Trebuie să stăruim în rugăciune și în slujba Cuvântului; mai întâi, stăruim în rugăciune, iar apoi în slujba Cuvântului. În mod specific, în Efeseni 3:17 vedem că Cristos Își face domiciliul în inimile noastre, răspândindu-Se în noi pentru a deveni persoana noastră în trăirea noastră de zi cu zi.
Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a stărui în rugăciune și în slujba Cuvântului. Amin, Doamne, ajută-ne să stăruim în rugăciune și să fim implicați în slujba Cuvântului! Vrem să fim în Cuvântul Tău, să fim umpluți de Cuvântul Tău și să fim oameni ai lui Dumnezeu, plini de suflarea lui Dumnezeu – Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Fă Cuvântul Tău atât de viu pentru noi! Umple-ne cu Cuvântul Tău! Vrem să lăsăm Cuvântul lui Cristos să locuiască în noi din belșug, până când vom revărsa Cuvântul! Amin!
Înainte de a putea stărui în slujba Cuvântului, trebuie să stăruim în rugăciune. Cuvântul este important, chiar foarte important, dar pentru a pătrunde cu adevărat în Cuvânt și a ni-l însuși, avem nevoie de multă rugăciune – o rugăciune stăruitoare.
Trebuie să fim oameni ai rugăciunii, cei care se roagă una cu Domnul. Rugăciunea trebuie să preceadă slujba Cuvântului, așa cum au procedat apostolii (Fapte 6:4).
Cuvântul lui Dumnezeu este atât de bogat, atât de plin de înțeles și de revelație; trebuie să săpăm adânc în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a fi umpluți de bogățiile lui Cristos conținute în el. Mai mult, trebuie să avem aceste bogății „sub limbă”, gata să le împărtășim altora, spre zidirea bisericii.
De exemplu, să luăm versetul din Marcu 1:15, care spune că vremea s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; prin urmare, trebuie să ne pocăim și să credem în Evanghelie.
Acesta nu este doar un simplu verset care ne arată nevoia de a ne pocăi pentru împărăție; acest lucru implică multe aspecte profunde, precum împărăția lui Dumnezeu, nevoia noastră de o pocăință autentică, Evanghelia și împlinirea vremii.
Împărăția lui Dumnezeu – ce este împărăția lui Dumnezeu? De ce trebuie să ne pocăim pentru împărăție? Ce înseamnă să te pocăiești? Ce este o pocăință autentică și corectă? Oare noi, ca credincioși, mai avem nevoie să ne pocăim? Ce este Evanghelia?
Cum putem intra în împărăție? Ce înseamnă că vremea s-a împlinit? Ce înseamnă că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat?
Toate aceste aspecte trebuie aprofundate și savurate de noi în timp ce cugetăm la ele în rugăciune; trebuie să pătrundem în adâncurile Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât nu doar să împărțim corect Cuvântul, ci, mai mult, să fim capabili să transmitem viață și hrană spirituală altora, stăruind în slujba Cuvântului.
Un exemplu al slujbei Cuvântului: Fie ca Cristos să-Și facă domiciliul în inimile voastre
Un exemplu de slujbă bogată a Cuvântului se găsește în Efeseni 3:17, care spune: „…să vă dea, potrivit cu bogăția slavei Sale, să fiți întăriți în putere, prin Duhul Său, în omul dinăuntru, așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință”.
Poate că suntem deja foarte familiarizați cu acest verset, dar trebuie să-i explorăm adâncurile și să câștigăm bogățiile lui Cristos conținute în el. Domnul nu dorește doar să ne viziteze, ci să-Și facă un domiciliu, o reședință, în inima noastră. Pentru aceasta, este necesar să fim întăriți în omul nostru dinăuntru.
Ce este omul nostru dinăuntru? Înainte de a fi mântuiți, aveam doar omul de afară – adică firea noastră (carnea) – și sufletul, care constituia persoana noastră. Tot ceea ce făceam își avea originea fie în carnea noastră, fie în sinele nostru. Însă, în momentul în care am fost regenerați, duhul nostru a fost adus la viață, căci Cristos, ca Duh, a intrat în duhul nostru.
Acum, duhul nostru regenerat este omul nostru dinăuntru, având viața lui Dumnezeu drept propria sa viață. Omul nostru lăuntric este duhul nostru, regenerat de Duhul lui Dumnezeu (Ioan 3:6), locuit pe dinăuntru de Duhul lui Dumnezeu (Rom. 8:11, 16) și unit cu Duhul lui Dumnezeu (1 Cor. 6:17).
Așadar, nu avem doar omul exterior, ci și omul lăuntric; există doi oameni în noi, două persoane. Dacă dorim să-L experimentăm pe Cristos până la toată plinătatea lui Dumnezeu, trebuie să fim întăriți în omul nostru lăuntric.
Putem mărturisi că, de multe ori, omul nostru lăuntric este slab; chiar dacă ne stabilim momente pentru a citi Biblia sau pentru a ne ruga, omul nostru lăuntric nu este atât de puternic, iar noi ne lăsăm ușor distrași.
Mai ales în această epocă plină de lucruri care ne distrag atenția, de divertisment și de dispozitive electronice, ne lăsăm foarte ușor distrași de la timpul petrecut cu Domnul. Trebuie să ne rugăm pentru a fi întăriți de Tatăl, prin Duhul Său, în omul lăuntric, astfel încât Cristos să Își facă domiciliul în inimile noastre.
Pavel și-a plecat genunchii înaintea Tatălui, cerându-I să ne dea — potrivit cu bogăția gloriei Sale — să fim întăriți cu putere, prin Duhul Său, în omul lăuntric, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inimile noastre prin credință.
Biblia ne numește suflete – sufletul nostru este persoana noastră, ne reprezintă pe noi (Exod 1:5; Fapte 2:41). Noi, oamenii, suntem suflete, nu duhuri; personalitatea noastră, însăși persoana noastră, se află în sufletul nostru. Vasul nostru exterior este trupul, iar vasul nostru interior este duhul.
Însă în calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru, iar persoana noastră reală este omul nostru lăuntric – duhul nostru regenerat, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu.
Vechea noastră persoană – sufletul cu viața umană – a fost crucificată pe cruce (Romani 6:6), iar noua noastră persoană este acum duhul nostru contopit cu viața divină.
Trebuie să fim întăriți în omul nostru lăuntric, astfel încât să putem rămâne în duhul nostru și să nu fim distrași de lucrurile exterioare sau de diverse gânduri, sentimente ori decizii.
Când omul nostru lăuntric este puternic, Cristos Se poate răspândi în fiecare parte a ființei noastre interioare – mintea, emoțiile și voința – pentru a-Și face domiciliul înlăuntrul nostru.
Cristos este în duhul nostru, unde a venit prin regenerare (2 Timotei 4:22), iar noi trebuie să-I permitem să Se răspândească în fiecare parte a inimii noastre.
Inima noastră reprezintă totalitatea părților noastre interioare – mintea, emoțiile și voința, împreună cu conștiința. Inima este centrul ființei noastre interioare.
Când Cristos Își face domiciliul în inima noastră, El va satura, va pătrunde, va umple și va controla ființa noastră interioară, infuzându-Se pe Sine în fiecare parte și întărind-o.
Iată ce dorește El să facă, căutând să-Și stabilească domiciliul în inima noastră. El nu dorește să rămână doar în duhul nostru, ci vrea să Se răspândească din duh în mintea noastră – cu gândurile ei –, în emoțiile noastre – cu toate sentimentele lor – și în voința noastră – cu deciziile și încăpățânarea ei.
El dorește să ocupe și să umple fiecare parte a ființei noastre interioare cu Sine Însuși, pentru a Se putea exprima prin modul în care gândim, simțim și luăm decizii.
Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi: fă-Ți domiciliul în inima noastră. Doamne Tată, întărește-ne, potrivit bogăției gloriei Tale, prin Duhul, în omul lăuntric, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră prin credință! Amin, Doamne, întărește-ne în omul nostru lăuntric. Venim la Tine și ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta! Aleluia, Dumnezeu în Cristos, ca Duh, a venit în duhul nostru și S-a contopit cu duhul nostru, făcând din duhul nostru omul nostru lăuntric. O, Doamne, întărește-ne în omul nostru lăuntric. Întărește-ne să rămânem în duhul nostru și să nu fim distrași de gânduri legate de atâtea lucruri. Întărește-ne, astfel încât întreaga noastră ființă să se întoarcă spre omul lăuntric și să rămână acolo! Amin, Doamne, vrem să fim în duhul nostru astăzi. Ne deschidem Ție. Răspândește-Te din duhul nostru în mintea, emoțiile și voința noastră. Ocupă și saturează întreaga noastră ființă lăuntrică cu Tine Însuți. Amin, Doamne, fă ca mintea noastră să fie mintea lui Cristos! Fie ca să avem sentimentele Tale, gândurile Tale și deciziile Tale! Fă-Ți domiciliul în toată inima noastră prin credință! Amin!
Cristos Își face domiciliul în inima noastră, răspândindu-Se în părțile noastre lăuntrice pentru a deveni persoana noastră
Fiind cei care învață să stăruie în slujba Cuvântului, ne oprim asupra pasajului din Efeseni 3:17 și studiem, în rugăciune, ce înseamnă, în experiența noastră, ca Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră.
El a venit în noi, în duhul nostru, iar acum Domnul este cu duhul nostru. Însă El dorește să Se răspândească în inima noastră și să ne ocupe, să ne satureze, să ne pătrundă și să ne guverneze mintea, emoțiile și voința. Când Cristos Se răspândește în inimile noastre, El devine persoana noastră.
Trebuie să-L primim pe Cristos nu doar ca viață a noastră, ci și ca Persoană a noastră. Îl primim ca viață a noastră chemându-I numele și citind Cuvântul Său cu rugăciune; în acest fel, câștigăm mai mult din viața Sa și putem trăi datorită Lui.
Însă Cristos dorește să fie și persoana noastră; adică, El vrea să trăiască în noi ca Persoană. Am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi; noi – „eul” cel vechi – am fost anulați și crucificați, iar acum Cristos trăiește în noi; Cristos, ca Persoană, trăiește în noi (Gal. 2:20).
Dacă privim la trăirea noastră de zi cu zi pentru a vedea cine trăiește în noi, ne dăm seama că, de fapt, tot noi suntem cei care trăim; în atâtea feluri și în atâtea situații, noi continuăm să trăim, exprimându-ne pe noi înșine.
Trebuie să-L primim pe Cristos nu doar ca viață a noastră, ci și ca Persoană în inimile noastre. Trebuie să-I permitem lui Cristos să-Și facă loc în inima noastră, răspândindu-Se înlăuntrul nostru pentru a deveni persoana noastră.
Pe de o parte, Cristos este în ceruri, întronat mult deasupra tuturor; El este Capul înălțat al Trupului și Conducătorul împăraților lumii. Pe de altă parte, Cristos este în noi, în duhul nostru, și trăiește în noi.
El este în ființa noastră cea mai lăuntrică, în duhul nostru; El este unit cu noi, iar noi suntem uniți cu El, formând un singur duh. Însă trebuie să Îl savurăm și să-L experimentăm zi de zi. Trebuie să-I permitem să ne trateze emoțiile, mintea și voința noastră și să-L lăsăm să Se introducă în noi.
Este posibil să avem multe amintiri care ne tulbură și să fim frământați de îngrijorare și gânduri neliniștite; avem nevoie să fim întăriți în omul nostru lăuntric și să-L lăsăm pe Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră prin credință, astfel încât El să devină persoana noastră.
Singura cale prin care Cristos poate fi persoana noastră este ca El să-Și facă domiciliul în inimile noastre.
De exemplu, în viața de căsnicie, există o mare diferență atunci când Cristos este persoana noastră. Când Cristos este persoana soțului în viața de căsnicie, soția poate simți acest lucru; ea îl poate accepta pe el drept cap al ei și i se poate supune în Domnul.
Când Cristos este persoana soției, soțul simte acest lucru și o iubește ca pe propriul său trup, dându-și viața pentru ea, deoarece el Îl iubește pe Domnul și Îl vede pe Cristos trăit prin ea.
Însă dacă soțul sau soția nu Îl acceptă pe Cristos ca Persoană a lor, celălalt poate simți acest lucru, iar în viața de căsnicie apar probleme, certuri și schimburi de replici. O, Doamne Isuse!
La fel stau lucrurile și în viața de biserică; pe măsură ce trăim viața de biserică în unitate cu Domnul și cu sfinții, savurându-L pe Cristos pe terenul unității, trebuie să-L acceptăm pe Cristos ca Persoană a noastră, lăsându-L să-Și facă domiciliul în inima noastră.
Aceasta nu este o doctrină și nici doar un gând plăcut menit să ne ofere o stare de bine prin ideea că Cristos Își face domiciliul în inima noastră; este ceva ce ține de experiența noastră creștină.
Dacă Îl acceptăm pe Cristos ca Persoană a noastră în inimile noastre, atunci cel care trăiește în inimile noastre nu va mai fi sinele, ci Cristos.
Aceasta înseamnă că în noi are loc un fel de luptă: carnea se luptă împotriva duhului, iar sinele încearcă să ne controleze și să ne supună, astfel încât să împlinim voia sinelui.
În adâncul ființei noastre, Duhul curge în duhul nostru, fiind una cu duhul nostru și răspândindu-se din el. Însă toate celelate părți și lucruri din jurul duhului nostru, se luptă împotriva răspândirii Duhului și a faptului că Cristos Își face domiciliul în inima noastră.
Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L primim pe Cristos ca viață și ca Persoană a noastră. Fie ca să-I cerem lui Dumnezeu să ne întărească în omul nostru lăuntric și să facă din duhul nostru partea cea mai puternică a ființei noastre.
Atunci când Îl experimentăm pe Cristos într-un mod atât de subiectiv – prin faptul că El Își face domiciliul în inimile noastre – nu îi vom mai critica și nici nu îi vom mai judeca pe alții, căci înțelegem că toți avem nevoie să fim întăriți în omul lăuntric, pentru ca Cristos să devină însăși persoana noastră.
Vom ajunge chiar să ne rugăm pentru ceilalți, pentru ca Tatăl să-i întărească prin Duhul în omul lor lăuntric, astfel încât Cristos să-Și facă domiciliul în inima lor, prin credință.
Când Cristos nu este persoana noastră, acționăm din sine și din carne; dar când Cristos este viața și persoana noastră – când El Se răspândește în inima noastră și o ia în stăpânire – El Își face domiciliul în inima noastră în mod deplin, o saturează, iar noi nu mai trăim prin sine, ci prin Cristos. Amin!
Doamne Isuse, Te primim astăzi ca viață și ca Persoană a noastră. Întărește-ne în omul lăuntric, pentru ca Cristos să-Și poată face domiciliul în inimile noastre prin credință. O, Doamne, ne întoarcem mereu și mereu către duhul nostru! Vrem să ne întoarcem la duhul nostru, să fim în duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru. Aleluia! Cristos este în duhul nostru și Se răspândește în mintea, emoțiile și voința noastră! Amin, Doamne, Te primim ca Persoană a noastră. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-Te prin noi astăzi. Răspândește-Te în inima noastră. Pune stăpânire pe mintea, emoțiile și voința noastră. Fă din inima noastră domiciliul Tău în mod deplin. Saturează-ne întreaga ființă cu Tine Însuți, dragă Doamne, astfel încât să nu mai trăim prin sine, ci prin Cristos. Fie ca Cristos să Se exprime prin noi. Fie ca Cristos să trăiască în noi! Amin! Fie ca Cristos să fie persoana noastră – Cel care trăiește în noi și Se exprimă prin noi! Ne rugăm pentru aceasta pentru noi înșine, pentru cei din familiile noastre, pentru sfinții din viața de biserică și pentru toți credincioșii în Cristos! Amin, Doamne!