ne exersăm duhul

Cerem, căutăm și batem în rugăciune pentru a primi bogățiile lui Dumnezeu și pentru a-i hrăni și pe alții

03/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și avem grijă de ei, trebuie să cerem, să căutăm și să batem în rugăciune pentru modul potrivit de a-i contacta; trebuie să primim resursa divină și să administrăm această resursă altora.

În Matei 7 vedem calea prin care noi, ca oameni ai împărăției, ca cetățeni ai împărăției cerurilor, putem să ne îngrijim de alții și să-i tratăm.

În primul rând, nu ar trebui să-i judecăm pe alții, nici să căutăm să le găsim defectele și să le expunem, căci noi înșine avem defecte și nimeni nu ne-a cerut să judecăm. De fapt, judecata cu care îi judecăm pe alții, vom fi și noi judecați, și măsura cu care îi măsurăm pe alții, cu ea vom fi și noi măsurați.

În al doilea rând, trebuie să fim atenți atunci când împărtășim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și experimentarea lui Cristos de către noi altora, deoarece unii dintre ei pot să nu fie în starea și situația potrivită și, în loc să le primească, le-ar putea călca în picioare și să se întoarcă să ne rupă (vezi v. 7).

Lucrurile sfinte se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu, iar mărgăritarele se referă la experiențele subiective ale lui Cristos.

Slavă Domnului, pe măsură ce Îl urmărim și creștem în El, suntem infuzați și umpluți cu cuvântul Său, și adevărul divin este constituit în noi, până la punctul în care vrem să ne revărsăm și să împărtășim acest lucru cu alții.

În plus, pe măsură ce creștem în viață, avem experimentări subiective prețioase din Cristos, iar El devine atât de real și personal pentru noi; dorința noastră este să vorbim despre această Persoană minunată altora.

Dar pur și simplu faptul de a fi entuziasmați de adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și faptul de a fi fericiți cu privire la experimentările lui Cristos pe care le-am avut, nu înseamnă că ar trebui să împărtășim aceste lucruri cu toată lumea, indiferent cine sunt și unde se află.

Mai degrabă, legea împărăției cerurilor – așa cum e detaliată de Domnul în Mat. 7 – este că trebuie să ne abținem să împărtășim aceste lucruri sfinte și experimentări dulci cu unii care sunt precum “câinii” și ca “porcii”, unii care pot fi credincioși, dar sunt religioși și sunt gata să se întoarcă și să ne rupă.

Când vorbim altora despre experimentările subiective ale lui Cristos de către noi, trebuie să luăm în considerare cu cine vorbim; mai ales acei tineri dintre noi, când se entuziasmează, vorbesc cu toții despre toate lucrurile și destul de curând unii se întorc și îi calcă pe picioare.

Când vorbim cu alții despre adevăr sau despre experimentările prețioase ale lui Cristos de către noi, trebuie să percepem și să stabilim dacă au sau nu capacitatea de a primi ceea ce intenționăm să împărtășim.

Ceea ce trebuie să facem în primul rând – și chiar în timp ce îi contactăm pe alții – este să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru modul potrivit de a-i contacta.

Să învățăm să cerem, să căutăm și să batem pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului

Adevărul este că nu știm cum să-i contactăm pe oameni, iar faptul că avem o inimă bună și savurăm cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă că ar trebui să le spunem tuturor acest lucru.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși pentru calea potrivită de a-i contacta (Mat. 7:7-8; 1 Tim. 5:1-2). Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm; trebuie să ne rugăm înainte de a vorbi și trebuie să ne rugăm în timp ce vorbim cu ceilalți.

A cere înseamnă a ne ruga într-un mod obișnuit, a căuta înseamnă a ne implica într-un mod specific și a bate la uși înseamnă a cere în cel mai intim și mai serios mod.

Când întâlnim pe cineva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul, “Doamne, ce ar trebui să vorbesc cu această persoană? Care este situația și starea ei și ce ar trebui să-i spun?” Aceasta este o rugăciune obișnuită.

Apoi trebuie să ne rugăm într-un mod mai specific, să avem cuvintele specifice de la Domnul pe care să le spunem. Și chiar mai mult, trebuie să cerem de la Domnul într-un mod cât mai intim ca El să fie Cel care vorbește în noi și El să însoțească cuvântul nostru cu mâna Sa puternică.

Domnul Isus Însuși a făcut acest lucru în Matei 11, unde, în timp ce mustra orașele care L-au respins, El a răspuns și I-a spus Tatălui: “Da, Tată”; în timp ce mustra cetățile, Domnul cerea, căuta și bătea la ușă în rugăciune înaintea Tatălui și vorbea ceea ce I-a spus Tatăl.

El a vrut să știe cum simte Tatăl în legătură cu această situație anume, cum tratează El aceste orașe, cum le mustră și cum să fie într-o astfel de situație.

Cel mai mare secret în contactarea celorlalți este că trebuie să ne rugăm; trebuie să nu ne bazăm pe ceea ce știm, pe cum simțim noi și pe ceea ce putem vedea, ci să ne rugăm.

Trebuie să ne rugăm chiar în momentul în care îi contactăm pe oameni și trebuie să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform duhului.

În timp ce cerem, căutăm și batem la uși în rugăciune, rugându-ne cu cereri către Domnul, rugându-ne într-un mod specific și cerând de la El într-un mod cât mai intim, vom primi călăuzire de a-i trata pe oameni potrivit împărăției și conform Duhului.

Principiul controlator al contactului nostru cu ceilalți este împărăția și Duhul. Pe măsură ce cerem, căutăm și batem la ușă, Tatăl ne va da lucruri bune (Mat. 7:9-10), care este Duhul Sfânt (Luca 11:13).

Cu alte cuvinte, pe măsură ce ne rugăm în timp ce îi contactăm pe oameni, Domnul Se va da pe Sine Însuși nouă ca noi să-L distribuim pe El lor.

Trebuie să petrecem timp pentru a-L căuta pe Domnul; în contactul cu alții, avem nevoie de cerere, de căutare și de baterea la ușă, iar ușa se va deschide și vom avea o cale de a-i contacta pe alții în calea cea mai profitabilă.

Vom ști cum să vorbim cu ei, ce să le distribuim și cum să evităm greșelile; vom ști, de asemenea, să ne ferim de “câini” și de “porci”. Pe măsură ce ne rugăm Domnului, vom ști cum să păzim noua lege a împărăției cerurilor.

Pe măsură ce Îl căutăm, căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa și o vom găsi (Mat. 6:33). Când batem, o ușă ni se va deschide și vom intra prin poarta strâmtă și vom umbla pe calea îngustă (Mat. 7:14).

Doamne Isuse, vrem să învățăm cum să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune pentru calea potrivită de a-i contacta pe oameni conform Duhului. Salvează-ne din a ne gândi că știm cum să-i contactăm pe ceilalți și ce să le vorbim. Salvează-ne din a-i contacta pe alții și din a-i trata într-un mod natural. Doamne Isuse, Te rugăm cu privire la alții, ne rugăm într-un mod specific cu privire la ei și cerem în modul cel mai intim și cu multă stăruință, ca să-L putem distribui pe Cristos lor conform nevoii lor.

Să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile din Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi înșine și pe alții

Dacă citim Luca 11:1-13, porțiunea paralelă cu Mat. 7, vedem parabola celui care avea un prieten care a venit la el noaptea și nu avea ce să-i dea să mănânce, așa că s-a dus la un alt prieten să ceară de mâncare.

Acest al doilea prieten, deși avea ușa încuiată și era deja în pat, datorită persistenței sale îndrăznețe, s-a ridicat și i-a dat prietenului său ceea ce avea nevoie.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni și îi tratăm, trebuie să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune înaintea Domnului, iar noi facem acest lucru ca să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca noi să le mâncăm și pentru ca cei de care ne îngrijim să fie hrăniți.

Când ne rugăm așa cum ne-a învățat Domnul, “Tată, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta…” – vom fi scoși din noi înșine și aduși întru Dumnezeu. Există multe feluri de rugăciuni care nu ne aduc întru Dumnezeu, dar acest fel de rugăciune ne va aduce întru Dumnezeu.

Pe măsură ce îi contactăm pe oameni, trebuie să venim la Domnul ca să cerem, să căutăm și să batem la uși în rugăciune, având o persistență lipsită de rușine în rugăciune înaintea Sa ca să primim bogățiile întrupate în Duhul Său ca să ne hrănim pe noi înșine și pe toți cei de care ne îngrijim.

Dacă noi, care suntem răi, știm să dăm daruri bune copiilor noștri, cu cât mai mult va da Tatăl nostru Duhul Sfânt celor care Îl cer! Dacă persistăm fără rușine în rugăciune, Domnul ne va da ceea ce avem nevoie.

Dacă cerem, ni se va da; dacă vom căuta, vom găsi și, dacă batem, ni se va deschide. Trebuie să ne rugăm pe noi înșine întru Dumnezeu și vom primi rezerva de viață simbolizată de Duhul; apoi, vom avea mâncare să le oferim celor pe care îi contactăm.

Rugăciunea este foarte importantă, căci dacă nu ne rugăm întru Dumnezeu, nu avem rezerva și nu putem distribui această rezervă altora!

Pe de o parte, noi înșine trebuie să fim prin cruce; trebuie să fim crucificați prin Cristos, căci în biserică nu este loc pentru persoana naturală, ci Cristos este totul și în toate (Col. 3:11). Pe de altă parte, trebuie să fim prin Duhul și să facem totul în duh pentru a-L distribui pe Cristos altora, iar acest lucru trebuie făcut pentru zidirea bisericii.

Fie ca să practicăm acest lucru: fie ca să exersăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca să ne smerim ca Solomon și să cerem Domnului înțelepciune în tratarea poporului Său, cum să fim cu ei, cum să intrăm și să ieșim printre ei și cum să-i slujim (vezi 2 Cron. 1:10).

Avem nevoie de Domnul în vorbirea cu ceilalți. Trebuie să ne renegăm de noi înșine prin exersarea duhului nostru ca să ne rugăm, și trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile Sale în Duhul Său pentru a ne hrăni pe noi și pentru a-i hrăni și pe cei de care ne îngrijim.

Doamne Isuse, vrem să ne rugăm întru Dumnezeu ca să primim bogățiile lui Cristos întrupate în Duhul ca să ne hrănim pe noi și pe alții. Amin, Doamne Isuse, venim la Tine ca să primim resursa de viață; vie împărăția Ta și facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Avem nevoie de alimentarea Ta, Doamne; avem nevoie de Duhul ca alimentarea noastră, și trebuie să fim hrăniți și umpluți cu Duhul Sfânt. Fie ca să învățăm să facem totul prin cruce și prin Duhul pentru a-L distribui pe Cristos întru alții pentru Trupul Său!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Ask, Seek, and Knock in Prayer to Receive God’s Riches and Feed Others also (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

21/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aspirația lui Pavel a fost să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale; noi trebuie să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? Cum Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi? A-L experimenta pe Cristos înseamnă a-L cunoaște și a-L savura pe Cristos într-un mod experimental; trebuie ca nu doar să cunoaștem despre Cristos și despre ceea ce poate fi El pentru noi, ci să avem o participare directă, personală, în Cristos.

De exemplu, un cuplu poate fi în procesul de curtare, și după ce le este clar în fața Domnului că ar trebui să continue, după ce se căsătoresc, au o participare directă, personală, în viața de căsnicie.

După ce am crezut în Domnul, am fost aduși în domeniul lui Dumnezeu, al lui Cristos și al împărăției lui Dumnezeu, iar acum Îl urmărim pe Cristos ca să-L cunoaștem într-un mod experimental, având nu numai o cunoaștere a lui Cristos, ci obținând persoana Sa.

Pentru a câștiga ceva din Cristos, trebuie să plătim un preț; Pavel a plătit prețul tuturor lucrurilor, la care a renunțat cu bucurie, pentru că le-a considerat ca fiind un gunoi de dragul cunoașterii lui Cristos.

Ca să-L câștigăm pe Cristos înseamnă să experimentăm, să savurăm și să luăm în posesie toate bogățiile Sale nepătrunse, plătind un preț. Cristos, Mântuitorul nostru, are bogății de nepătruns; bogățiile Sale sunt de nepătruns în măsura lor, dar ele pot deveni realitatea noastră deplină pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm.

Acest lucru este manifestat și clarificat la masa Domnului, când venim împreună nu numai pentru a ne aminti la nivel mental de ceea ce a făcut Domnul pentru noi, ci pentru a coopera cu Domnul pe care L-am savurat și L-am experimentat, pentru a-L oferi Tatălui pentru satisfacția Sa.

Fie ca să continuăm și să creștem în viața omenească și în viața divină zi de zi, savurându-L și experimentându-L pe Cristos. Fie ca să plătim prețul pierderii vieții noastre sufletești, negând sinele și socotind toate lucrurile ca pierdere de dragul lui Cristos, pentru ca Cristos să fie experiența noastră de zi cu zi și El să fie introdus în noi.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și avându-L înăuntrul nostru, având o viață zilnică cu Domnul, pentru ca El să trăiască în noi.

Tatăl nostru dorește să aibă adevărata închinare din partea copiilor Săi, iar această închinare adevărată nu se rezumă doar la cunoașterea lui Cristos, ci la experimentarea acestei Persoane minunate și bogate, care a fost experimentat și savurat de către noi în experimentarea noastră zilnică.

Aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale

Pavel aspira să cunoască puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale (Fil. 3:10). Puterea învierii lui Cristos este de fapt viața Sa de înviere, care L-a înviat din morți (vezi Efes. 1:19-20).

Pavel nu voia doar să-L cunoască pe Cristos într-un mod general; el a dorit să cunoască în mod specific puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale.

Trebuie să-I cerem Domnului în mod specific ca să Îl experimentăm și să cunoaștem puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale.

Domnul, în îndurarea Sa, ne va da lumină și va crea situații care ne vor permite să cunoaștem în mod direct și personal această putere de înviere, pe care moartea nu o poate învinge!

Moartea nu poate învinge viața de înviere; moartea nu-L poate învinge pe Domnul Isus și moartea nu poate învinge niciodată Trupul lui Cristos. Chiar dacă unii sfinți merg la Domnul și pare că există o înfrângere exterioară, viața de înviere triumfă, și puterea învierii este cea mai înaltă putere din univers!

Realitatea învierii lui Cristos și puterea sa este Duhul (Rom. 8:9-11; 1 Cor. 15:45; 1 Ioan 5:6). Duhul compus cu învierea lui Cristos și puterea învierii locuiește în duhul nostru pentru a distribui învierea lui Cristos și puterea ei în întreaga noastră ființă (Fil. 1:19; Exo. 30:23-25; Rom. 8:6b, 10-11).

Pentru a experimenta și pentru a cunoaște puterea învierii lui Cristos, trebuie să trăim o viață crucificată după modelul vieții Sale; conformarea noastră cu moartea lui Cristos oferă baza pentru ca puterea învierii lui Cristos să se ridice, astfel încât viața divină să fie exprimată prin noi.

Duhul – care este realitatea învierii lui Cristos cu puterea sa – este în duhul nostru pentru a distribui viața de înviere și puterea sa către toate părțile interioare ale ființei noastre.

Aspirația noastră este să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale; atunci când cunoaștem viața de înviere, suntem în stare și suntem întăriți ca să fim conformați morții lui Cristos.

Deoarece Cristos ca Duhul este în duhul nostru, duhul nostru este viață datorită dreptății; când ne întoarcem și avem mintea ațintită pe duh, mintea noastră (partea de căpetenie a sufletului nostru) este viață, iar Duhul împarte viață trupului nostru muritor pentru a da viață chiar și trupului nostru fizic.

Aleluia, întreaga noastră ființă devine viață, deoarece Duhul se răspândește din duhul nostru înspre toate părțile ființei noastre interioare!

Deși trupul nostru muritor îmbătrânește, Domnul ne dă viață zi de zi pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, iar puterea de înviere operează în noi, atât pentru a ne conforma morții lui Cristos, cât și pentru a transmite viață divină întregii noastre ființe!

Doamne, aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale. Îți mulțumim că ai venit ca Duhul în înviere pentru a fi unit cu duhul nostru și pentru a împărți viața divină în toate părțile ființei noastre interioare. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață, iar Duhul împarte viață chiar și trupului nostru muritor! Amin, Doamne, fie ca aceeași putere care a operat în Tine pentru a Te ridica din morți să opereze și în noi pentru a învia întreaga noastră ființă, ca să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale!

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne punem pe noi înșine deoparte și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos; apoi, în mod spontan, puterea de înviere experimentată de către noi va zidi Trupul lui Cristos (Fil. 3:10; Efes. 4:12, 16).

Condiția necesară pentru experimentarea puterii de înviere (2 Tim. 2:11) prin conformarea cu moartea Sa este părtășia suferințelor Domnului (Matei 20:22-23; Col. 1:24).

În cazul Domnului, mai întâi au venit suferințele și moartea, apoi a urmat învierea; în cazul nostru, mai întâi primim și experimentăm puterea învierii, apoi avem părtășia suferințelor Sale și conformarea cu moartea Sa.

Aleluia, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru și atingem Duhul, savurăm puterea învierii Domnului, iar prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos!

Baza experimentării lui Cristos de către noi este conformarea cu moartea lui Cristos; dacă nu suntem conformați morții lui Cristos, nu-L putem experimenta pe Cristos, pentru că nu avem nici o bază.

Pentru ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să fim conformați cu moartea Sa și, ca să fim conformați cu moartea Sa, trebuie să avem părtășia suferințelor Sale.

Prin participarea la suferințele lui Cristos, suntem aduși în poziția de a experimenta puterea învierii lui Cristos.

Cu toate acestea, unii cred că, dacă renunțăm la noi înșine, adică dacă Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, nu va mai rămâne nimic din noi; totuși, atunci când credincioșii experimentează negarea sinelui, ceea ce rămâne este Cristos.

Când necredincioșii renunță la ei înșiși, nu mai rămâne nimic, pentru că ei nu-L au pe Duhul; dar când noi, ca credincioși, ne negăm pe noi înșine, când Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, Duhul va fi real în noi și va trăi în noi.

Aceasta este de fapt puterea învierii. Trebuie să facem un singur lucru – să renunțăm la noi înșine, adică să ne punem sinele în moarte și să-l ținem pe cruce; atunci, vom trăi o viață crucificată ca bază pentru ca puterea învierii să fie manifestată.

Când puterea învierii este manifestată, acest lucru nu este în principal pentru savurarea noastră, ci pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Experimentarea puterii de înviere de către noi este pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos.

Ceea ce dorește Dumnezeu nu sunt niște indivizi spirituali prin care El să fie exprimat… El dorește să obțină un Trup și vrea ca Trupul să fie zidit pentru a fi expresia Sa corporativă.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom savura puterea învierii; imediat, puterea învierii va produce Trupul și va zidi Trupul lui Cristos.

E adevărat că va exista opoziție, dar Trupul va fi zidit, iar porțile Hadesului nu vor triumfa împotriva acestuia!

Expresia “părtășia suferințelor Sale” din Fil. 3:10 se referă la participarea la suferințele lui Cristos, care este o condiție necesară pentru a experimenta puterii învierii Sale (Mat. 20:22-23; Col. 1:24).

Cristos a suferit deja pentru răscumpărarea noastră și nimeni nu poate participa la această suferință; dar există un alt tip de suferință, așa cum se vede în Col. 1:24, care constituie ceea ce lipsește din suferințele lui Cristos pentru Trupul Său, biserica.

Cu toții trebuie să intrăm în părtășia suferințelor lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos. Mai întâi, experimentăm puterea învierii Sale, iar apoi prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale (Fil. 3:10).

Unele dintre cele mai adânci suferințe nu vor fi cunoscute de nimeni, nu va exista vreo aparență sau ceva evident, și nu ne vom plângem de milă nici nu vom regreta, ci mai degrabă, trăim înaintea lui Dumnezeu Tatăl, trăim o viață secret, iar Trupul este zidit.

Aceste suferințe sunt în principal pentru Trupul lui Cristos, biserica; atunci când avem părtășia suferințelor Sale, viața divină este eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului Său.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să renunțăm la noi înșine și să rămânem sub moartea crucii, pentru a putea experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului. Amin, Doamne Isuse, fie ca să intrăm în părtășia suferințelor Tale pentru Trup și fie ca să experimentăm puterea învierii Tale. Fie ca să existe mulți credincioși care să intre în părtășia suferințelor Tale prin puterea învierii Tale, pentru ca viața Ta divină să fie eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience the Power of Christ’s Resurrection to Participate in His Sufferings for the Body (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Excelența Cunoașterii lui Cristos este Excelența lui Cristos conștientizată de către noi

13/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos, care este derivată din excelența persoanei Sale; când vedem o revelație cu privire la Cristos, vom realiza scumpătatea Sa supremă și valoare Sa imensă și vom renunța la orice altceva pentru a-L câștiga doar pe El.

Apostolul Pavel, înainte de convertirea sa, era zelos pentru lege; el a considerat legea ca fiind cel mai prețios lucru și a făcut totul având legea în vedere.

El a considerat că a fi neprihănit în conformitate cu legea era cel mai important lucru și a mers până acolo că i-a persecutat pe acei evrei care L-au urmat pe Isus, pe care el L-a considerat ca fiind eretic și vorbind împotriva legii.

Pavel a fost ghidat de ceea ce a văzut și a considerat ca fiind cel mai prețios și mai excelent; în toate lucrurile pe care le-a făcut și le-a vorbit, el a fost conform legii și a căutat să-I placă lui Dumnezeu împlinind legea.

Zelul său pentru lege era un semn al aprecierii legii de către el; râvna lui a ieșit din aprecierea lui și el era chiar mândru de acest lucru.

Cristos este infinit mai prețios și mai excelent decât legea și decât orice altcineva, dar dacă nu vedem scumpătatea Sa, nu Îl putem aprecia. Odată ce vedem scumpătatea lui Cristos, vom renunța la orice altceva, considerând toate lucrurile ca fiind gunoi din cauza lui Cristos.

Avem nevoie de o revelație a scumpătății și excelenței lui Cristos; atunci, vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, care este derivată din excelența persoanei Sale.

Putem considera multe lucruri ca fiind prețioase și excelente, dar odată ce Îl vedem pe Cristos, odată ce realizăm excelența Sa supremă, Îl vom considera ca fiind cel mai excelent și mai prețios, și orice altceva va păli în comparație cu El.

Fie ca să fim și noi ca Pavel, considerând toate lucrurile ca murdărie, deșeuri și gunoi, din cauza lui Cristos, din cauza excelenței cunoașterii lui Cristos.

Numai Dumnezeu ne poate dezvălui pentru a vedea o revelație a lui Cristos; numai venind la Domnul și fiind deschis către El, rugându-L să ne dezvăluie ca să vedem excelența cunoașterii lui Cristos și putem ca să-L apreciem.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ilumineze ochii inimii noastre ca să-L vedem pe Cristos, să avem excelența cunoașterii lui Cristos și să-L apreciem până când toate celelalte lucruri devin nimic în comparație cu El.

Excelența cunoașterii lui Cristos este cunoașterea subiectivă a lui Cristos de către noi

Excelența cunoașterii lui Cristos pe care Pavel a văzut-o și a socotit-o ca fiind ceva foarte înalt este derivată din excelența persoanei Sale (vezi Fil. 3:8; Mat. 17:5; Col. 1:13).

Pentru Dumnezeu Cristos este Cel mai prețios, Singurul care Îl desfătează, cea mai excelentă ființă din univers; dar pentru noi, El poate să nu fie atât de excelent sau prețios, deoarece ducem lipsă de o revelație a Sa.

Excelența cunoașterii lui Cristos nu este cunoașterea care aparține lui Cristos, cunoașterea pe care Cristos Însuși o are; mai degrabă, această cunoaștere este cunoașterea noastră subiectivă despre Cristos (Ioan 17:3).

Aceasta este viața eternă, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Cristos într-un mod subiectiv; când Îl cunoaștem pe Cristos având o revelație a Lui, Îl vom aprecia până la maxim.

În Fil. 3:8 cunoașterea înseamnă de fapt a avea o revelație, o viziune cu privire la Cristos și excelența Sa. Îl apreciem pe Cristos nu doar prin faptul că avem o cunoaștere mentală despre El, ci având o viziune, o revelație despre Cristos și excelența Sa.

Când îi face plăcere lui Dumnezeu să-L reveleze pe Fiul Său în noi, vom renunța la orice altceva și Îl vom savura, Îl vom aprecia și Îl vom ține la cea mai înaltă considerație (Galateni 1:15-16).

În calitate de credincioși în Cristos, am văzut o revelație a excelenței lui Cristos, dar trebuie să-L vedem mai mult până când vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, care este cunoașterea noastră subiectivă a lui Cristos.

Pentru a avea o revelație cu privire la Cristos, avem nevoie de trei lucruri: mai întâi e nevoie să fie îndepărtate vălurile, apoi e nevoie ca ochii inimii noastre să fie luminați și lumina divină să strălucească. Avem nevoie ca Domnul să ne înlăture vălul pentru ca noi să fim dezvăluiți și să vedem.

Apoi, trebuie ca ochii inimii noastre să fie iluminați; ochii noștri spirituali sunt în inima noastră și trebuie să avem o vedere interioară a lui Cristos, o revelație despre cine este El și ce este El (Efeseni 1:17-23).

În cele din urmă, avem nevoie de lumină; avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a-L vedea pe Cristos și pentru a avea excelența cunoașterii lui Cristos.

Fie ca să ne rugăm să avem un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a lui Cristos, pentru ca să avem revelația persoanei lui Cristos, prin faptul că ochii inimii noastre sunt iluminați.

Practic vorbind, aceasta implică cuvântul lui Dumnezeu; lumina divină trebuie să strălucească asupra adevărului din cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să primim o revelație lăuntrică despre cine este Cristos.

Când citim Biblia și ne întoarcem inima către Domnul, chemând numele Lui și deschizându-ne ființa către El, lumina divină va străluci asupra faptelor și adevărurilor din Cuvânt.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a ne ruga cu Cuvântul, vom primi o revelație a lui Cristos. Avem nevoie de un duh de înțelepciune și revelație; revelația nu vine mai întâi în mintea noastră ca cunoaștere, ci vine mai întâi în duhul nostru ca o viziune lăuntrică.

Trebuie să avem revelația lui Cristos din nou și din nou, iar acest lucru ne va determina să cunoaștem și să apreciem excelența cunoașterii lui Cristos, care este cunoașterea subiectivă a lui Cristos de către noi.

Când vom avea o cunoaștere atât de subiectivă despre Cristos, vom uita orice altceva și vom renunța la orice altă urmărire, țel sau vis, căci vom prețui excelența cunoașterii lui Cristos.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne să vedem o revelație a persoanei excelente a lui Isus Cristos, Fiul Preaiubit al Tatălui. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a Lui și luminează ochii inimii noastre ca să-L vedem pe Cristos. Amin, Doamne, strălucește în noi prin cuvântul Tău, ca să avem o cunoaștere subiectivă a lui Cristos. Fie ca să avem excelența cunoașterii lui Cristos, o cunoaștere subiectivă a lui Cristos, pentru ca să-L apreciem, să-L iubim, să-L prețuim și să abandonăm orice altceva pentru a-L câștiga!

Excelența cunoașterii lui Cristos este excelența lui Cristos conștientizată de noi

Când Cristos i-a fost revelat de către Dumnezeu, Pavel a văzut supereminența, scumpătatea supremă a lui Cristos; el și-a dat seama de valoarea extraordinară a lui Cristos (vezi Fapte 9:3-5, 20, 22; 22: 13-16; 26:13-16).

Înainte de a-L întâlni pe Cristos pe drumul spre Damasc, Pavel a iubit legea până la cel mai înalt grad, și nu I-a dat nici o atenție lui Cristos; de aceea, când L-a cunoscut pe Cristos, când Dumnezeu l-a revelat pe Cristos în el, a început să dobândească cunoașterea lui Cristos.

Cu această revelație a lui Cristos, Pavel a început să aibă cunoștința lui Cristos și a început să-L aprecieze și să-L prețuiască până la cel mai înalt grad.

Excelența cunoașterii lui Cristos este excelența lui Cristos conștientizată de noi (Ioan 16:13-14; Galateni 1:15-16); o astfel de cunoaștere este lăuntrică, subiectivă și personală, iar când Îl vedem pe acest Cristos, vom fi capturați de către El.

Cristos în persoana Lui este deja excelent, dar este posibil sau poate nu ne-am dat seama de excelența acestei persoane. Odată ce ne dăm seama, vom avea excelența cunoașterii lui Cristos.

Cu toții trebuie să avem o viziune a scumpătății lui Cristos și excelența cunoașterii lui Cristos atotinclusiv și nelimitat (1 Pet. 2:4). Dacă nu vedem o viziune, nu putem avea experiența lui Cristos; viziunea noastră este întotdeauna mai mare și mai înaltă decât experiența noastră, așa că viziunea noastră despre Cristos trebuie să fie excelentă și mare.

Este foarte important să avem mai multă viziune cu privire la Cristos, deoarece experiența noastră individuală nu poate ajunge niciodată la standardul revelației lui Cristos.

De exemplu, dacă Îl cunoaștem pe Cristos doar ca fiind Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii, dacă Îl cunoaștem doar ca Mântuitorul omenirii, atunci vom crede în El și vom avea viața eternă, dar experimentarea lui Cristos de către noi nu ar trebui să se oprească la acest lucru.

Limita superioară a experienței noastre despre Cristos este revelația lui Cristos pe care o avem, viziunea cu privire la Cristos pe care o vedem. Viziunea cu privire la Cristos văzută de Pavel a fost foarte mare, iar el a scris pe larg în cartea Colosenilor despre această persoană excelentă (vezi Col. 1:12, 15-19; 2: 2-3, 9, 16-17; 3: 4, 10).

Când citim cartea Coloseni, vedem articol după articol despre ceea ce este Cristos și vom avea o apreciere mai mare a persoanei Sale.

Câștigarea excelenței cunoașterii lui Cristos poate fi ilustrată prin experiența turiștilor care fac cumpărături în Hong Kong, mai ales când aceștia merg la comercianții de jad.

Comercianții de jad prezintă aceste produse în așa fel încât ascultătorii să cunoască excelența acestor lucruri și ca rezultat ei sunt bucuroși să plătească orice preț pentru a le avea.

Înainte ca turiștii să intre în magazin, nu aveau cunoștința acestor obiecte prețioase, dar, odată ce li se prezintă scumpătatea , ei câștigă excelența cunoștinței acestor obiecte de jad.

Dacă avem o revelație a excelenței lui Cristos, vom avea în mod automat și excelența cunoașterii lui Cristos.

Doamne Isuse, avem nevoie să vedem o viziune a scumpătății lui Cristos, pentru a avea excelența cunoașterii Cristosului atotinclusiv și nelimitat. Fie ca Dumnezeu să binevoiască să-L reveleze pe Fiul Său în noi! Fie ca orice văl de pe ochii noștri să fie îndepărtat și să avem ochii inimii noastre iluminate pentru a-L vedea acest Cristos prețios și excelent sub lumina divină. Amin, Doamne, dă-ne viziunea după viziunea cu privire la Cristos, pentru ca să-L experimentăm și să-L savurăm ca o asemenea Personană minunată, prețioasă și excelentă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Excellency of the Knowledge of Christ is the Excellency of Christ Realized by us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

“Comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții și suntem în Cuvântul constant și instantaneu al Domnului

09/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri; de asemenea, facem acest lucru fiind cuvântul constant din Scripturi și cuvântul actual ca Duh.

În această întreagă săptămână am văzut că trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește; Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Acela care l-a întărit, și a învățat secretul de a fi mulțumit.

Când învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, putem face toate lucrurile în El și, de asemenea, putem fi adevărați, demni, drepți, curați, frumoși și vorbiți de bine.

Care este acest secret de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește? Este secretul rămânerii în Domnul, adică să locuim în El, să rămânem în părtășie cu El tot timpul, pentru ca să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină; a rămâne în Cristos înseamnă a-L lua pe Cristos ca locuință a noastră. A-L avea pe Cristos rămânând în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, adică a avea prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi.

Fie ca să învățăm secretul de a rămâne în Domnul, pentru ca El să rămână în noi. Fie ca să rămânem în Cristos ca Îmăărat al nostru, astfel încât El să poată rămâne în noi și să ne facă regina Sa, palatul Său regal, biserica Sa glorioasă.

A-L lua pe Dumnezeu ca locuință a noastră – locuința noastră eternă – este cea mai înaltă și mai deplină experiență a lui Dumnezeu. Când Îl luăm pe El ca locuință, El devine totul pentru noi; El devine nu doar rezerva și protecția noastră, ci tot ceea ce avem nevoie.

A rămâne în Cristos și a-I permite să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu credincioșii răscumpărați și regenerați.

Este o pre-gustare a Noului Ierusalim – noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, noi trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar noi, ca persoane, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu ca persoană locuiește în noi.

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L; când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi ca să facă un locaș cu noi, și rămânem în El așa cum și El rămâne în noi.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât avem prezența Lui și cu atât mai mult savurăm tot ceea ce este El; în același timp, El vine la noi să facă un locaș cu noi și să ne facă locașul Său pe măsură ce devenim locașul Său.

În cele din urmă, a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi înseamnă a da atenție învățăturii lăuntrice a ungerii; mai întâi sângele Domnului ne curăță și apoi ungerea Lui ne învață toate lucrurile, ne saturează cu elementul lui Dumnezeu și pur și simplu rămânem în Domnul.

În acest articol vrem să vedem ultimele două moduri sau căi de a rămâne în Domnul pentru ca El să rămână în noi.

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru

Un mod foarte simplu de a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi este “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru (vezi Rom. 8: 2, 4).

În fiecare zi trebuie să “comutăm întrerupătorul”, mai ales dimineața; Cristos este legea Duhului de viață ca principiu automat instalat în noi, dar trebuie să “comutăm întrerupătorul” prin exersarea duhului nostru.

Ca Domnul să rămână în noi și ca noi să rămânem în El este complet legat de Duhul care dă viață din duhul nostru; noi rămânem în El și El rămâne în noi prin intermediul Duhului din duhul nostru.

Prin intermediul Duhului bogat și incomensurabil din duhul nostru, noi știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în celălalt (vezi 1 Corinteni 15:45b; Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17 ; Fil. 1:19; Ioan 3:34; 1 Ioan 3:24; 4:13).

Cum “comutîm întrerupătorul” legii Duhului vieții? În 1 Tes. 5:16-18 Pavel ne oferă câteva simple moduri de a face asta: mereu bucurați-vă, rugați-vă neîncetat și mulțumiți în toate lucrurile!

Modul de a rămâne în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, pentru ca El să fie activat în noi ca Dumnezeul care operează în interior este bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile.

Mai ales când nu simțim să facem asta, trebuie să ne bucurăm; trebuie să-L lăudăm pe Domnul!

Și trebuie să continuăm să respirăm duhual; la fel cum din punct de vedere fizic trebuie să respirăm în mod constant altfel murim, tot așa duhual trebuie să ne rugăm neîncetat!

Cum ne putem ruga neîncetat? A ne ruga nu înseamnă doar să-i ceri lui Dumnezeu lucruri sau să-i spui lucruri; rugăciunea noastră cea mai simplă este, O, Doamne Isuse… – chemarea numelui Domnului este pentru a ne expira pe noi înșine și a-L inspira pe El.

La fel cum un bec este mereu aprins dacă este conectat în mod corect la fluxul de energie electrică, și noi trebuie să ne rugăm neîncetat și, în orice, trebuie să mulțumim! Când ne rugăm, suntem strălucitori în interior; când mulțumim, suntem înviorați în interior.

Nu trebuie doar ca să ne rugăm, ci și să mulțumim în toate lucrurile; rugăciunea fără mulțumire nu funcționează, de aceea trebuie să ne rugăm și să mulțumim și trebuie să dăm mulțumiri împreună cu rugăciunea.

Activitatea duhului nostru este aceea de a ne ruga Domnului; chiar și fără a deschide gura fizic pentru a spune ceva, duhul nostru „respiră” automat în noi pentru a avea părtășie cu Domnul.

S-ar putea să ne simțim deșelați, dar atunci când chemăm din interior, O Doamne Isuse! – chiar dacă nu scoatem un sunet la exterior, Îl vom inspira pe Domnul.

Cu toții trebuie să practicăm acest tip de rugăciune neîntreruptă, o rugăciune care este inaudibilă, dar constantă, ceva ce are loc mereu în duhul nostru.

Când ne rugăm neîncetat, ne exersăm în mod constant duhul pentru a-L contacta pe Domnul; acest lucru ne va determina să trăim și să umblăm în duhul nostru activat și spontan vom rămâne în Domnul și Îl vom savura ca viața noastră.

Aleluia, știm care este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi: să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și, în orice, să mulțumim! În acest fel, “comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru și rămânem în Domnul. Amin!

Fie ca noi să exersăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi și să avem o asemenea rugăciune neîntreruptă.

Fie ca să ne dăm seama că legea Duhului vieții, adică Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul este un principiu spontan și o putere automată, și El nu poate funcționa în noi decât dacă ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile aducem mulțumiri!

Dacă facem aceste trei lucruri, economia lui Dumnezeu va funcționa în noi, vom activa legea Duhului vieții și vom rămâne în Domnul.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi, “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru! Mulțumim Doamne că ai venit să fii Duhul care dă viață din duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în Tine și Tu în noi. Amin, Doamne, vrem să fim cei care ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și dăm mulțumiri în toate pentru ca noi să rămânem în Domnul și Domnul să rămână în noi! Doamne Isuse, vrem să Te respirăm! Vrem să Te lăudăm și să Te savurăm! Vrem să ne rugăm neîncetat și să mulțumim mereu, rugându-ne și mulțumind înaintea Ta!

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi având de-a face cu cuvântul constant și instantaneu al Domnului

Un mod și o practică minunată ca noi să rămânem pe Cristos pentru ca El să rămână în noi este a avea de-a face cuvântul constant din Scripturi – care este în afara noastră – și cu cuvântul prezent ca Duh – care este în noi (Ioan 5:39-40; 6:63; 2 Cor. 3:6; Apocalipsa 2:7).

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu – Cuvântul scris în Biblie, trebuie să ne rugăm, Doamne, vin la Tine în Cuvântul Tău! Altfel, putem fi la fel ca fariseii care, chiar dacă au venit la cuvântul lui Dumnezeu, nu au venit la Domnul, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Putem primi viață citind cuvântul lui Dumnezeu numai dacă venim la Domnul și Îl atingem pe El.

Duhul este Cel care dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, avem explicația, definiția și expresia Domnului misterios; atunci când Îl contactăm pe Domnul în interior și avem cuvântul Său prezent, avem experiența păstrării Domnului Cristos și avem prezența Domnului în mod practic (Efeseni 5:26; 6:17-18).

Cuvântul scris al lui Dumnezeu este „logosul”; cuvântul prezent, instant, rostit ca Duh este „rhema”.

Trebuie să învățăm să convertim logos-ul în rhema, astfel încât să nu avem doar o cunoaștere mentală a cuvântului lui Dumnezeu ci să primim vorbirea instantanee a Domnului din noi.

Când citim cu rugăciune cuvântul, primim vorbirea instantanee a Domnului în cuvântul Său, iar cuvântul Său rămâne în noi; când cuvântul Său rămâne în noi, noi rămânem în Domnul și El în noi.

Domnul vrea să ne curățească, să ne spele și să ne purifice prin vorbirea Lui în cuvântul Său, pentru ca El să prezinte biserica Lui Însuși fiind glorioasă, neavând nicio pată, nici o rid sau vreun astfel lucru.

Când convertim cuvântul scris al lui Dumnezeu în vorbirea prezentă a Domnului în noi, toate bătrânețea și ridurile noastre sunt înlăturate și devenim tineri, noi și proaspeți cu Domnul.

Dacă rămânem în Cuvântul constant și scris al Domnului, cuvintele Sale instantanee și vii vor rămâne în noi (Ioan 8:31; 15:7; 1 Ioan 2:14).

Rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi pentru ca să vorbim în El și El să vorbească în noi; aceasta este pentru zidirea lui Dumnezeu în om și omul în Dumnezeu. Minunat!

Pe de o parte îi permitem cuvântului lui Dumnezeu să rămână în noi în mod bogat și, în acest fel, rămânem în Dumnezeu, iar pe de altă parte, rămânem în Domnul Însuși și El rămâne în noi. Rezultatul acestui fapt este că vorbim în Cristos și Cristos vorbește în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu. Aleluia!

În 2 Cor. 2:17 Pavel spune că vorbim în Cristos înaintea lui Dumnezeu, iar în 13:3 spune că Cristos vorbește în noi.

Ori de câte ori vorbim, trebuie să ne rugăm ca vorbirea noastră să fie în Cristos și ca Cristos să vorbească în noi; aceasta este o profețire autentică (1 Cor. 14:4) și aceasta zidește biserica. Trebuie să profețim vorbind în Domnul și permițându-I să vorbească în noi.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine rămânând în cuvântul Tău; fie ca Cuvântul Tău să fie nu doar cuvinte scrise în Biblie, ci cuvinte vii, instantanee, vorbite de Tine pentru a ne da viață. Amin, Doamne, vrem să ne rugăm peste cuvântul Tău, pentru ca noi să avem Cuvântul Tău instant și prezent care să ne împărtășească viața! Vrem să rămânem în cuvântul Tău constant și scris, astfel încât cuvintele Tale instantanee și vii să rămână în noi! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine și lăsăm ca cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem vorbi în Tine și să vorbești în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Switch on the Law of the Spirit of Life and be in the Lord’s Constant and Instant Word (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească și de la stăpânirea de sine pentru a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu

23/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu și suntem în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și, în cele din urmă, la stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru.

Pe de o parte, este atât de minunat să ne dăm seama că noi, ființele umane, ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din specia divină, parte a împărăției lui Dumnezeu; aici, în împărăția lui Dumnezeu, savurăm tot ceea ce este Dumnezeu și luăm parte la toate lucrurile divine.

Pe de altă parte, însă, pe măsură ce trăim conform duhului și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, noi suntem recâștigați spre stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin faptul că suntem mai întâi sub stăpânirea de sine și apoi sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Căderea omului așa cum se vede în Geneza este progresivă; mai întâi, omul a decăzut din stăpânirea directă a lui Dumnezeu spre stăpânirea conștiinței, apoi de la stăpânirea conștiinței sale la stăpânirea omenească.

Societatea în care trăim astăzi este stăpânită de om; omul a stabilit reguli, societatea a stabilit reguli, și familiile stabilesc reguli, iar noi creștem și ne dezvoltăm și ne trăim viața conform acestor reguli create de om. Totuși, aceste reguli sunt bune, pentru că tratează răzvrătirea din ființa noastră și ne mențin în calea de a fi stăpâniți în mod direct de către Dumnezeu.

Dar trebuie să ne dăm seama că doar faptul că urmăm litera legii, regulile societății și regulile din familia noastră nu este suficient; Dumnezeu vrea ca noi să fim recâștigați la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, iar aceasta are loc mai întâi prin stăpânirea conștiinței noastre.

Trebuie să ne exersăm duhul și să avem o conștiință dornică, permițând conștiinței noastre să stăpânească în noi și să ne îndrume. Conștiința noastră este reprezentantul lui Dumnezeu în noi; ne spune întotdeauna când facem ceva greșit, când păcătuim și când facem ceva care nu este plăcut lui Dumnezeu.

În societatea omenească de astăzi, cei care sunt conduși de conștiința lor sunt un pic mai nobili și mai presus decât cei care sunt pur și simplu stăpâniți de lege. În viața de biserică învățăm să trăim sub stăpânirea conștiinței noastre, trăind o viață lipsită de ofensă în conștiința noastră înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului.

Totuși, Domnul dorește să mergem chiar mai departe pentru a putea fi aduși în stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, ne ocupăm de conștiința noastră și trăim în fața Sa, există un simț în duhul nostru care ne direcționează și ne arată ceea ce dorește Dumnezeu de la noi și cu noi.

Să vedem căderea omului de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și la stăpânirea omului

Unii împart Biblia în șapte dispensațiuni, care sunt dispensațiunea inocenței, a conștiinței, a guvernării omenești, a promisiunii lui Dumnezeu, a legii, a harului și a împărăției.

Primele trei dintre acestea sunt clasificate potrivit principiului de guvernare – în dispensațiunea inocenței vedem principiul stăpânirii lui Dumnezeu, în dispensațiunea conștiinței vedem principiul stăpânirii de sine, iar în dispensațiunea guvernării omenești vedem principiul stăpânirii omului.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, omul era în părtășie directă cu Dumnezeu, trăind înaintea lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, și el nu cunoștea păcatul; el era sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Bariera păcatului nu exista între Dumnezeu și om, iar omul trăia înaintea lui Dumnezeu și era responsabil față de Dumnezeu; el nu trăia doar conform unor legi exterioare sau după regulile omului, ci conform intuiției duhului său, în prezența directă a lui Dumnezeu.

Adam n-a cunoscut nici binele, nici răul – L-a cunoscut doar pe Dumnezeu și cuvântul Său; Dumnezeu i s-a arătat personal, a umblat cu Dumnezeu și a trăit sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu (Gen. 2:16-17). El a fost un suflet viu cu trupul ca organism și cu duhul ca organ, iar intuiția și părtășia din duh cu Dumnezeu erau neîmpiedicate.

Dar apoi a intrat păcatul. Când Adam a păcătuit, conștiința sa a fost activată și el a căzut de sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu în stăpânirea conștiinței sale.

Din momentul izgonirii lui Adam din grădina Edenului și până în momentul ieșirii lui Noe din arcă, Dumnezeu a stabilit conștiința înăuntrul omului pentru a-L reprezenta în stăpânirea asupra omului (Fapte 24:16).

Aceasta a fost o perioadă în care Domnul a aranjat ca omul să-L urmeze pe Dumnezeu potrivit cu conștiința sa.

De exemplu, Abel s-a supus evangheliei și, chiar dacă oamenii nu mâncau carne la vremea aceea, el a crescut oi pentru a le oferi lui Dumnezeu pentru răscumpărarea sa, dându-și seama că este nevoie de vărsarea sângelui pentru iertarea păcatelor.

Dar Cain avea un simțământ și o viziune diferită și era unul care nu se supunea conștiinței sale.

Deoarece omul a ignorat mustrarea și controlul conștiinței, ce a urmat a fost uciderea și curvia, care au rezultat într-o corupție groaznică și în plinătatea răutății.

Rezultatul omului care trăiește sub stăpânirea conștiinței sale, adică sub stăpânirea de sine, a fost că pământul era plin de violență și nelegiuire, iar Domnul a trebuit să schimbe dispensațiunea pentru a stabili guvernarea omenească.

Dumnezeu a trebuit să intervină și să judece acea generație rea, salvând doar pe Noe și familia sa. După potop, deoarece omul nu era nici supus față de stăpânirea lui Dumnezeu, nici ascultător față de stăpânirea de sine, Dumnezeu l-a autorizat pe om să-L reprezinte stăpânind asupra omului (Gen. 9:6; Rom. 13:1).

Regula era că, dacă omul varsă sânge de om, de către om va fi vărsat sângele său; aceasta este stăpânirea omului asupra omului.

Astăzi există multe națiuni și fiecare națiune are propriile legi și reguli; există stăpânirea autorităților politice, puterea societății și controlul din familie – toate acestea sunt permise de Dumnezeu pentru a-L reprezenta în stăpânirea omului.

Așadar, acum fiecare persoană trebuie să fie supusă autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste el (Rom. 13:1).

Astăzi trăim în dispensațiunea guvernării omenești, în care omul este stăpânit de om și este responsabil față de om, iar atunci când omul nu reușește să păzească legile și regulile stabilite de om, omul va fi judecat de către om.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea directă a lui Dumnezeu

Astăzi în societate există multe persoane care au probleme cu stăpânirea omenească asupra omului; Dumnezeu l-a autorizat pe om să stăpânească asupra omului pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu în tratarea răzvrătirii omului, dar unii au o problemă cu acest lucru.

De exemplu, chiar și un lucru atât de mic, cum ar fi traversarea străzii atunci când nu trebuie și în zona în care nu trebuie, arată nu doar graba sau nepăsarea, ci ignorarea stăpânirii omenești. Accelerarea în locuri unde există o limită de viteză și încălcarea regulilor de trafic arată că chiar și noi avem o problemă cu stăpânirea omenească.

Din moment ce omul s-a degradat de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea omenească, Dumnezeu – în mântuirea omului – trebuie să-l recâștige de la stăpânirea omenească la stăpânirea divină ca omul să trăiască din nou înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă (vezi Mat. 5:3, 8; 6:33).

Modul în care El o face este mai întâi prin a ne recâștiga la stăpânirea conștiinței noastre, adică să trăim sub stăpânirea de sine.

Căderea omului a fost o cădere de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi de la stăpânirea de sine la stăpânirea omului; cu cât un om este mai mult stăpânit de Dumnezeu, cu atât devine mai nobil, dar cu cât cineva este mai mult stăpânit de om, cu atât devine mai josnic.

Astăzi condiția omului este aceea că respinge complet stăpânirea lui Dumnezeu și, chiar dacă pot exista unii care sunt sub stăpânirea de sine, fiind controlați de conștiința lor, impactul conștiinței lor este foarte slab.

Pe măsură ce omul s-a degradat prin căderea de la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi la stăpânirea omenească, Dumnezeu vrea ca omul să fie recâștigat înapoi la El Însuși, trecând (și nu rămânând) prin stadiul stăpânirii de sine.

Trebuie să ne revizuim pașii în recâștigarea Domnului de la a fi doar sub stăpânirea omului la stăpânirea conștiinței noastre și de a fi sub stăpânirea conștiinței noastre până la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Acest fel de recâștigare nu poate fi realizat într-o clipă; este nevoie de timp, este nevoie de multă experiență și implică o mulțime de falimente și greșeli din partea noastră pentru a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea divină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul prin rugăciune, rugându-ne cu cuvântul, și contactându-L pe Domnul în părtășie, conștiința noastră devine dornică și vom da atenție conștiinței noastre, ocupându-ne de tot ceea ce intervine între noi și Dumnezeu și între noi și alții.

Apoi, trebuie să mergem și mai adânc și mai sus pentru a trăi nu doar sub stăpânirea conștiinței noastre, ci sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în om (1 Cor. 2:11)? Când Îl contactăm pe Dumnezeu, Duhul cu duhul nostru caută în adâncimile omului, iar Duhul contopit cu duhul nostru caută și în adâncimile lui Dumnezeu, dezvăluindu-ne lucrurile și conducându-ne prin intuiția din duhul nostru.

Domnul Isus a fost o astfel de Persoană; El cunoștea în duhul Său despre ceilalți și cu privire la lucrurile despre care se certau (vezi Marcu 2:8) și le-a putut spune un cuvânt despre acest lucru.

Fie ca noi să fim cei care se află în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și chiar mai mult la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să trăim încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă.

Doamne Isuse, recâștigă-ne de la a fi doar sub stăpânirea omenească la a fi sub stăpânirea conștiinței noastre și chiar mai mult la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu. Păstrează-ne în acest proces de a fi pe deplin aduși sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă. Doamne, ne exersăm duhul ca să Te contactăm, să Te savurăm și să fim în părtășie cu Tine. Ne exersăm ca să dăm atenție conștiinței noastre și să tratăm tot ceea ce ne atenționează conștiința. Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi în prezența Ta, sub stăpânirea Ta directă, cunoscând voia Ta prin intuiția din duhul nostru!