realitatea împărăției

Facem voia Tatălui nostru ceresc pentru a intra în împărăția cerurilor

07/11/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi să intrăm în împărăția cerurilor, nu trebuie ca doar să chemăm numele Domnului, ci și mai mult, să facem voia Tatălui ceresc, pentru că este posibil ca noi să facem lucruri în numele lui Dumnezeu făr ca să fim aprobați de El, căci noi nu facem acest lucruri în El, împreună cu El și în voia Sa perfectă. O, Doamne Isuse!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim răsplătiți de El cu manifestarea împărăției cerurilor. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să fim atenți și să facem voia Tatălui nostru ceresc. Domnul Isus a făcut voia Tatălui și El a fost limitat și restricționat nu de vreo lege sau reglementare exterioară, ci de voia Tatălui.

Când alții mergeau la un ospăț, Domnul Isus nu mergea cu ei, pentru că Tatăl voia ca El să meargă ceva mai târziu; El a mers mai târziu, dar nu în mod deschis. Altă dată, Domnul S-a dus într-un anumit loc și a ocolit pentru a trece printr-un oraș în care era o femeie samariteană care trebuia să bea apa vie.

Lucrurile pe care le-a spus Domnul și lucrările pe care le-a făcut nu erau propriile Lui lucruri și fapte, ci ceea ce El a auzit de la Tatăl și ceea ce El a văzut pe Tatăl făcând. Domnul Isus a spus că El a venit să facă voia Tatălui Său și, Tatăl a fost pe deplin satisfăcut de El. Tatăl a fost atât de satisfăcut de Domnul Isus încât de cel puțin trei ori a vorbit din ceruri despre El, aprobându-L în mod deschis.

Domnul Isus a făcut voia Tatălui până la moarte, pentru că El a luat voia Tatălui, crucea, și a murit pe cruce pentru noi. El a băut paharul mâniei lui Dumnezeu pentru ca noi să bem paharul binecuvântării Sale. El a luat paharul suferinței, acum ne împărtășim cu paharul bucuriei. El Și-a dat viața sufletească și chiar viața Sa fizică pentru noi, astfel încât să putem lua parte din viața Sa divină.

Acum o astfel de Persoană trăiește în noi. Cel care face toate lucrurile și vorbește după voia Tatălui locuiește în noi. Ce fel de viață trăiește El în noi astăzi? El trăiește în noi o viață pentru satisfacția Tatălui de a împlini voia Tatălui. Domnul Isus trăiește în noi astăzi, nu pentru a ne ajuta să facem ceea ce este corect și să respingem lucrul greșit; El trăiește în noi pentru a face voia Tatălui în noi.

Când suntem una cu Domnul, când ne exersăm duhul și suntem în Domnul, rămânând în El, facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Tatăl este satisfăcut de noi, pentru că Cristos în noi face voia Tatălui.

Pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc

Când vorbim despre voia lui Dumnezeu, mulți creștini vor să știe care este voia lui Dumnezeu pentru viața lor. Cu toate acestea, Apocalipsa 4:11 spune clar că toate lucrurile există și au fost create pentru voia lui Dumnezeu. Dumnezeu are o voie. El vrea să-și împlinească voia. Când suntem una cu Domnul pentru a face voia Tatălui nostru ceresc, vom fi satisfăcuți, pentru că voia Sa este bună și plăcută, iar când voia Sa se face, El este satisfăcut și noi suntem satisfăcuți.

Matei 7:21-23 este o porțiune din Biblie care-i neliniștește pe mulți creștini și ar trebui să-i tulbure în special pe mulți care astăzi fac mari lucrări de putere în numele lui Dumnezeu. Aici Domnul spune că nu oricine Îi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Său care este în ceruri.

Mulți creștini în ziua judecății vor spune Domnului: Doamne, oare nu în numele Tău am proorocit și în numele Tău am scos demoni și în numele Tău am făcut multe fapte de putere? Și Domnul le va spune în ziua aceea: Depărtați-vă de la Mine, că nu v-am cunoscut. Extraordinar!

Ce înseamnă acest lucru și cum are legătură cu noi? Se pare că există posibilitatea ca noi, creștinii, să facem lucrări mari pentru Dumnezeu, chiar și lucrări miraculoase, dar să nu facem voia Tatălui nostru ceresc, iar Domnul ne va respinge și ne va renega la scaunul Său de judecată. O, Doamne!

În Rom. 10:13 ni se spune că, dacă chemăm mumele Domnului, suntem mântuiți; aceasta este pentru mântuirea noastră. Când vine vorba de răsplata noastră, însă, nu este suficient doar să chemăm numele Domnului; trebuie să facem și voia Tatălui nostru ceresc. Nu oricine zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor în manifestarea ei; cei care Îl cheamă pe Domnul și fac voia Tatălui ceresc sunt cei care vor intra.

Intrarea în împărăția cerească în manifestarea ei necesită să facem voia Tatălui ceresc, în timp ce intrarea în împărăția lui Dumnezeu presupune să fim regenerați cu viața și natura lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5). Trebuie ca nu doar să fim regenerați chemându-L pe Domnul pentru a primi viața Sa și să intrăm în domeniul împărăției lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc, astfel încât să putem intra în manifestarea împărăției cerurilor (Matei 25:11; Luca 6:46; 13:25).

Voia Tatălui include și regenerarea noastră și merge și mai departe. Mulți fac multe lucruri pozitive și mărețe în numele lui Dumnezeu, iar Domnul nu spune că nu fac aceste lucrări, ci că El nu le aprobă. Mulți astăzi și de-a lungul secolelor au făcut cutare mare lucrare și chiar mari minuni în numele Domnului. Unii au scris lucrări teologice uimitoare, au rostit predici atât de puternice și au predicat evanghelia în multe locuri și multor oameni.

Dar ei au făcut aceasta în numele Domnului ci de unii singuri; nu au făcut voia Tatălui lor ceresc. S-au simțit bine, alții i-au lăudat și au fost foarte apreciați, poate chiar li s-a ridicat o statuie după moartea lor sau s-au scris cărți despre ei; dar în ochii lui Dumnezeu, ei sunt respinși. Chiar mai mult, Domnul îi va numi, lucrători ai fărădelegii.

Am putea face ceea ce considerăm ca fiind o lucrare spirituală în lucruri foarte cruciale și trebuie să fie făcută o astfel de lucrare, dar dacă noi suntem sursa, vom fi respinsi de Domnul la scaunul de judecată. Dacă noi suntem sursa lucrării și nu facem voia Tatălui nostru ceresc, Domnul nu o va aproba.

Uneori se manifestă că cineva are un mare dar de la Dumnezeu și este capabil să deschidă cuvântul lui Dumnezeu sau să predice Evanghelia cu putere; dacă p asemenea persoană nu face voia Tatălui ceresc, luându-L pe Tatăl ca sursă, nu este aprobat de Dumnezeu. De multe ori vedem astfel de oameni luându-se pe ei înșiși ca sursă și făcând propria lor lucrare și, în cele din urmă, ajung să facă o mare diviziune în Trupul lui Cristos, ținând totul sub controlul lor și stabilindu-și propria „împărăție” în împărăția lui Dumnezeu.

Ei fac încă o lucrare mare pentru Dumnezeu, dar acum sunt folosiți de dușman pentru a diviza Trupul lui Cristos. O, Doamne Isuse!

A chema pe Domnul este suficient pentru ca noi să fim mântuiți, dar pentru a intra în împărăția cerurilor, trebuie să facem și voia Tatălui ceresc (Rom. 10:13; 12:2; Mat. 12:50; Efeseni 5:17; Col. 1:9). Amin! Întrucât intrarea în împărăția cerurilor necesită împlinirea voii Tatălui ceresc, este în mod clar diferit de intrarea în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare.

Intrarea în împărăția lui Dumnezeu se face prin nașterea din viața divină (Ioan 1:12-13; 3:5-6), iar intrarea în împărăția cerurilor se face prin trăirea prin viața divină (Mat. 7:21; 12:50). Fie ca noi să fim cei careÎl caută pe Domnul, fac voia Tatălui nostru ceresc și Îl ia pe Tatăl ca sursă în toate lucrurile, nefăcându-ne propria noastră lucrare în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să ne dăruim Lui în rugăciune,

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc! Îți mulțumim că ne-ai mântuit de la pierzarea veșnică și că ne-ai regenerat cu viața Ta atunci când ne-am pocăit și am chemat numele Domnului. Aleluia, acum suntem în împărăția lui Dumnezeu, căci suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu! Amin, Doamne, dorim nu numai să fim în împărăția lui Dumnezeu, ci și să fim răsplătiți cu o intrare în împărăția cerurilor în manifestarea ei la întoarcerea Domnului. Vrem să fim cei care trăiesc prin viața divină, depinzând mereu de Domnul, astfel încât să nu ne facem propria lucrare sau să ne spunem propriile cuvinte, ci să-L luăm pe Dumnezeu ca sursă a tuturor lucrurilor. Salvează-ne de la a face o lucrare pentru Dumnezeu în numele lui Dumnezeu, dar în afara voii Tatălui nostru ceresc. Salvează-ne de la a face lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără aprobarea lui Dumnezeu. Doamne, Te luăm ca sursă. Dacă nu inițiezi ceva, nici noi nu vrem să-l inițiem. Doamne, păstrează-ne un duh cu Tine. Fii sursa întregii noastre lucrări pentru Domnul! Fie ca noi să fim cei care sunt aprobați de Dumnezeu la scaunul de judecată!

Facem voia Tatălui nostru ceresc trăind prin viața divină și luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile

Fie ca noi să luăm în considerare cuvântul de avertizare al Domnului din Matei 7:21-23 și să ne rugăm asupra acestor versete, astfel încât Domnul să ne umple cu o frică sfântă de Dumnezeu în lucrarea noastră pentru Domnul. Simplul fapt că putem face ceva pentru Dumnezeu, că avem capacitatea de a face o lucrare iar rezultatul este o lucrare mare pentru Dumnezeu, nu înseamnă că El o aprobă.

Există multă lucrare care trebuie făcută pentru Domnul și în viața de biserică. Este multă lucrare de făcut. Dar cine este sursa? Cine preia conducerea și o inițiază: suntem noi sau este Domnul? Acest cuvânt nu este doar pentru cei care preiau conducerea și sunt în pericol de a-L înlocui pe Domnul ca Cap și Sursă în inițierea lucrării; acesta este un cuvânt pentru noi toți, credincioșii în Cristos.

Simplul fapt că sfinții sunt de acord că ar trebui să facem cutare lucru sau cei conducători îi încurajează pe sfinți să facă o anumită lucrare nu înseamnă că facem voia Tatălui ceresc; trebuie să-L luăm mai întâi pe Tatăl ca sursă și să facem toate lucrurile prin viața divină a Tatălui nostru.

Suntem oameni cerești care nu fac lucruri doar pentru că trebuie făcute și nici nu lucrăm doar pentru Dumnezeu pentru că este nevoie ca o astfel de lucrare să fie făcută. Suntem aici nu doar pentru a ne birui temperamentul, poftele noastre, sinele și carnea noastră, și nici nu suntem aici doar pentru a fi buni și simpatici cu ceilalți.

Suntem aici pentru ca voia Tatălui să se facă. Aceasta înseamnă că trebuie să mergem pe un drum strâmt, luând voia Tatălui nostru ceresc drept cale pentru a merge. Dacă Tatăl inițiază o lucrare, noi suntem una cu El pentru a o face, dar dacă El nu o inițiază, trebuie să ne abținem de la a o face.

Trebuie să învățăm să trăim conform vieții Tatălui nostru ceresc și să facem voia Tatălui. Viața noastră creștină este a trăi din viața Tatălui în noi și a face voia Tatălui în viața noastră. Voia Tatălui este de a zidi biserica (Matei 16:18) ca Trup al lui Cristos pe Cristos ca stâncă. Trebuie să trăim în viața Tatălui nostru ceresc și prin viața Sa, iar lucrarea noastră este să zidim biserica pe Cristos ca temelie unică, stânca.

Acest lucru este dezvoltat pe deplin în Faptele Apostolilor, în Epistole și în cartea Apocalipsei. Ca fii ai Tatălui nostru ceresc, trebuie să trăim conform vieții Tatălui nostru și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos pentru ca Tatăl să aibă o expresie corporativă pe pământ.

Dacă nu facem aceasta, Domnul nu ne va pedepsi astăzi; suntem în epoca harului și, la fel cum mântuirea este prin har prin credință – și este opțională, în același fel lucrarea noastră de astăzi poate să nu fie ajustată sau dezvăluită de Domnul, dar ziua judecății o va dezvălui. Ce rușine va fi în acea zi pentru atâția lucrători creștini a căror lucrare va fi respinsă de Domnul!

În Mat. 7:22 „în ziua aceea” se referă la ziua scaunului de judecată al lui Cristos (1 Cor. 3:13; 4:5; 2 Cor. 5:10). În ziua judecății, când noi toți credincioșii în Cristos vom sta în fața scaunului de judecată al lui Cristos, mulți vor spune că au proorocit, au scos demoni și au făcut fapte mari de putere în numele Său, dar Domnul îi va respinge. El va spune: Nu te-am cunoscut niciodată (Mat. 7:23); asta nu înseamnă că El nu i-a întâlnit niciodată, ci că El nu i-a aprobat sau recunoscut niciodată.

Domnul Isus i-a mustrat pe cei care au profețit, au scos demoni și au făcut fapte de putere în numele Său, deoarece, fiind „lucrători ai fărădelegii”, au făcut aceste lucruri din ei înșiși, nu din ascultare de voia lui Dumnezeu. Același cuvânt pentru „cunosc” a fost tradus prin „recunoaștere” în Rom. 7:15, unde Pavel a spus că, ceea ce face el, el nu recunoaște. O, Doamne Isuse!

Domnul nu neagă faptul că acești lucrători au făcut multe lucrări mari în numele lui Dumnezeu; El va spune pur și simplu că ei sunt lucrători ai fărădelegii pentru că nu au făcut voia Tatălui ceresc. Ei au făcut multe lucruri în numele lui Dumnezeu și părea că Dumnezeu era cu ei, binecuvântându-le lucrarea; cu toate acestea, Domnul nu a aprobat lucrarea lor. O, Doamne. Acesta ar trebui să fie un cuvânt de avertizare pentru noi toți.

Chiar și scriind acest articol și menținând acest site web cu multă savurare din cuvânt și din slujbă, vrem să-L luăm pe Tatăl ca sursă, să trăim prin viața Tatălui și să vorbim cuvintele pe care Tatăl ni le dă să le vorbim. Nu vrem să facem lucruri doar pentru că le putem face sau suntem împovărați să le facem și nici nu vrem să inițiem vreo lucrare pur și simplu pentru că este nevoie de acea lucrare și suntem calificați să o facem.

Domnul să Se îndure de noi. Fie ca noi să fim cei care trăim prin viața divină a Tatălui și facem voia Tatălui nostru ceresc de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca tot ceea ce facem să fie în linia voii divine, pentru ca, la scaunul de judecată al Domnului, El să ne răsplătească cu intrarea în bucuria Stăpânului nostru, împărăția cerurilor.

Doamne Isuse, vrem să facem voia Tatălui nostru ceresc în viața noastră de zi cu zi și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu. Te luăm pe Tine, Tată, ca sursă a lucrării noastre. Nu vrem să inițiem nimic; fii Tu sursa a tot ceea ce spunem și facem. O, Doamne, vrem să trăim prin viața Ta divină astăzi, ca să Te exprimăm și să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie prin viața Tatălui, după natura Tatălui și ca voia Tatălui să se facă. Păstrează-ne un duh cu Tine astăzi. Păstrează-ne în Trup, în părtășia cu Trupul lui Cristos, astfel încât să fim echilibrați, coordonați și zidiți. Amin, Doamne, nu vrem să fim lucrători ai fărădelegii, cei care facem multe lucrări în numele Tău, dar fără aprobarea Ta. Vrem să venim la Tine în toate lucrurile și să depindem de Tine în tot ceea ce facem. Fie ca toate lucrările noastre să fie făcute în conformitate cu voia Tatălui ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Do the Will of our Heavenly Father to Enter into the Kingdom of the Heavens, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a zidi biserica

09/12/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem din Matei 16 calea de a zidi biserica și inamicul clădirii; trebuie să cooperăm cu Domnul ca să închidem porțile Hadesului pentru ca biserica să fie zidită.

Săptămâna aceasta am ajuns la un nou subiect din seria “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, și anume “Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii.”

În Matei 16 Domnul Isus a menționat pentru prima dată biserica, iar această mențiune a fost în contextul împărăției; biserica este revelată într-un mod care este strâns legat de împărăție. Există o distincție între biserică și împărăție, deoarece fiecare din ele au un accent diferit, dar în acest context, biserica și împărăția sunt aproape sinonime.

Împărăția lui Dumnezeu este pur și simplu Dumnezeu Însuși ca viață; această viață a fost întrupată în Cristos, iar Cristos a venit pe pământ pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Cristos Însuși este împărăția lui Dumnezeu și oriunde era El, împărăția era acolo.

El a trăit viața împărăției și a trăit tot ceea ce a spus despre împărăție în cartea Matei; El era realitatea unică a împărăției pe pământ, stabilind un model, un exemplu, pentru noi toți.

Apoi, El a mers la cruce, a murit și a înviat și a devenit un Duh dătător de viață; ca Duhul, El este acum distribuit în noi. Cristos ca sămânța împărăției a fost semănat în solul omenesc al duhului nostru, iar așteptarea este ca această sămânță să crească în inima noastră.

El a fost semănat în duhul nostru, dar trebuie să crească în toate părțile inimii noastre. Pe măsură ce El crește în noi, se produce un domeniu; acest domeniu este un fel de viață, o viață ca cea a Domnului Isus, o viață care este realitatea împărăției, o viață care Îi este plăcută lui Dumnezeu și Îi îndeplinește scopul.

Povara și dorința Domnului a fost ca să nu fie Singurul care posedă această realitate și exprimă împărăția de sub guvernarea și domnia lui Dumnezeu, ci ca aceasta să fie într-un număr mare de oameni, credincioșii în Cristos, care compun biserica.

Ceea ce Dumnezeu dorește este ca nu doar Cristos să fie împărăția, ci și biserica să fie împărăția lui Dumnezeu. Deci, acum avem Capul și Trupul, Cristos și biserica, pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi cu toții suntem în acest proces de a deveni realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos. Sămânța semănată în noi va crește în noi pentru a avea o expresie, iar aceasta este trăirea împărăției, o viață trăită de Domnul Isus și ea este duplicată și trăită din nou de către noi toți.

Acest domeniu, acest domeniu al împărăției, este domeniul în care biserica există, în care poate supraviețui, în care este menținută și în care este realitatea bisericii într-un anumit aspect. Această trăire – care este simultană cu creșterea seminței prin faptul că avem o viață profundă și interioară cu Domnul – are și o expresie, care este în viața noastră de zi cu zi.

Această trăire este trăirea corporativă de om-Dumnezeu, adică toți trăim viața de om-Dumnezeu și împreună suntem omogenizați pentru a fi o viață corporativă de om-Dumnezeu ca realitate a Trupului lui Cristos.

Dacă trăim cu toții viața împărăției, atunci cu toții împreună va exista o realitate a împărăției în mijlocul nostru, iar această realitate este recâștigarea Domnului; acesta este scopul lui Dumnezeu din punctul de vedere al împărăției și are legătură cu autoritatea Sa, cu stăpânirea Sa și cu guvernarea Sa pe pământ.

Deci, pe de-o parte, trebuie să dezvoltăm sămânța, să fim constituiți cu ea, să o udăm, să o cultivăm cu anumite experimentări ale vieții ascunse și profunde cu Domnul. Pe de altă parte, trebuie să avem o anumită exersare, un mod de viață, să aducem roadele Duhului, pentru a trăi astăzi viața împărăției și pentru a moșteni răsplata împărăției în epoca viitoare.

Să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului și pentru a zidi biserica

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când ajungem la problema împărăției lui Dumnezeu, trebuie să existe exersare, deoarece a trăi în împărăția lui Dumnezeu nu este un lucru natural sau spontan.

A ne exersa înseamnă a ne exercita energia, a trece la acțiune și a avea o anumită practică; exersarea nu este automată. Da, legea Duhului de viață este automată, dar împărăția necesită cooperarea noastră, exersarea noastră vigilentă zilnică.

Pentru ca împărăția să vină, trebuie să ne exersăm zilnic pentru împărăție; numai atunci când avem împărăția trăită printre noi, poate exista o adevărată zidire a bisericii. Dacă nu avem împărăția în realitate, putem face multe lucruri, dar biserica nu poate fi zidită.

În Matei 16:18 Tatăl i-a dat o revelație lui Simon Petru cu privire la Cristos – Fiul Dumnezeului cel viu – apoi Domnul a descoperit faptul că El Își va zidi biserica pe o asemenea revelație și cu pietre ca Petru, ființe umane transformate.

Și apoi Domnul a arătat că, pe măsură ce vrea să Își zidească biserica, sunt și porțile Hadesului acolo. De-a lungul veacurilor, a existat un război pentru zidirea bisericii, în timp ce porțile Hadesului încearcă să o distrugă, să o vătămeze și să o anuleze.

Problema lucrării lui Cristos în zidirea bisericii este porțile Hadesului. Trebuie să învățăm cum să exersăm cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului, astfel încât să se producă lucrarea de zidire.

Există multe mii de biserici pe pământ și mulți sfinți au povara zidirii bisericii, dar cât de multă zidire are loc? Totul depinde de cât de mult închidem porțile Hadesului.

Domnul ne-a dat cheile împărăției cerurilor și, orice legăm pe pământ, va fi legat în ceruri și orice dezlegăm pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.

Porțile Hadesului au încuietori și există chei pentru aceste porți, astfel că Domnul ne-a dat cheile porților Hadesului. Doctrinar vorbind, aceste chei i-au fost date lui Petru pentru a aduce partea evreiască și cea a neamurilor într-un singur Trup în ziua de Rusalii și în casa lui Corneliu.

Dar nu dorim doar să cunoaștem interpretarea acestui lucru, ci aplicarea acesteia, cum putem aplica acest lucru la experiența noastră.

În această porțiune, Domnul a vorbit despre calea lui Satan, despre arma sa, de a opri, de a stopa și de a descuraja zidirea bisericii Domnului, iar această armă este porțile Hadesului.

Hades este locul unde morții locuiesc și sunt ținuți; este un loc al morții, precum Șeolul Vechiului Testament.

Moartea este foarte puternică, iar porțile Hadesului sunt porțile morții; orice iese din aceste porți (și există mai mult de o poartă) este în cele din urmă o formă de moarte. Ceea ce omoară biserica astăzi este moartea, toate tipurile și formele de moarte.

Ce înseamnă să închidem aceste porți? Înseamnă să închidem porțile morții, porțile Hadesului. Domnul are cheile morții și ale Hadesului; El este Domnul Cel înviat, înălțat și întronat, iar astăzi ni se dau cheile practice (vezi Matei 16:21-28) de a închide porțile Hadesului pentru zidirea bisericii.

Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a închide, a opri și a încuia porțile morții care opresc zidirea bisericii Domnului în bisericile locale.

Doamne Isuse, vrem să exersăm cheile împărăției pentru a închide, a opri și a încuia porțile Hadesului pentru ca biserica să fie zidită! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, exersând împărăția pentru a zidi biserica. Fie ca să nu cooperăm cu porțile Hadesului, ci să le identificăm, să le închidem și să eliberăm zidirea bisericii. O, Doamne, fie ca să aibă loc multă zidire actuală a bisericii prin exersarea cheilor împărăției de către biserică pentru a închide porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea!

Să vedem calea de a zidi biserica și care sunt inamicii clădirii lui Dumnezeu

Matei 16 ne descoperă calea de a zidi biserica și, de asemenea, ne descoperă inamicul clădirii. Cristos – Fiul Dumnezeului cel viu – Își zidește biserica pe Sine Însuși ca piatră, cu pietre precum Petru, persoane transformate (Matei 16:16-18).

Dar porțile Hadesului, autoritatea lui Satan sau puterea întunericului, atacă biserica pentru a-L frustra pe Domnul de la zidirea bisericii.

Porțile Hadesului, pur și simplu, sunt autoritatea lui Satan, puterea lui de întuneric, care este doar moarte. Moartea este autoritatea satanică și puterea întunericului; acolo unde este moartea, puterea lui Satan este acolo.

Chiar și Domnul Însuși poate fi frustrat dacă nu închidem aceste porți; El a încuiat deja aceste porți, a fost victorios asupra morții, dar este preocupat de noi în viața noastră creștină actuală și în viața de biserică, dacă cooperăm cu El pentru a închide porțile.

Pentru a zidi biserica, Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să intre în înviere (v. 21). Biserica există în domeniul morții și învierii; biserica a fost produsă în învierea lui Cristos și singurul mod în care putem fi în realitate în biserică este prin experimentarea și trăirea în învierea lui Cristos.

Cristos este Cristosul crucificat și înviat și El a încuiat porțile Hadesului; El nu Și-a fixat mintea pe lucrurile oamenilor ci pe lucrurile lui Dumnezeu, S-a lepădat de Sine Însuși și Și-a luat crucea și a rămas pe cruce.

Trebuie să-L urmăm – și anume să-L urmăm pe Cristosul crucificat și înviat și să folosim aceleași chei pe care El le-a folosit pentru a încuia porțile Hadesului. Chiar dacă a avut o umanitate perfectă, Domnul totuși S-a lepădat de Sine Însuși ca să facă voia lui Dumnezeu.

Biserica a fost produsă prin moartea și învierea lui Cristos (Ioan 12:24). Calea de a zidi biserica este prin crucificare și înviere (cf. 2 Cor. 4:10-12; Gal. 2:20). Biserica există și este zidită numai în domeniul învierii prin crucificare (Gen. 2:21-22; cf. Efes. 4:15-16).

Chiar înainte de a fi crucificat fizic, Domnul a trăit în domeniul morții și învierii; El a murit față de Sine Însuși, iar când S-a dus la cruce, a fost în cele din urmă dispus să renunțe la viața Sa – nu doar viața Sa sufletească, ci chiar viața Sa fizică.

Făcând acest lucru, El a intrat în domeniul învierii și în acest domeniu s-a produs biserica.

Petru, însă, când a auzit că Domnul urma să meargă să moară și să fie înviat, a avut o inimă bună față de Domnul și L-a mustrat și a încercat să-L împiedice să meargă la Ierusalim pentru a fi crucificat (Mat. 16:22).

El nu era un om posedat de diavol, ci mai degrabă, era o persoană care tocmai primise revelația de la Tatăl și, din inima sa bună față Domnul, L-a mustrat și a încercat să-L împiedice să meargă la cruce.

Dacă Domnul nu S-ar fi dus la Ierusalim să sufere, să moară și să fie înviat, nu ar exista biserica, iar scopul lui Dumnezeu nu s-ar fi împlinit!

Acesta este motivul pentru care Domnul a identificat repede faptul că Petru era o piatră de poticnire pentru El, pentru că vroia să-L descurajeze și să-L oprească, fiind un obstacol ca El să ia calea morții și învierii.

De fapt, nu era Petru, ci Satan, care ieșise prin una dintre porțile Hadesului, poarta sinelui lui Petru, încercând să-L frustreze pe Domnul de la zidirea bisericii (v. 23). Când Petru a vorbit, Satan a deschis o poartă a Hadesului.

Sinele, mintea și viața-suflet sunt principalele porți prin care Satan iese ca să atace și să vătămeze biserica (vv. 23-36).

Fie ca să ne dăm seama de acest lucru și să ne rugăm ca pe tot pământul porțile Hadesului să fie complet închise, altfel lucrarea de zidire va fi amânată și încetinită, iar Satan are ocazia de a ataca și de a vătăma viața de biserică.

Doamne Isuse, arată-ne care sunt porțile Hadesului și fă-ne cei care cooperează cu Tine în exersarea cheilor împărăției și în închiderea porților Hadesului. O, Doamne, arată-ne cum sinele, mintea și viața-suflet sunt porțile principale prin care Satan iese ca să atace și să vătămeze biserica. Fie ca să nu ne exprimăm sinele sau părerea noastră, ci să ne lepădăm sinele pentru zidirea bisericii. Fie ca să nu trăim viața-suflet, ci să o pierdem de dragul bisericii. O, Doamne, fie ca mintea noastră să fie înnoită în Cuvântul Tău până când devine mintea lui Cristos, utilă pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercising the Keys of the Kingdom to Lock the Gates of Hades and Build up the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar acum avem capacitatea înnăscută a vieții divine

19/08/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Săptămâna aceasta începem un subiect nou în înviorarea de dimineață, care atinge subiectul împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar împărăția nu este doar o chestiune exterioară, ci o chestiune a capacității înnăscute a vieții divine.

Subiectul general al Instruirii Internaționale pentru Prezbiteri și Responsabili (ITERO) din primăvara anului 2019, a fost “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, iar subiectul pentru această săptămână este “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează în viața Sa divină.”

Trebuie să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu și să ne dăm seama că realitatea interioară a împărăției trebuie să se dezvolte; trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu, pentru ca viața împărăției să se adâncească în noi.

Apoi, trebuie să vedem diferite aspecte ale împărăției și ale bisericii, relațiile din împărăție, seriozitatea de a trăi o viață iertătoare, astfel încât să putem primi răsplata împărăției, exersarea cheilor împărăției, responsabilitatea bisericii de a se angaja în războiul spiritual al împărăției, și responsabilitatea bisericii de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în gloria și manifestarea ei.

În cele din urmă, trebuie să primim o povară de a vesti evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit și de a uceniciza națiunile, pentru ca Domnul să se poată întoarce. Amin!

Domnul Isus în calitate de Semănătorul a semănat sămânța împărăției în ființa noastră, în pământul inimii noastre; această sămânță a împărăției – care este Cristos Însuși – trebuie să crească și să se dezvolte în ființa noastră interioară pentru a deveni un domeniu.

Inima, sufletul, duhul nostru și toate părțile noastre interioare trebuie să devină din ce în ce mai mult un domeniu peste care Dumnezeu să poată stăpâni și domni în viața divină.

Cu toate acestea, o parte din tactica inamicului este să ne distragă atenția, să ne împiedice și să ne înșele, făcând tot ce poate pentru ca sămânța împărăției să rămână o sămânță; numai Domnul știe câte dintre milioanele de credincioși de pe pământ care sunt născuți din Dumnezeu au o sămânță a împărăției nedezvoltată în ei.

Înainte de a putea avea loc manifestarea împărăției la venirea Domnului, trebuie să existe realitatea împărăției în interior, iar practicitatea împărăției astăzi este viața de biserică.

Este de cea mai mare importanță să avem o înțelegere spirituală a dezvoltării seminței împărăției într-un domeniu în interiorul ființei noastre.

Trebuie să existe o dezvoltare a împărăției an după an și chiar lună după lună, și trebuie să avem simțământul că mai mult teren din ființa noastră este cedat Domnului, ca domeniul împărăției lui Dumnezeu să crească.

Pe măsură ce sămânța împărăției crește în noi, suntem recâștigați sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu; împărăția devine un domeniu și peste acest domeniu Dumnezeu în Cristos ca Duhul guvernează în mod direct.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși: Dumnezeu este totul în calitate de conținut al împărăției Sale

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu există două aspecte principale: aspectul exterior (obiectiv) și aspectul interior (subiectiv).

Aspectul exterior al împărăției lui Dumnezeu este acela că ea este un domeniu populat cu ființe umane și alte ființe vii, un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește. Împărăția lui Dumnezeu este în mod obiectiv întregul univers, deoarece toate lucrurile și toți oamenii din el sunt împărăția lui Dumnezeu.

Totuși, împărăția lui Dumnezeu nu este doar ceva exterior, ci ceva interior, domeniul vieții; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși cu viața Sa și El este totul în calitate de conținut al împărăției Sale.

De exemplu, există împărăția plantelor, unde toate plantele au viața plantelor și trăiesc; acest lucru nu înseamnă că pentru a fi în împărăția plantelor trebuie să fii supus unei anumite plante superdotate care acționează ca împărat.

În mod similar, pentru a fi în împărăția animală, trebuie să ai viața animală, deoarece regnul animal este totalitatea vieții animale. Pentru a trăi în împărăția omenească trebuie să ai viața omenească.

În mod similar, împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși (vezi Marcu 1:15; Mat. 6:33; Ioan 3:3), iar inima Sa este ca ceea ce constituie ființa Sa să fie deschis omului pentru ca omul să se nască din Dumnezeu, să intre în împărăția lui Dumnezeu, să trăiască în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a împărăției lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu Își părăsește împărăția, împărăția lui Dumnezeu nu mai rămâne cu nimic în ea; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Dumnezeu este conținutul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, care este Dumnezeul încarnat pentru a fi om și care este Dumnezeu Însuși ca realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să se pocăiască și să primească viața lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a venit predicând împărăția lui Dumnezeu, spunând oamenilor să se pocăiască, deoarece împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Când a venit Isus, El era împărăția lui Dumnezeu; El nu numai că a predicat faptul că împărăția urmează să vină, dar că împărăția se află printre oameni, așa că oamenii trebuie să se pocăiască și să primească împărăția primindu-L pe Isus.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul încarnat pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu; Dumnezeu este totul ca și conținut al împărăției Sale.

Când Îl avem pe Dumnezeu ca viața noastră, noi suntem în împărăția lui Dumnezeu; dar dacă nu-L primim pe Dumnezeu ca viață, nu suntem parte a împărăției lui Dumnezeu. Doar ceea ce este Dumnezeu în noi este împărăția lui Dumnezeu, iar ceea ce nu este Dumnezeu, nu face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu este viață, având natura, capacitatea și forma vieții divine, care formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu (Efes. 4:18; Ioan 3:15). Nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar prin înțelegerea împărăției, nici nu putem vedea împărăția prin faptul că ne gândim la ea sau fiind de acord cu ea.

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar primindu-L pe Dumnezeu ca viață, căci numai viața divină are natura, capacitatea și forma vieții divine, iar viața divină care crește în noi și trăiește în noi formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea exterioară a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci domeniul vieții divine! Aleluia, Dumnezeu Însuși este împărăția lui Dumnezeu, iar conținutul împărăției lui Dumnezeu este Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu; acum avem împărăția lui Dumnezeu în noi, și există un domeniu care crește, se extinde și se dezvoltă în noi pentru a fi împărăția lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ai împărțit viața Ta în noi, iar această viață are natura, capacitatea și forma vieții divine pentru a ne conforma imaginii lui Cristos și pentru a ne face împărăția lui Dumnezeu!

Împărăția lui Dumnezeu nu este o chestiune exterioară, ci abilitatea înnăscută a vieții divine

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața lui Dumnezeu este și intrarea noastră în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5, 15).

Nicodim a venit la Domnul Isus pentru a înțelege mai multe despre împărăția lui Dumnezeu, dar Domnul i-a spulberat toate conceptele despre împărăție când i-a spus că trebuie să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu cu ochii noștri fizici și nici nu intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin înțelegerea ei sau acceptând faptul că Dumnezeu este Împăratul.

Cu toate acestea, mulți credincioși și necredincioși cred deopotrivă că împărăția lui Dumnezeu este un domeniu în care Dumnezeu stăpânește ca Împărat, iar atunci când faci ceva rău, El te va pedepsi.

Unii cred că în împărăția Sa, Dumnezeu este Împăratul care vrea să îi controleze pe toți oamenii, așa că dacă ești pe cale să-ți pierzi cumpătul, El nu va permite acest lucru, dacă ești furios și ești pe cale să vorbești cuvinte aspre, El vrea să te oprească, și dacă ești pe cale să faci un lucru rău sau să spui un cuvânt rău, El te avertizează și dacă tot nu asculți, te va pedepsi.

Acest tip de înțelegere și concepție despre împărăția lui Dumnezeu este prea restrâns, și este foarte folosit de inamic pentru a ține oamenii în întuneric și departe de Dumnezeu.

Mulți credincioși nu sunt clari cu privire la faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, din această cauză, nu cooperează cu Domnul pentru ca împărăția să crească și să se manifeste în ei.

Guvernarea lui Dumnezeu, împărăția Sa, nu este o chestiune exterioară, ci o chestiune de viață. Noi am fost regenerați de Dumnezeu, și există capacitatea înnăscută a vieții divine (Rom. 8:2), care funcționează în mod spontan și automat în noi.

Această abilitate ne formează pentru a ne conforma imaginii lui Cristos, Cel dintâi Fiu născut al lui Dumnezeu; ea împarte viața divină în noi și face ca această viață să se răspândească în părțile interioare ale ființei noastre; și stăpânește în noi în calea vieții.

Omenește vorbind, pe măsură ce creștem în viața omenească, suntem stăpâniți și reglementați din interior pentru a nu face anumite lucruri, a nu merge în anumite locuri și a nu spune anumite cuvinte.

Spiritual vorbind, nu este vorba de faptul că ne este frică de Dumnezeul atotputernic, care guvernează și domnește ca să nu facem anumite lucruri sau să nu spunem anumite cuvinte sau să nu mergem în anumite locuri, ci abilitatea înnăscută a vieții divine este cea care operează în noi.

Cristosul pe care L-am primit, trăiește în noi; El crește în noi, El curge în noi, El Se răspândește în noi și această viață are o abilitate înnăscută, o capacitate intrinsecă de a guverna.

Viața guvernează. Dorința lui Dumnezeu este ca viața Sa divină să fie împărțită în om pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu în om, și El vrea ca această viață să crească și să se dezvolte, astfel încât abilitatea înnăscută a vieții divine să-l facă pe om să fie la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și să stăpânească pentru Dumnezeu, fiind sub guvernarea lui Dumnezeu în interior.

Când suntem stăpâniți în interior de viața divină, ne cunoaștem spontan măsura și, imediat ce trecem dincolo de ea, ceva din noi ne restricționează. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care este Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Pe măsură ce învățăm făcând greșeli, fiecare prin îndurarea Domnului să învățăm lecțiile de care avem nevoie, pentru a permite abilității înnăscute a vieții divine să ne modeleze în imaginea lui Cristos și să guverneze în noi.

Doamne Isuse, fie ca viața noastră creștină și viața noastră de biserică să fie direcționate din ce în ce mai mult de abilitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu viața împărăției din noi, permițându-Ți să crești în noi, să Te răspândești în noi, să fii extins și lărgit în noi, să guvernezi și să stăpânești în noi. Fie ca viața Ta divină să guverneze în ființa noastră, reducând orice răzvrătire și împărțind elementul divin în fiecare parte a ființei noastre. O, Doamne, vrem să cooperăm cu capacitatea înnăscută a vieții divine din duhul nostru!