În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca și constituent al omului nou. Pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca constituent al noului om, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos și locuite de Cuvântul lui Cristos (Col. 3: 12-17).
În omul nou, există loc doar pentru Cristos, așa că Cristos trebuie să devină constituentul nostru, chiar ființa noastră.
Voia lui Dumnezeu este să-L introducă pe Cristosul Său atotinclusiv și vast întru noi și să-L facă totul pentru noi, astfel încât El să devină preeminent în întreaga noastră ființă, în universul nostru personal și în tot ceea ce este legat de noi.
Pentru ca acest lucru să aibă loc, El Însuși a devenit om, El a trecut printr-un proces și a devenit un Duh dătător de viață, iar prin regenerare El vine în duhul nostru pentru a începe un proces de mântuire zilnică în viață, transformare și conformare cu imaginea Sa.
Cristos locuiește în noi; Cristosul pe care L-am primit în momentul regenerării noastre și care locuiește în noi este viața noastră, iar această viață este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.
Aleluia, viața noastră este Cristos și viața aceasta este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!
La fel cum mana ascunsă era în vasul de aur, care era în chivot, care era în Sfânta Sfintelor, care era în tabernacul, tot așa Cristos este în Dumnezeu Tatăl, Tatăl este în Cristosul întrupat și acest Cristos este Duhul care locuiește în duhul nostru pentru a face din duhul nostru Sfântul Sfântelor, locuința lui Dumnezeu și a omului.
Despre aceasta a vorbit Domnul într-un mod misterios în Ioan 14:20, cei patru „în” – El este în Tatăl, Tatăl este în Fiul, Fiul este în noi și noi suntem în Tatăl iar în Fiul. Aleluia!
Dumnezeu ne-a oferit o cale pentru a fi încorporați în Dumnezeul Triunic – Îl putem mânca pe Cristos ca mana ascunsă și să trăim datorită Lui și în acest fel suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar persoana Lui este exprimată prin persoana noastră. Aleluia!
Faptul că Cristos este viața noastră indică cu tărie că trebuie să-L luăm ca viață și să trăim prin El, astfel încât să-L trăim în viața noastră de zi cu zi.
Cristos este viața noastră; El trăiește în noi și ar trebui să-L trăim prin faptul că trăim datorită Lui. Așa cum Fiul a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi trebuie să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Lui.
Amin, Cristos trebuie să fie viața noastră într-un mod practic și într-un mod experimental zi de zi; trebuie să fim mântuiți în viața Sa zi de zi. Aceasta este totul pentru ca noi să-L experimentăm ca elementul unic al omului nou!
Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca element constitutiv al singurului om nou
Cu toții trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca unicul element constitutiv al omului nou.
În omul nou există loc numai pentru Cristos, căci în omul nou Cristos este toți și în toți. În omul nou, Cristos este toate membrele și El este în toate membrele – El este toți și în toți în omul nou (Col. 3:10-11).
Cu alte cuvinte, în omul nou Cristos este centralitatea și universalitatea; El este atât centrul, cât și circumferința omului nou, și toate lucrurile și toți cei din omul nou sunt Cristos.
Cristos este constituentul omului nou și El este totul și în toți în omul nou.
Omul nou nu poate fi organizat; pur și simplu prin faptul că ne adunăm și suntem oameni din diferite culturi și medii și facem lucrurile în mod organizat nu înseamnă că suntem omul nou.
Unul om nou nu poate fi „aranjat” sau „construit”; omul nou vine în ființă doar într-un singur fel, și anume atunci când Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos ca unicul constituent.
Când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și totul al nostru, suntem constituiți cu Cristos, Îl avem ca viață în fiecare zi și Îl trăim pe Cristos în orice fel de circumstanțe.
Când se va întâmpla acest lucru, realitatea unui om nou va fi prezentă în mod corporativ, iar omul nou se va arăta în realitate în viața noastră creștină și în viața de biserică.
Pentru ca omul nou să fie real și practic astăzi în viața de biserică, trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim; trebuie să-L luăm ca element al nostru.
Când toți sfinții Îl iau pe Cristos ca viață și totul al lor, când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și Îl trăim pe Cristos în toate situațiile vieții noastre de zi cu zi, vom avea în realitate realitatea omului nou în mod corporativ.
Omul nou apare în realitate și practic în viața de biserică ca agregat al Cristosului nostru viu în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de căsnicie, în viața de familie și în viața noastră de muncă.
În mod practic, așa cum se vede în Col. 3: 12-15 și vv. 16-17, pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca și constituent al omului nou, trebuie să fim conduși de pacea lui Cristos și să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos.
Atunci când îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, noi păstrăm în practic unitatea omului nou; când lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, elementul lui Cristos constituie ființa noastră și devenim omul nou în realitate.
Fie ca să ne rugăm unii pentru alții, pentru toți sfinții și pentru toate bisericile locale, ca să fim aduși într-un grad mult mai mare de savurare și experimentare a acestui Cristos atotinclusiv și vast pentru ca El să devină constituentul nostru unic pentru realitatea omului nou!
Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a absorbi toate bogățiile Tale și pentru a fi constituit cu Tine ca unic element constitutiv al omului nou! Doamne, fie ca Tu să devii atât de real și subiectiv pentru noi încât Tu ești viața noastră. Te luăm ca viață și vrem să fim constituiți cu Tine până când Cristos va deveni constituentul nostru unic pentru singurul om nou! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne devii totul și în toate! Te luăm ca centralitate și universalitate. Te luăm ca viață și persoană pentru singurul om nou, pentru ca Tu să obții omul nou în realitate și în practică!
Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou
Pentru a-L trăi pe Cristos ca element al omului nou, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos (Col. 3:12-15) și trebuie să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos (vv. 16-17).
Pe de o parte, pacea lui Cristos trebuie să stăpânească și să arbitreze în inima noastră, iar pe de altă parte, trebuie să lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat.
Cum poate Cristos să devină elementul constitutiv unic al omului nou? Mai întâi pacea lui Cristos trebuie să stăpânească în noi și să arbitreze în inima noastră, iar apoi cuvântul lui Cristos trebuie să locuiască sau să ne locuiască individual și în mod corporativ.
Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.
Termenul grecesc pentru „arbitru” poate fi, de asemenea, interpretat ca fiind a prezida sau a fi întronat ca un conducător și ca fiind Cel care decide. Aceasta înseamnă că pacea lui Cristos care arbitrează în noi dizolvă plângerea noastră împotriva oricui (Col. 3:13).
Cristos a făcut pace pentru noi pe cruce creând în El un singur un om nou din două popoare, iar El Însuși a devenit pacea noastră; acum trebuie să lăsăm ca pacea Sa să arbitreze în inimile noastre.
Mai ales atunci când vedem unele probleme în viața de biserică și avem plângeri, opinii, zvonuri, discuții, jigniri, nefericire și lucruri care ne întorc unii împotriva altora – trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și să fim stăpâniți de pacea lui Cristos.
Avem nevoie ca pacea lui Cristos – pacea Cristosului atotinclusiv și vast să arbitreze în noi.
Adesea suntem conștienți de trei partide din noi – un partid pozitiv, un partid negativ și un partid neutru, așa că este nevoie de arbitrajul interior pentru a soluționa disputa în noi.
Prea multe ofense și certuri ar fi trebuit să fie rezolvate cu ani în urmă și chiar cu zeci de ani în urmă, dar încă avem fantoma acestor argumente, iar umbra acestor jigniri este una lungă, deoarece nu permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi.
Am putea să ne amintim în continuare ce ne-a spus cineva cu ani în urmă și ne putem aminti cum am fost tratat în mod incorect și cum ne-a ofensat cineva cu ani și ani în urmă. O, Doamne Isuse!
S-ar putea ca noi să fi fost tratați în mod greșit și alții ar fi spus unele lucruri care ne-a u jignit, dar atunci când lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și suntem astfel conduși de pacea lui Cristos, această pace ne va determina să uităm aceste jigniri și ofense, să-i iertăm pe alții și dăm drumul la anumite lucruri.
Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, îi vom ierta pe ceilalți, vom da drumul la jigniri și vom căuta păstrarea unității.
Ori de câte ori simțim că există diferite părți care se ceartă în noi, trebuie să dăm loc păcii a lui Cristos care arbitrează și să permitem ca această pace să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt.
Pacea lui Cristos care stăpânește în inimile noastre este unitatea omului nou. Trebuie să lăsăm deoparte opinia, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi, pentru a putea fi stăpâniți de pacea lui Cristos pentru un om nou.
Dacă facem acest lucru, viața de biserică va avea mult mai puține probleme. Dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dinăuntrul nostru și dintre noi; atunci vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală.
Prin arbitrajul păcii lui Cristos se rezolvă problemele noastre și dispare fricțiunea dintre sfinți.
Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, viața de biserică este păstrată într-o atmosferă dulce, iar omul nou este păstrat într-un mod practic. Fie ca astăzi să avem acest fel de viață de biserică!
Arbitrarea păcii lui Cristos este de fapt Cristos lucrând în noi pentru a-și exercite stăpânirea asupra noastră, pentru a spune ultimul cuvânt, și pentru a lua decizia finală (vezi Isaia 9:6-7).
Nu ar trebui să ne rugăm ca Domnul să stăpânească asupra altora, ci, ca răspuns la mijlocirea cerească, ar trebui să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, lăsând ca Domnul să aibă ultimul cuvânt în noi.
Dacă rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos, nu îi vom jigni pe ceilalți și nici nu-i vom vătăma, ci, mai degrabă, prin harul Domnului și cu pacea Lui, vom administra viață altora.
Această pace ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura lor de unire; această pace este unitatea omului nou.
Doamne Isuse, îi permitem păcii Tale să arbitreze în inima noastră și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să avem pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală. Amin, Doamne, vrem să fim stăpâniți de pacea lui Cristos, astfel încât toate problemele noastre să fie rezolvate și toate fricțiunile dintre sfinți să dispară. Fie ca toți sfinții să permită păcii lui Cristos să domnească în omul nou și să păstrăm cu toții unitatea Duhului, permițând păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră pentru un om nou!
