de dragul Domnului

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și pentru ca biserica să fie zidită astăzi

23/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să învățăm să exersăm cheia pierderii viața-suflet pentru a încuia această poartă a Hadesului pentru zidirea bisericii; dacă suntem dispuși să pierdem savurarea noastră sufletească prezentă de dragul Domnului și pentru biserică, alții vor fi hrăniți de noi, Îl vom savura pe Cristos și nu vom suferi, ci vom fi bucuroși! Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile împărăției lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Împărăția lui Dumnezeu astăzi este biserica, iar în viața de biserică trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Biserica și împărăția sunt strâns legate. Nu putem avea o viață de biserică adecvată fără a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa și, imediat după ce a spus asta, El a spus că porțile Hadesului nu o vor birui.

El ne dă cheile împărăției cerurilor pentru a încuia porțile Hadesului pentru zidirea bisericii. Cât de mult trebuie să ne exersăm duhul, să trăim în duhul nostru și să exersăm cheile împărăției cerurilor pentru a închide și a încuia porțile Hadesului într-un mod subiectiv în viața de biserică de astăzi!

Dacă vrem să zidim biserica astăzi, trebuie să învățăm să închidem și să încuiem porțile Hadesului prin exersarea a trei chei. În primul rând, există cheia renegării de sine. De îndată ce biserica a fost dezvăluită lui Petru și ucenicilor, Satan a intrat prin intențiile bune ale lui Petru și a fost exprimat prin opinia sa, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan.

Intențiile noastre bune, dorința noastră ca alții să nu treacă prin suferință și opiniile noastre pot fi întruparea lui Satan, deschizând porțile Hadesului pentru ca inamicul să atace biserica și să o deterioreze! Sinele este pur și simplu sufletul care declară independența față de Dumnezeu; atunci când nu depindem de Domnul și de Trup, suntem în sine.

A doua cheie este luarea crucii. A lua crucea înseamnă pur și simplu că luăm voia lui Dumnezeu, căci crucea este voia lui Dumnezeu. Crucea nu este o suferință; crucea este moartea, terminarea. Am fost crucificați împreună cu Cristos și, atunci când ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul, experimentăm crucea lui Cristos în Duh cu duhul nostru.

Fie ca noi să fim cei care reneagă sinele și ne luăm propria cruce pentru a-L urma pe Domnul astăzi. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să lăsăm crucea să lucreze în noi, astfel încât să purtăm crucea și să-L urmăm pe Domnul, închizând porțile Hadesului în viața de biserică, pentru ca biserica să fie zidită astăzi!

Învățăm să exersăm cheia pierderii vieții-suflet, a pierderii savurării sufletului nostru astăzi

A treia cheie subiectivă pentru a încuia porțile Hadesului în experiența noastră este pierderea viații-suflet (Matei 16:25). Ce este această viață-suflet și de ce vrea Domnul să o pierdem?

În mai multe locuri din Evanghelii, Domnul a spus că, dacă ne salvăm sufletul în această epocă, dacă permitem sufletului își aibă savurarea în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca următoare, adică ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

A salva viața-suflet înseamnă pur și simplu a ne mulțumi sinele permițând sufletului să-și aibă savurarea. Însă a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Domnul ne-a creat cu un suflet; suntem cu toții un suflet viu cu multe dorințe, sentimente, gânduri, emoții și decizii. Dumnezeu l-a creat pe om ca suflet (Geneza 2:7), iar sufletul omului are nevoie de bucurie.

Însă din cauza decăderii omului, sufletul omului dorește să savureze lucrurile pe care le oferă lumea, de lucrurile care sunt de la vrăjmaș și chiar de lucrurile care sunt separate de Dumnezeu.

Când am crezut în Domnul Isus și L-am primit pe Dumnezeu în duhul nostru, acum Îl savurăm pe Cristos în duhul nostru, iar primirea lui Dumnezeu și exprimarea Lui ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, primirea lui Dumnezeu în duhul nostru și exprimarea Lui prin sufletul nostru ar trebui să fie savurarea și amuzamentul nostru astăzi (Neemia 8:10; Romani 14:17).

Totuși, deoarece trăim în această lume și suntem condiționați, instruiți și încurajați să savurăm lucrurile pe care le iubește sufletul nostru decăzut, noi, credincioșii în Cristos, permitem de multe ori sufletului nostru să-și aibă savurarea sa sufletească și nu ne pierdem viața-suflet.

Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Lui; dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Lui astăzi, o vom găsi în epoca următoare.

Domnul Isus a luat inițiativa în a face acest lucru; când a fost pe pământ, El nu Și-a căutat propriile lucruri, nu a făcut ceea ce-I plăcea sufletului Său și nu a realizat sau a spus lucruri care să-L mulțumească, ci, dimpotrivă, Și-a pierdut viața-suflet până la capăt.

El și-a sacrificat viața-suflet pentru ca ucenicii Săi să fie păstoriți, îngrijiți, hrăniți și învățați cu cuvintele vieții și a făcut sacrificiul suprem de a-Și da viața-suflet murind pe cruce pentru noi.

Aceasta a fost o suferință, omenește vorbind, dar Domnul privea spre răsplată, spre bucuria pusă înaintea Lui: biserica ca produs al morții și învierii Sale. Domnul Isus Și-a pierdut savurarea sufletească în această epocă pentru a-Și putea găsi viața-suflet în epoca viitoare (Ioan 10:11; Isaia 53:12); și noi trebuie să facem la fel astăzi (Ioan 12:24-26).

S-ar putea părea că este o suferință pentru sufletul nostru să-și piardă savurarea sufletească prezentă, dar dacă o facem exersând duhul nostru pentru a-L savura pe Domnul în duhul nostru, ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sufletul nostru Îl va savura pe Domnul și va savura a fi cu sfinții.

Trebuie să ne dăm seama că, dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă, o vom pierde în epoca viitoare; totuși, dacă ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare (Matei 16:25). Fie ca noi să fim cei care ne salvăm viața-suflet în epoca viitoare pierzând viața-suflet de dragul Domnului în această epocă!

Una dintre răsplătirile din împărăția viitoare este să ne găsim viața-suflet, adică să avem savurarea sufletului nostru așa cum a rânduit Dumnezeu. Însă astăzi trebuie să ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului; trebuie să exersăm cheia pierderii viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii.

Singura cale prin care biserica poate fi zidită este dacă ne pierdem savurarea sufletească în această epocă. Dacă tu și cu mine ne pierdem viața-suflet astăzi, nepermițând sufletului nostru să savureze ceea ce își dorește în această lume, ci negând această bucurie sufletească de dragul Domnului și al bisericii, biserica poate fi zidită.

Cum poate fi zidită biserica dacă fiecare credincios în Cristos face ceea ce îi place în sufletul său? Cum poate fi zidită biserica dacă ne salvăm cu toții sufletul savurăm ceea ce îi place sufletului în această epocă? O, Doamne!

Fie ca noi să înțelegem că trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne lepădăm viața-suflet, neiubindu-ne viața-suflet până la moarte (1 Corinteni 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apocalipsa 12:11).

Când Îl iubim pe Domnul, iubim biserica și suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet, chiar să o urâm de dragul Domnului și al bisericii, îl biruim pe dușman și închidem și chiar încuiem poarta Hadesului pentru a zidi biserica astăzi.

Fie ca noi să venim la Domnul dimineața și, de asemenea, pe parcursul zilei, să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine să Te savurăm! Ne exersăm duhul pentru a Te savura și a Te experimenta astăzi. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te urmăm astăzi renunțând la sine, pierzându-ne viața-suflet și luându-ne crucea. O, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Tău și de dragul bisericii! Vrem să exersăm cheia pierderii viața-suflet astăzi pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să cooperăm cu Tine exersându-ne duhul și nepermițând sufletului nostru să-și aibă savurarea în această epocă, ci să pierdem savurarea sufletească de dragul Tău. Amin, Doamne, vrem să Te primim în duhul nostru și să Te exprimăm prin sufletul nostru, ca să putem fi umpluți de bucurie și desfătare. Aleluia, bucuria Domnului este puterea noastră! Slavă Domnului, Îl putem savura pe Domnul în duhul nostru și ne putem pierde viața-suflet de dragul Lui și de dragul bisericii de astăzi! Amin, Doamne Isuse, fă-ne dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă de dragul Tău și de dragul bisericii, ca să o putem găsi în epoca următoare, la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, fă-ne pe noi biruitorii Tăi, cei care aplicăm sângele Mielului, rostim cuvântul mărturiei noastre și nu ne iubim viața-suflet până la moarte!

Să vim dispuși să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, pentru ca alții să fie hrăniți și pentru ca biserica să fie zidită

Când Domnul Isus a mers la cruce, nu a făcut-o cu lacrimi sau plângându-se; mai degrabă, așa cum spune Evrei 12:2, El a mers la cruce cu bucurie. Deși crucea a fost pierderea supremă a vieții Sale sufletești, El a privit la răsplată, la bucuria pusă înaintea Sa.

El a prevăzut care va fi rezultatul, așa că nu I-a părut niciodată rău pentru că Și-a pierdut sufletul. El știa că prin moartea Sa se vor produce multe boabe (Ioan 12:24) și că, în învierea Sa, mulții credincioși în Cristos vor fi regenerați pentru a fi Trupul Său (1 Petru 1:3).

Aceasta era savurarea pusă înaintea Lui și, pentru această bucurie, El a fost dispus să-Și piardă viața-suflet pentru noi și pentru biserică.

Astăzi, oamenii caută multe lucruri în afara lui Dumnezeu pentru a se satisface pe ei înșiși și pentru a fi amuzați, distrați și fericiți. Există atât de multe lucruri astăzi care îl atrag pe om, îl captivează și îl îndepărtează de Domnul pur și simplu prin faptul că sunt atât de distractive, amuzante și atractive. O, Doamne.

În vremurile de demult, oamenii obișnuiau să se joace și erau dependenți de unele jocuri, dar astăzi oamenii au telefoanele lor mobile cu o mulțime de jocuri, aplicații și lucruri care ne anunță, ne amintesc și ne îndepărtează de Domnul și de la a face ceea ce trebuie să facem.

Mai mult, există multe lucruri pe care sufletul nostru le iubește, cum ar fi călătoriile, vizionarea de divertisment, cititul, antrenamentele de sport, practicarea sporturilor sau vizionarea sporturilor etc.

Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, de multe ori când suntem singuri, în intimitatea propriei case și nimeni din biserică nu ne vede, îi permitem sufletului nostru să aibă savurarea sa sufletească prezentă. În zilele acestea, mai mult ca niciodată, lumea este la îndemâna noastră, în buzunare și peste tot în jurul nostru, atrăgându-ne, anunțându-ne, amintindu-ne și uzurpându-ne la fiecare nivel.

Când jucăm un joc sau urmărim anumite sporturi, când călătorim sau îi privim pe alții care călătoresc, când conducem sau îi privim pe alții conducând, când jucăm un joc sau îi privim pe alții jucând un joc, sufletul nostru este distrat și fericit. Orice face ca sufletul nostru să fie fericit separat de Domnul este ceva din lume care ne uzurpă și aduce moarte în viața de biserică.

Dacă nu ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, ne vom pierde savurarea sufletească în epoca următoare.

Nu ne pierdem viața-suflet pentru că TREBUIE să facem asta; o pierdem pentru că Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm pe El și, de dragul Lui și de dragul bisericii, ne dăm de bunăvoie viața-suflet.

Ne pierdem viața-suflet astăzi întorcându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, care a croit calea luând inițiativa de a-Și pierde viața-suflet de dragul dobândirii bisericii!

Amin, dacă suntem dispuși să pierdem toată savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie!

Cu toții putem mărturisi că am gustat această bucurie de a pierde viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii, iar sfinții au fost hrăniți prin noi și zidiți în biserică. De exemplu, când ne pierdem savurarea sufletească prezentă și îi ducem cu mașina pe sfinți la întâlnire sau de la aeroport, sfinții sunt hrăniți.

Când ne pierdem viața-suflet și nu facem ceea ce vrea sufletul nostru, ci plătim prețul pentru a fi în Cuvânt și pentru a-i vizita pe cei noi pentru a avea părtășie cu ei în Cuvânt, ei sunt hrăniți și sunt zidiți împreună.

Pe de o parte, sufletul nostru suferă pierderea savurării sale; pe de altă parte, pentru că ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul și a-L savura pe El în duh, în cele din urmă sufletul intră în savurarea Domnului, iar El are o cale de a fi exprimat prin sufletul nostru.

Dacă suntem cei care își pierd viața-suflet de dragul Domnului în această epocă, vom intra în bucuria Sa în epoca următoare. Răsplata împărăției pentru împărtășirea bucuriei Împăratului în domnirea peste pământ în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau o pierdem (Matei 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această lume, vom intra în bucuria Sa atunci când El Se va întoarce; El ne va cere nouă, urmașilor Săi, partenerilor Săi, să intrăm în bucuria Sa. Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm pe noi înșine să Te savurăm astăzi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul ca să Te atingem, să Te savurăm și să Te experimentăm. Suntem dispuși, dragă Doamne Isuse, să ne pierdem savurarea prezentă de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților! Amin, Doamne, așa cum ne pierdem viața-suflet de dragul Tău, credem că alții sunt hrăniți și zidiți prin noi! O, ce bucurie este să ne exersăm duhul, să Îl savurăm pe Domnul și să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, astfel încât biserica să poată fi zidită! Amin, Doamne, vrem să intrăm în bucuria Ta în epoca viitoare, fiind dispuși să ne pierdem savurarea sufletească în această epocă, de dragul Tău! O, Doamne, fă-ne dispuși să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Tău. Vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi, fiind exact ca Tine în pierderea vieții noastre sufletești de dragul Tău. Trăiește în noi astăzi. Vrem să Te savurăm în duhul nostru și să Te lăsăm să fii exprimat în sufletul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Losing the Soul-Life for the Lord’s Sake and for the Church to be Built up Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 4 (Exersarea împărăției pentru zidirea bisericii) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică, pierzându-ne viața-suflet pentru Domnul

27/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Experimentăm transfigurarea astăzi în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci doar în domeniul transfigurării; dacă astăzi suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta transfigurarea și viața de biserică va experimenta o trezire. Amin!

Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi și Se dezvoltă în noi pentru a fi un domeniu în care Dumnezeu poate domni și domni.

Pe de altă parte, în mod corporativ, împărăția lui Dumnezeu este viața de biserică de astăzi; totuși, viața de biserică nu poate fi în viața noastră naturală, ci în domeniul transfigurării. De dragul Domnului și de dragul vieții de biserică, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească astăzi, pentru ca El să ne răsplătească cu savurarea Sa și pentru ca biserica să experimenteze o trezire.

A renega sinele și a ne pierde viața-suflet înseamnă a da o lovitură de moarte vrăjmașului, deci a face lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este dublă: pe de o parte, El vrea să-și câștige expresia corporativă și, pe de altă parte, are nevoie de un grup de oameni care să îl trateze pe dușmanul Său.

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm pe Domnul zi de zi și să ne împărtășim din bogățiile Sale, dându-I mai mult teren în inima noastră și pe tot parcursul zilei, pentru ca El să crească în noi. Împărăția Lui trebuie să se extindă în noi, pentru ca El să conducă și să domnească în ființa noastră.

Pe de altă parte, trebuie să-l facem pe Satan să sufere o pierdere fatală, plătind prețul pentru a renega sinele și a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului. Dacă ne păstrăm sinele, dacă nu ne pierdem savurarea sufletească astăzi, Satan încă mai are teren în ființa noastră și nu suntem pe deplin una cu Domnul pentru a-l trata pe dușmanul Său.

Pentru ca noi să împlinim scopul lui Dumnezeu, trebuie să abandonăm cu desăvârșire sinele și să-i refuzăm sufletului savurarea sa în această epocă. Dacă suntem persoane cu mintea dublă, nu vom putea niciodată să tratăm cu Satan într-un mod amănunțit.

Când îl tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, nu putem lăsa nici măcar o mică bucată de teren pentru noi înșine. Fie ca noi să fim cei care Îl savurăm pe Domnul într-o asemenea măsură încât să fim dispuși să ne renegăm sinele și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, astfel încât să-l putem trata pe dușman astăzi.

Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim agitați în sufletul nostru și să ne exersăm pentru a ne trata pe noi înșine într-un mod strict; carnea nu poate trata cărnii, doar Domnul și crucea pot să termine sinele și să facă să dispară savurarea sufletească.

Fie ca să ne deschidem Domnului și să fim luminați cu privire la ceea ce El vrea să facă în noi astăzi și să fim absolut pentru Domnul astăzi în viața noastră de zi cu zi, contactându-L și învățând să ne renegăm sinele și să ne pierdem savurarea sufletească.

Experimentăm transfigurarea în viața de biserică pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului

Rom. 14:17 spune că biserica, în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și savurare în Duhul Sfânt. Biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu este savurarea sufletească sau savurarea cărnii, ci este ceva în Duhul și a Duhului Sfânt.

În Mat. 16:18 Domnul Isus i-a spus lui Petru că Își va zidi biserica; calea de a zidi biserica se găsește în vv. 21-26. Modul în care Cristos zidește biserica este prin faptul că El este crucificat și înviat. Dacă El nu este crucificat și înviat, biserica nu poate lua ființă și nici nu poate fi zidită.

Modul în care zidim biserica astăzi este prin experimentarea lui Cristos în moartea și învierea Sa. Când Domnul a trecut prin moarte și înviere, a intrat într-un domeniu al transfigurării; aici, în acest domeniu, este locul în care biserica poate exista astăzi.

Biserica nu poate exista în domeniul natural sau cu oameni carnali – biserica poate exista doar în domeniul transfigurării. Când experimentăm transfigurarea, putem fi în viața de biserică într-un mod practic și real.

Cum putem experimenta transfigurarea astăzi? Este prin pierderea vieții noastre sufletești de dragul Domnului. Marcu 8:35-36 spune că, oricine vrea să-și salveze viața-suflet, o va pierde, dar oricine își va pierde viața-suflet pentru Domnul și de dragul Evangheliei, o va mântui. Ce ne folosește dacă câștigăm întreaga lume, dar ne pierdem viața-suflet?

Calea de a avea o viață de biserică potrivită, chiar și o viață de biserică în transfigurare, având o trezire în viața de biserică, este pierderea sufletului, adică pierderea savurării noastre sufletești astăzi.

Da, trebuie să ne renegăm sinele și să purtăm crucea, dar când vine vorba de viața noastră de zi cu zi, de lucrurile pe care le facem zilnic și de lucrurile pe care ne place să le facem și cu care ne petrecem timpul, trebuie să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului.

Dacă ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului și de dragul bisericii, vom găsi savurare în Domnul și vom experimenta transfigurarea în viața de biserică.

Dacă suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului, vom experimenta o transfigurare predominantă în viața de biserică, iar această transfigurare va fi o adevărată trezire (Marcu 8:35-38; Mat. 16:15-27). Amin!

Suntem oare noi dispuși să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului astăzi? Sau ne ținem de savurarea sufletească și vrem să avem și viața de biserică? Aceste două sunt incompatibile.

Dacă vrem să savurăm astăzi de viața-suflet și să permitem sufletului nostru să se bucure în această epocă, nu putem avea viața de biserică potrivită. Dar dacă ne exersăm duhul și suntem dispuși să ne pierdem sufletul de dragul Domnului și de dragul altora, cei din jurul nostru vor fi iluminați, hrăniți și umpluți. Amin! În felul acesta se zidește biserica.

Dacă toți sfinții din viața de biserică sunt dispuși să-și piardă astăzi savurarea sufletească de dragul Domnului, vom avea o situație minunată printre noi! Nu vor mai exista ofense, pentru că cu toții ne pierdem viața-suflet și nici nu este nevoie de iertare – cu toții Îl iubim pe Domnul și ne iubim unii pe alții.

Vom experimenta o transfigurare predominantă și biserica va fi reînviată. Dar dacă nu suntem dispuși să ne pierdem sufletul, vom fi în întuneric și venirea la adunările bisericii va fi o suferință pentru noi. O, Doamne Isuse!

Putem da mărturie că uneori suntem la întâlnire și nu numai că nu Îl savurăm pe Domnul, ci și mai mult, simțim că este o suferință să fim acolo și sfinții din jurul nostru ar putea chiar să ne enerveze.

Aceasta arată că nu ne-am exersat duhul și nici nu ne-am pierdut viața-suflet de dragul Domnului. Alții Îl savurează pe Domnul și experimentează transfigurarea, dar noi suntem în întuneric și scrâșnim din dinți. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim mântuiți de la a fi în întuneric în viața de biserică până la a experimenta transfigurarea prin pierderea vieții sufletului nostru de dragul Domnului! Fie ca Domnul să ne facă dispuși să pierdem savurarea sufletească astăzi, de dragul Domnului, pentru ca biserica să fie transfigurată!

Când sfinții își pierd viața-suflet, biserica experimentează trezirea, pentru că Domnul se poate manifesta în sfinți și prin sfinți. Când Domnul Se manifestă printre noi, El îi răsplătește pe credincioșii Săi pozitiv cu transfigurare și pe cei necredincioși negativ cu întuneric.

Dacă suntem în viața de biserică și scrâșnim din dinți, fiind în întuneric, aceasta înseamnă că nu ne pierdem savurarea sufletească de dragul Domnului. Fie ca noi toți să ne rugăm cu privire la acest lucru și să spunem Domnului:

Doamne Isuse, fie ca astăzi să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului! Amin, Doamne, arată-ne că biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu nu poate exista în viața naturală, ci poate exista doar în domeniul transfigurării! Salvează-ne de la a rămâne în noi înșine și de a savura astăzi de viața-suflet. Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Tine pentru a zidi biserica pierzând savurarea noastră sufletească actuală de dragul bisericii! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și venim să Te savurăm. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a trăi un singur duh cu Tine. Nu vrem să petrecem timp făcând ceea ce îi place sufletului să facă; ne exersăm să trăim în duhul nostru și să ne negăm sufletului nostru savurarea sa în această epocă de dragul Tău. Amin, Doamne, de dragul Tău, de dragul Evangheliei și de dragul bisericii, fă-ne dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă! Vrem să experimentăm transfigurarea în viața de biserică prin renegarea de sine și pierzându-ne viața-suflet de dragul Domnului!

Învățăm să ne pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului ca să fim transformați și să experimentăm transfigurarea

Viața de biserică se bazează pe viața noastră de zi cu zi; nu putem veni doar la întâlnirile bisericii ca spectatori și apoi să ne întoarcem la viața de zi cu zi, fără a avea nimic de-a face cu savurarea și experimentarea lui Cristos.

Dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi, lucrurile pe care le facem zi de zi și lucrurile cu care petrecem timpul? În calitate de credincioși în Cristos, nu avem reguli exterioare precum să facem cutare lucru și să nu facem cutare lucru; Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, iar El în noi ne dă un simț cu privire la lucruri.

Cu toate acestea, Domnul ne spune în Mat. 16:25-27 cu privire la pierderea savurării noastre sufletești în această epocă, de dragul Lui.

Fiecare dintre noi are un anumit suflet, iar sufletul nostru iubește anumite lucruri. Unora le place sportul, în timp ce altora le plac știrile. Sufletul nostru se bucură să facă anumite lucruri.

Dacă astăzi, în calitate de credincioși în Cristos, ne exersăm duhul și suntem dispuși să pierdem savurarea sufletească prezentă de dragul Domnului, vom fi transformați și vom experimenta transfigurarea. De asemenea, aceasta va avea ca rezultat o viață de biserică care este trezită, plină de viață, vie și vitală.

Când soții și soțiile se ceartă, niciunul dintre ei nu este dispus să-și piardă savurarea sufletească și se luptă pentru că fiecare crede că are dreptate. Puteți chiar să spuneți că le place să se certe, pentru că aceasta este savurarea lor sufletească. O, Doamne Isuse!

Totuși, dacă fratele își pierde sufletul pierzând cazul său înaintea soției sale, Domnul îl va răsplăti venind la un anumit moment pentru a-i mântui sufletul. Întrebarea este, vrem să ne salvăm sufletul astăzi sau vrem ca Domnul să ne salveze sufletul?

S-ar putea să luptăm pentru noi înșine, să luptăm pentru drepturile noastre și să ne apărăm într-un fel sau altul – și putem crede că este dreptul nostru să facem acest lucru, deoarece principalul lucru legat de sine este autoconservarea.

În viața de familie, singurul mod în care putem avea o viață de familie adecvată este dacă ne pierdem savurarea, plăcerea sufletului nostru, astfel încât să avem grijă de ceilalți.

Când mama își pierde savurarea sufletească pentru a-și servi copiii și pregătește cea mai bună mâncare pentru familie, deși își pierde savurarea ei sufletească actuală, toți cei din jurul ei sunt fericiți, iar fericirea lor devine fericirea ei. Nu putem avea o viață de familie adecvată fără a ne pierde sufletul; de dragul familiei, trebuie să ne pierdem savurarea.

În mod similar, pentru viața de biserică de astăzi și de dragul Domnului, trebuie să ne pierdem savurarea sufletească prezentă pentru a putea experimenta transfigurarea. Trebuie să fim cei care ne pierd viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii. În viața de biserică, toți avem nevoie să ne pierdem sufletul, adică să pierdem savurarea sufletească prezentă.

Când facem asta, când nu numai că negăm sinele cu opiniile și gândurile sale, ci și mai mult, ne exersăm duhul și ne negăsim sufletului nostru savurarea sa de dragul Domnului, Domnul are o cale de a ne transforma. El se poate răspândi din duhul nostru în fiecare cale a sufletului nostru, astfel încât El să ne transforme sufletul (Romani 12:2; 2 Cor. 3:18).

În cele din urmă, El va avea o cale de a ne conforma întreaga ființă cu chipul Lui (Romani 8:29). Când se va întâmpla acest lucru, vom fi gata să fim împreună-împărați cu El pentru a savura împărăția Sa și pentru a participa la savurarea Lui în epoca viitoare (Matei 25:21; 2 Tim. 2:12; Apocalipsa 3:21; 20:4, 6).

Ești dispus să-ți pierzi viața-suflet? Apocalipsa 12:11 spune că vrăjmașul ne acuză înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, dar noi îl putem birui datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte.

Când păcătuim și facem greșeli, putem aplica sângele lui Cristos și putem fi curățați de orice nedreptate; în felul acesta, biruim inamicul cu acuzaţiile lui. În plus, dacă dușmanul continuă să ne atace, noi îi putem declara adevărul, stând pe Cuvântul Domnului, și el va fi învins.

Cel mai bun mod de a învinge dușmanul este să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului; în felul acesta, vrăjmaşul nu are teren în noi şi este cu totul învins. Fie ca noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și negăm sufletului nostru savurarea actuală de dragul Tău și de dragul bisericii. Amin, Doamne, alegem să ne exersăm duhul și să nu permitem sufletului nostru să se își aibă savurarea în această epocă, ca să Te savurăm și să fim transformați! Strălucește asupra noastră, dragă Doamne, și dezvăluie care este savurarea noastră sufletească prezentă. Fie ca noi să cooperăm cu Tine astăzi, exersându-ne duhul pentru a ne pierde viața-suflet de dragul Domnului și pentru a experimenta transformarea și transfigurarea. Amin, Doamne, așa cum ne pierdem savurarea sufletească de dragul vieții de familie, fie ca și noi să ne exersăm duhul și să ne pierdem viața-suflet pentru viața de biserică! Aleluia, îl putem birui pe vrăjmaș prin sângele Mielului, prin cuvântul mărturiei noastre și prin faptul că nu ne iubim viața-suflet până la moarte! Fie ca noi să fim asemenea persoane azi. Fie ca noi să aplicăm sângele lui Cristos, să declarăm adevărul și să fim dispuși să ne pierdem viața-suflet pentru a învinge dușmanul, a experimenta transfigurarea și a trăi viața împărăției în viața de biserică!