mintea lui Cristos

Ca să fim într-un singur duh cu un singur suflet, Îl luăm pe Cristos ca fiind totul pentru a avea aceeași minte

10/12/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe măsură ce practicăm singurul acord, trebuie să fim într-un singur duh cu un singur suflet; a avea singurul acord înseamnă a fi acordați în aceeași minte și cu aceeași opinie, luându-L pe Cristos ca fiind totul pentru noi și gândind și vorbindu-L pe Cristos în toate lucrurile. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, putem practica unitatea – singurul acord – pe măsură ce acordăm atenție învățăturii apostolilor și rămânem în învățătura și părtășia apostolilor.

Când ne concentrăm asupra învățăturii apostolilor, mintea noastră este înnoită și supusă și nu ne exprimăm propriile opinii și nici nu ne exprimăm diferențele, ci suntem acordați în aceeași minte.

Dumnezeu Tatăl este sursa și El a venit în Fiul pentru a fi exprimat și manifestat prin Fiul. Fiul aude de la Tatăl și vorbește, iar Duhul ia lucrurile de la Fiul și ni le descoperă. Apostolii sunt în părtășie cu Tatăl și cu Fiul și ne vorbesc ceea ce vorbesc Tatăl și Fiul.

Suntem sub slujba noutestamentară unică, învățătura apostolilor; trebuie pur și simplu să fim într-un singur acord, continuând cu sârguință în învățătura apostolilor.

Când facem acest lucru, ne dăm seama că mintea noastră este sălbatică, mergând în tot felul de locuri și gândindu-se la tot felul de lucruri și vedem, de asemenea, că emoțiile noastre nu sunt reglementate, ci iubesc ceea ce preferă și urăsc ceea ce nu le place.

Mai mult, cuvintele noastre sunt pur și simplu opiniile noastre, care sunt lucruri diferite de economia lui Dumnezeu, care este în credință. O, Doamne! Pur și simplu fiind ceea ce suntem în omul nostru natural, neexersându-ne duhul nostru pentru a rămâne într-un singur duh cu Domnul, aducem probleme și chiar dezbinare în viața de biserică.

Poate că Îl slujim pe Domnul, dar s-ar putea să nu fim într-un singur acord cu sfinții cu care slujim. O, Doamne Isuse! Trebuie să ne ținem de învățătura apostolilor, căci învățătura apostolilor este factorul de susținere al unității.

Fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a fi acordați în aceeași minte și în aceeași opinie, astfel încât să putem fi un singur suflet – una nu numai în duh, ci și în sufletul nostru.

Fie ca Domnul să recâștige singurul acord între noi și fie ca noi să cooperăm cu El pentru a ne uni în minte și simțire, astfel încât să putem practica unitatea. Slavă Domnului că avem unitatea, căci unitatea este în Duh și unitatea este Duhul, iar Duhul este în Trup. Trebuie doar să păstrăm unitatea și să practicăm unitatea.

Practicăm singurul acord fiind într-un singur duh cu un singur suflet, fiind uniți în suflet

Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 ca noi să fim una și apoi El a indicat că ne putem ruga într-un singur acord (Matei 18:19). Cei o sută douăzeci de discipoli au practicat îndrumarea Domnului rugându-se împreună într-un singur acord în Fapte 1:14.

Noi, credincioșii în Cristos, avem o altă viață, viața divină; avem unitatea Trupului, iar acum trebuie doar să practicăm unitatea autentică a Trupului.

Cum practicăm singurul acord? Practicând singurul acord, trebuie să fim într-un singur duh cu un singur suflet (Filipeni 1:27; 2:2, 5; 4:2). Aceasta înseamnă că trebuie să fim acordați în aceeași minte și în aceeași opinie, astfel încât să putem fi una în sufletul nostru (1 Corinteni 1:10; Filipeni 1:27; 2:2, 5; 4:2).

Trebuie nu doar să ne exersăm duhul și să fim una în duh, ci, mai mult, să fim cu un singur suflet – într-un singur duh cu un singur suflet. Poate că stăm la întâlnire cu sfinții, dar dacă nu suntem în duhul nostru, nu putem fi una în sufletul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și apoi să intrăm în sufletul nostru cu duhul, ca să putem fi într-un singur acord. Duhul contopit trebuie să se răspândească în sufletul nostru pentru a înnoi și transforma sufletul, astfel încât să putem fi într-un singur duh cu sufletul nostru.

Cât de mult avem nevoie ca sufletul nostru să fie înnoit! Pentru a practica singurul acord, trebuie să fim acordați în aceeași minte și în aceeași opinie. Cum putem avea aceeași minte și aceeași opinie? Cum putem fi într-un singur duh cu un singur suflet? Toți gândim diferit, toți avem opinii diferite, iar vorbirea și felul nostru de a vorbi sunt diferite.

Trebuie să fim într-un singur duh cu un singur suflet; pentru aceasta, trebuie să fim acordați în aceeași minte și în aceeași opinie.

Vedem un exemplu a ceea ce suntem în 1 Corinteni capitolul 1, unde unii credincioși corinteni nu erau acordați în aceeași minte, așa că vorbeau diferit în carne. Unii spuneau că sunt ai lui Pavel, alții spuneau că sunt ai lui Apolo, alții spuneau că sunt ai lui Chifa, iar unii mai spirituali spuneau că sunt ai lui Cristos. O astfel de minte și vorbire diferită a cauzat dezbinări între corinteni.

Ei aveau nevoie să fie într-un singur duh cu un singur suflet; pentru aceasta, trebuiau să fie acordați în aceeași minte și în aceeași opinie.

Cuvântul „acordat” poate fi tradus prin „a repara” și înseamnă „a restaura”, „a ajusta”, „a face un lucru stricat complet să fie unit perfect împreună”. Trebuie să fim reparați pentru a fi uniți, astfel încât să putem fi în armonie, având aceeași minte și aceeași opinie pentru a spune același lucru, care este Cristos și crucea Sa.

Sufletul nostru este atât de complicat și plin de probleme, iar mintea noastră este concentrată pe multe lucruri asupra cărora nu ar trebui să se concentreze. Trebuie să-I cerem Domnului să ne acordeze în aceeași minte și în aceeași opinie, astfel încât să putem fi una în suflet.

Pe de o parte, atunci când rămânem în duh, suntem una în duh; în acest fel, îl experimentăm pe Cristos atât personal, cât și corporativ.

Însă a fi una în suflet este mai dificil decât a fi într-un singur duh, deoarece necesită să mergem mai departe și să fim transformați în sufletul nostru. Trebuie să fim transformați mai ales în mintea noastră, care este partea conducătoare a sufletului nostru.

Fie ca să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să ne înnoiască mintea și să ne transforme sufletul pentru zidirea bisericii.

Fie ca să-I cerem să ne acordeze în aceeași minte și în același suflet, pentru ca El să câștige un singur acord între noi, având aceeași minte și aceeași opinie.

Doamne Isuse, vrem să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet, în viața de biserică. Amin, Doamne, ne exersăm duhul și stăm fermi în duh astăzi! Slavă Domnului, suntem una cu Dumnezeu și suntem una cu toți sfinții în duh! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Păstrează-ne în exersarea duhului nostru ca să facem toate lucrurile în duhul nostru! Vrem să urmăm călăuzirea Ta de a practica un singur acord, rugându-ne împreună într-un singur acord. Acordează-ne în aceeași minte și în aceeași opinie. Ne întoarcem către Tine. Ne fixăm mintea pe duhul nostru. Salvează-ne de la exprimarea opiniilor noastre, care arată diferențele noastre de minte. O, Doamne, ai Tu o cale să ne transformi în suflet. Înnoiește-ne mintea, echilibrează-ne emoțiile și supune-ne voința, astfel încât să putem fi una cu Tine în orice mod posibil. Amin, Doamne, vrem să fim acordați în aceeași minte și în aceeași opinie, astfel încât să putem fi una în suflet pentru mărturia Ta pe pământ!

Îl luăm pe Cristos ca totul, pentru a vorbi același lucru și a avea aceeași minte și opinie

Faptul de a fi într-un singur acord afectează întreaga noastră ființă; acest lucru are ca rezultat faptul că suntem una în vorbirea noastră exterioară (Romani 15:5-6).

Cum putem vorbi același lucru și chiar avea aceeași minte și aceeași opinie, astfel încât să putem fi una în practică? Numai luându-L pe Cristos ca centru și totul al nostru.

În trăirea noastră de zi cu zi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind centrul nostru, și tot ceea ce spunem, gândim și înțelegem să fie Cristos. Așa practicăm unitatea.

Putem fi una doar atunci când îl luăm pe Cristos ca totul al nostru. Alții ar putea spune că sunt ai lui Pavel, ai lui Chifa, ai lui Apollo sau poate chiar ai lui Cristos, căci aceștia se cred mai spirituali. Dar noi nu suntem ai nimănui; pur și simplu Îl luăm pe Cristos ca fiind totul și vorbim același lucru, care este Cristos.

Când spunem că suntem ai unei anumite persoane sau că suntem în cutare sau cutare denominațiune sau mișcare, Trupul lui Cristos nu e prezent, unitatea a dispărut și clădirea nu mai există. O, Doamne!

Trebuie să fim capturați de Domnul, astfel încât să ne concentrăm nu asupra vreunui lucru sau vreunei persoane, ci asupra lui Cristos (1 Corinteni 1:10). Trebuie să ne gândim la Cristos și nu la propriile noastre lucruri.

Trebuie să-L avem pe Cristos ca punct de vedere. Felul nostru de a vorbi trebuie să fie Cristos. Ar trebui să vorbim despre Cristos, nu despre propriile noastre lucruri și interese. Cristos trebuie să fie opinia și judecata noastră.

Trebuie să-I acordăm atenție lui Cristos, să-L privim pe Cristos, să fim umpluți cu Cristos și să vorbim despre Cristos. Cristos trebuie să devină totul pentru noi; atunci, putem fi una și putem fi într-un singur acord.

Minunatul nostru Domn Isus Cristos a trecut prin moarte și înviere și a devenit Duhul dătător de viață în învierea Sa (1 Corinteni 15:45) și, ca atare, El este acum în duhul nostru pentru a fi savurarea noastră interioară.

Aleluia, Îl putem savura pe Domnul, Îi putem permite să-Și facă locuința în inima noastră și Îl putem lăsa să ne transforme, chiar să ne înnoiască mintea, astfel încât să gândim ceea ce gândește El. Amin!

A avea o singură minte și o singură gură înseamnă că avem un singur Cap – Cristos. Cristos este Capul nostru și ar trebui să gândim cu mintea lui Cristos și să vorbim cu gura Capului (Coloseni 1:18; Filipeni 2:2, 5; 4:2).

Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, avem mintea lui Cristos. Nu ar trebui să ne examinăm pe noi înșine și să vedem dacă avem mintea lui Cristos; mai degrabă, ar trebui să ne rugăm asupra acestui verset și să-I cerem Domnului să fie mintea noastră.

Vrem ca mintea Sa să devină mintea noastră și sentimentul Său să devină sentimentul nostru. Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce Îl contemplăm pe Cristos, Îl savurăm pe Cristos și Îl exprimăm pe Cristos, vom fi armonioși și una, iar El se va exprima prin noi.

Ori de câte ori suntem într-un singur acord, vom vorbi cu o singură gură. Va fi o singură minte – aceeași minte, va fi o singură opinie – aceeași opinie și va fi o singură vorbire – aceeași vorbire.

Toate acestea se datorează faptului că Cristos este totul pentru noi și noi vorbim ceea ce vorbește El, căci Îl exprimăm pe El pe deplin. Filipeni 2:2 spune că trebuie să gândim același lucru, chiar un singur lucru.

Acest lucru, aceeași minte și gândire, se referă la cunoașterea și experimentarea subiectivă a lui Cristos. Cristos trebuie să devină centralitatea și universalitatea întregii noastre ființe. Orice și oricine în afară de Cristos poate face ca mintea noastră să fie diferită și poate cauza diviziune.

Când ne concentrăm mintea asupra vreunui lucru sau vreunei persoane în afară de Cristos, nu vom avea unitate, ci mai degrabă, va fi prezentă dezbinarea. Fie ca să învățăm să ne concentrăm toate gândurile asupra prețioasei cunoașteri și experimentări a lui Cristos.

Asemenea lui Pavel, fie ca noi să uităm lucrurile care au rămas în urmă și să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos, a-L savura pe Cristos, a fi umpluți cu Cristos, a-L cunoaște pe Cristos și a fi una cu Cristos în toate lucrurile.

Putem prefera un frate mai presus de alții, putem primi slujba cuiva mai mult decât a altora sau putem chiar clasifica oamenii după cum ne pasă de ei sau îi iubim. Ființa noastră naturală este preferențială, șovăielnică și divizivă. Mai ales în dragostea noastră față de sfinți, trebuie să avem aceeași dragoste, nu să-i clasificăm în categorii.

Dacă îi clasificăm pe sfinți, dacă credem că unii sunt mai buni sau mai dragi decât alții și dacă ne exprimăm preferințele, vor exista diferențe, iar singurul acord va dispărea. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne concentrăm doar pe cunoașterea, experimentarea și savurarea subiectivă a lui Cristos și fie ca noi să învățăm să-i iubim pe toți sfinții, chiar să vorbim același lucru, singurul lucru, pentru zidirea bisericii.

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca și centru și totul al nostru în tot ceea ce avem în viața noastră de zi cu zi. Ne deschidem Ție. Fii centrul și totul pentru noi. Fie ca Cristos să fie totul pentru noi, astfel încât tot ceea ce vorbim, gândim și înțelegem să fie Cristos. Amin, Doamne, îți mulțumim că Te avem ca unitatea noastră; vrem să ne fixăm mintea asupra Ta și să ne îndreptăm întreaga ființă asupra Ta! Fie ca noi toți să ne gândim la Cristos și fie ca noi toți să vorbim despre Cristos. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca punct de vedere, mod de vorbire, opinie și judecată. Ne lăsăm deoparte și ne concentrăm doar asupra Ta, dragă Doamne Isuse! O, Doamne, practica unității noastre – singurul acord – depinde de Tine! Vrem să fim acordați cu aceeași minte și cu aceeași opinie, ca să putem gândi același lucru! Nu vrem să ne concentrăm asupra nimic altceva decât asupra cunoașterii și experimentării subiective a lui Cristos! Fie ca Cristos să fie centralitatea și universalitatea întregii noastre ființe! Amin, Doamne, fie ca toți să vorbim același lucru – chiar unicul lucru, care este Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being in One Spirit with One Soul: Take Christ as Everything to have the Same Mind, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 2 cu tema: Singurul acord (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca modelul nostru, Cristos S-a golit de Sine, S-a umilit și a fost glorificat de Dumnezeu

22/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pentru a-L experimenta pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model; trebuie să-L avem ca model infuzat în noi, dându-ne seama că Cristos S-a golit de Sine Însuși și S-a smerit, și apoi El a fost înălțat și glorificat de Dumnezeu.

O, fie ca această minte să fie în noi – mintea lui Cristos, aceeași minte pe care El a avut-o când a trecut prin procesul de umilire și moarte, pentru ca El să devină Mântuitorul nostru, Domnul nostru și Împăratul nostru!

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, ar trebui să lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi, aceeași minte pe care El a avut-o.

Aceasta înseamnă că trebuie nu doar să ne exersăm duhul, ci să ne întoarcem și inima către Domnul și să Îi permitem să ne transforme sufletul, să Își facă domiciliul în inima noastră și să ne infuzeze cu mintea Sa.

Este posibil ca să avem o viață de biserică bună și poate fi o ordine și o atmosferă bună în biserică, dar de fapt noi gândim diferit de ceilalți sfinți, adică putem avea o minte diferită.

Sursa tuturor problemelor este mintea noastră; dacă mintea noastră nu este mintea lui Cristos, va fi dificil să fim una în suflet cu sfinții și vom provoca probleme în biserică.

În Filipeni 2, Pavel spune că antidotul la faptul de a nu gândi același lucru și de a nu fi uniți în suflet este să avem această minte, mintea lui Cristos. Trebuie să permitem minții Domnului să intre în noi, să fie infuzată în noi și să fie contopită cu noi, astfel încât mintea Sa să devină mintea noastră.

Pavel a fost un astfel de om – el a lăsat ca mintea lui Cristos să devină mintea sa și a fost unit cu Domnul nu doar în duh (1 Cor. 6:17), ci și în suflet, tânjind pentru sfinți în părțile interioare ale lui Cristos Isus.

Cum rămâne cu noi, care este motivația noastră pentru a face și a spune lucruri? Care este modul nostru de a gândi – este oare același cu cel al Domnului sau avem o minte diferită?

Discipolii, care au fost cu Domnul timp de trei ani, nu au avut aceeași minte ca Domnul în multe lucruri; când au văzut pe cineva alungând un demon, i-au interzis pentru că nu i-a urmat pe ei, iar când părinții i-au adus pe copii la Isus, i-au oprit.

Din nou și din nou în evanghelii vedem cum Domnul gândea într-un anumit fel, în timp ce discipolii Săi aveau o gândire diferită; chiar și după ce le-a dezvăluit că El era pe cale să fie crucificat și să-i părăsească, singurul lucru de care discipolii vorbeau era cine va fi cel mai mare după plecarea Domnului.

Fie ca să permitem minții vii a lui Cristos să fie în noi, adică să-L luăm pe Cristos ca persoana noastră, pentru ca mintea Sa să fie în noi și să gândim în modul în care gândește El.

Ca modelul nostru, Cristos S-a golit pe Sine și S-a smerit, și El a fost glorificat de Dumnezeu

Pentru ca noi, în calitate de credincioși în Cristos, să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model, așa cum a fost revelat în Fil. 2:5-9.

Cristos nu este doar modelul nostru obiectiv, așa cum este revelat în evanghelii; mai degrabă, El este modelul nostru subiectiv care trăiește în noi și a fost infuzat în noi.

Pe măsură ce Domnul trecea prin experimentările vieții Sale omenești, El avea o anumită minte; această minte poate fi acum în noi, iar modelul pe care El L-a stabilit și este, poate fi imprimat și reprodus în noi.

În Fil. 2:5-9 Pavel Îl prezintă pe Cristos ca model; trebuie să avem acest model infuzat în noi. Fie ca să considerăm cu rugăciune aceste versete și să-I cerem Domnului să Se insufle pe Sine Însuși ca model în noi, astfel încât, atunci când facem orice lucru, să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos.

Modelul vieții creștine este Mântuitorul om-Dumnezeu care S-a golit pe Sine și S-a smerit și care a fost înălțat și glorificat de Dumnezeu.

Modelul nostru, modelul vieții creștine, este Mântuitorul om-Dumnezeu; El a făcut doi pași – S-a golit de Sine și apoi S-a smerit, iar Dumnezeu a făcut restul. Ar trebui să avem această minte în noi, permițându-I lui Cristos ca model să fie infuzat în noi și să trăiască în noi.

Când a venit Cristos, El nu a venit în maiestatea și gloria Sa ca Dumnezeu; deși era egal cu Dumnezeu, El nu a considerat egalitatea Sa cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat și reținut, ci, mai degrabă, S-a golit de Sine Însuși.

Cristos S-a golit de El Însuși, lăsând la o parte ceea ce El poseda – forma lui Dumnezeu (Fil. 2:6-7). Trebuie să fim exacți și să precizăm când avem în vedere acest lucru, și anume, că Cristos nu S-a golit de divinitatea Sa pentru a deveni om – aceasta este o erezie; mai degrabă, El S-a golit de forma lui Dumnezeu, expresia lui Dumnezeu în gloria Sa și a luat forma unui sclav.

Cristos a trecut de la forma cea mai înaltă la forma cea mai de jos. El nu Și-a alterat natura Sa divină; mai degrabă, El a schimbat doar expresia exterioară, de la forma lui Dumnezeu la forma unui sclav.

Este interesant că El nu Și-a schimbat doar forma de la forma lui Dumnezeu la forma unui om, ci la forma unui sclav; de la forma cea mai înaltă la forma cea mai de jos, în așa fel El S-a golit de Sine Însuși.

Aceasta este aceeași atitudine pe care a avut-o Pavel când le-a scris filipenilor; el s-a prezentat în Filipeni 1 ca “Pavel și Timotei, sclavi ai lui Cristos Isus.”

Domnul Isus a devenit în asemănarea oamenilor; El a schimbat expresia exterioară și El a devenit în asemănarea oamenilor. Aceasta arată că El nu Și-a schimbat esența în nici un fel – El Și-a schimbat doar rangul.

Forma lui Dumnezeu implică realitatea interioară a Dumnezeirii lui Cristos; asemănarea cu oamenii denotă aspectul exterior al umanității Sale. El a venit ca un om autentic, atât de mult încât oamenii care L-au văzut erau acoperiți cu un văl ca să nu vadă realitatea divină pe care o avea în El.

Cristos era Dumnezeu în interior, dar El nu a fost revelat la exterior; mulți s-au înghesuit în jurul Său, însă au văzut doar un om, cineva asemănător cu oamenii. El a apărut în fața oamenilor ca om la exterior, dar ca Dumnezeu, El a avut realitatea divinității la interior (Ioan 1:1, 14, 18; 3:16; Rom. 8:3).

Cristos a intrat în condiția umanității și El a fost găsit la față ca un om (Fil. 2:8a). El nu a făcut acest lucru doar pentru câteva ore sau pentru un sfârșit de săptămână sau pentru câțiva ani; mai degrabă, El a fost găsit în asemănare ca un om pe toată durata vieții Sale omenești. Ce model este El!

Când era cu familia Sa, El era un om; când a ieșit ca să slujească, a fost găsit la față ca un om și, în toate lucrurile, a luat poziția de a fi un om.

Înainte de a merge la cruce, în timpul ultimei Sale mese cu discipolii Săi, El și-a scos veșmintele, S-a încins cu un prosop și S-a aplecat pentru a le spăla picioarele; o, fie ca această minte să fie în noi!

În viața Sa omenească de la început până la sfârșit, Cristos S-a golit de Sine Însuși și S-a smerit, El a devenit modelul nostru.

Cristos S-a smerit pe Sine devenind ascultător până la moarte și încă moarte pe cruce; umilința Sa a fost un pas mai departe în golirea de Sine, și umilirea de Sine a manifestat golirea Sa de Sine.

Moartea pe cruce a fost apogeul umilinței lui Cristos; El a murit o moarte rușinoasă, fiind dat la moarte de către oamenii care făceau păcate și de către oamenii producători de greșeli, iar Cristos S-a golit de Sine și S-a smerit în fața lui Dumnezeu și a omului. O, ce model!

Pe Acesta Dumnezeu L-a înălțat mai presus de toate și I-a dat numele mai presus de toate numele! Cristos S-a golit și S-a umilit de Sine, iar Dumnezeu L-a glorificat!

Doamne, infuzează-ne cu modelul lui Cristos în golirea și umilirea Sa când El era pe pământ. Pe măsură ce facem lucruri, Doamne, vrem să privim la Tine și să fim infuzați cu Tine ca modelul nostru. Fie ca să Te experimentăm ca viața crucificată, și fie ca să ne golim și să ne umilim pentru a trăi același fel de viață pe care Tu ai avut-o. Doamne, fie ca modelul Tău organic din noi să devină real în noi și pentru noi și fie ca Tu să trăiești în noi același fel de viață pe care ai trăit-o când ai fost pe pământ. Te iubim, Doamne Isuse, modelul nostru, căci Te-ai golit de Tine Însuți și Te-ai smerit foarte mult, iar Dumnezeu Te-a înălțat și Te-a glorificat nespus de mult!

Să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră creștină ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit

Ar trebui ca nu doar să cunoaștem și să înțelegem modelul lui Cristos ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit; de asemenea, trebuie să Îl savurăm și să-L experimentăm ca o asemenea Persoană în viața noastră creștină.

Cristos a avut cea mai înaltă poziție din univers, dar S-a umilit și S-a golit de Sine Însuși, și a devenit ascultător până la moartea pe cruce; ca o asemenea Persoană, El este modelul nostru pentru experimentarea și savurarea noastră.

El nu este un model pentru imitarea noastră la exterior, ci un model pe care să-L savurăm și să-L experimentăm în interior. În viața de biserică nu trebuie să căutăm o poziție sau un titlu pentru noi înșine, ci mai degrabă să trăim conform lui Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Trebuie să ne întoarcem spre Domnul, să Îl savurăm și să-L experimentăm în umilința Sa și să-L experimentăm ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să căutăm să fim umiliți sau să fim goliți, ci că trebuie să avem multă rugăciune înaintea Domnului, conform cu ceea ce ne-a revelat în cuvântul Său, pentru ca El ca model al vieții noastre creștine să fie introdus în noi și trăit din noi.

Deși a fost Dumnezeu, Cristos S-a golit de Sine, a luat forma de sclav și a devenit asemănător cu oamenii; El a existat în forma lui Dumnezeu, dar a luat forma unui om, lăsând la o parte expresia Sa exterioară de Dumnezeu.

Și chiar mai mult, El S-a smerit, fiind găsit la față ca un om și S-a smerit și mai departe devenind ascultător până la moarte și încă moartea rușinoasă pe cruce.

Nu suntem oameni care ne auto-crucificăm sau asceți, dar trebuie să ne rugăm Domnului asupra acestor chestiuni și trebuie să ne deschidem Lui pentru ca un astfel de model să fie infuzat în noi și trăit din noi.

Fie ca această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus, mintea prin care ne smerim și ne golim pe noi înșine; dacă avem o astfel de minte și atitudine, atunci și Dumnezeu ne va aduce în glorie și în biruință.

Partea noastră este să Îl savurăm și să-L experimentăm pur și simplu pe Cristos ca Cel care S-a golit și S-a smerit pe El Însuși, și când facem asta, Domnul va avea o cale de a fi trăit în noi.

Când Cristos S-a golit de Sine și S-a smerit, Tatăl L-a înălțat foarte mult și I-a dat numele care este mai presus de orice nume (Fil. 2:9).

Cristos Și-a adus natura Sa omenească în forma lui Dumnezeu, în gloria lui Dumnezeu; acum El este un om-Dumnezeu în glorie, un om-Dumnezeu de pe tron! Slavă Lui!

Doamne Isuse, fie ca să Te experimentăm în viața noastră creștină ca fiind Cel care S-a golit de Sine și S-a smerit. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai stabilit un astfel de model pentru noi; fie ca noi să fim infuzați cu acest model, fie ca să privim la modelul Tău, și fie ca să avem acest model introdus în noi și chiar trăit din noi. Aleluia, Cristos este modelul vieții creștine; El S-a golit de Sine și S-a smerit, și a fost înălțat în rang și glorificat de Dumnezeu. Slavă Ție, Doamne, căci Tu trăiești în noi ca o asemenea Persoană! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As our Pattern, Christ Emptied Himself, Humbled Himself, and was Glorified by God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca să-l cunoaștem pe Cristos ca model trebuie să lăsăm ca această minte, mintea lui Cristos, să fie în noi

21/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, trebuie să lăsăm ca mintea care era în Cristos Isus să fie în noi; trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus.

Săptămâna aceasta ne concentrăm asupra, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca model, așa cum se vede mai ales în Phil. 2:3-9.

Fie ca în viața noastră creștină să ne concentrăm numai pe Cristos și să nu fim înșelați de dușmanul iscusit și subtil, care dorește să ne corupe gândurile din simplitatea și puritatea față de Cristos.

În epistolele lui Pavel vedem cum el se lupta să-i readucă pe sfinți la Cristos din multe lucruri care veneau să-i distragă atenția. Inițial, Pavel i-a logodit pe credincioși pe Cristos, dar apoi au venit multe lucruri diferite pentru a-i distrage de la Cristos.

Satan aduce multe lucruri diferite pentru a ne distrage de la Cristos. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne întoarcem la experimentarea lui Cristos, să ne concentrăm asupra acestui singur lucru, pe savurarea și experimentarea lui Cristos într-un mod subiectiv pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Este posibil să avem o viziune a lui Cristos și a tot ceea ce este El, dar trăim noi oare în conformitate cu această viziune, Îl savurăm noi de Cristos și Îl experimentăm noi în viața noastră de zi cu zi? Este posibil ca, chiar dacă Domnul ne dă această viziune, să nu fim concentrați pe partea centrală a acestei viziuni.

Vedem asta în Matt. 17 unde Domnul i-a luat trei dintre cei mai apropiați discipoli ai Săi pe munte și acolo a fost transfigurat înaintea lor; chiar și într-o astfel de situație, Petru a fost atras de lucrurile secundare, sugerând să construiască trei corturi, unul pentru Domnul, altul pentru Ilie și altul pentru Moise.

El a devalorizat în mod inconștient viziunea prin a-L Cristos la nivelul jos lui Moise sau la a-i aduce pe Moise și pe Ilie la același nivel cu Domnul; așa că Tatăl a intervenit, i-a acoperit cu un nor și a spus: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea; pe El să-L ascultați! Și apoi când și-au deschis ochii, nu au văzut pe nimeni în afară de Isus.

Este ușor ca să fim distrași de lucrurile secundare, chiar și în primirea viziunii de către noi, și astfel să ne întoarcem ochii de la Persoana lui Cristos. Trebuie să ne rugăm ca să nu fim impresionați cu nimic altceva decât cu Cristos, să fim concentrați pe Cristos și să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos.

Și așa cum vrem să vedem astăzi, trebuie să lăsăm ca această minte să fie în noi, adică să fie și în noi mintea care a fost în Cristos Isus.

Când venim la Filipeni capitolul doi, cu descrierea modului în care Cristos S-a smerit și S-a golit pe Sine, fie ca și noi să fim goliți și împrospătați în viziunea noastră ca să putem vedea gândul și mintea lui Pavel în consemnarea acestor lucruri.

Pentru a-L cunoaște pe Cristos ca model, trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, și anume mintea lui Cristos

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Cristos ca model, ar trebui să lăsăm ca mintea care era în El să fie în noi; cum spune Pavel în Fil. 2: 5, trebuie să lăsăm această minte să fie în noi, care a fost și în Cristos Isus.

Aceasta înseamnă că această minte este un lucru viu, pentru că nu putem lăsa ceva care nu e viu să fie în noi; la fel cum vedem în Col. 3:16 că trebuie să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, tot așa că aici vedem că ar trebui să lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi.

Mintea lui Cristos este o minte vie și această minte trebuie să fie persoana noastră.

Când suntem cu cineva și el nu ne vorbește, este posibil să-l întrebăm: La ce te gândești? În acest fel vrem să cunoaștem persoana, gândurile sale, la ce se gândește.

Cristos cu mintea Sa este foarte viu și activ, și trebuie să permitem ca această minte să fie în noi. Iar în Filipen, această minte se referă la ceva destul de particular, nu la ceva general.

Trebuie să luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră, deschizându-ne pentru a „lăsa această minte” să fie și în noi (Fil. 2:3-5). „Aceasta” în versetul 5 se referă la „luarea în considerare” din v. 3 și „prețuirea” din v. 4. Trebuie să ne considerăm unii pe alții mai buni decât noi înșine, prețuind doar propriile noastre virtuți, ci și virtuțile altora.

Când ajungem la pașii umilinței Domnului, la golirea și umilirea Sa Însuși, acestea sunt legate de versetele anterioare.

Aici vedem că Pavel a avut o povară pentru această minunată biserică din Filipi, care a fost începută în Faptele 16 cu mântuirea a două familii, care aveau o rânduială bună cu prezbiterii și diaconii și sfinții, dar care aveau o situație în care ei nu gândeau același lucru printre sfinți, căci exista o problemă în suflet.

Antidotul pentru o astfel de situație este acela de a lăsa mintea lui Cristos să fie în sfinți. Smerenia minții este în contrast atât cu ambiția egoistă, cât și cu gloria deșartă; această smerenie a minții nu este smerenia noastră naturală, ci smerenia lui Cristos.

Virtuțile noastre sunt limitate; este posibil să simțim că avem o oarecare smerenie a minții și o anumită îndurare, dar atunci când acestea sunt testate, ele falimentează și se termină.

Dar smerenia și îndurarea lui Cristos sunt nelimitate. A-L experimenta pe Cristos în smerenia Sa de minte este în contrast cu ambiția și gloria deșartă.

Acest tip de minte, acest tip de gândire, a fost în Cristos atunci când S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine (vezi v. 7-8); El nu a căutat propria Sa glorie, nici nu a avut ambiție, ci El a avut smerenia minții.

Ar trebui să lăsăm ca această gândire să fie în noi, și anume să lăsăm mintea lui Cristos să fie în noi. În timp ce Domnul era în procesul de a Se goli și de a Se smeri, El avea o minte anume; noi putem și chiar trebuie să avem această minte în viața de biserică. Aceasta este marea noastră nevoie azi.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca modelul nostru, lăsând ca mintea care era în Tine să fie și în noi. Amin, Doamne, fie ca această minte să fie și în noi, care a fost în Cristos Isus. Ne deschidem pentru a lăsa mintea lui Cristos să fie în noi; fie ca mintea Ta să ne satureze și să ne umple mintea până când mintea Ta devine mintea noastră. Vrem să Te cunoaștem într-un mod subiectiv, Doamne, deschizându-ne către Tine și lăsând ca mintea Ta să fie în noi. Fie ca cuvântul Tău să locuiască în noi bogat și fie ca mintea Ta să fie în noi în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

A lăsa ca mintea lui Cristos să fie în noi înseamnă a fi una cu El în simțământul și gândirea Sa lăuntrică

Pentru a avea „această minte” – mintea care era în Cristos Isus – trebuie ca să fim una cu Cristos în părțile Sale lăuntrice, în simțământul Său delicat și în gândirea Sa.

Pavel L-a luat pe Cristos ca model și L-a trăit pe Cristos; prin urmare, Pavel a devenit modelul nostru, căci Cristos ca model a intrat în Pavel și l-a făcut pe acesta model pentru credincioși.

În Fil. 1:8 Pavel a spus că el tânjește după sfinți în părțile lăuntrice ale lui Cristos Isus. El a intrat în părțile lăuntrice ale lui Cristos, a lăsat ca mintea lui Cristos să intre în el, și a avut simțămintele delicate ale lui Cristos față de sfinți; când e i-a contactat pe sfinți, el avea această minte, acest simțământ, această dorință pe care și Cristos a avut-o.

De asemenea, conlucrătorii săi aveau aceeași minte; Epafrodit tânjea după sfinți, iar Timotei avea un suflet asemănător cu apostolul, îngrijindu-se de sfinți.

Trebuie să avem simțământul lui Cristos exprimat și reeditat în noi lăsând ca această minte, mintea lui Cristos, să intre în noi și să devină mintea noastră. Aceasta înseamnă că devenim la fel în gândire ca El.

Cu toții avem modul nostru de a gândi, propria gândire și ajungem cu propriile noastre concluzii.

În evanghelii vedem cum discipolii, care erau cei mai apropiați de Domnul Isus, de multe ori nu gândeau la fel ca El.

O dată în Marcu 9, ei I-au spus Domnului că au văzut pe cineva scoțând demoni în numele Domnului, așa că i-au interzis pentru că acesta nu i-a urmat; Domnul, însă, nu gândea la fel, căci El a spus: Nu-i interziceți acest lucru, căci cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.

Apoi, în Marcu 10, părinții și-au adus copilașii la Domnul, dar discipolii i-au refuzat; Domnul, însă, a fost indignat de ucenici, căci ei nu au avut aceeași minte ca El, și El i-aa binecuvântat pe copii, și în felul acesta i-a a păstorit și pe părinți.

De nenumărate ori a existat o dispută între discipoli despre cine este cel mai mare; chiar și după ce Domnul și-a instituit masa în Luca 22, cu câteva ore înainte ca Domnul să fie pe punctul de a merge la cruce, discipolii se certau cu privire la cine era cel mai mare. Iar Domnul le-a spus: Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește.

În viața de biserică trebuie să lăsăm ca această minte să fie în noi; felul în care îl luăm pe Cristos ca modelul nostru este lăsând ca această minte, mintea lui Cristos, să fie în noi.

Faptul că mintea lui Cristos să fie în noi înseamnă de fapt că această minte este ceva viu – mintea lui Cristos este Cristos Însuși, căci persoana Sa se manifestă în mintea Sa.

Această minte vie trebuie să fie în noi în timp ce trăim viața de biserică, viața noastră de zi cu zi, viața de familie și viața noastră de zi cu zi obișnuită cu toate activitățile sale.

Când vom lăsa ca mintea lui Cristos să fie în noi, această minte se va mișca și va funcționa în noi, va transforma mintea noastră prin reînnoirea ei (Rom. 12:2), iar noi vom avea mintea lui Cristos (1 Corinteni 2:16).

Când suntem pe cale să răspundem cuiva care ne provoacă, ne vom oprim, căci această minte din noi ne va opri.

Dacă lăsăm ca mintea lui Cristos să fie în noi, chiar și reacțiile noastre vor fi ajustate de Domnul; s-ar putea să nu ne rostogolim ochii sau să strângem din buze în reacție la ceea ce ne spun alții, ci mai degrabă putem permite acestei minți să trăiască în noi.

Doamne Isuse, vrem să lăsăm ca mintea vie a lui Cristos să fie în noi pentru a ne satura mintea și pentru a face ca mintea noastră să devină mintea lui Cristos. Amin, Doamne, înnoiește-ne în mintea noastră pentru transformarea sufletului nostru. Vrem să fim una cu Tine în simțământul și gândirea Ta interioară, având această minte – mintea lui Cristos – în noi. Fie ca mintea care este în Cristos să ne satureze mintea, să ne locuiască mintea în interior, să ne transforme mintea, încât să trăim o viață contopită, o viață a divinității conoptite cu umanitatea! Amin, Doamne Isuse, fie ca să lăsăm cu toții ca această minte să fie în noi pentru viața de biserică, pentru viața de familie și pentru fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi!