ne pierdem viața-suflet

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică, pierzându-ne viața-suflet pentru Domnul

27/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Experimentăm transfigurarea astăzi în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci doar în domeniul transfigurării; dacă astăzi suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta transfigurarea și viața de biserică va experimenta o trezire. Amin!

Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi și Se dezvoltă în noi pentru a fi un domeniu în care Dumnezeu poate domni și domni.

Pe de altă parte, în mod corporativ, împărăția lui Dumnezeu este viața de biserică de astăzi; totuși, viața de biserică nu poate fi în viața noastră naturală, ci în domeniul transfigurării. De dragul Domnului și de dragul vieții de biserică, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, pentru ca El să ne răsplătească cu savurarea Sa și pentru ca biserica să experimenteze o trezire.

A renega sinele și a ne pierde viața-suflet înseamnă a da o lovitură de moarte vrăjmașului, deci a face lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este dublă: pe de o parte, El vrea să-și câștige expresia corporativă și, pe de altă parte, are nevoie de un grup de oameni care să îl trateze pe dușmanul Său.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi și să ne împărtășim din bogățiile Sale, dându-I mai mult teren în inima noastră și pe tot parcursul zilei, pentru ca El să crească în noi. Împărăția Lui trebuie să se extindă în noi, pentru ca El să conducă și să domnească în ființa noastră.

Pe de altă parte, trebuie să-l facem pe Satan să sufere o pierdere fatală, plătind prețul pentru a renega sinele și a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului. Dacă ne păstrăm sinele, dacă nu ne pierdem savurarea sufletească astăzi, Satan încă mai are teren în ființa noastră și nu suntem pe deplin una cu Domnul pentru a-l trata pe dușmanul Său.

Pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să abandonăm cu desăvârșire sinele și să-i refuzăm sufletului savurarea sa în această epocă. Dacă suntem persoane cu mintea dublă, nu vom putea niciodată să tratăm cu Satan într-un mod amănunțit.

Când îl tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, nu putem lăsa nici măcar o mică bucată de teren pentru noi înșine. Fie ca noi să fim cei care Îl savurăm pe Domnul într-o asemenea măsură încât să fim dispuși să ne renegăm sinele și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, astfel încât să-l putem trata pe dușman astăzi.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim agitați în sufletul nostru și să ne exersăm pentru a ne trata pe noi înșine într-un mod strict; carnea nu poate trata cărnii, doar Domnul și crucea pot să termine sinele și să facă să dispară savurarea sufletească.

Fie ca să ne deschidem Domnului și să fim luminați cu privire la ceea ce El vrea să facă în noi astăzi și să fim absolut pentru Domnul astăzi în viața noastră de zi cu zi, contactându-L și învățând să ne renegăm sinele și să ne pierdem savurarea sufletească.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului

Rom. 14:17 spune că biserica, în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și savurare în Duhul Sfânt. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu este savurarea sufletească sau savurarea cărnii, ci este ceva în Duhul și a Duhului Sfânt.

În Mat. 16:18 Domnul Isus i-a spus lui Petru că Își va zidi biserica; calea de a zidi biserica se găsește în vv. 21-26. Modul în care Cristos zidește biserica este prin faptul că El este crucificat și înviat. Dacă El nu este crucificat și înviat, biserica nu poate lua ființă și nici nu poate fi zidită.

Modul în care zidim biserica astăzi este prin experimentarea lui Cristos în moartea și învierea Sa. Când Domnul a trecut prin moarte și înviere, a intrat într-un domeniu al transfigurării; aici, în acest domeniu, este locul în care biserica poate exista astăzi.

Biserica nu poate exista în domeniul natural sau cu oameni carnali – biserica poate exista doar în domeniul transfigurării. Când experimentăm transfigurarea, putem fi în viața de biserică într-un mod practic și real.

Cum putem experimenta transfigurarea astăzi? Este prin pierderea vieții noastre sufletești de dragul Domnului. Marcu 8:35-36 spune că, oricine vrea să-și salveze viața-suflet, o va pierde, dar oricine își va pierde viața-suflet pentru Domnul și de dragul Evangheliei, o va mântui. Ce ne folosește dacă câștigăm întreaga lume, dar ne pierdem viața-suflet?

Calea de a avea o viață de biserică potrivită, chiar și o viață de biserică în transfigurare, având o trezire în viața de biserică, este pierderea sufletului, adică pierderea savurării noastre sufletești astăzi.

Da, trebuie să ne renegăm sinele și să purtăm crucea, dar când vine vorba de viața noastră de zi cu zi, de lucrurile pe care le facem zilnic și de lucrurile pe care ne place să le facem și cu care ne petrecem timpul, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului.

Dacă ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, vom găsi savurare în Domnul și vom experimenta transfigurarea în viața de biserică.

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta o transfigurare predominantă în viața de biserică, iar această transfigurare va fi o adevărată trezire (Marcu 8:35-38; Mat. 16:15-27). Amin!

Suntem oare noi dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului astăzi? Sau ne ținem de savurarea sufletească și vrem să avem și viața de biserică? Aceste două sunt incompatibile.

Dacă vrem să savurăm astăzi de viața-suflet și să permitem sufletului nostru să se bucure în această epocă, nu putem avea viața de biserică potrivită. Dar dacă ne exersăm duhul și suntem dispuși să ne pierdem sufletul de dragul Domnului și de dragul altora, cei din jurul nostru vor fi iluminați, hrăniți și umpluți. Amin! În felul acesta se zidește biserica.

Dacă toți sfinții din viața de biserică sunt dispuși să-și piardă astăzi savurarea sufletească de dragul Domnului, vom avea o situație minunată printre noi! Nu vor mai exista ofense, pentru că cu toții ne pierdem viața-suflet și nici nu este nevoie de iertare – cu toții Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții.

Vom experimenta o transfigurare predominantă și biserica va fi reînviată. Dar dacă nu suntem dispuși să ne pierdem sufletul, vom fi în întuneric și venirea la adunările bisericii va fi o suferință pentru noi. O, Doamne Isuse!

Putem da mărturie că uneori suntem la întâlnire și nu numai că nu Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, simțim că este o suferință să fim acolo și sfinții din jurul nostru ar putea chiar să ne enerveze.

Aceasta arată că nu ne-am exersat duhul și nici nu ne-am pierdut viața-suflet de dragul Domnului. Alții Îl savurează pe Domnul și experimentează transfigurarea, dar noi suntem în întuneric și scrâșnim din dinți. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de la a fi în întuneric în viața de biserică până la a experimenta transfigurarea prin pierderea vieții sufletului nostru de dragul Domnului! Fie ca Domnul să ne facă dispuși să pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Domnului, pentru ca biserica să fie transfigurată!

Când sfinții își pierd viața-suflet, biserica experimentează trezirea, pentru că Domnul se poate manifesta în sfinți și prin sfinți. Când Domnul Se manifestă printre noi, El îi răsplătește pe credincioșii Săi pozitiv cu transfigurare și pe cei necredincioși negativ cu întuneric.

Dacă suntem în viața de biserică și scrâșnim din dinți, fiind în întuneric, aceasta înseamnă că nu ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului. Fie ca noi toți să ne rugăm cu privire la acest lucru și să spunem Domnului:

Doamne Isuse, fie ca astăzi să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului! Amin, Doamne, arată-ne că biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci poate exista doar în domeniul transfigurării! Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și de a savura astăzi de viața-suflet. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Tine pentru a zidi biserica pierzând savurarea noastră sufletească actuală de dragul bisericii! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și venim să Te savurăm. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a trăi un singur duh cu Tine. Nu vrem să petrecem timp făcând ceea ce îi place sufletului să facă; ne exersăm să trăim în duhul nostru și să ne negăm sufletului nostru savurarea sa în această epocă de dragul Tău. Amin, Doamne, de dragul Tău, de dragul Evangheliei și de dragul bisericii, fă-ne dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă! Vrem să experimentăm transfigurarea în viața de biserică prin renegarea de sine și pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului!

Învățăm să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului ca să fim transformați și să experimentăm transfigurarea

Viața de biserică se bazează pe viața noastră de zi cu zi; nu putem veni doar la întâlnirile bisericii ca spectatori și apoi să ne întoarcem la viața de zi cu zi, fără a avea nimic de-a face cu savurarea și experimentarea lui Cristos.

Dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi, lucrurile pe care le facem zi de zi și lucrurile cu care petrecem timpul? În calitate de credincioși în Cristos, nu avem reguli exterioare precum să facem cutare lucru și să nu facem cutare lucru; Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, iar El în noi ne dă un simț cu privire la lucruri.

Cu toate acestea, Domnul ne spune în Mat. 16:25-27 cu privire la pierderea savurării noastre sufletești în această epocă, de dragul Lui.

Fiecare dintre noi are un anumit suflet, iar sufletul nostru iubește anumite lucruri. Unora le place sportul, în timp ce altora le plac știrile. Sufletul nostru se bucură să facă anumite lucruri.

Dacă astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, ne exersăm duhul și suntem dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, vom fi transformați și vom experimenta transfigurarea. De asemenea, aceasta va avea ca rezultat o viață de biserică care este trezită, plină de viață, vie și vitală.

Când soții și soțiile se ceartă, niciunul dintre ei nu este dispus să-și piardă savurarea sufletească și se luptă pentru că fiecare crede că are dreptate. Puteți chiar să spuneți că le place să se certe, pentru că aceasta este savurarea lor sufletească. O, Doamne Isuse!

Totuși, dacă fratele își pierde sufletul pierzând cazul său înaintea soției sale, Domnul îl va răsplăti venind la un anumit moment pentru a-i mântui sufletul. Întrebarea este, vrem să ne salvăm sufletul astăzi sau vrem ca Domnul să ne salveze sufletul?

S-ar putea să luptăm pentru noi înșine, să luptăm pentru drepturile noastre și să ne apărăm într-un fel sau altul – și putem crede că este dreptul nostru să facem acest lucru, deoarece principalul lucru legat de sine este autoconservarea.

În viața de familie, singurul mod în care putem avea o viață de familie adecvată este dacă ne pierdem savurarea, plăcerea sufletului nostru, astfel încât să avem grijă de ceilalți.

Când mama își pierde savurarea sufletească pentru a-și servi copiii și pregătește cea mai bună mâncare pentru familie, deși își pierde savurarea ei sufletească actuală, toți cei din jurul ei sunt fericiți, iar fericirea lor devine fericirea ei. Nu putem avea o viață de familie adecvată fără a ne pierde sufletul; de dragul familiei, trebuie să ne pierdem savurarea.

În mod similar, pentru viața de biserică de astăzi și de dragul Domnului, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească prezentă pentru a putea experimenta transfigurarea. Trebuie să fim cei care ne pierd viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. În viața de biserică, toți avem nevoie să ne pierdem sufletul, adică să pierdem savurarea sufletească prezentă.

Când facem asta, când nu numai că negăm sinele cu opiniile și gândurile sale, ci și mai mult, ne exersăm duhul și ne negăsim sufletului nostru savurarea sa de dragul Domnului, Domnul are o cale de a ne transforma. El se poate răspândi din duhul nostru în fiecare cale a sufletului nostru, astfel încât El să ne transforme sufletul (Romani 12:2; 2 Cor. 3:18).

În cele din urmă, El va avea o cale de a ne conforma întreaga ființă cu chipul Lui (Romani 8:29). Când se va întâmpla acest lucru, vom fi gata să fim împreună-împărați cu El pentru a savura împărăția Sa și pentru a participa la savurarea Lui în epoca viitoare (Matei 25:21; 2 Tim. 2:12; Apocalipsa 3:21; 20:4, 6).

Ești dispus să-ți pierzi viața-suflet? Apocalipsa 12:11 spune că vrăjmașul ne acuză înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, dar noi îl putem birui datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Când păcătuim și facem greșeli, putem aplica sângele lui Cristos și putem fi curățați de orice nedreptate; în felul acesta, biruim inamicul cu acuzaţiile lui. În plus, dacă dușmanul continuă să ne atace, noi îi putem declara adevărul, stând pe Cuvântul Domnului, și el va fi învins.

Cel mai bun mod de a învinge dușmanul este să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului; în felul acesta, vrăjmaşul nu are teren în noi şi este cu totul învins. Fie ca noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și negăm sufletului nostru savurarea actuală de dragul Tău și de dragul bisericii. Amin, Doamne, alegem să ne exersăm duhul și să nu permitem sufletului nostru să se își aibă savurarea în această epocă, ca să Te savurăm și să fim transformați! Strălucește asupra noastră, dragă Doamne, și dezvăluie care este savurarea noastră sufletească prezentă. Fie ca noi să cooperăm cu Tine astăzi, exersându-ne duhul pentru a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului și pentru a experimenta transformarea și transfigurarea. Amin, Doamne, așa cum ne pierdem savurarea sufletească de dragul vieții de familie, fie ca și noi să ne exersăm duhul și să ne pierdem viața-suflet pentru viața de biserică! Aleluia, îl putem birui pe vrăjmaș prin sângele Mielului, prin cuvântul mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Fie ca noi să fim asemenea persoane azi. Fie ca noi să aplicăm sângele lui Cristos, să declarăm adevărul și să fim dispuși să ne pierdem viața-suflet pentru a învinge dușmanul, a experimenta transfigurarea și a trăi viața împărăției în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience Transfiguration in the Church Life by Losing our Soul-Life for the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 4 (Împărăția ca fiind supunerea răzvrătirii și ca fiind transfigurarea Domnului Isus) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această epocă pentru a ne salva sufletul în epoca viitoare

17/12/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aceia care ne pierdem viața-suflet în această epocă, nepermițând sufletului să aibă propria savurare în această epocă, astfel încât să putem obține savurarea deplină în epoca următoare.

Viața de biserică de astăzi este locul în care putem trăi realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci biserica este împărăția lui Dumnezeu în această epocă.

Cu toate acestea, ca să trăim viața împărăției în viața de biserică și ca să zidim biserica, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Dumnezeu ne-a dat cheile împărăției; dintre acestea, trei chei sunt, renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet; când exersăm aceste trei chei, vom încuia porțile Hadesului și, în mod spontan, vom zidi biserica.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când Cristos va domni, va fi un mare premiu, dar astăzi trebuie să fim instruiți și trebuie să ne exersăm, exersând cheile împărăției în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi, pentru a încuia porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii.

Pe de o parte, sămânța împărăției crește în noi câte puțin zi de zi, dar pe de altă parte, pentru ca noi să avem o expresie și o manifestare potrivită a vieții împărăției, trebuie să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să ne pierdem viața-suflet.

Trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi așa cum am făcut-o înainte; nu putem trăi la fel ca oamenii din lume, în vanitatea minții lor sau conform unui standard ridicat de etică sau de moralitate.

Trăirea noastră ar trebui să fie conform principiilor din împărăția lui Dumnezeu; ca să zidim biserica trebuie nu doar ca să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi în mod personal și corporativ, ci și trebuie să ne renegăm sinele, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Porțile Hadesului sunt chiar acolo, întotdeauna prezente unde se află biserica; ori de câte ori vom încerca să zidim biserica, porțile Hadesului vor încerca să atace.

Și s-ar putea să ne gândim că porțile Hadesului sunt mari persecuții sau diviziuni în biserică, dar de fapt, sinele, mintea neînnoită și viața sufletului sunt cele care deschid ușa ca moartea să intre în biserică. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate cât de mult încă trăim în sine, cât de mult încă respingem crucea și cât de mult continuăm să ne distrăm sufletul, permițând sufletului nostru să aibă propria savurare în această epocă.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă una cu El în exersarea cheilor împărăției ca să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să pierdem viața-suflet astăzi de dragul bisericii.

De ce trebuie să ne pierdem viața-suflet, pierzându-ne savurarea sufletească din această epocă

În Matei 16:25 Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Ce este viața-suflet și cum ne putem pierde viața-suflet? A salva sufletul înseamnă a fi pe placul sinelui, permițând sufletului să aibă propria savurare, dar a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut un suflet viu (Gen. 2:7), și în sufletul nostru avem nevoia de savurare.

Ca ființe umane avem nevoie de savurare, iar savurarea noastră principală și de vârf ar trebui să fie Cristos, care este în duhul nostru, care este adevărata noastră bucurie.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca omul să-L primească ca viață în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, iar acest lucru ar fi trebuit să fie savurarea și amuzamentul omului (vezi Neemia 8:10; Rom. 14:17).

Cu toate acestea, omul a căzut și, în loc să-L ia pe Dumnezeu în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, duhul omului a fost mortificat (fără funcție), iar sufletul omului a fost corupt ca să devină sinele cu voința sa independentă. Sinele caută să aibă savurare și plăcere în această epocă.

Când Domnul Isus a venit, El Și-a pierdut savurarea din sufletul Său în această epocă, astfel încât să-Și poată găsi viața-suflet în epoca următoare (vezi Ioan 10:11; Isaia 53:12); cu toții trebuie să facem același lucru (Ioan 12:24-26).

Pierderea savurării sufletești în această epocă nu este ceva legat de suferință; mai degrabă, este o adevărată bucurie. Dacă ne pierdem savurarea sufletească, de exemplu, ca să iertăm pe cineva care ne-a ofensat, acest lucru va duce la bucurie și zidire.

Dar dacă nu îi iertăm pe ceilalți, ci “prețuim” și ne hrănim ofensa, acest lucru va duce la deteriorarea relațiilor noastre. Când ne vom pierde savurarea sufletească în această epocă de dragul zidirii bisericii, alții vor fi hrăniți și zidiți prin noi.

Dar, dacă profităm de ceea ce are lumea să ofere și să ne complacem în plăceri, distracții și pofte lumești, sufletul nostru își va primi savurarea în această epocă și vom pierde savurarea din epoca viitoare.

Domnul nu ne-a creat cu suflet ca să savurăm lucrurile și plăcerile lumești din această epocă; aceste lucruri sunt de fapt lipsite de valoare, efemere și trecătoare, iar adevărata savurare este savurarea din epoca viitoare și savurarea supremă pentru eternitate.

Domnul Isus, de dragul bucuriei puse în fața Sa, S-a dus cu bucurie la cruce și Și-a pierdut viața-suflet în timp ce era pe pământ, ca să o găsească și să o savureze în epoca viitoare.

Trebuie să-L urmăm în a face același lucru. El a știut că prin moartea Sa vor ieși multe boabe, așa că Și-a ținut ochii pe premiu.

Pavel și-a pierdut viața-suflet în această epocă, considerându-L pe Cristos ca fiind un premiu de câștigat și pentru care e gata să sufere, și el a vrut să-L obțină pe Cristos și să fie găsit în El în toate lucrurile.

Deci, astăzi cu toții avem de ales: putem savura viața noastră sufletească în această epocă, complăcându-ne în distracții și plăceri sufletești și ne vom pierde viața sufletească în epoca următoare sau ne putem pierde viața-suflet în această epocă, și o vom găsi în epoca viitoare (Mat. 16:25).

Toate distracțiile pe care le căutăm în afara lui Dumnezeu sunt pentru satisfacția sufletului; atunci când ascultăm muzică, ne jucăm jocuri, suntem implicați în sport și vizionăm lucruri pentru divertismentul nostru, suntem fericiți în sufletul nostru decăzut.

Când facem aceste lucruri se pare că “câștigăm întreaga lume”, dar de fapt ne pierdem sufletul. Dar dacă alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom câștiga în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te iubim și alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, astfel încât să o câștigăm în epoca viitoare. Doamne, fie ca Tu să devii plăcerea și divertismentul nostru. Venim la Tine, Doamne, pentru a fi umpluți cu viața Ta în duhul nostru și pentru a Te exprima prin sufletul nostru. Amin, Doamne, vrem să Te urmăm pe Tine, Mântuitorul nostru, în renegarea de sine, în luarea crucii și în pierderea vieții-suflet pentru bucuria pusă în fața noastră – zidirea bisericii pentru expresia corporativă și reprezentarea lui Dumnezeu pe pământ! Doamne Isuse, credem că dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Tău în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare!

Să-L iubim pe Domnul Isus și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii în această epocă

Dacă suntem regenerați, dar continuăm să căutăm să savurăm divertismentul, distracțiile, sporturile și activitățile lumești de astăzi, vom avea o savurare trecătoare în suflet astăzi, dar ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Această epocă nu este epoca în care să avem savurare în suflet, așa cum este oferită de această lume; această epocă este pentru ca să-L primim pe Dumnezeu ca viață în duhul nostru, să creștem în viață și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii.

Ne-ar putea dori să jucăm un anumit joc pe telefon sau pe calculator, să fim implicați într-un anumit sport, să urmăm o anumită echipă de sport sau o emisiune TV, iar sufletul nostru este încântat să privească, să primească, să savureze și să fie infuzat în mod pasiv cu ceea ce are lumea de oferit.

Dacă ne distrăm sufletul în propria savurare în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Când a venit Domnul Isus, El a fost respins de oameni; această epocă prezentă, epoca bisericii, este epoca respingerii – suntem respinși de alții din cauză că-L urmăm pe Domnul și nu ar trebui să căutăm să fim acceptați sau bine primiți de către ei.

În calitate de căutători ai Domnului, destinul nostru este să fim respinși de lume, pentru că nu ne alăturăm lor în același potop de destrăbălare, nici nu participăm la lucrurile lumești și de divertisment pe care ei le savurează.

Destinul nostru, ca și căutători al Domnului, este să ne pierdem viața sufletească în această epocă de dragul Domnului și de dragul bisericii, căci Îl iubim pe Domnul mai mult decât ne iubim viața-suflet și vrem ca biserica să fie zidită mai mult decât savurarea noastră sufletească.

Această epocă nu este epoca în care să savurăm lucruri în suflet; este epoca în care ne pierdem savurarea sufletească. Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii în această epocă, pentru a ne câștiga sufletul în următoarea.

Când Domnul Se va întoarce, acela va fi timpul Său – și al tuturor celor care și-au pierdut viața sufletească pe acest pământ – să savureze pământul.

Satan va fi legat, Cristos va recâștiga pământul și întregul pământ va fi sub guvernarea Sa; Cristos va savura pământul și toți urmașii Săi care și-au renegat sinele și și-au pierdut viața sufletească în această epocă vor lua parte la această savurare.

El îi va răsplăti în împărăția viitoare cu mult mai mult; El îi va face împărați ca să stăpânească asupra pământului și vor fi partenerii Săi în savurare.

Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru; ca să avem savurarea în epoca viitoare, trebuie să plătim prețul în această epocă pierzându-ne sufletul. Trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne renegăm viața-suflet, neiubindu-ne viața sufletească nici chiar până la moarte (1 Cor. 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apoc. 12:11).

Trebuie să fim biruitorii de astăzi care nu-și iubesc viața-suflet nici chiar până la moarte; a nu ne iubi viața-suflet înseamnă a o urî, pentru că atunci când o urâm, o vom pierde.

Dacă suntem dispuși să pierdem întreaga noastră savurare sufletească actuală de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de către noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie (Evrei 12:2).

Pierderea vieții noastre sufletești în această epocă nu înseamnă că devenim ca asceții, să ne îndepărtăm de orice lucru din această lume; mai degrabă, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în viața de biserică, avem o savurare reală în suflet – prin exersarea duhului nostru și zidim biserica și Îl distribuim pe Cristos altora.

Răsplata împărăției de a împărtăși bucuria Împăratului în guvernarea asupra pământului în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau dacă o pierdem (vezi Mat. 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă ne stăpânim prin viața divină și umblând conform duhului astăzi, în acea zi vom avea parte să fim co-împărații lui Cristos care să guverneze asupra acestui pământ.

Doamne Isuse, Te iubim, iubim biserica și îi iubim pe toți sfinții; de dragul Tău, suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă, ca să ne câștigăm sufletul în următoarea epocă! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi de astăzi, cei care îl biruiesc pe inamic prin faptul că nu ne iubim viața-suflet chiar până la moarte! Fie ca să fim dispuși să ne pierdem toată savurarea noastră sufletească actuală, de dragul Domnului și de dragul bisericii, ca alții să fie hrăniți de noi și să fie zidiți prin noi! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica!