interesul lui Dumnezeu

Învățăm de la Isus să umblăm conform naturii Tatălui pentru a face voia Tatălui

08/11/2024 by Credincios in Cristos 6 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim, trebuie să alergăm cursa creștină conform naturii Tatălui pentru a face voia Tatălui, fiind constrânși în alergarea noastră să facem doar voia Tatălui nostru ceresc și să nu ne concentrăm pe a face o mare lucrare pentru El.

Săptămâna aceasta am savurat faptul că Dumnezeu ne cheamă conform propriului Său scop. Dumnezeu nu numai că ne-a răscumpărat pentru a ne mântui de pierzarea veșnică; chiar mai mult, El ne-a chemat conform propriului Său scop. Chemarea Sa nu este conform faptelor noastre, ci după propriul Său scop. Slavă Domnului!

Am fost mântuiți de la a trăi o viață fără sens la a trăi o viață pentru scopul lui Dumnezeu. Scopul etern al lui Dumnezeu este ca El să se împartă în noi, poporul Său ales și răscumpărat, astfel încât să putem deveni la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire, pentru a fi parte din expresia Sa extinsă. Amin!

Dumnezeu a creat toate lucrurile pentru acest scop al Său, ca să Se contopească cu omul pentru a produce biserica în calitate de Trup al lui Cristos care se finalizează în Noul Ierusalim pentru scopul Său glorios. Biserica este mijlocul unic folosit de Dumnezeu pentru a-Și îndeplini scopul, pe partea pozitivă, și pentru a-Și rezolva toate problemele. Biserica Îl exprimă pe Dumnezeu în gloria Sa cu fiizarea divină și Îl reprezintă pe Dumnezeu pentru a-și exercita stăpânirea asupra vrăjmașului.

Prin biserică, Dumnezeu va aduce toate lucrurile sub Cristos ca unic Cap. Noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu; pentru aceasta, trebuie să cunoaștem și să facem voia lui Dumnezeu. Care este voia lui Dumnezeu? El a creat toate lucrurile și toate lucrurile există datorită voii Sale; trebuie să cunoaștem voia lui Dumnezeu și să facem toate lucrurile conform voii perfecte a lui Dumnezeu.

Trebuie să fim plini de cunoașterea deplină a voii lui Dumnezeu, astfel încât să putem avea revelația planului lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru împlinirea planului Său. Voia lui Dumnezeu este legată de Cristos; voia lui Dumnezeu este să-l facă pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem savura pe Cristos, să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cristos și să-L aplicăm pe Cristos în toate lucrurile.

Când cunoaștem voia lui Dumnezeu, vom umbla cu vrednicie de Domnul, pentru că vom trăi pe Cristos. De asemenea, când cunoaștem voia lui Dumnezeu, ne vom da seama că El permite anumite lucruri – El are o voință permisivă. Dar în ziua judecății, Dumnezeu îi va respinge pe cei care au făcut multe lucrări de putere în numele lui Dumnezeu, fără aprobarea Lui. Mulți fac lucrări mari pentru Dumnezeu, dar fără a face voia Tatălui.

Trebuie ca nu doar să lucrăm pentru Domnul, ci și mai mult, să-L luăm ca sursă, să facem toate lucrurile în El și împreună cu El și să permitem voii Tatălui nostru ceresc să ne restrângă în viața noastră zilnică și în lucrarea pentru Doamne. Amin!

Trebuie să umblăm și să lucrăm conform naturii Tatălui pentru a face voia Tatălui

Mat. 7:21-23 este un cuvânt puternic de avertizare pentru toți credincioșii în Cristos, în special pentru cei care Îl iubesc pe Domnul, lucrează pentru Domnul și doresc să-I placă, alăturându-se Lui în lucrarea Sa. Această porțiune ne arată că mulți fac lucrări mari de putere în numele Domnului, dar nu fac voia Tatălui ceresc, așa că Domnul nu îi recunoaște și nici nu îi aprobă. Anumite lucrări pot fi făcute în numele Domnului, dar nu pot fi făcute după voia lui Dumnezeu.

Când facem vreo lucrare pentru Domnul, trebuie să verificăm cu El dacă facem voia Tatălui sau doar facem o lucrare pentru El. Trebuie să avem siguranța că, în orice facem pentru Domnul și în viața bisericii, facem voia Tatălui. Altfel, putem fi numiți de Domnul „lucrători ai fărădelegii” în ziua judecății. O, Doamne!

Chiar și alungarea demonilor în numele Domnului și a face lucrări de putere în numele Lui poate să nu fie conform voii lui Dumnezeu, ci ceva cu care El nu este de acord. O, Doamne Isuse! Cât de îngustă este poarta și cât de strâmtă este calea pentru a-L urma pe Domnul și a lucra cu și pentru El!

Fie ca noi să fim cei care intrăm pe poarta îngustă și umblăm pe calea strâmtă care duce la viață (Matei 7:13-14) atât în viața noastră, cât și în lucrarea noastră pentru Domnul. Așa cum alergătorii dintr-o cursă au fiecare propria lor bandă în care aleargă și nu trec pe benzile celorlalți, ci rămân pe banda lor până când își ating obiectivul, așa că trebuie să mergem pe drumul restrâns în timp ce trăim pentru Domnul și Îl slujim pe El.

Calea strâmtă este voia Tatălui nostru ceresc. A face voia Tatălui ar trebui să ne constrângă și să ne restrângă. Aceasta înseamnă că trebuie să facem totul conform naturii divine din duhul nostru. Dacă nu facem lucrurile conform naturii divine, lucrarea noastră este fărădelege. O, Doamne! Nu ar trebui să ne preocupe în primul rând să facem o lucrare pentru Domnul sau chiar să profețim pentru El, ci să facem voia Tatălui nostru ceresc umblând și lucrând conform naturii Tatălui în duhul nostru.

Fie ca noi să avem grijă de liniile cerești pentru desfășurarea cursei noastre. În viața de biserică în recâștigarea Domnului, avem liniile constrângătoare ale naturii divine; dacă alergăm între linii și nu în afara lor, vom fi aprobați de Domnul. Ca oameni ai împărăției, suntem în împărăția lui Dumnezeu și mergem pe calea strâmtă pentru a face voia Tatălui.

Mulțumim Domnului, avem natura divină în duhul nostru; natura Tatălui este în noi, iar această natură ne spune întotdeauna da sau nu atunci când verificăm cu Domnul înainte de a face ceva. Dacă verificăm cu Domnul în duhul nostru, vom obține „mergi înainte” sau „oprește-te” de la El în viața și lucrarea noastră pentru Domnul.

Alergătorii dintr-o cursă văd cu toții liniile care le limitează alergarea și doar atunci când aleargă pe banda lor pot primi recompensa. În mod similar, astăzi avem linii constrângătoare în noi; natura Tatălui este în noi, limitându-ne, constrângându-ne și aprovizionându-ne ca să facem voia Tatălui nostru ceresc. De exemplu, dacă verificăm cu natura Tatălui din noi, vom realiza că nu putem folosi muzică rock sau alte distracții lumești în întâlnirile noastre.

Ca oameni ai împărăției, am fost regenerați de Tatăl nostru ceresc și avem viața și natura Sa în noi. Fie ca noi să trăim conform naturii divine din duhul nostru, astfel încât să fim constrânși în viața și lucrarea noastră pentru Domnul, făcând voia Tatălui nostru ceresc și nefiind lucrători ai fărădelegii. Fie ca noi să alergăm cursa conform naturii Tatălui și să permitem naturii divine să ne limiteze și să ne restrângă în lucrarea noastră cu și pentru Domnul, astfel încât să putem face voia Tatălui nostru ceresc astăzi.

Poarta îngustă exclude omul vechi, eul, carnea, conceptul uman și lumea cu toată gloria ei; numai ceea ce corespunde cu voia lui Dumnezeu poate intra. Când ne exersăm duhul și trăim conform naturii Tatălui, omul nostru vechi este exclus, sinele este negat, conceptul nostru uman este dat deoparte și lumea cu toată gloria ei dispare. Pe măsură ce mergem pe calea strâmtă, suntem restricționați de un control interior misterios, invizibil și trăim sub acest control. Amin!

Doamne Isuse, vrem să intrăm prin poarta îngustă și să mergem pe calea strâmtă de a face voia Tatălui nostru ceresc. Aleluia, am fost regenerați de Dumnezeu cu viața și natura Sa, iar acum avem natura Tatălui nostru în duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te contacta, a trăi un duh cu Tine și a lucra cu Domnul și pentru El. Vrem să alergăm cursa cerească pe calea strâmtă a voii Tatălui. Fie ca lucrarea noastră pentru Domnul să fie limitată de liniile cerești. Amin, Doamne, vrem să trăim și să lucrăm prin natura divină în duhul nostru și să nu fim lucrători ai fărădelegii care fac o lucrare pentru Dumnezeu, dar nu fac voia lui Dumnezeu! Fie ca să ne pese mai mult de a face voia Tatălui decât de a lucra pentru Domnul. Aspirăm să fim cei care sunt aprobați de Domnul la scaunul de judecată! Ne deschidem Ție privitor la trăirea noastră de zi cu zi. Fie ca noi să alergăm conform naturii divine și în liniile restrânse ale voii Tatălui nostru ceresc!

Învățăm de la Domnul Isus să facem voia Tatălui și ne rugăm ca voia Sa să se facă pe pământ

Exemplul perfect de a face voia Tatălui este Domnul Isus, primul om-Dumnezeu și modelul nostru în a trăi viața creștină. Când a venit Domnul Isus, El nu și-a făcut voia Sa; mai degrabă, El a făcut voia Tatălui Său. El a venit să facă voia Tatălui. Domnul Isus nu a vorbit propriile cuvinte și nici nu Și-a făcut propria lucrare; mai degrabă, El a spus ceea ce a auzit de la Tatăl și a făcut lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl să o facă.

El a căutat gloria Tatălui și a făcut voia Tatălui chiar și atunci când toți cei din jurul Lui credeau că ar trebui să facă altceva. Cei din jurul Său puteau să meargă și să facă lucrurile după cum voiau, dar Domnul a fost restricționate de voia Tatălui și El a trăit conform naturii divine din duhul Său. Alții puteau spune cutare sau cutare lucru, chiar presându-L să facă cutare sau cutare lucru sau să meargă în cutare sau cutare loc, dar Domnul era într-o conversație constantă cu Tatăl și căuta să facă voia Tatălui.

Odată, mama Sa și frații săi au venit să-L vadă, cel mai probabil pentru a încerca să-I ceară să-și atenueze un pic tonul și să Se relaxeze, dar Domnul a spus: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Apoi și-a întins mâna către ucenicii Săi și a zis: Iată, mama Mea și frații Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acesta este fratele Meu, sora și mama Mea (Matei 12:47-50). Dacă facem voia Tatălui nostru ceresc așa cum a făcut Domnul Isus, suntem rude cu Domnul Isus.

Cristos, Regele nostru ceresc, S-a supus mereu voii Tatălui, luând voia Tatălui ca porțiune a Sa și nu S-a împotrivit la nimic din ce I s-a întâmplat (Matei 11:28-30; 26:39; Ioan 5:30; 6:38). Domnul Isus a făcut voia Tatălui și a ales voia Tatălui până la moarte, chiar luând paharul suferinței și murind pe cruce, împlinind astfel voia Tatălui nostru ceresc.

Dacă noi astăzi suntem cei care facem voia Tatălui nostru ceresc, suntem un frate care Îl ajută pe Domnul Isus, o soră care simpatizează cu El și o mamă care Îl iubește cu tandrețe. Fie ca noi să învățăm de la Domnul Isus să facem voia Tatălui și, prin urmare, să fim rudele Sale în realitate și să ne rugăm, de asemenea, ca voia Tatălui să se facă pe pământ.

Pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul și să trăim conform naturii Tatălui, astfel încât să fim aprobați și acceptați de Domnul. Pe de altă parte, noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să ne rugăm ca voia Tatălui să se facă pe pământ ca și în ceruri (Matei 6:10). În rugăciunea noastră către Tatăl, trebuie nu numai să prezentăm nevoile noastre înaintea Sa și să-I cerem ca El să ne ajute pe măsură ce trăim o viață pentru împlinirea scopului Său, ci chiar mai mult, trebuie să ne rugăm ca voia Lui să se facă.

Suntem instruiți de către Împăratul nostru să ne rugăm ca voia Tatălui să se facă pe pământ așa cum este în ceruri. Voia lui Dumnezeu se face în ceruri, dar din moment ce Satan uzurpează pământul și acesta se află sub controlul lui, voia lui Dumnezeu nu s-a făcut pe pământ și nici împărăția Sa nu este aici pe pământ. Noi, ființele umane, suntem creați de Dumnezeu cu intenția de a recâștiga pământul pentru El (Geneza 1:26-28), iar noi, ca credincioși în Cristos, suntem aduși într-o poziție în care putem fi una cu Domnul în rugăciune, cerând Tatăl să aducă împărăția Sa și să-și îndeplinească voia pe pământ.

Ne rugăm pentru interesul lui Dumnezeu, astfel încât voia lui Dumnezeu să se poată face pe pământ la fel ca în ceruri. Fie ca noi să fim cei care ne rugăm în acest fel, stând una cu Domnul pe pământ să ne rugăm pentru ca voia Tatălui să se facă pe pământ așa cum este în ceruri. În acest fel, aducem împărăția cerurilor pe pământ.

Doamne Isuse, Te iubim și suntem una cu Tine astăzi pe pământ. Alegem să nu facem voia noastră și nici doar lucrurile pe care credem că ar trebui să le facem pentru Dumnezeu sau pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, ci să facem voia lui Dumnezeu. Amin, Doamne, noi alegem să facem astăzi voia Tatălui. Vrem să învățăm de la Tine, dragă Doamne Isuse, și să fim cei care se supun voii Tatălui. Vrem să luăm voia Tatălui ca porțiune a noastră și să nu ne împotrivim la nimic. Voia Ta să se facă în viața noastră. Fie ca voia Ta perfectă să se facă în noi. Noi nu alegem voia Ta permisivă; vrem voia Ta perfectă. Amin, Doamne, facă-s voia Ta și să vină împărăția Ta! Suntem una cu Tine pe pământ să ne rugăm pentru ca împărăția Ta să vină pe pământ și pentru ca voia Ta să se facă pe pământ, așa cum se face în ceruri! Amin, Doamne, fie ca pământul să fie pe deplin recâștigat pentru voia lui Dumnezeu, astfel încât voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ și împărăția Sa să vină pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn from Jesus to Walk according to the Father’s Nature to do the Father’s Will, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luptăm pentru interesul lui Dumnezeu și să purtăm mărturia lui Dumnezeu în viața de biserică

28/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de popor al lui Dumnezeu de astăzi, noi Îl avem pe Cristos ca și Conducător în viața noastră creștină, suntem formați în armata Sa pentru a lupta pentru interesele Sale, călătorim împreună cu Dumnezeu, purtăm mărturia lui Dumnezeu și suntem pregătiți de Dumnezeu pentru a-L poseda pe Cristosul atotinclusiv.

Istoria noastră ca și credincioși în Cristos este simbolizată de istoria copiilor lui Israel, în special așa cum este consemnată în Exod, Levitic și Numeri.

Săptămâna aceasta ne-am concentrat pe o schiță vitală a revelației divine din cărțile Exod, Levitic și Numeri referitoare la economia lui Dumnezeu cu poporul Său ales și răscumpărat.

În aceste trei cărți vedem cel puțin zece articole majore care ne ajută să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv simbolizat de țara bună.

Mai întâi vedem Paștele, care este Cristos Însuși; Cristos a fost pregătit de Dumnezeu și ni s-a dat amândouă ca să ne acopere și să ne protejeze de judecata lui Dumnezeu, și să fie sursa noastră interioară pentru a ne mișca în unitate cu Dumnezeu afară din lume.

În al doilea rând, avem prezența Domnului; prezența Sa merge cu noi, iar noi suntem guvernați de prezența directă a lui Dumnezeu, de zâmbetul Său și, în special, El ne conduce prin Duhul și prin Cuvântul Său.

În al treilea rând, Îl avem pe Cristos ca mana noastră zilnică și stânca spirituală cu apa vie pentru a ne alimenta zilnic, pe măsură ce trăim și umblăm în viața noastră creștină și în viața de biserică.

În al patrulea rând, Îl avem pe Cristos ca și Chivotul mărturiei; El este mărturia lui Dumnezeu și El este în noi pentru a fi centrul nostru și totul al nostru ca să ne facă mărturia lui Dumnezeu.

În al cincilea rând, avem tabernaculul mărturiei, mărturia lărgită a lui Dumnezeu și Dumnezeu ne acoperă cu Sine Însuși pentru a Se adăuga pe Sine Însuși la noi și pentru a fi unitatea noastră pentru mărturia Sa; în acest fel, purtăm mărturia lui Dumnezeu.

În al șaselea rând, Îl avem pe Cristos ca realitatea tuturor ofrandelor; El este absolutismul nostru, hrana noastră, pacea noastră, acoperirea noastră pentru păcat, viața care tratează păcatul și El este tot ceea ce avem nevoie.

Îl al șaptelea rând, avem preoția cu experimentarea lui Cristos ca Marele Preot; noi suntem preoți ai lui Dumnezeu și trăim în Cristos și prin Cristos, aplicându-L pe Cristos și făcându-L pe El totul în viața noastră creștină.

În al optulea rând, avem reglementările unei vieți sfinte; am fost cumpărați cu un preț și trebuie să trăim o viață sfântă în viața de biserică pentru a fi poporul sfânt al Dumnezeului nostru sfânt.

În al nouălea rând, suntem formați în armata divină, suntem maturizați în viața divină și ne păstrăm noutatea și prospețimea cu Domnul pentru a-L sluji în armată.

În al zecelea rând, prin menținerea preoției vom putea duce bătălia; păstrând părtășia cu Domnul și trăind în prezența Sa, vom putea duce bătălia împreună cu Domnul.

Să luptăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu ca să-l învingem pe inamic și să aducem împărăția lui Dumnezeu

În calitate de poporul ales și răscumpărat de Dumnezeu, noi suntem armata preoțească care luptă împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu; acest lucru este văzut ca tip reprezentativ în istoria copiilor lui Israel din Num. 4:23, 30 și 35.

Copiii lui Israel trebuiau formați ca o armată și să lupte împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu împotriva inamicilor de pe pământ, dar lupta și bătălia noastră nu este împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva autorităților spirituale.

Copiii lui Israel l-au învins pe regele Aradului și i-au distrus poporul; făcând acest lucru, ei au luptat împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu și l-au biruit pe primul inamic dintre canaaniți (Num. 21:1-3).

Apoi, poporul lui Dumnezeu l-a învins pe Sihon, împăratul amoriților împreună cu poporul său, și pe Og, împăratul Basanului împreună cu poporul său; asta înseamnă că i-au biruit pe cei doi “paznici de la poartă” ai Canaanului (vv. 21-35).

Chiar înainte de a intra în țara bună, Israelul a trebuit să se lupte cu unii dintre împărații care “păzeau poarta” spre țara bună; aceasta a fost pentru intrarea lor în țara bună.

Apoi, copiii lui Israel i-au învins și pe madianiți cu cei cinci împărați ai lor; biruindu-i, poporul a biruit armata de la poarta Canaanului (vezi Num. 31:1-12).

Acești împărați pe care i-a biruit poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu simbolizează puterile spirituale, conducătorii și autoritățile aerului, pe care noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să-i biruim.

În calitate de credincioși în Cristos, noi nu doar am fost chemați de Dumnezeu, aleși de El, mântuiți și alimentați de către El și aduși pe muntele înalt pentru a vedea revelația divină; suntem, de asemenea, formați într-o armată care luptă pentru interesele Sale pe pământ.

Pentru a lupta războiul spiritual, trebuie să ne dăm seama că bătălia noastră nu este în noi înșine, ci în Trup.

Trebuie să fim întăriți în Domnul și în puterea tăriei Sale, iar în Trup trebuie să îmbrăcăm întreaga armură a lui Dumnezeu, pentru a putea sta în picioare împotriva stratagemelor diavolului (Efeseni 6:10).

Lupta noastră nu este împotriva sângelui și cărnii; mai degrabă, este împotriva conducătorilor, împotriva autorităților, împotriva conducătorilor lumii din acest întuneric, împotriva forțelor spirituale ale răului din locurile cerești.

Lupta noastră este în Trup și, ca Trup, lupta noastră este în domeniul spiritual; trebuie să luptăm împreună cu Dumnezeu și pentru ca Dumnezeu să-l înfrângă pe inamic și să aducem împărăția lui Dumnezeu.

Așa cum copiii lui Israel au trecut printr-un proces pentru a fi formați într-o armată, tot așa suntem și noi formați în armata sfântă a lui Dumnezeu pentru a lupta războiul spiritual și pentru a-l birui pe inamicul lui Dumnezeu.

Biserica este războinicul corporativ al lui Dumnezeu și, ca atare, biserica trebuie să îmbrace toată armura lui Dumnezeu și să învingă inamicul pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fie ca să fim întăriți în Domnul și în puterea tăriei Sale. Fie ca biserica în calitate de Trupul lui Cristos să îmbrace întreaga armură a lui Dumnezeu, pentru ca să fim capabili să stăm împotriva stratagemelor diavolului. Amin, Doamne, vrem să stăm una cu Tine pe pământ și să luptăm împreună cu Dumnezeu pentru Dumnezeu în Trup pentru a-l învinge pe inamic și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, stăm în victoria Ta, stăm în Trup și luptăm pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă și pentru ca inamicul să fie învins!

Să luptăm pentru interesul lui Dumnezeu și să purtăm mărturia lui Dumnezeu în viața de biserică

Copiii lui Israel au fost formați într-o armată sfântă pentru a duce războiul sfânt pentru înfrângerea inamicului lui Dumnezeu și pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu. Ca o armată preoțească, au purtat cu ei locuința lui Dumnezeu, Tabernaculul Mărturiei cu Chivotul Mărturiei.

În viața de biserică de astăzi, noi purtăm mărturia lui Dumnezeu cu Dumnezeu Însuși; deoarece biserica poartă mărturia lui Dumnezeu, biserica este locuința lui Dumnezeu pe pământ.

Tabernaculul Mărturiei înseamnă că noi, ca poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu, suntem zidiți împreună cu El pentru a fi locuința Sa pe pământ; așa este biserica astăzi.

Chivotul Mărturiei Îl simbolizează pe Cristos ca centrul economiei lui Dumnezeu printre poporul Său ales și răscumpărat.

Centrul poporului Israel, în timp ce călătoreau prin pustie, a fost Tabernaculul Mărturiei cu Chivotul Mărturiei; centrul lor era Cristos, mărturia lui Dumnezeu.

Centrul nostru de astăzi în viața de biserică este Cristos Însuși, mărturia lui Dumnezeu; astăzi Îl avem pe Cristos cu noi într-un mod personal și purtăm mărturia lui Dumnezeu în biserică.

În timp ce călătoreau prin pustie, copiii lui Israel nu s-au angajat în comerț, o ocupație sau orice altceva din ceea ce făceau alte popoare; întreaga lor ocupație era să urmeze conducerea lui Dumnezeu, să călătorească împreună cu Dumnezeu, să se îngrijească de mărturia lui Dumnezeu (Tabernaculul cu Chivotul) și să lupte împreună cu Dumnezeu pentru interesul Său pe pământ. La fel este și cu noi astăzi.

Alții din jurul nostru se îngrijesc de cariera lor, locul lor de muncă, ocupația lor, familia lor, sportul lor, dar grija noastră unică este să urmăm conducerea Domnului, să avem mărturia lui Dumnezeu și să luptăm pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

În ochii oamenilor lumești se pare că noi ne pierdem timpul – la fel cum copiii lui Israel păreau să-și piardă timpul în pustiu, în ochii celorlalte popoare.

Dar în ochii lui Dumnezeu, oamenii lumești sunt cei care pierd timpul (Mat. 20:3), iar noi facem o lucrare care va schimba această epocă și împlinim scopul lui Dumnezeu.

În calitate de armata preoțească care duce războiul sfânt al lui Dumnezeu, noi purtăm locuința lui Dumnezeu, mărturia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este printre noi. În viața de biserică, luptăm pentru interesul lui Dumnezeu și purtăm mărturia lui Dumnezeu ca să împlinim scopul lui Dumnezeu și să-l învingem pe inamicul lui Dumnezeu, aducând împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Cuvintele cheie din Exod sunt răscumpărare, conducere, revelație și zidire; cuvintele cheie din Levitic sunt părtășie, slujire și sfințenie; iar cuvintele cheie din Numeri sunt formare, călătorie și luptă.

Cartea Numeri este o consemnare a poporului ales și răscumpărat al lui Dumnezeu, format într-o armată preoțească pentru a lupta pentru Dumnezeu și pentru a călători împreună cu Dumnezeu, astfel încât ei să fie pregătiți de Dumnezeu să-L posede pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Și în special ca cei tineri din viața de biserică din recâștigarea Domnului, noi învățăm din experiența, istoria și greșelile generației mai în vârstă – la fel cum copiii lui Israel au învățat de la generația care a fost eliberată din Egipt.

A doua generație învață de la prima generație, iar experiențele primei generații sunt transmise către cea de-a doua generație pentru zidirea și învățarea lor. Fie ca să învățăm și fie ca să purtăm mărturia lui Dumnezeu pe măsură ce luptăm pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ în viața de biserică!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică purtând mărturia lui Dumnezeu și luptând pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ, astfel încât inamicul să fie învins și împărăția lui Dumnezeu să fie adusă. Amin, Doamne, fie ca să fim o parte a armatei sfinte formată de Tine pentru a lupta în unitate cu Tine pentru înfrângerea inamicului și pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu! Vrem să urmăm conducerea Ta, să purtăm mărturia Ta, să savurăm alimentarea Ta și să fim una cu Tine pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fighting for God’s Interest and Bearing the Testimony of God in the Church Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu și unul care fuge de pofte ca să Îl urmărească pe Cristos

01/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Samuel era un nazireu, un om conform inimii lui Dumnezeu, pentru că inima lui Dumnezeu a fost reprodusă în el; Samson, pe de altă parte, a fost un exemplu negativ a ceea ce înseamnă a fi un nazireu.

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, cei care văd dorința inimii Sale și sunt uniți cu El în Cuvântul Său pentru a îndeplini ceea ce este în inima Sa.

Există un contrast în Scripturi dintre acești doi nazirei – Samuel și Samson. Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, în timp ce Samson a trăit după poftele lui.

Atât mama lui Samuel cât și mama lui Samson și-au consacrat propriul fiu Domnului chiar înainte de a se naște, și ei erau adevărați nazirei; cu toate acestea, ținea de fiecare dintre ei cât de mult erau una cu Domnul conform cuvântului Său.

Dumnezeu a motivat-o pe Ana să se roage pentru un fiu, iar nevoia Domnului de a avea un nazireu a fost satisfăcută de faptul ca Ana să aibă un fiu; ea nu numai că a obținut un fiu, dar ea l-a dat pe acest fiu Domnului pentru ca El să îl folosească în templu.

Mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei era să producă un nazireu care să fie absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu. Când Samuel a început să slujească Domnului, el era un băiețel, dar el avea vorbirea și revelația lui Dumnezeu, el s-a oferit voluntar serviciului Domnului, și el a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu.

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ, iar când a slujit, el a fost Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din ceruri pentru a domni peste poporul Său pe pământ.

El a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale, un voluntar care să înlocuiască orice servitor oficial și formal al lui Dumnezeu.

El a slujit ca preot plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția degradată și învechită; el L-a onorat pe Dumnezeu prin serviciul său pentru Dumnezeu ca preot.

De asemenea, Samuel a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca profet; el a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite. Pentru că era un om potrivit inimii lui Dumnezeu, Samuel iubea să petreacă timp cu Dumnezeu și avea vorbirea lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Samuel a slujit, de asemenea, ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecata poporului executată de vechea preoție.

În cele din urmă și mai presus de toate, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii; el s-a rugat ca aleșii lui Dumnezeu să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, astfel încât dorința și voia lui Dumnezeu să se poată împlini.

Samuel a fost un model pentru noi toți; el a fost modelul unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, unul care era pe deplin una cu Dumnezeu.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu care se îngrijește de interesul și împărăția Sa pe pământ

Samuel a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu; inima lui Dumnezeu a fost duplicată în el, iar el era pur și nepărtinitor.

El știa că în Dumnezeu exista o dorință pentru o împărăție; Dumnezeu a vrut ca împărăția Sa să fie adusă, dar nu prin Samuel, ci prin David, așa că Samuel a fost una cu Dumnezeu pentru asta.

Dacă am fi fost noi, am fi vrut să Îl ajutăm pe Dumnezeu să aducă împărăția, dar Samuel a fost pur și nepărtinitor, și nu a căutat niciodată să obțină ceva pentru sine.

Samuel nu avea inimă pentru altceva în afară de Dumnezeu și aleșii Săi; el și-a dat seama că Dumnezeu iubea Israelul, iar inima plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru poporul Său a fost duplicată în el.

Acesta este genul de persoană care ar trebui să fim; ar trebui să fim un nazireu potrivit inimii lui Dumnezeu, având inima lui Dumnezeu duplicată în noi și având o inimă pură și unică înaintea lui Dumnezeu (vezi Mat. 5:8; 6:22-23; 2 Tim. 2:22).

Întreaga ființă și persoană a lui Samuel – nu numai ceea ce făcea, trăia și lucra – era în totalitate conform lui Dumnezeu; ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una, așa că el a fost Dumnezeul care acționa pe pământ. Trebuie să-I cerem Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne, fie ca inima noastră să fie un duplicat al inimii Tale. Fă-ne pe deplin una cu Tine în întreaga noastră ființă și persoană. Fie ca ceea ce facem, trăim, lucrăm și suntem să fie potrivite lui Dumnezeu: inima Ta să fie reprodusă în inima noastră, și fie ca noi să fim Dumnezeul care acționează pe acest pământ ca o parte a armatei Tale corporative a nazireilor!

Mintea lui Dumnezeu a fost gândirea lui Samuel; el nu a avut nici un alt gând sau considerație. Pentru că Samuel era un om după inima lui Dumnezeu, el se îngrijea numai de interesul lui Dumnezeu și de poporul Său; în același timp nu era egoist și niciodată nu a căutat să câștige ceva pentru el însuși.

Când inima lui Dumnezeu devine inima noastră și nu căutăm nimic pentru sine, ci numai interesul lui Dumnezeu și al poporului Său, vom fi puri în inimă pentru a căuta doar interesul lui Dumnezeu și binele poporului Său (vezi Mat. 16:24; Luca 9:23; 25).

Samuel nu avea inimă pentru altceva decât inima lui Dumnezeu și aleșii Săi; inima sa era o reflectare a inimii lui Dumnezeu, iar viața și lucrarea sa erau pentru împlinirea a ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Pentru că Samuel era un astfel de om, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om care se îngrijea de interesul și de împărăția Sa pe pământ, el nu avea nici un gând să construiască o împărăție pentru descendenții săi.

Când fiii săi nu l-au urmat în judecarea poporului lui Israel în dreptate, a fost deschis ca Dumnezeu să facă alte aranjamente.

Pentru că Samuel avea o inimă pentru Dumnezeu și interesul Său pe pământ, a fost ușor ca Dumnezeu să aducă împărăția prin el; prin urmare, Samuel a fost cel care a schimbat epoca. Trebuie să Îi spunem lui Dumnezeu:

Doamne Isuse, fă-ne ca cei care sunt una cu Tine ca să schimbi această epocă! Fie ca inima noastră să fie o reflectare a inimii Tale în orice lucru. Mântuiește-te de orice căutare pentru sine; fie ca singura noastră căutare să fie după Tine, împărăția Ta și poporul Tău. Amin, Doamne, câștigă-ne ca nazireii de astăzi care sunt conform cu inima lui Dumnezeu, care se îngrijesc de interesul și împărăția Sa pe pământ!

Deși nu a fost ușor pentru Samuel să Îl stea pentru Dumnezeu în special în mediul său, el s-a îngrijit de interesul lui Dumnezeu și a schimbat epoca. Prin el, Dumnezeu a schimbat epoca din epoca judecătorilor în epoca împărăției, și acest lucru a avut loc deoarece Samuel era un nazireu, un om potrivit inimii lui Dumnezeu care se îngrijea de interesul și împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Potrivit Vechiului Testament, Samuel a fost pus în rând cu Moise în faptul de a fi pentru Dumnezeu și pentru interesul lui Dumnezeu (vezi Ier. 15:1).

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Să fim sinceri cu Domnul și să Îi spunem:

Doamne, chiar dacă nu este ușor pentru noi să Te susținem în mediul nostru, totuși ne pasă de interesul Tău și dorim să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care schimbă epoca. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim voluntarii Tăi de astăzi, cei care sunt una cu Tine pentru îndeplinirea scopului și a economiei Tale pe pământ!

Să fim conștienți de tacticile inamicului și să fugim de poftele tinereții pentru a-L urmări pe Cristos cu sfinții

Un alt nazireu din Vechiul Testament este Samson; el a fost consacrat lui Dumnezeu din pântecele mamei sale și avea o mare putere, dar el a fost un exemplu negativ de nazireu (Jud. 13:3-5; 1 Cor. 10:6).

Samson nu și-a prețuit jurământul de nazireu; el nu l-a luat în considerare. Trebuie să prețuim jurământul de nazirei, să-l luăm în considerare, să-l înnobilăm, și trebuie să păstrăm acest jurământ înaintea ochilor noștri în toate zilele vieții noastre.

Jurământul nostru de nazirei nu este doar o provocare temporară. Originea lui Samson a fost un miracol inițiat de apariția îngerului lui Iehova mamei sale (Jud. 13:3) și a fost sfințit în pântecele mamei sale pentru a fi un nazireu (v. 3, 5).

Pe măsură ce a crescut, Samson a fost curat și pur potrivit rânduielii lui Dumnezeu, iar când și-a început slujba, el a fost întărit de Duhul lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt, economic (v. 25; 14:5-6, 19).

El s-a mișcat în Duhul de putere, dar nu avea Duhul vieții; el a fost puternic, dar cu el nu putem vedea nimic din viață.

El a avut Duhul lui Dumnezeu care a venit peste el să-l întărească pentru a învinge inamicul, dar nu vedem ca el să Îl fi contactat pe Dumnezeu sau să fi rămas în cuvântul Său. Mai degrabă, Samson a falimentat în faptul că nu L-a contactat pe Dumnezeu și mai ales a falimentat în complacerea în poftele cărnii (Jud. 14:1).

El nu era autentic în căutarea unei neveste; mai degrabă, contactul lui cu femeile era pentru a-și satisface poftele (v 1-3, 10-17; 16:1-20). Deoarece el a dat frâu liber poftelor sale atunci când contacta femeile, inamicul a folosit această slăbiciune pentru a-i înlătura jurământul de nazireu.

În Judecători 16, vedem că, atunci când era cu Delila, ea continua să îi preseze zilnic până când l-a epuizat.

Satan nu ne ia jurământul de nazireu dintr-o dată, cu o lovitură puternică; mai degrabă, el încearcă treptat să ne epuizeze, dezbrăcându-ne de consacrarea noastră și de dragostea noastră față de Domnul (vezi Dan. 7:25).

Delila l-a epuizat atât de mult cu cererea ei de a-i cunoaște sursa puterii încât sufletul său a obosit până la moarte și i-a spus secretul său.

Treptat, Satan vrea să ne epuizeze, înlăturându-ne de consacrarea noastră, până nu ne mai amintim jurământul nostru de nazireu.

Deși Samson a fost întărit de Dumnezeu, a fost vătămat până la maxim datorită complacerii în pofta sa. În cele din urmă, Iehova l-a părăsit și a avut la un sfârșit mizerabil, pentru că nu știa cum să își stăpânească pofta cărnii. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim conștienți de tacticile inamicului și să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care Îl caută și Îl urmăresc! Iar atunci când vin poftele cărnii, să nu ne luptăm cu ele – mai degrabă să fugim de poftele cărnii și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îi cheamă numele dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult Îl iubim pe Domnul, noi încă trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim împreună cu companionii din viața de biserică.

Din povestea lui Samson trebuie să ne dăm seama că un nazireu nu are nevoie de Duhul lui Dumnezeu să vină peste el (așa cum s-a întâmplat cu Samson, Jud. 14:6, 19), ci trebuie să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, adică trebuie să avem o inimă care să reflecte inima lui Dumnezeu.

Nu trebuie să-i permitem dușmanului să ne epuizeze consacrarea noastră față de Domnul. Dacă simțim că acest lucru are loc, trebuie să mergem la Domnul și să ne separăm din nou înspre El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să avem o nouă consacrare înspre Tine acum și în fiecare zi! Ne separăm înspre Tine să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om al cărui inimă este o reflectare a inimii lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să fugim de poftele tinereții și să Te urmărim ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Da, Doamne, păstrează-ne consacrarea proaspătă și nouă în fiecare zi și menține-ne în a te urmări atât personal cât și corporativ cu companionii noștri din viața de biserică!