îndurarea lui Dumnezeu

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu

30/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu, căci numai Dumnezeu ne poate călăuzi acolo unde ar trebui să fim, numai El poate lucra în noi și în jurul nostru ceea ce vrea El să facă și, indiferent ce facem sau nu facem, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. Amin!

Suntem vase ale îndurării spre onoare și glorie și totul atârnă de Dumnezeu, nu de noi. Suntem aici în viața de biserică nu pentru că suntem mai buni sau mai inteligenți decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu.

Avem familia pe care o avem și situația în care ne aflăm nu datorită nouă înșine, ci datorită lui Dumnezeu și a îndurării Sale suverane. Chiar și căutarea noastră după Dumnezeu, inima noastră fiind înclinată spre El, nu este de la noi, ci datorită îndurării Domnului.

Este îndurarea suverană a lui Dumnezeu că Îl căutăm pe Domnul, că inima noastră se întoarce către El și că suntem dispuși să ne pocăim. Atât de mulți din jurul nostru se justifică și acuză mediul înconjurător și alte lucruri pentru eșecurile și greșelile lor, dar noi, credincioșii în Cristos, ne smerim înaintea Domnului și ne pocăim înaintea Sa.

Ce îndurare de la Dumnezeu este faptul că Îl căutăm, ne întoarcem inima către El și citim cuvântul Lui! Prin îndurarea Lui suntem vase ale îndurării. Dumnezeu este Olarul și noi suntem lutul; datorită marii Sale mile, El ne-a făcut vase ale îndurării spre onoare și slavă.

Nu este datorită nouă sau datorită a ceea ce suntem sau putem face, nici pentru că suntem mai buni în vreun fel.

În Vechiul Testament, vedem această persoană numită Iov, care era un om drept. El a făcut totul bine și chiar și-a ajutat copiii să fie drepți, făcând toate lucrurile într-un mod drept. Dar Dumnezeu știa că dreptatea lui era o dreptate de sine, o dreptate făcută și construită de sine. Așa că Dumnezeu l-a permis lui Satan și l-a folosit ca un instrument urât pentru a-l trata peIov.

Chiar dacă Dumnezeu nu vrea ca omul să sufere, El îi permite lui Satan să-i trateze pe oameni pentru a-i mistui, a-i dezbrăca și a-i face să-L caute pe Dumnezeu. Satan crede că le dăunează oamenilor făcând ceea ce face, dar el îndeplinește porunca lui Dumnezeu: face doar atât cât vrea Dumnezeu să facă și merge până unde îi permite Dumnezeu să meargă.

Ca urmare a faptului că Satan a lucrat în mediul, în familia și chiar în trupul lui Iov, el a fost dezbrăcat și mistuit și a fost golit de toate celelalte lucruri până când a venit la Dumnezeu cu toate problemele sale.

Când Dumnezeu i s-a arătat, el și-a dat seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu și că el era doar un păcătos care nu putea decât să se pocăiască înaintea Lui. O, Doamne.

Fie ca Domnul să aibă îndurare de noi și fie ca noi să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu în viața noastră!

Trebuie să existe cel puțin un moment în care vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu

Romani capitolul 9 dezvăluie principiul că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu (vezi Romani 9:15-23). Apostolul Pavel a aplicat acest principiu israeliților, arătându-ne că tot ce li s-a întâmplat a fost prin îndurarea lui Dumnezeu (v. 16, 23).

Trebuie să existe cel puțin o dată în care vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem cu siguranță îndurarea Sa (Efeseni 2:4; Matei 9:13).

Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, chiar și când eram morți în păcate și greșeli, ne-a adus la viață împreună cu Cristos și ne-a înviat împreună cu El și ne-a așezat împreună cu El în locurile cerești, în Cristos Isus.

Acest lucru este pentru ca El să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Sa față de noi în Cristos Isus (vv. 5-7). Ce îndurare este aceasta!

Am putea crede că am ajuns să credem în El pentru că am fost mai plini de râvnă sau că L-am căutat pe Domnul; totuși, este prin îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Trebuie să existe cel puțin un moment în viața noastră creștină când vedem îndurarea lui Dumnezeu și atingem îndurarea lui Dumnezeu într-un mod clar. Când facem aceasta, viața noastră se va schimba, căci vom realiza că nu depinde de cel care aleargă sau cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare.

În ceea ce privește acest lucru, ochii noștri trebuie să fie deschiși cel puțin o dată; trebuie să existe cel puțin un moment când vom vedea că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Acest lucru ne va atinge și ne va zdrobi încrederea în noi înșine, căci vom realiza că, indiferent cât de zeloși suntem pentru Domnul sau cât de mult Îl căutăm acum, totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Când o persoană vede îndurarea lui Dumnezeu, fie la un moment dat, fie ca urmare a unui proces, ea se schimbă în interior, iar atitudinea sa față de ceilalți, față de Dumnezeu și față de biserică va fi diferită.

Fie că vedem acest lucru dintr-o dată, fie că îl realizăm printr-un proces, în momentul în care atingem acest lucru, vom atinge nu un sentiment, ci un fapt. Nu este un sentiment pe care îl avem, ci un fapt care există în univers fără a fi nevoie să-l susținem sau să-l recunoaștem, dar îl vedem și ne bazăm pe el.

Totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. De exemplu, regenerarea este un fapt; indiferent dacă păcătoșii care se pocăiesc îl simt sau nu, atunci când se pocăiesc și cheamă numele Domnului, ei sunt regenerați de Dumnezeu cu viața Lui și devin copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13).

Sentimentele noastre contează foarte puțin în acest lucru; ne bazăm pe faptul că Biblia ne spune: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” (Faptele Apostolilor 2:21). De aceea le spunem celor care se pocăiesc și cred în Domnul că sunt mântuiți: Biblia ne spune acest lucru. Acesta este un fapt.

La fel este și în ceea ce privește înțelegerea de către noi a îndurării lui Dumnezeu. Trebuie să existe cel puțin un moment în care noi, în calitate de credincioși în Cristos, atingem cu siguranță îndurarea lui Dumnezeu.

Îndurarea implică faptul că cineva se află în sărăcie pură și într-o situație jalnică; noi suntem astfel de oameni și încă suntem astfel de oameni, căci suntem beneficiari ai îndurării lui Dumnezeu.

Domnul nu a venit să-i cheme pe cei mândri, pe fariseii care se credeau îndreptățiți, ci pe cei jalnici, pe cei bolnavi, șchiopi, leproși, păcătoși și vameși. Dacă vedem îndurarea lui Dumnezeu, ne vom smeri înaintea Domnului și Îl vom mulțumi și Îl vom lăuda pentru îndurarea Sa suverană.

Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu credem că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu, suntem ca biserica din Laodiceea, care crede că este bogată și nu duce lipsă de nimic, dar, de fapt, este jalnică, săracă, goală și oarbă (Apocalipsa 3:14-22).

Poate că suntem îndreptățiți, având o părere înaltă despre noi înșine, fiind chiar mândri de cunoștințele noastre spirituale. Dar chiar dacă știm atât de multe lucruri, nu ne dăm seama că suntem orbi, nenorociți, săraci și goi și avem o nevoie disperată de îndurarea lui Dumnezeu.

Domnul vine la biserica din Laodiceea și îi avertizează, cerându-le să cumpere de la El aur curățit prin foc, haine albe și alifie pentru ochi, ca să vadă.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne elibereze de orice mândrie spirituală, astfel încât să putem fi eliberați de situația noastră jalnică, văzând că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim ca cerșetorul orb care a strigat către Domnul: „Isuse, Fiul lui David, ai îndurare de mine” (Luca 18:38-40)! Cred că mulți dintre noi, credincioșii în Cristos, am avut astfel de experiențe în care pur și simplu am strigat către Domnul să aibă îndurare de noi și să ne ajute să trecem prin asta.

Așa gustăm îndurarea lui Dumnezeu și așa ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem măcar o dată în experiența noastră că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu. O, Doamne, strigăm către Tine: ai milă de noi! Ajută-ne să trecem prin această situație! Fă-ne să mergem mai departe cu Tine! Nu știm unde suntem și de ce avem nevoie, dar Tu știi. Ne deschidem Ție. Eliberează-ne de orice autojustificare și autoneprihănire; pur și simplu venim la Tine cu o nevoie disperată de îndurarea Ta! Amin, Doamne, ai milă de noi astăzi! Fă-ne să fim una cu Tine pentru a trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu! Nu suntem bogați și nici nu avem multe lucruri; suntem săraci, goi și orbi și avem nevoie disperată de mila Ta! Doamne Isuse, depindem de îndurarea Ta suverană! Dacă ai îndurare de noi, putem merge mai departe cu Tine. Arată-ne îndurarea Ta. Vrem să ne hrănim cu îndurarea Ta și să ne împărtășim cu ceea ce ești Tu în îndurarea Ta. O, Doamne, eliberează-ne de orice formă de mândrie spirituală și fă-ne să mergem mai departe cu Tine în îndurarea Ta suverană! Fă ca biserica să meargă mai departe cu Tine în îndurarea Ta și conform îndurării Tale!

Pe măsură ce Dumnezeu ne tratează și noi cooperăm cu El, ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu

De multe ori, noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne dăm seama că trebuie să fim tratați, căci mintea noastră este aleargă în mod nebunatic și departe de Dumnezeu, emoțiile noastre sunt lipicioase și iubesc multe alte lucruri în afară de Dumnezeu, iar voința noastră este atât de puternică în a se opune lui Dumnezeu și a alege lucruri pe care sinele le iubește.

Trebuie să avem tratarea lui Dumnezeu în mintea, emoțiile și voința noastră. Putem fi o persoană puternică în minte, dar slabă în emoții și voință, sau putem fi o persoană puternică în voință sau emoții, dar slabă în celelalte părți ale sufletului nostru (Romani 12:3).

Cu toții trebuie să experimentăm tratarea lui Dumnezeu și să fim zdrobiți de Domnul în omul nostru natural, căci orice este natural nu poate moșteni împărăția lui Dumnezeu.

Punctele noastre forte, cum ar fi emoțiile noastre neîmblânzite, mintea noastră neînnoită și voința noastră nesupusă, trebuie să fie tratate de Domnul, căci aceste puncte forte ne împiedică să mergem mai departe cu Domnul.

Am putea crede că suntem atât de puternici în râvna noastră pentru Domnul, dar s-ar putea să fim puternici în omul nostru natural mai mult decât fiind plini de râvnă pentru Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne tratează în mintea, emoțiile și voința noastră, nu putem cunoaște îndurarea lui Dumnezeu.

Domnul este credincios să strălucească asupra noastră și să ne exăună. El este credincios să ne tempereze în viața noastră spirituală, astfel încât să putem fi echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Unii oameni așteaptă prea mult, în timp ce alții nu așteaptă suficient de mult. Unii oameni sunt puternici în omul lor natural, dar nu sunt puternici în omul lor lăuntric. Putem fi atât de puternici în mintea noastră, fiind plini de concepte și opinii și fiind întotdeauna gata să spunem ceva despre orice.

Sau s-ar putea să fim foarte concentrați pe emoțiile noastre, fiind plini de sentimente și senzații, dar nu-L iubim atât de mult pe Domnul. Cât de mult trebuie să fim temperați de Domnul!

Pentru ca viața noastră spirituală să fie bine temperată și echilibrată, trebuie să ne acordăm condiția la un echilibru adecvat. Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu, căci totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Este îndurarea lui Dumnezeu că putem vedea că avem atât de multe probleme interioare și chiar că întreaga noastră ființă decăzută este o problemă pentru Domnul. Este îndurarea lui Dumnezeu că El ne tratează și noi cooperăm cu El.

Nu este de la noi; nu suntem mai deschiși sau mai buni decât oricine altcineva – totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Faptul de a înainta cu Domnul, a fi deschiși către El pentru a fi tratați de El în multe aspecte ale firii noastre și ale ființei noastre naturale și înaintarea noastră în viața creștină sunt toate ceva ce țin îndurarea lui Dumnezeu.

Poate că vrem să mergem undeva, dar Domnul ne poate limita călătoriile, astfel încât să putem rămâne undeva și să învățăm mai multe lecții de viață înaintea Lui. Atunci, am putea fi capabili să mergem unde am vrea să mergem, iar Domnul se poate ocupa și mai mult de noi.

Depindem de îndurarea lui Dumnezeu, iar ceea ce face El în noi este exact în proporția potrivită. Suntem prea mult în cutare aspect și alt aspect, dar îndurarea Domnului ni se arată și suntem limitați, echilibrați și cumpătați.

Poate că vorbim prea mult sau poate că nu vorbim suficient. Poate că credem că trebuie să satisfacem toate nevoile celor din jurul nostru sau poate că nu ne pasă deloc de ei. Pur și simplu depindem de Domnul și privim la El pentru îndurarea Lui.

Calea bisericii în ultimii două mii de ani este o cale de a privi la îndurarea lui Dumnezeu, căci numai îndurarea lui Dumnezeu ne poate tempera. Poate că ne dorim niște rezultate chiar acum, repede, dar Domnul poate amâna lucrurile și poate că va trebui să așteptăm mult timp înainte ca El să facă ceva în noi.

Aceasta este toată îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să ne arate îndurarea Sa, astfel încât să putem atinge îndurarea lui Dumnezeu și să ne dăm seama că totul depinde de îndurarea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Tu știi ce este în noi și prin ce fel de lucruri trebuie să trecem. Ai Tu o cale în ființa noastră. Tratează-ne omul nostru natural. Vrem să cooperăm cu Tine în toate lucrurile. O, Doamne, depindem de îndurarea Ta. Ai milă de noi. Tu cunoști mintea noastră cu gândurile și conceptele ei neînnoite și nestăpânite. Tu vezi emoția noastră sălbatică cu sentimentele noastre fluctuante. Tu cunoști voința noastră cu încăpățânarea ei față de Tine în timp ce alege alte lucruri. Doamne, ne dăm Ție. Privim la îndurarea lui Dumnezeu astăzi. Doar îndurarea Ta ne poate tempera. Doar îndurarea Ta ne poate echilibra și poate trata toate problemele din ființa noastră. Ai Tu o cale în ființa noastră. Fie ca noi să avem un răspuns pozitiv la vorbirea Ta, la strălucirea Ta și la tratarea Ta. Amin, Doamne, Te lăudăm pentru îndurarea Ta suverană. Du-ne mai departe cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God Deals with us and we Cooperate with Him, Everything Depends on God’s Mercy, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl slujim pe Domnul încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului: Dumnezeu este Suveran!

29/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, Îl slujim pe Dumnezeu încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului, căci Dumnezeu este suveran și îndurător.

Când vedem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pur și simplu pentru îndurarea Sa suverană, căci El este Cel care face totul în noi și pentru noi; chiar și în purtarea responsabilității, El este Cel care poartă responsabilitatea în noi, căci nu atârnă de cel care vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Amin!

Slavă Domnului pentru suveranitatea Lui și slavă Lui pentru îndurarea Sa! Noi, credincioșii în Cristos, am fost aleși, predestinați și chemați de Dumnezeu din veșnicia trecută, chiar înainte de începutul lumii.

De ce? Datorită suveranității lui Dumnezeu și în îndurarea Sa. Nu suntem mai buni decât alții și nici mai inteligenți decât cei din jurul nostru; este pur și simplu datorită îndurării Lui.

Datorită îndurării Sale am crezut în Domnul Isus când alții nu au crezut, și datorită îndurării Sale suntem astăzi în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, savurându-L pe Domnul împreună cu toți sfinții.

Dumnezeu este pe tron și, dintr-un anumit motiv, am crezut în El, căci El ni s-a arătat, ne-a luat prinși și acum nu putem decât să credem în El și să-L iubim. Și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie!

Suveranitatea lui Dumnezeu este ceva ce ține de tronul Său; El are putere, autoritate și poziție absolută și El este pe tron, mai presus de toate lucrurile, administrând toate lucrurile din univers. Aleluia!

Este crucial pentru noi să vedem că Dumnezeu este suveran, căci El are autoritate, putere și poziție nelimitate pentru a face tot ce vrea El.

Astăzi, în epoca creșterii cunoașterii și înțelegerii omului, unii cred că Îl pot înțelege pe Dumnezeu sau pot crede că „nu este corect” ca una sau alta să se întâmple în lume. De ce suferă oamenii buni? De ce sunt oamenii buni săraci, în timp ce oamenii răi prosperă și fac tot felul de lucruri rele? Nu este corect!

În ochii oamenilor de astăzi, ei Îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru această calamitate, acel cutremur și acea suferință și boală anume. Dar Dumnezeu este suveran; El este pe tron, El își exercită autoritatea supremă și El aranjează toate lucrurile.

Cine suntem noi, ca niște vase de lut făcute de Olar, ca să-I răspundem? Deși am putea crede că suntem ceva, în realitate nu suntem nimic; suntem pur și simplu vase, vase vii, pentru a ne deschide către El și a fi umpluți cu Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu.

Nimeni nu ne-a consultat cu privire la locul în care vrem să ne naștem, în ce familie, în ce circumstanțe și în ce țară; Dumnezeu a aranjat toate aceste lucruri. Dumnezeu este suveran.

Trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să ne bazăm pe îndurarea Sa, nu pe capacitatea noastră de a face lucruri sau chiar de a înțelege lucrurile. Cum ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană!

Trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul nostru arbitru

Dumnezeul nostru este suveran. Și aceasta nu este doar ceva ce spunem și apoi ne continuăm viața; El este suveran în viața noastră, în fiecare detaliu, chiar și în greșelile și eșecurile noastre.

De exemplu, putem privi povestea lui Moise și a lui Faraon din Exod; este o poveste foarte instructivă. În Romani 9:15-16 vedem că la Dumnezeu nu există nedreptate; ci, El Se îndură de oricine Se îndură și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune.

Așadar, nu ține de cel care vrea, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, care Se îndură. În versetele 17-21 vedem că Dumnezeu l-a ridicat pe Faraon din acest motiv, ca să-Și arate în el puterea și ca numele Său să fie proclamat pe pământ.

În acest univers, există trei lucruri care nu pot fi negate: suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul arbitru (voința liberă) al omului. Pe de o parte, Dumnezeu este suveran și El alege pe cine alege și arată compasiune față de cine vrea.

În același timp, Dumnezeu este îndurător și El arată îndurare față de oricine arată îndurare. Suveranitatea și îndurarea lui Dumnezeu sunt atât divine, cât și eterne, neavând început și nici sfârșit.

Pe de altă parte, liberul arbitru (voința liberă) al omului este ceva creat de Dumnezeu. Creându-l pe om cu liber arbitru, Dumnezeu Și-a arătat măreția.

Dumnezeul nostru este mare și El nu se va impune niciodată pe Sine însuși sau voința Sa asupra noastră; mai degrabă, El a creat omul cu liber arbitru, iar acum omul are liberul arbitru (voința liberă) pentru a face alegerile sale.

Conform cu Romani. 9:18, Dumnezeu poate voi fie să arate îndurare, fie să împietrească; acest lucru este ilustrat de cazurile lui Moise și Faraon. Moise a fost unul căruia Dumnezeu a vrut să-i arate îndurarea Sa, în timp ce Faraon a fost unul pe care Dumnezeu a vrut să-l împietrească.

Dacă cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa, realizând că suntem sub îndurarea Sa suverană. Această expresie „îndurarea suverană” înseamnă că îndurarea lui Dumnezeu este absolut ceva ce ține de suveranitatea lui Dumnezeu.

Îndurarea pe care Dumnezeu ne-o arată este în întregime conform voinței lui Dumnezeu. Fiind cei favorizați de Dumnezeu, nu ar trebui doar să-I mulțumim pentru îndurarea Sa, ci, mai mult, să I ne închinăm pentru suveranitatea Sa.

Împreună cu Pavel, trebuie să fim aduși la suveranitatea lui Dumnezeu; în loc să raționăm cu Dumnezeu, ar trebui să spunem: O, Tată Dumnezeu, mă închin Ție pentru suveranitatea Ta! Deși nu sunt vrednic, în suveranitatea Ta ai vrut să-mi arăți îndurarea Ta! Îți mulțumesc, Dumnezeule Tată!

Nu ar trebui niciodată să îndrăznim să atingem suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a inițiat credința noastră în Domnul Isus, dar nu a executat-o crezând pentru noi. Dumnezeu a plănuit ca noi să credem, dar noi înșine a trebuit să credem.

În mod similar, Dumnezeu a împietrit mai întâi inima lui Faraon, iar apoi Faraon a dus la bun sfârșit această împietrire prin propria sa voință liberă. În Exod 9:16 vedem că Dumnezeu l-a folosit pe Faraon și l-a pus în picioare pentru a-Și arăta puterea și a-Și proclama numele pe tot pământul.

De douăsprezece ori Moise, un om în vârstă, a venit să negocieze cu Faraon în numele Domnului. Faraonul era tulburat, dar nu putea face nimic cu Moise, cel tulburător, căci Moise era susținut de Domnul suveran! Moise a primit îndurare de la Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu l-a dat deoparte pe Faraon, El tot l-a folosit; nu numai că Moise i-a fost de folos Domnului, ci și lui Faraon.

În mod similar, în cazul lui Iov, Dumnezeu l-a folosit pe Satan ca pe un instrument urât pentru a-l expune pe Iov, a-l dezbrăca și a-l mistui, astfel încât Dumnezeu să-i arate lui Iov că dreptatea lui făcută de sine nu este nimic, ci doar ceea ce este Dumnezeu pentru om este ceea ce contează. Extraordinar!

În cazul lui Faraon, el a văzut suveranitatea lui Dumnezeu prin douăsprezece conflicte, inclusiv cele zece plăgi care au avut loc de-a lungul unei perioade de timp; cu toate acestea, Faraon și-a împietrit inima. În confruntarea dintre Moise și Faraon, vedem o demonstrație a suveranității lui Dumnezeu, pe de o parte, și a îndurării Sale, pe de altă parte.

Cu cât recunoaștem mai mult suveranitatea lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai recunoscători pentru îndurarea Sa. Aleluia, îndurarea lui Dumnezeu ne-a fost acordată nouă în mod suveran! Cât Îl lăudăm pentru îndurarea Sa față de noi în suveranitatea Sa!

Doamne, ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta. Îți mulțumim că ai îndurare de noi. Îți mulțumim nu doar că ești suveran și ne arăți îndurarea Ta, ci și că ne dai liberul arbitru, voința liberă de a decide. O, Doamne, Te alegem. Alegem să Te cunoaștem, să fim deschiși către Tine și să Te ascultăm. Îți mulțumim că ai aranjat toate lucrurile și toate persoanele și chestiunile din mediul nostru pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi exact ca El! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Ne exercităm liberul arbitru (voința liberă) pentru a Te alege și a Te savura! Nu depindem de ceea ce putem face sau de ceea ce suntem capabili să facem sau să spunem, ci de îndurarea Ta suverană. Îți mulțumim că ne-ai adus până aici în îndurarea Ta suverană. Ne închinăm Ție. Ne încredem în Tine! Nu suntem vrednici, dar Tu faci atât de multe în noi și în jurul nostru. Îți mulțumim pentru toate lucrurile pe care ni le-ai dat și, de asemenea, pentru lucrurile pe care ni le-ai luat în suveranitatea Ta. O, Doamne Tată, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta și pentru îndurarea Ta!

Vedem suveranitatea lui Dumnezeu și ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului în slujirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-I slujim lui Dumnezeu în economia Sa din Noul Testament, trebuie să știm că este în întregime ceva ce ține de îndurarea suverană a lui Dumnezeu (Romani 9:15-16; Evrei 4:16). Însuși faptul că suntem aici în viața de biserică este în recâștigarea Domnului nu vine de la noi, ci de la îndurarea suverană a lui Dumnezeu.

Suntem în viața de biserică nu pentru că căutăm mai mult decât alții sau pentru că suntem mai inteligenți decât ei; este îndurarea lui Dumnezeu. Dacă ne gândim doar cum am ajuns aici, care a fost procesul prin care ne-a condus Domnul și câți au venit cu noi, dar nu au parcurs până la capăt, ne vom închina lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa.

Când vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu, ne vom încrede pe deplin în îndurarea Sa, în special în slujirea noastră către Dumnezeu. Conform alegerii harului lui Dumnezeu (Romani 11:5), credem că El ne-a făcut rămășița pe care o va folosi pentru a-L aduce înapoi astăzi.

Însă încrederea noastră nu este în noi înșine, ci în îndurarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine și nici să credem că suntem aici datorită a ceva ce suntem sau a ceea ce am făcut. Am fost aduși pe calea Domnului pe deplin datorită îndurării lui Dumnezeu!

Este din îndurarea lui Dumnezeu că nu avem poftă pentru lucrurile acestei lumi. Atât de mulți dintre semenii noștri au un gust pentru lucrurile acestei lumi, divertismentul, sportul și alte lucruri, dar prin îndurarea Domnului, suntem dispuși să fim separați de epoca rea de astăzi.

Ce îndurare este pentru noi să fim separați de epoca rea de astăzi pentru Domnul (Galateni 1:3-5)!

În mod similar, în servirea Domnului de către noi, trebuie să cunoaștem nu doar Duhul, viața în Duh și dreptatea lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său.

Dumnezeu ne-a ales în îndurarea și în harul Său; nu ar trebui să ne punem încrederea în ceea ce suntem, în ceea ce suntem capabili să facem sau în ceea ce suntem capabili să spunem și să plănuim, ci să ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu.

Slujirea noastră adusă Domnului în Evanghelie ar trebui să fie în duhul nostru, depinzând întotdeauna de Domnul în duh (Romani 1:9). Cu cât ne închinăm mai mult lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, cu atât vom fi mai înălțați.

Putem purta o anumită responsabilitate în viața de biserică și putem sluji în diferite domenii ale vieții de biserică, dar încrederea noastră este în îndurarea Domnului. Pe măsură ce ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, Dumnezeu este Cel care poartă responsabilitatea în noi.

Nu ar trebui să ne străduim să-L slujim pe Dumnezeu sau să purtăm responsabilitatea; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să I ne închinăm lui Dumnezeu pentru alegerea Sa.

Ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa în alegerea harului Său. Când facem asta, vom avea un gust dulce în interior și vom simți că Domnul slujește în noi și că El poartă poverile și responsabilitățile în noi. Dar dacă încercăm să fim responsabili, dacă încercăm să-I slujim Domnului și să facem una și alta pentru El, vom suferi în interior și vom avea un gust amar. O, Doamne!

Putem fi fericiți în Domnul doar atunci când învățăm să ne încredem în îndurarea Domnului și să I ne închinăm pentru aceasta! Dumnezeu a spus că El va avea îndurare de oricine va avea îndurare și va avea compasiune de oricine va avea compasiune.

Înaintarea noastră cu Domnul în viața de biserică și servirea Domnului de către noi nu este ceva ce ține de alergare, strădanie, abilitate sau cunoștințe, ci de îndurarea lui Dumnezeu. Voința noastră este zadarnică, alergarea noastră este în zadar, iar cunoștințele noastre ucid dacă nu ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu și nu-L lăudăm pentru alegerea harului Său.

Suntem schimbători, mereu fluctuăm, iar condiția noastră spirituală este ca vremea: mereu schimbătoare, instabilă și neclară. Dar alegerea harului lui Dumnezeu nu depinde de noi, ci de îndurarea Sa în suveranitatea Sa. Mila lui Dumnezeu față de noi este în suveranitatea Sa; singurul lucru pe care îl putem spune pentru a explica îndurarea lui Dumnezeu față de noi este că, în suveranitatea Sa, El a ales să fie îndurător față de noi.

În îndurarea Sa suverană, Dumnezeu ne-a înclinat inima spre El. Datorită îndurării lui Dumnezeu față de noi, Îl căutăm zi de zi (Ieremia 29:13; Deuteronom 4:29; Isaia 55:6).

Cu cât vedem mai mult că tot ce are legătură cu noi este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu în suveranitatea Sa, cu atât ne vom purta mai mult responsabilitatea înaintea Domnului, și chiar și dorința de a purta responsabilitatea este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să învățăm să ne întoarcem ochii de la noi înșine și de la circumstanțele noastre și să privim neclintit spre Domnul Isus! Fie ca să ne încredem pe deplin în El, să ne deschidem către El și să ne bazăm pe îndurarea Sa în alegerea harului Său.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Ți-ai arătat îndurarea Ta suverană față de noi. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său. O, Doamne, ne închinăm Ție pentru că ne-ai ales în îndurarea și harul Tău! Ne punem încrederea nu în ceea ce suntem capabili să facem, ci în îndurarea Ta. Ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta. Renunțăm la orice străduință și luptă și pur și simplu Îți permitem să faci totul în noi și pentru noi. O, Doamne, nu ne încredem în noi înșine și în ceea ce putem face, ci în îndurarea Ta. Ce îndurare este că Dumnezeu ne-a ales, ne-a predestinat, ne-a chemat și ne-a așezat în viața de biserică azi! Amin, Doamne, ne închinăm Ție pentru alegerea Ta și ne încredem în îndurarea Ta pe măsură ce învățăm să-Ți slujim în viața de biserică. Te lăsăm să faci totul în noi și pentru noi. Recunoaștem că alergarea și străduința noastră nu au niciun folos – doar îndurarea Ta triumfă! Suntem una cu Tine, Doamne, și ne încredem pe deplin în Tine pentru orice! Depindem de Tine și ne încredem în îndurarea Ta și în suveranitatea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve the Lord by Trusting in His Mercy in the Selection of Grace: God is Sovereign, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dacă vedem îndurarea suverană a lui Dumnezeu, I ne vom închina și ne vom îndeplini responsabilitatea

28/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dacă cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa, realizând că suntem sub îndurarea Sa suverană astăzi; când vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pentru îndurarea Sa suverană și ne vom da pe noi înșine Lui pentru a ne îndeplini responsabilitatea astăzi.

Vedem că Dumnezeu este suveran și că toate lucrurile din jurul nostru și lucrurile care ni se întâmplă sunt din îndurarea lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

Am putea crede că astăzi, odată cu avansul tehnologiei, acumularea de cunoștințe și dezvoltarea și rafinarea culturii, oamenii sunt destul de bine și pot planifica ceea ce vor să facă, își pot organiza viața și își pot vedea de treburile lor în felul lor. Dar Dumnezeu este suveran. El S-a îndurat de noi.

Înainte de a deveni credincioși, poate am fost o persoană bună, dar într-o zi am văzut ceva din Cristos; am avut o viziune a Mântuitorului nostru care ne-a iubit și a murit pentru noi pentru a ne mântui și pentru a ne împărtăși viața Sa. Așa că pur și simplu ne-am pocăit și am crezut.

Poate că am crezut că suntem o persoană bună, fără prea multe păcate și greșeli, dar odată ce Domnul a strălucit asupra noastră, ne-am dat seama cât de păcătoși eram. Cu cât Domnul strălucește mai mult asupra noastră în timpul nostru de părtășie cu El și pe parcursul zilei, în timp ce ne deschidem către El, cu atât ne dăm seama mai mult că avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu.

Suntem ca păcătoșii și vameșii din vremea Domnului: vrem să fim cu El, ne place să-L avem printre noi și El își extinde îndurarea asupra noastră, primindu-ne și acceptându-ne așa cum suntem. Ce îndurare!

Domnul a venit și ne-a arătat îndurare. Chiar și astăzi, fiind credincioși în Cristos, Domnul încă ne arată îndurare. Am putea crede că acum, fiind credincioși, suntem puțin mai buni decât înainte, așa că suntem mai acceptabili înaintea lui Dumnezeu; cu toate acestea, este posibil să avem un eșec, chiar un mare eșec, și ne dăm seama că este totul din îndurarea lui Dumnezeu.

Poate că nu ascultăm de Domnul și greșim, dar chiar și aceste lucruri, greșelile noastre și neascultarea noastră Îi oferă Domnului o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa și de a ne aduce mântuirea. Dacă ne dăm seama că prin îndurarea Sa suntem mântuiți și că încă mai credem în Cristos, ne vom închina pur și simplu lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană.

Nu depinde de cel care vrea sau aleargă, nici de cel care este mai sârguincios să-L caute pe Dumnezeu; totul depinde în întregime de Dumnezeu care arată îndurare. Zi de zi trebuie să primim îndurarea Sa.

Zi de zi trebuie să ne împărtășim din compasiunile Lui, care sunt proaspete și noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia Lui. Când vedem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pentru îndurarea Sa și ne vom da pe noi înșine Lui pentru a coopera cu El astăzi pentru a ne îndeplini responsabilitatea.

Vâzând că Dumnezeu este suveran și îndurător, I ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană

Romani 9:15-16 spune că Dumnezeu are îndurare de oricine vrea să aibă îndurare și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune. Prin îndurarea lui Dumnezeu suntem aici astăzi și prin îndurarea Sa suverană suntem acolo unde suntem și cine suntem.

Dacă vedem și cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pentru îndurarea Sa suverană. Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa față de noi. Când ne vom da seama că Dumnezeu este suveran și îndurător, Îi vom mulțumi doar pentru îndurarea Sa.

De exemplu, venirea noastră la întâlnirile bisericii este prin îndurarea suverană a lui Dumnezeu. Atâția alți oameni aleg să facă alte lucruri, fiind implicați și uzurpați de lucrurile din lume, fiind angajați în distracții și divertismente lumești și irosindu-și viața, dar iată-ne aici, sub îndurarea lui Dumnezeu, fiind în întâlnirile bisericii, savurând Domnul împreună cu sfinții.

Atâția oameni sunt implicați în lucruri păcătoase și lumești, dar noi dorim să ne adunăm în prezența Domnului, să ascultăm vorbirea Lui proaspătă, să căutăm inima Lui și să practicăm să fim una cu El. De ce suntem în felul acesta? Nu este doar datorită inimii noastre căutătoare sau a dezvoltării unui obicei de a-L contacta pe Domnul zi de zi; este datorită îndurării Sale suverane.

Slavă Lui că suntem astăzi sub îndurarea Sa suverană!

Pe măsură ce participăm la întâlnirile bisericii, ne dăm seama că cea mai mare bucurie a noastră este să fim alături de sfinți, iar cele mai fericite nopți ale săptămânii sunt serile cu întâlniri.

Desigur, Satan atacă și încearcă să tulbure pacea din familia noastră și să ne distragă de la a merge la întâlnire, dar este prin îndurarea Domnului că putem fi astăzi în viața de biserică, savurând bogățiile Cristosului atotinclusiv alături de sfinți.

Uneori, putem fi încăpățânați și nu dorim să mergem la întâlnire, dar, dintr-un anumit motiv, există o dorință în noi de a merge și de a fi acolo; aceasta este prin îndurarea lui Dumnezeu.

Uneori, în viața noastră creștină, putem eșua și face greșeli și poate că nu vrem să ne cerem scuze sau să ne pocăim; dar apoi, în îndurarea suverană a lui Dumnezeu, inima noastră se întoarce către Domnul (2 Corinteni 3:16-17) și Îl privim și pur și simplu ne pocăim și ne mărturisim păcatele (1 Ioan 1:7, 9). Aceasta este îndurarea lui Dumnezeu față de noi.

Atât de mulți din jurul nostru nu sunt dispuși să se pocăiască și să recunoască faptul că greșesc, continuând zi de zi să trăiască o viață păcătoasă departe de Dumnezeu, dar datorită îndurării suverane a lui Dumnezeu, inima noastră se întoarce către Domnul și ne pocăim și ne mărturisim păcatele.

Cât de mult trebuie să-I mulțumim Domnului pentru îndurarea Sa suverană!

Mai ales dimineața, când ne stabilim un timp pentru a fi cu Domnul și a avea părtășie cu El, ne împărtășim din îndurările și compasiunile Sale, care sunt noi și proaspete în fiecare dimineață.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, El ne atinge în legătură cu greșelile, neajunsurile și păcatele noastre, iar noi ne pocăim, mărturisim și experimentăm o curățire autentică.

O, ce îndurare este că ne putem pocăi înaintea Domnului sub strălucirea Lui și putem fi curățiți prin sângele Său prețios și biruitor! Ce îndurare este pentru noi să fim dispuși să ne pocăim, să mărturisim și să fim curățiți de Domnul!

Acest lucru nu este de la noi; nu este din zelul nostru pentru Domnul sau din căutarea noastră a Lui și nici nu este că suntem mai buni decât alții în vreun fel. Mai degrabă, este totul datorită îndurării lui Dumnezeu și I ne închinăm pentru îndurarea Sa suverană.

I ne închinăm pentru că ne înclină inima să-L caute și pentru că aranjează toate lucrurile pentru a ne ajuta să ne întoarcem la El. Pe măsură ce privim către Domnul și ne gândim la ce se întâmplă în viața noastră, ne dăm seama că suntem sub îndurarea lui Dumnezeu, căci El este suveran (Psalmul 23:6).

Nu putem decât să I ne închinăm pentru îndurarea Sa suverană și să-I mulțumim că în fiecare zi, chiar și acum, suntem sub îndurarea Sa suverană!

Doamne Isuse, ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta suverană. Îți mulțumim că ne-ai arătat că ești suveran în toate lucrurile. Îți mulțumim că ne arăți îndurare. Suveranitatea Ta reflectă îndurarea Ta. Suntem slabi și păcătoși, chiar rebeli, dar Îți mulțumim, Doamne, că ne înclini inima să Te caute. O, Doamne, de atâtea ori suntem departe de Tine, în lucrurile noastre și în lucrurile acestei lumi, dar Tu ai îndurare de noi și ne faci să ne întoarcem la Tine! Îți mulțumim pentru îndurarea Ta suverană care ne-a înmuiat inima și ne-a făcut dispuși să ne pocăim. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat o inimă moale. Îți mulțumim că ai pus în noi dorința de a ne întoarce la Tine și de a ne pocăi, de a ne mărturisi păcatele și de a Te căuta. Ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta suverană în toate lucrurile! O, Doamne, prin îndurarea Ta dorim să fim alături de sfinți în adunările bisericii pentru a-L savura pe Cristos, a asculta cuvintele Domnului și a căuta inima Lui. Prin îndurarea Ta avem o dorință pentru cuvântul lui Dumnezeu și ne întoarcem inima către Tine ca să Te iubim și să Te privim! Păstrează-ne sub îndurarea Ta suverană în toate zilele vieții noastre!

Să vedem îndurarea suverană a lui Dumnezeu în viața noastră și să ne împlinim responsabilitatea astăzi

Dacă privim înapoi la trecutul nostru, ne vom închina Domnului pentru îndurarea Sa suverană. Nu ne-am propus să-L căutăm pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne-a găsit și ne-a adus la Sine și chiar ne-a adus în viața de biserică în recâștigarea Domnului.

El a aranjat toate lucrurile legate de noi: familia în care ne-am născut, educația noastră, locul în care am trăit și momentul în care ne-am născut. Nimic nu este întâmplător sau accidental; totul a fost predeterminat de Dumnezeu.

Chiar înainte de a ne naște, Dumnezeu ne-a ales și ne-a predestinat și, în timp, El a aranjat tot ce ne privește. El a rânduit toate zilele noastre, toate locurile în care trebuie să fim și cât timp ar trebui să fim acolo și toți oamenii care sunt în jurul nostru.

Gândește-te la momentul în care Domnul te-a întâlnit și te-a mântuit; El a aranjat în mod suveran ca anumiți oameni să vină, o situație să apară și inima ta să fie puțin mai deschisă față de El.

Nu este din cauza căutării sau a acțiunii noastre; nu atârnă de cel ce voiește sau de ceș ce aleargă, ci de Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:16). El are îndurare de oricine are îndurare și are milă de oricine are milă. Tot ce ni se întâmplă este datorită îndurării suverane a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce vedem îndurarea Sa suverană asupra noastră și în jurul nostru în viața noastră, ne vom da pe noi înșine Domnului pentru a ne îndeplini responsabilitatea de astăzi. Pe de o parte, El face totul în noi și în jurul nostru; pe de altă parte, avem o responsabilitate de îndeplinit.

Suntem chemați să-I slujim Domnului în evanghelia Fiului Său (Romani 1:9). Slujirea noastră Domnului este ceva ce ține de îndurarea Sa. Evanghelia e ceva ce ține de îndurare suverană a lui Dumnezeu.

Faptul că mergem să predicăm evanghelia, să-i păstorim pe cei noi și să avem grijă de noii credincioși este totul sub îndurarea suverană a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel care rânduiește toate lucrurile, El face ca inima omului să se întoarcă la El și El este Cel care îi păstoreste pe alții.

Putem mărturisi că uneori încercăm din răsputeri să păstorim pe cineva și facem tot posibilul să avem grijă de el, dar nu primim niciun răspuns; totuși, pe măsură ce îndurarea suverană a lui Dumnezeu lucrează în acea persoană și El își exercită suveranitatea în mediul său, inima lui se întoarce încet către Domnul.

Pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și experimentăm multe eșecuri, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este de la Dumnezeu și că totul este din îndurarea Sa suverană. Chiar și dorința noastră de a purta responsabilitatea de a-I sluji Domnului nu este de la noi, ci de la Dumnezeu și din îndurarea Sa.

Datorită îndurării lui Dumnezeu în alegerea harului Său, am răspuns Evangheliei atunci când alții nu au răspuns. Datorită îndurării Sale, ne îndreptăm inima către El în fiecare zi pentru a căuta fața Lui și a fi infuzați cu El, în timp ce alții nu fac acest lucru.

Chiar și venirea noastră în viața de biserică din recâștigarea Domnului este din îndurarea lui Dumnezeu, datorită nouă; unii care erau în jurul nostru când am venit nu au venit cu noi și poate că nu au rămas, dar noi suntem aici.

Este totul din îndurarea lui Dumnezeu. El are îndurare de oricine vrea să aibă îndurare și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune.

Uneori, Domnul aranjează ca un frate să ne aducă mai departe cu El într-un mod definit, dar acel frate nu poate merge mai departe cu Domnul după aceea; aceasta este o faptă a îndurării lui Dumnezeu.

Ne putem închina lui Dumnezeu doar pentru îndurarea Sa suverană și putem căuta să ne îndeplinim responsabilitatea înaintea Lui. Pur și simplu depindem de El, căci El este Cel care face toate lucrurile din jurul nostru și care rânduiește toate persoanele, problemele și lucrurile, pentru a realiza ceea ce dorește El.

Toate lucrurile lucrează cu adevărat împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemați după scopul Său (Romani 8:28-29). Pentru că pe aceia pe care i-a chemat, i-a și predestinat și chiar i-a glorificat, ca să fie transformați după chipul glorios al lui Cristos, Fiul Întâi Născut al lui Dumnezeu.

Ne târâim picioarele zi de zi, fiind neascultători și răzvrătiți față de Domnul, dar îndurarea Sa suverană tot ajunge la noi, ne atinge și ne aduce mai departe cu El. Chiar și citirea acestui articol sau ascultarea lui nu este întâmplătoare; e ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu.

Răspunsul nostru la a vedea îndurarea Sa suverană este să ne închinăm Lui, să-I mulțumim și să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu El pentru împlinirea scopului Său. Ce îndurare că putem vedea acest lucru, auzi acest lucru și chiar face acest lucru!

Ne închinăm Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta suverană față de noi! Îți mulțumim că ne-ai ales și ne-ai predestinat chiar înainte de a ne naște. Îți mulțumim că ai aranjat tot ce ce ține de noi, astfel încât să putem ajunge să Te cunoaștem și să credem în Domnul Isus. O, Doamne, ne închinăm Ție și Îți mulțumim pentru aranjamentul Tău suveran din viața noastră. Îți răspundem pur și simplu căutând să ne îndeplinim responsabilitatea de a coopera cu Tine pentru împlinirea scopului Tău. Amin, Doamne, chiar și o astfel de căutare este din îndurarea Ta, căci Tu ai îndurare de oricine ai îndurare. Venim la Tine, Doamne dragă, să Te căutăm; în îndurarea și harul Tău, ne dăm Ție pentru a Te căuta și a fi una cu Tine. Credem că toate lucrurile lucrează împreună spre bine, căci Tu ai aranjat toate lucrurile din jurul nostru și toate persoanele, problemele și lucrurile lucrează în suveranitatea Ta pentru a ne ajuta să fim conformați chipului lui Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și ne închinăm Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, If we See God’s Sovereign Mercy we will Worship Him and Fulfill our Responsibility, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Totul atârnă de mila lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea Sa și venim să primim îndurare și să găsim har

27/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător și Îi mulțumim și ne închinăm pentru îndurarea Sa, care ajunge mai departe decât harul Lui; ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și, în suveranitatea Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca noi să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, suntem aici în viața de biserică pur și simplu datorită îndurării Lui, nu pentru că suntem mai buni, mai căutători sau mai înalți în vreun fel decât alții; totul este datorită îndurării Lui.

Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi ca vase care să fie umplute cu El și El face de cunoscut bogăția slavei Sale peste vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte spre glorie. Aleluia, noi, ca vase, suntem ai îndurării și spre glorie!

Faptul că Dumnezeu este suveran implică faptul că El este pe tron; El este conducătorul, Împăratul și Domnul suprem, și în afară de El nu există nimeni altcineva. Pentru că El este pe tron, noi nu putem decât să ne supunem tronului și ar trebui să ne deschidem către El și să-L întronăm în ființa noastră.

Vrem să avem un cer deschis și senin, astfel încât să putem vedea tronul lui Dumnezeu și pe Cel care stă pe tron. Nu suntem noi pe tron; mai degrabă, Dumnezeu este pe tron și, într-un mod foarte practic, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, este pe tron și El este pe tronul din inima noastră.

El are autoritatea deplină. Cu toate acestea, chiar dacă recunoaștem că Isus este Domn și chiar chemăm numele Lui, Domnul Isus, totuși facem lucruri, spunem lucruri, mergem în locuri și luăm decizii care sunt separate de Domnul. De atâtea ori preferăm să ascultăm de părinții noștri, de șeful nostru sau de ofițerul de poliție, dar nu-L ascultăm pe Domnul.

Când Domnul din noi ne atinge cu privire la o anumită problemă, să nu-i spunem un cuvânt soțului/soției noastre sau să nu abordăm un anumit subiect în conversația noastră, ascultăm noi de îndrumarea Domnului? În viața noastră de zi cu zi trebuie să-L ascultăm pe Domnul și nu doar să Îl savurăm, ci și să-L întronăm.

Dacă suntem sub autoritatea Domnului, nu vom încerca niciodată să obținem sau să impunem vreo autoritate exterioară; încercarea de a impune vreo autoritate altora în viața de biserică este ceva urât. Autoritatea vine din creșterea în viață, din a fi sub tronul lui Dumnezeu și este organică, nu ceva impus sau arătat în exterior.

Fie ca noi să rămânem sub tronul lui Dumnezeu, având un cer senin între noi și Domnul și ocupându-ne de orice se ridică, astfel încât Isus să poată fi pe tron în inima noastră și în întreaga noastră ființă.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său: Dumnezeul nostru este îndurător și are îndurare de noi!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător. Pe de o parte, El este suveran, aranjând toate lucrurile și lucrând toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său și a dorinței inimii Sale. Pe de altă parte, Dumnezeu este îndurător, având îndurare de noi. Chiar și atunci când arată îndurare, Dumnezeu este suveran.

El are milă de oricine vrea să aibă milă, astfel încât nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:15-16). Dumnezeu este suveran, dar este și îndurător. îndurarea este cel mai cuprinzător dintre atributele lui Dumnezeu, mergând mai departe decât harul și dragostea Sa (Matei 9:13).

Ceea ce dorește Dumnezeu nu este jertfa, ci îndurarea; El nu dorește să facem multe sacrificii pentru El și să ne dăm totul Lui, ci să savurăm îndurarea Sa și chiar să arătăm îndurare altora.

Când a venit Isus, El a spus clar că a venit să cheme nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. El a venit în îndurarea Sa pentru a ajunge la fiecare dintre noi. Eram departe de Dumnezeu, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, morți în păcate și greșeli și într-o poziție în care nici măcar nu puteam primi harul lui Dumnezeu.

Dacă cineva este într-o stare bună, îi putem oferi un dar, iar acesta poate fi considerat har; totuși, dacă cineva este sărac, bolnav și nefericit, nu-i putem oferi un dar – îi putem pur și simplu arăta îndurare.

Ne aflam într-o stare jalnică în ceea ce privește poziția noastră, eram departe de Dumnezeu și nu eram în poziția potrivită pentru a primi harul lui Dumnezeu; așa că Dumnezeu, fiind bogat în îndurare față de noi, ne-a întins mâna în îndurarea Sa.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său; Dumnezeu este îndurător și are milă de noi. Îndurarea Sa merge mai departe decât harul Său.

Niciunul dintre noi nu era într-o stare care să corespundă harului lui Dumnezeu; eram atât de săraci și de jalnici încât era nevoie ca milă lui Dumnezeu să se extindă și la starea noastră decăzută.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa! De ce suntem creștini? De ce am crezut în Domnul Isus și am venit în viața de biserică pentru a savura bogățiile Sale nepătrunse împreună cu sfinții? Nu pentru că am fi mai buni decât alții sau pentru că am fi mai căutați decât ei; totul se datorează îndurării lui Dumnezeu.

Îndurarea lui Dumnezeu ne-a ajuns și ne-a ridicat într-o poziție în care putem savura harul Său.

În Luca 10:20-24 vedem că fiul risipitor s-a întors la tatăl său și era gata să fie slujitorul tatălui, doar pentru a fi în casa tatălui. Când tatăl l-a văzut pe fiul risipitor întorcându-se, i s-a făcut milă de el; el a avut îndurare ca expresie a dragostei Sale afectuoase față de El.

Apoi, tatăl și-a îmbrăcat fiul cu cea mai bună haină și l-a hrănit cu vițelul îngrășat; aceasta este îndurarea Sa care se întinde spre el pentru a-l aduce să savureze harul Său și ambele sunt o manifestare a dragostei Sale. Așa se întinde îndurarea lui Dumnezeu spre noi, ajungând chiar mai departe decât harul Său, pentru a face o punte între noi și harul lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

În Matei 9, Domnul l-a chemat pe Matei, unul dintre vameși, să vină și să-L urmeze, iar Matei a făcut acest lucru. Apoi, a dat o cină, un ospăț, pentru toți prietenii săi vameși și pentru Isus; în timp ce ospătau împreună și Domnul era acolo, Domnul Și-a arătat îndurarea.

Dar fariseii, păzitorii legii care se credeau îndreptățiți, s-au ofensat că Domnul mânca și bea cu astfel de oameni păcătoși, căci El mânca cu vameșii și cu păcătoșii. În zilele acelea, vameșii erau disprețuiți de ceilalți, pentru că erau nedrepți în strângerea taxelor, iar păcătoșii erau considerați de fariseii care respectau legea și îi respectau pe cei mai de jos dintre toți.

Domnul însă a zis: „Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «îndurare voiesc, nu jertfă!», căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși (Matei 9:13). Îndurarea Domnului se întinde mai departe decât harul Său și El S-a întins la toți vameșii și păcătoșii de acolo.

Pentru aceștia a venit Domnul; a venit să ne ajungă pe noi, păcătoșii și vameșii, ca să ne arate îndurare. Mai mult, eram morți în păcate și greșeli; bolnavii au nevoie de vindecare, dar morții au nevoie doar de îndurare.

Indiferent cât de mult ne prețuim pe noi înșine, indiferent cum ne gândim despre noi înșine, cu toții am fost morți în greșelile și păcatele noastre în care am umblat odinioară, după veacul acestei lumi, după stăpânitorul puterii văzduhului.

Această autoritate lucrează în fiii neascultării, printre care și noi toți ne-am purtat în poftele firii noastre firii pământești, împlinind poftele firii pământești și gândurile ei. Eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți (Efeseni 2:1-3).

Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (vv. 4-5). Nu putem decât să-L lăudăm și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa!

Conform condiției noastre naturale, eram departe de Dumnezeu, total nevrednici de harul Lui; eram eligibili doar să primim îndurarea Sa (Efeseni 2:4). Ascultarea noastră oferă îndurarii lui Dumnezeu o oportunitate, iar îndurarea lui Dumnezeu ne aduce la mântuire (Romani 11:32).

Doamne, Te lăudăm pentru mila Ta! Îți mulțumim că ne-ai atins în îndurarea Ta, ca să ne aduci la Tine ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, deși eram morți în greșelile și păcatele noastre, Tu erai bogat în îndurare datorită dragostei Tale mare cu care ne-ai iubit și ne-ai mântuit! Amin, Doamne, deși odată umblam după veacul acestei lumi și ne purtam în poftele firii noastre pământești, Tu ne-ai atins în îndurarea Ta. Îți mulțumim, Doamne, pentru îndurarea și harul Tău. Eram departe de Dumnezeu, nevrednici de harul lui Dumnezeu, dar îndurarea lui Dumnezeu ne-a atins. O Doamne, neascultarea noastră i-a oferit îndurării Tale o oportunitate, iar îndurarea Ta ne aduce la mântuire! Venim la Tine așa cum suntem, Doamne, căci Te înduri de noi. Tu ești Dumnezeul nostru îndurător. Este îndurarea Ta că am crezut în Domnul Isus pentru a fi mântuiți. Amin, Doamne, este îndurarea Ta că suntem acum în viața de biserică, savurându-Te împreună cu sfinții. Slavă Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta!

Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea lui Dumnezeu și venim la tronul harului pentru a găsi îndurare!

Conceptul nostru de astăzi, ca ființe umane, este că, cu cât căutăm mai mult ceva, cu cât lucrăm mai mult la ceva, cu cât studiem și ne perfecționăm mai mult în ceva, cu atât vom câștiga mai mult ceva. Conceptul nostru este că acela care voiește va câștiga ceea ce voiește să obțină, iar cel care aleargă va câștiga lucrul după care el aleargă (Romani 9:16).

Însă Dumnezeu este suveran și îndurător. În suveranitatea Sa, El ne-a ales să ne facă vase ale îndurării spre onoare și glorie. În îndurarea Sa, El ne-a ajuns și face o lucrare în noi pentru a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu.

Nu atârnă de cel care aleargă, nici de a cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să păcătuim și să fim neascultători, căci Dumnezeu va avea îndurare de noi; mai degrabă, trebuie să ne smerim și să venim la Domnul pentru a savura îndurarea Sa și a fi sub îndurarea Sa.

Dumnezeu are milă de oricine vrea El și El împietrește pe oricine vrea El. Dacă astăzi ne împietrim inima și respingem îndurarea lui Dumnezeu, s-ar putea ca inima noastră să fie atât de împietrită încât să nu putem primi îndurarea lui Dumnezeu și să experimentăm disciplina Domnului.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, deschizându-ne către El și cerându-I să ne înmoaie inima și chiar să ne topească inima prin mila Sa. Chiar și venirea noastră la Domnul și deschiderea către El sunt din îndurarea Sa.

Nu depinde de cel care aleargă sau vrea, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Dacă ar fi din cauza celui care aleargă sau vrea, alegerea lui Dumnezeu ar fi conform efortului și muncii noastre. Alegerea lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu alergarea noastră, efortul nostru, zelul nostru pentru Dumnezeu; are totul de-a face cu îndurarea lui Dumnezeu.

Alegerea lui Dumnezeu este a lui Dumnezeu care arată îndurare; nu trebuie să vrem sau să alergăm, căci Dumnezeu are îndurare de noi.

Dacă cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu, nu vom avea încredere în eforturile noastre și nici nu vom fi dezamăgiți de eșecurile noastre; mai degrabă, vom nădăjdui în îndurarea lui Dumnezeu, căci numai El poate face în noi ceea ce vrea să facă pentru a obține ceea ce își dorește.

Chiar și după ce am devenit credincioși în Cristos prin îndurarea Sa, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. Putem crede că acum, fiind mântuiți, putem face una sau alta pentru Dumnezeu sau că suntem puțin mai buni decât alții care nu-L cunosc pe Domnul, căci putem dobândi atât de multă cunoștință din Biblie.

Dar chiar și ca și credincioși în Cristos, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. De atâtea ori eșuăm, facem greșeli și suntem expuși faptului că ne comportăm, reacționăm, vorbim și facem lucruri precum oamenii din lume, căci încă trăim în trup și în omul natural.

Avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurarea Domnului (Evrei 4:16). Înainte de a-L putea savura ca har, trebuie să ne apropiem de tronul harului cu îndrăzneală și să primim îndurarea; îndurarea este acolo, trebuie pur și simplu să o primim.

Când primim îndurarea lui Dumnezeu, când Îi permitem Domnului să aibă îndurare de noi și să ne ajungă în îndurarea Sa, putem fi aduși într-o poziție în care putem savura harul Său. Neascultarea noastră Îi oferă lui Dumnezeu o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa, iar eșecurile noastre ne fac să fim umiliți și disperați să ddepindem de îndurarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne îmbunătățim și să facem mai bine, nici nu vrea să ne străduim mai mult să ascultăm de cuvântul Său și să-I îndeplinim dorința. Dumnezeu vrea pur și simplu să atârnăm de îndurarea Sa. Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, exersându-ne duhul pentru a ne apropia cu îndrăzneală de tronul harului, ca să putem primi îndurare și să găsim har. De multe ori simțim că suntem atât de josnici, pentru că am eșuat, nu L-am contactat pe Domnul o vreme și suntem atât de implicați și ocupați cu lucrurile din lume.

Așadar, venim la Domnul ca niște cerșetori, cam în aceeași stare în care era fiul risipitor când a venit la tatăl său. Fie ca să cunoaștem mila lui Dumnezeu. Fie ca să ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama că nu este vorba de alergarea, strădania, încercarea sau acțiunea noastră, ci este vorba de îndurarea lui Dumnezeu. Și când eșuăm, fie ca să nu fim dezamăgiți, ci mai degrabă să ne încredem în Dumnezeu și să nu avem nicio speranță în noi înșine.

Fie ca să nu ne încredem în eforturile sau zelul nostru, ci să ne punem întreaga încredere în Dumnezeu și în îndurarea Sa. Când ne încredem în mila Sa și să savurăm mila Sa, putem împărtăși harul Lui, iar El poate face în noi ceea ce dorește El să facă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem, depinzând de îndurarea Ta și neîncrezându-ne în noi înșine. Nu suntem nimic, Doamne, și nu putem face nimic; suntem nenorociți, săraci, goi și orbi, dar Tu ești îndurător. Îți mulțumim, Doamne, nu este vorba de cel ce vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurare. Îți mulțumim că ne-ai ales în îndurarea Ta. Îți mulțumim că ne-ai păstrat în îndurarea Ta până astăzi. Ne încredem în îndurarea Ta. Nu ne încredem în eforturile noastre de a-Ți fi plăcut și nici nu ne încredem în dorința noastră de a face ceea ce spune Biblia; ne încredem în îndurarea Ta și venim la Tine. Amin, Doamne, ne încredem la tronul harului ca să putem primi îndurare și să găsim har pentru ajutor la timp. O, Doamne, nu suntem vrednici de nimic, dar Tu ești îndurător. Suntem căzuți și plini de eșecuri, dar ne încredem în îndurarea Ta. Amin, Doamne, nădejdea noastră este în îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca să nu fim dezamăgiți de eșecurile noastre, ci să sperăm în îndurarea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It’s all of God’s Mercy: we Hope in His Mercy and come to Receive Mercy & Find Grace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim iluminați de Domnul și să dăm atenție cuvântului Său pentru a deveni stele vii

25/03/2020 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de urmași credincioși ai Domnului, noi devenim stele strălucitoare și vii; fiind cei care Îl urmează pe Cristos, devenim stele vii la fel ca El pentru a fi duplicatul Său, acordând atenție cuvântului profetic și prin Duhul.

Pe de o parte Domnul Însuși este steaua vie, iar magii au văzut steaua Sa, au urmat-o și, în cele din urmă, L-au găsit; ca o asemenea persoană, El strălucește peste noi pentru a ne călăuzi pe calea dreptății, pe calea lui Dumnezeu și pe calea bisericii.

Trebuie să-L găsim pe Cristos ca stea vie și să-I urmăm conducerea și strălucirea, și trebuie să-I permitem să ne infuzeze cu El însuși în calitate de Cel strălucitor, până când noi înșine devenim stele vii.

În Matei 2:2 vedem o stea strălucitoare, care este Cristos, dar în Apocalipsa 1 vedem șapte stele în mâinile Fiului Omului, care îi simbolizează pe mesagerii bisericilor, cei cărora Duhul le poate vorbi un mesaj viu.

Trebuie să vedem cum putem noi, în calitate de credincioși în Cristos, să devenim stele vii, cei care trăiesc intens și strălucesc intens în această epocă întunecată.

Domnul i-a promis lui Avraam în Gen. 22:17 că sămânța lui va fi ca stelele din cer și ca nisipul de pe malul mării; noi credincioșii în Cristos suntem urmașii spirituali ai lui Avraam și suntem asemănați cu stelele din ceruri, iar cei din poporul lui Israel sunt urmașii de pe pământ ai lui Avraam și sunt asemănați cu nisipul de pe malul mării.

Șapte moduri de a fi iluminați de Domnul și de a deveni stele vii ca duplicatul Său

Există cel puțin șapte puncte principale legate de modul în care putem deveni stele vii și despre cum putem fi iluminați de Domnul ca stea vie. Dacă trebuie să fim stele vii, trebuie să fim plini de lumină.

1. Lumina este în Cuvântul lui Dumnezeu – nu doar cuvântul scris în Biblie, ci Cuvântul pe care Duhul ni-l vorbește din interior, dezvăluindu-ne din nou Cuvântul Bibliei.

Cuvântul Domnului este o lampă pentru picioarele noastre și o lumină pentru calea noastră (Psa. 119:105), iar deschiderea sau dezvăluirea cuvintelor Sale dă lumină, oferind înțelegere celor simpli (v. 130).

Trebuie să existe o rugăciune în noi ca să auzim vocea Domnului, ca El să ne determine să auzim vocea Lui (Cântarea Cântărilor 8:13-14).

Trebuie să auzim vorbirea Domnului mai ales în timpul nostru împreună cu El de dimineață; El vine la noi ca o gazelă și un cerboi tânăr pentru a-și înființa împărăția Sa dulce și frumoasă pe acest pământ ca muntele mirodeniilor.

Fiind în vorbirea instantanee a Domnului în fiecare zi, suntem spălați cu apă în Cuvânt și suntem înfrumusețați cu Cristos și prin Cristos pentru a deveni biserica Sa glorioasă.

2. Iluminarea se bazează pe îndurarea lui Dumnezeu; ori de câte ori Dumnezeu vine și ne dă îndurarea Sa, lumina înfățișării Sale este lumina noastră, apariția Lui este viziunea noastră, iar prezența Lui este câștigul nostru (vezi Isaia 50:10-11).

Nu putem produce sau invoca lumina; pur și simplu trebuie să avem încredere în numele lui Dumnezeu și să ne bazăm pe Dumnezeul nostru. Toți cei care își fabrică propria lumină, nu lumina lui Dumnezeu, ci lumina făcută de sine, merg în lumina focului lor și se vor culca în chinuri.

Dumnezeu are milă față de cine vrea El să aibă milă și El are îndurarea de cine vrea. Cel care primește revelația este acela căruia El îi dă revelație, iar cel care obține iluminare este acela pe care Dumnezeu alege să-l lumineze.

Totul depinde în totalitate de Dumnezeu și nu de noi. Nu putem cere sau controla lumina; când vine lumina, ea vine fără ca noi să o căutăm și când lumina nu vine, chiar dacă o căutăm, ea nu va veni. Este la fel cum răsare soarele – soarele răsare fie că îl căutăm sau nu, fie că ne place sau nu, și atunci când soarele nu răsare, nu îl putem face să răsară doar pentru că așa vrem.

Când Dumnezeu ne luminează, putem fi iluminați, dar dacă El nu face asta, nu putem face nimic în acest sens. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne rugăm Domnului, Doamne, ai milă de mine și luminează-mă!

Când Pavel era în drum spre Damasc, deși s-a opus lui Dumnezeu și nu L-a căutat pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a apărut și el s-a aruncat la pământ în fața lui Dumnezeu și a fost binecuvântat. Dumnezeu a avut milă de el.

Lumina lui Dumnezeu nu este controlată de mâna omului – ea se bazează pe mila lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu ne luminează, nu ar trebui să fabricăm noi înșine lumina sau să căutăm noi înșine lumina.

Dacă ne temem de Dumnezeu, ascultăm vocea Lui și cădem brusc în întuneric, ar trebui să avem încredere în Domnul, să ne bazăm pe Dumnezeu și să așteptăm ca lumina lui Dumnezeu să strălucească, căci numai Dumnezeu este lumină și sursa de lumină și numai în lumina lui Dumnezeu putem vedea lumina.

Pe de altă parte, ar trebui să fim avertizați că, atunci când nu avem lumină, nu ar trebui să încercăm să găsim o cale de ieșire prin noi înșine, aprinzând un foc pentru a încerca să ne facem propria noastră lumină.

Dacă nu-L așteptăm pe Dumnezeu, ci ne încingem cu lumina făcută de sine, deși putem merge în lumina focului nostru pentru o perioadă, în sfârșit ne vom culca în întristare.

În același timp, nu ar trebui să împrumutăm lumina altcuiva luând lumina lor ca fiind a noastră.

Este posibil să auzim pe cineva care mărturisește cum, atunci când a întâmpinat dificultăți, a acceptat purtarea crucii și Dumnezeu l-a trecut prin aceste lucruri. Putem accepta acest lucru și să ne hotărâm că, din acea zi înainte, vom accepta tratarea crucii.

Deși acest lucru nu este bazat pe faptul că noi am văzut lumina sau că ne-am fabricat propria lumină, noi împrumutăm lumină de la alții, luăm lumina cuiva și o facem propria noastră lumină. Cel care face așa ceva, după un timp, va abandona cu siguranță o astfel de lumină, căci lumina împrumutată nu are niciun folos, nu poate lua locul luminii reale.

De aceea, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și la slujba care deschide cuvântul pentru a-l citi, trebuie să ne rugăm și să ne deschidem Domnului, pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne lumineze.

Cuvintele din Biblie și cuvintele din lucrare trebuie să devină ușoare pentru noi; trebuie să-l întrebăm pe Domnul, Doamne, arată-mi ce este scris în cuvântul Tău și despre ce vorbește fratele Lee – faceți-mă să văd ce vedeți și faceți-mă să am sarcina pe care a avut-o fratele Lee!

Trebuie să venim la Domnul pentru ca noi să avem lumină autentică de la Dumnezeu, nu lumină împrumutată sau lumină fabricată. Recomand cap. 2 in, Cunoașterea vieții, de Witness Lee pentru mai multe detalii în această privință.

Doamne Isuse, avem nevoie de strălucirea Ta. Refuzăm să ne facem propria lumină sau să împrumutăm lumina altcuiva – dorim ca Tu să strălucești asupra noastră. Dragă Doamne, numai Tu ai lumina și numai în lumina Ta putem vedea lumină. Strălucește asupra noastră și dă-ne lumina divină. Fie ca să ni te arăți din nou pentru a ne infuza cu Tine ca lumină și pentru a ne face stelele strălucitoare în această epocă întunecată. Luminează-ne când venim la cuvântul Tău și citim slujba. Fie ca noi să vedem ce Tu vezi în Cuvânt și să avem aceeași povară și același simțământ pe care Tu îl ai în cuvântul Tău!

3. Pentru a fi luminați, trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Domnului, setându-ne inima să fim sinceri în căutarea Domnului în mod unic cu toată dorința noastră.

Psa. 27:8 ne arată o conversație cu Dumnezeu, cum El vrea ca noi să-I căutăm fața, iar noi căutăm fața Lui din toată inima noastră, căci vrem să-L vedem față în față.

Trebuie să vrem, să acceptăm și să nu ne ascundem de strălucirea Domnului. Uneori nu vrem ca Domnul să strălucească în anumite zone ale vieții noastre, pentru că simțim că, dacă El strălucește într-o zonă, El nu va fi fericit cu ceea ce El găsește acolo. Dar trebuie să fim deschiși pentru strălucirea Lui și chiar să dorim strălucirea Lui, cerându-I să ne ierte și să ne curățească ori de câte ori El strălucește asupra lucrurilor din noi.

4. Pentru a fi iluminați trebuie să ne deschidem către Domnul, să ne întoarcem inima către El și să venim în fața Lui fără nicio rezervare sau reținere.

Trebuie să avem o rugăciune în ființa noastră, Doamne, îmi deschid ființa fără nicio rezervare față de Tine. Vreau să strălucești în ființa mea.

Cei care se închid față de Domnul sunt experți în judecarea și criticarea celorlalți. De exemplu, dacă ne închidem într-o cameră întunecată și privim înafară, putem vedea foarte clar lucrurile de criticat, dar dacă aprindem luminile din acea cameră, nu putem vedea nimic în exterior.

Când lumina Domnului strălucește asupra noastră, nu putem vedea defectele sau slăbiciunile altora; dar când este întuneric în tine, poți judeca și critica pe ceilalți.

5. Pentru a fi iluminați trebuie sa ne oprim pe noi înșine; trebuie să punem capăt opiniilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor, ideilor și părerilor noastre.

Când o persoană complet oprită vine în fața Domnului, El poate fi extrem de simplu și cu o inimă sinceră pentru a primi cuvântul Domnului.

Uneori însă, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, ne citim propriile păreri, vedem modul în care noi privim lucrurile, și citim sentimentele, ideile și opiniile noastre în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că nu ne-am oprit ființa. Trebuie să ne oprim, să stăm la picioarele Domnului și să ascultăm cuvântul Lui, la fel cum a făcut Maria.

6. Pentru a fi iluminați nu trebuie sa ne certăm cu lumina Duhului. Când lumina strălucește, nu ar trebui să ne certăm cu ea. Când Domnul strălucește asupra noastră prin cuvântul Său sau prin cei care slujesc cuvântul Său, nu ar trebui să ne certăm cu lumina sau disputa cu el.

Dacă ne certăm cu lumina – fie înăuntrul nostru, fie în public cu slujirea cuvântului – nu vom primi lumină. Trebuie să acceptăm lumina Domnului.

7. Pentru a fi luminați de Domnul, trebuie sa trăim continuu in lumină.

În Efes. 5:8 Pavel ne spune că am fost cândva întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul, așa că ar trebui să umblăm ca și copii ai luminii. Trebuie să umblăm în lumină – așa cum El este în lumină (1 Ioan 1:7), trăind, mișcându-ne și avându-ne ființa ca copii ai luminii.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale. Ne deschidem ființa fără nicio rezervare către Tine, pentru ca Tu să strălucești asupra noastră și în noi pentru a ne lumina și a ne face stele vii și strălucitoare în această epocă întunecată. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și venim în fața Ta fără nicio rezervare sau reținere. Punem capăt părerilor noastre, modurilor noastre de a privi lucrurile, sentimentelor, ideilor și opiniilor noastre și pur și simplu venim la Tine, stăm la picioarele Tale și ascultăm cuvântul Tău. Întărește-ne în omul nostru lăuntric pentru a accepta lumina, pentru a nu ne certa cu lumina și a nu respinge lumina. Amin, Doamne Isuse, vrem să umblăm continuu în lumină și să trăim în lumină ca copii ai luminii, pentru ca Tu să poți străluci continuu în noi și prin noi pentru a ne face duplicatul Tău, stele vii și strălucitoare în această epocă!

Devenind stele vii prin faptul că dăm atenție Cuvântului profetic și prin Duhul

În 2 Pet. 1:19 vedem una dintre căile de a deveni stele vii ca duplicarea Domnului ca stea vie.

Avem cuvântul profetic făcut mai ferm, căruia facem bine să-i dăm atenție precum unei lămpi care strălucește într-un loc întunecat, până când zorii zilei și steaua dimineții se ridică în inimile noastre.

Cristos este steaua, iar noi, ca urmași ai Săi, suntem făcuți stele la fel ca El pentru a fi duplicatul și reproducerea Lui ca stele strălucitoare și vii în această epocă.

Trebuie să venim la cuvântul Domnului, la cuvântul profetic, și să-i acordăm o atenție deplină până la răsăritul zilei și până când steaua dimineții va răsări în inima noastră.

Steaua este ceva asemănător cu fosforul, aducând lumină în întuneric. Ar trebui să fim atenți la cuvintele din Biblie rugându-ne peste ele cu exersarea duhului nostru până când Cristos ca steaua dimineții se ridică în inima noastră.

Uneori, când citim Biblia, simțim că nu primim nicio lumină, dar atunci când deschidem inima și dăm atenție Cuvântului, ceva din interior strălucește, se ridică, răsare și răzbate în noi.

Rezultatul citirii noastre cu rugăciune a cuvântului lui Dumnezeu este un sentiment interior de luminare și strălucire, iar acest lucru strălucitor ne determină să-L iubim și mai mult pe Domnul Isus.

Cu cât avem mai mult strălucirea lui Dumnezeu în noi prin cuvântul Său, cu atât Îl iubim pe Domnul Isus; această dragoste pentru El crește până în punctul în care suntem plini cu dragoste pentru Domnul Isus. Acesta este de fapt Isus care vine la noi ca ziua zorilor, ca steaua dimineții care se ridică în inima noastră.

Trebuie să nu numai să citim Biblia, ci și să învățăm să ne deschidem către Domnul, să ne întoarcem inima către El și să ne exersăm duhul astfel încât literele scrise negru-pe-alb din Biblie să devină ca un fosfor, pline de lumină și de viață ca să Îl avem pe Domnul care Se ridică în noi ca Steaua.

Această strălucire, această înălțare a Domnului ca stea în noi, ne va face să fim strălucitori și vii. Dacă suntem de acord în mod continuu cu această stea interioară care se ridică, vom fi în mod constant în Duhul și vom fi în mod spontan strălucitor și viu.

În Apocalipsa 3:1 avem Duhul, chiar cele șapte Duhuri; mâna lui Isus aici deține nu numai cele șapte stele, ci și cele șapte Duhuri. Cele șapte stele – care-i simbolizează pe cei strălucitori din biserici – sunt una cu cele șapte Duhuri.

Dacă avem cuvântul viu ca steaua dimineții care se ridică în noi și dacă suntem una cu cele șapte Duhuri, în cele din urmă vom deveni stele. Nu numai că steaua strălucește în noi, ci și privind steaua și urmând Duhul, noi înșine devenim stelele.

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a deveni stele vii ca duplicare a Ta ca Steaua din această epocă. Amin, Doamne, venim la cuvântul Tău cu o inimă întoarsă către Tine și un duh exersat pentru a primi strălucirea Ta, luminarea Ta și vorbirea Ta instantanee. Ne exersăm duhul peste cuvântul Tău, Doamne, pentru a primi fosforul divin și a prinde focul divin. Fă-ne cei care sunt vii și strălucitori în mod intens în această epocă întunecată. Fie ca steaua să strălucească în noi și, urmărind steaua și urmând Duhul, să putem deveni stele vii în această epocă!