, credincioșii în Cristos, care Îl avem pe Cristosul atotinclusiv și vast trăind în noi, să și umblăm în El (Col. 2:6-7).

A umbla în Cristos înseamnă a trăi, a acționa, a ne purta și a avea ființa noastră cu toate activitățile noastre în El. Dacă încercăm să facem acest lucru în noi înșine, dacă încercăm să ne îmbunătățim comportamentul și să acționăm într-un anumit fel, vom cădea în capcana îmbunătățirii de sine.

Dar când Îl vedem pe Cristos și Îl experimentăm, Îl vom savura, Îl vom câștiga și vom fi saturați cu El, și vom începe să umblăm și să trăim acest lucru; apoi, vom trăi, vom acționa, ne vom comporta în El și vom avea ființa noastră în El.

Pe măsură ce umblăm în Cristos, vom fi înrădăcinați în El pentru a avea o creștere în jos în El și suntem zidiți pentru a avea o creștere în sus în El; mai întâi trebuie să trimitem rădăcini adânc în Cristos și să-L absorbim, apoi va avea loc o creștere în sus în El.

Creșterea noastră ar trebui să fie mai întâi în jos – rădăcinile noastre trebuie să coboare adânc, astfel încât oricât de dificil ar fi mediul, rădăcinile noastre sunt atât de adânci încât ajung la râul apei vieții pentru a absorbi apa vie!

Când ne vom trimite rădăcinile adânc în Cristos, nimic nu ne va zdruncina și nu ne va usca, pentru că avem o creștere puternică în jos în Cristos.

Nu ar trebui să ne grăbim să avem rezultate și o creștere măsurabilă; nu trebuie să căutăm să avem o creștere rapidă și exterioară, ci mai degrabă să avem o viața ascunsă, rădăcini adânci în Cristos ca pământul bun.

Trebuie să avem un timp personal, ascuns și spiritual cu Tatăl, având experiențe profunde despre care Domnul poate nici nu vrea să vorbim altora, pentru a avea o creștere în sus corespunzătoare, cu o creștere puternică, de neclintit, solidă, stabilă în adâncime.

Doamne Isuse, vrem să Te vedem, să Te câștigăm, să Te savurăm și să Te experimentăm! Vrem să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast pentru Trup, pentru omul nou și pentru mireasa lui Cristos! Saturează-ne mai mult astăzi pentru biserică, Trupul lui Cristos. Fie ca rădăcinile noastre să coboare adânc în sol în timpul nostru personal, ascuns și spiritual cu Domnul, pentru a avea o creștere solidă în jos, care va avea ca rezultat o creștere exterioară adecvată! Amin, Doamne Isuse, voia Ta să se facă, ca noi să-L cunoaștem pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să-L avem pe Cristos ca viața și persoana noastră!

Să apreciem și să evaluăm totul în conformitate cu Cristosul atotinclusiv și vast

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul, Îl savurăm, avem o revelație a ceea ce El este și Îl experimentăm, sistemul nostru de valori se va schimba; atunci vom estima și vom evalua totul conform acestui Cristos.

Când vom auzi știrile, când vom auzi ce se întâmplă cu liderii noștri și deciziile lor, când vom auzi ce spune media și când vom vedea ce se întâmplă în societate astăzi, vom evalua acest lucru nu în conformitate cu principiul de corect sau greșit, ci potrivit lui Cristos.

Trebuie considerăm toate lucrurile în conformitate cu Cristos și să ne rugăm ca Domnul să creeze o situație în concordanță cu voia lui Dumnezeu și cu scopul Său cu privire la Cristos.

Aceasta implică o schimbare radicală în ființa noastră, căci acum avem doi pomi care cresc în noi – pomul cunoașterii binelui și răului și pomul vieții.

Când trăim conform pomului cunoașterii, măsurăm lucrurile conform principiului de corect sau greșit, bine sau rău, da sau nu; când trăim conform pomului vieții, măsurăm lucrurile după Cristos și viața Sa.

Domnul trebuie să aplice toporul la rădăcina pomului cunoașterii în ființa noastră, pentru a putea discerne toate lucrurile prin Cristos ca viață și nu conform principiului de corect sau greșit.

S-ar putea să auzim despre o anumită situație sau cineva ne poate spune ceva și putem discerne că există moarte, așa că ne exersăm duhul pentru a o elimina.

Să ne rugăm ca Domnul să ne dea experiențele și lumina de care avem nevoie pentru ca toporul să fie înfipt la rădăcina pomului cunoașterii binelui și răului, pentru ca acest pom să fie dezrădăcinat pe măsură ce Cristos devine totul. Apoi, vom estima și evalua totul în funcție de Cristosul atotinclusiv și vast – El va fi criteriul nostru unic.

Cristos este principiul conducător al oricărei înțelepciuni și cunoștințe autentice, realitatea oricărei învățături autentice și singura măsură a tuturor conceptelor acceptabile lui Dumnezeu.

În Cristos sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoașterii; toată înțelepciunea și cunoștința sunt în Cristos și trebuie să-L lăsăm să fie centrul nostru.

În momentul de față, mintea, conceptele noastre, dispoziția, înclinația și prejudecata noastră sunt standardul nostru, dar Cristos trebuie să devină standardul nostru, căci în El sunt înțelepciunea și cunoaștere autentică.

Doar atunci când vom avea o viziune clară a locului pe care Cristosul atotinclusiv și vast îl are în economia lui Dumnezeu, vom putea vedea prin orice amăgire și înșelăciune.

Când vom avea o viziune clară a Cristosului atotinclusiv și vast vom discerne toate lucrurile și vom estima și evalua totul în funcție de El.

Vom aduce toate lucrurile la Dumnezeu cel drept și vom alege să-L savurăm pe Domnul. Acest lucru va revoluționa modul în care ne raportăm la oameni și modul în care privim situația lumii.

Îl vom lua pe Cristos ca etalon, pentru că El știe toate lucrurile, iar înțelepciunea și cunoașterea sunt în El și nu în noi. Amin!

Fie ca să-I îngăduim Cristosului atotinclusiv și vast, să ne infuzeze, să se satureze și să ne îmbibe cu Sine însuși, până când în experiența noastră, El este totul pentru noi; atunci, putem spune sincer că El nu este doar o doctrină pentru noi, ci că El este totul în experiența noastră.

Cristosul atotinclusiv și vast este în noi, dar trebuie să-L vedem, să-L cunoaștem, să fim umpluți cu El, să fim saturați cu El și să fim absolut una cu El.

Ar trebui să-I permitem Cristosului atotinclusiv și vast să ne umple întreaga ființă și să înlocuiască cultura noastră cu Sine Însuși.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos și Îi permitem să înlocuiască viața și cultura noastră naturală cu Sine Însuși, cu atât vom putea să spunem că pentru noi a trăi este Cristos!

Pentru noi a trăi va fi Cristosul care va pune stăpânire deplină pe noi, ne ocupă și ne umple cu Sine Însuși.

Cristosul atotinclusiv și vast dorește să înlocuiască fiecare element al vieții și culturii noastre naturale cu Sine Însuși, astfel încât să putem fi singurul om nou ca expresia Sa corporativă; acesta este mesajul cărții Coloseni (Col. 3:10-11).

Doamne Isuse, Te luăm ca unic standard conform cu care să estimăm și evaluăm toate lucrurile. În Tine este principiul conducător al întregii înțelepciuni și cunoștințe autentice, realitatea oricărei învățături autentice și singura măsură a tuturor conceptelor acceptabile lui Dumnezeu! Fie ca toporul să fie înfipt la rădăcina pomului cunoașterii din noi pentru ca acesta să fie dezrădăcinat din ființa noastră. Dă-ne o perspectivă clară asupra locului Cristosului atotinclusiv și vast în economia lui Dumnezeu, pentru a putea vedea prin orice amăgire și înșelăciune! Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție pentru a fi infuzați, saturați și pătrunși cu Cristosul atotinclusiv și vast până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi!