Trebuie să ne rugăm Domnului rugăciuni autentice; adică, trebuie să ne rugăm în duh, astfel încât Cristosul care locuiește în noi să Se roage Cristosului de pe tron, în timp ce noi rostim rugăciunea Duhului. Prin rugăciune, ne unim cu Domnul ca un singur duh, permițându-I să Se roage în noi și să Se exprime prin rugăciunea noastră.
Doamne Isuse, învață-ne cum să ne rugăm. Ne deschidem Ție. Vrem să învățăm să rostim rugăciunile la care Tu ai răspunde – acele rugăciuni pe care Tu Însuți le dorești. Fie ca să învățăm să ne rugăm în rugăciune. Vrem să fim una cu Tine în rugăciunea noastră. Amin, Doamne! Fie ca rugăciunea noastră să fie rugăciunea Ta, iar rugăciunea Ta să fie rugăciunea noastră. Ne deschidem Ție și suntem una cu Tine. Fă ca rugăciunea noastră să fie Cristosul din noi rugându-Se Cristosului din ceruri, pentru ca Domnul să poată împlini ceea ce dorește să facă! Amin!
Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să fim oameni care stăruiesc în rugăciune (Fapte 6:4). Nu doar ne rugăm și nu doar continuăm să ne rugăm, ci stăruim în rugăciune.
Rugăciunea trebuie să devină un obicei pentru noi. Când suntem pe cale să facem ceva, ne rugăm. Când mergem undeva sau vorbim cu cineva, ne rugăm înlăuntrul nostru. Vrem să fim oameni ai rugăciunii.
Depindem de Domnul prin faptul că depindem de rugăciune, căci rugăciunea reprezintă, în esență, renegarea sinelui. Când ne rugăm, nu ne prezentăm înaintea Domnului doar cu nevoile și dorințele noastre; mai mult decât atât, atunci când ne rugăm, Îl căutăm pe Dumnezeu și voia Sa.
Vrem să ne rugăm nu doar pentru ceea ce ne privește pe noi, ci, mai presus de toate, pentru ceea ce Îl privește pe Dumnezeu – pentru ceea ce se află pe inima Sa.
Ce dorește Dumnezeu să facă astăzi? Ce urmărește El? Ce dorește să câștige la sfârșitul acestei epoci? Când ne rugăm, ne unim cu Domnul și simțim ceea ce se află pe inima Sa.
Îl căutăm pe Domnul. Putem începe prin a ne ruga pentru nevoile noastre, prin a ne mărturisi păcatele și prin a mijloci pentru alții. Însă, pe măsură ce zăbovim înaintea Domnului în rugăciune, pe măsură ce rămânem deschiși față de El, atingem ceea ce este Dumnezeu, Îi vedem voia și ne rugăm pentru voia Sa.
De fapt, a te ruga înseamnă a-L asimila pe Dumnezeu; înseamnă a te deschide față de El și a-L asimila, astfel încât El să Se poată ruga în noi, iar noi să ne rugăm una cu El.
Rugăciunea este contactul dintre duhul uman și Duhul divin, un proces în timpul căruia Îl inspirăm pe Dumnezeu. Așa cum respirăm în plan fizic, respirăm și în plan spiritual, inspirându-L pe Dumnezeu; facem acest lucru prin rugăciune.
Fie ca noi să învățăm adevărata semnificație a rugăciunii și să învățăm să ne rugăm împreună cu Domnul, astfel încât Cristosul din noi să Se roage către Cristosul din ceruri, pentru ca Dumnezeu să împlinească astăzi, pe pământ, ceea ce se află în inima Sa. Fie ca noi toți să rămânem deschiși față de Domnul, pentru a învăța cum să ne rugăm.
Ne rugăm în rugăciune: ne rugăm în duh pentru a rosti rugăciunea Domnului în propria noastră rugăciune, fiind contopiți cu Dumnezeu
În Iacov 5:17 vedem că Ilie era un om cu aceleași slăbiciuni ca și noi; el s-a rugat cu stăruință să nu plouă, și nu a plouat pe pământ timp de trei ani și șase luni. Expresia grecească tradusă prin „s-a rugat cu stăruință” poate fi redată și prin „s-a rugat în rugăciune”.
Cu alte cuvinte, Ilie nu doar că s-a rugat cu fervoare lui Dumnezeu – într-atât încât Dumnezeu l-a auzit și i-a ascultat rugăciunea – ci, mai degrabă, Ilie s-a rugat „în rugăciune”; adică, Duhul i-a dat o anumită rugăciune, iar el a rostit acea rugăciune.
El s-a rugat cu rugăciunea; L-a contactat pe Dumnezeu, iar Duhul i-a oferit un anumit tip de rugăciune, pe care el a rostit-o. S-a rugat folosind rugăciunea Duhului care era înlăuntrul său.
Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm împreună cu Domnul, ba chiar să fim atât de contopiți cu El, încât rugăciunea noastră să devină rugăciunea Sa; căci, deși noi suntem cei care ne rugăm, de fapt El este Cel care Se roagă prin rugăciunea noastră.
Rugăciunile autentice nu sunt neapărat cele care izvorăsc dintr-o inimă care Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu; s-ar putea să-L căutăm pe Domnul, dar să înălțăm rugăciuni care, în realitate, nu sunt rugăciuni.
Putem rosti în rugăciune lucruri pe care le considerăm bune și spirituale, dar care nu constituie rugăciuni autentice sau reale. Rugăciunea noastră trebuie să fie una în comun, în care Dumnezeu este contopit cu duhul nostru.
Noi suntem contopiți cu Dumnezeu, Dumnezeu este contopit cu noi, iar noi suntem uniți cu Domnul, fiind un singur duh cu El (1 Cor. 6:17). Trebuie să ne rugăm în duh – în duhul contopit; trebuie să ne rugăm în această contopire dintre Dumnezeu și om.
Pe de o parte, Iuda 1:20 ne îndeamnă să ne rugăm în Duhul Sfânt – adică să nu ne rugăm pornind de la noi înșine, ci să exprimăm, prin rugăciunea noastră, rugăciunea Duhului Sfânt.
Pe de altă parte, Efeseni 6:18 ne spune să ne rugăm în orice vreme în duh – referindu-se la duhul nostru omenesc, care este contopit cu Duhul lui Dumnezeu ca un singur duh.
Viața creștină înseamnă să fim în duhul nostru contopit, să facem totul în acest duh, să trăim în el, să umblăm prin Duhul și, totodată, să ne rugăm în duh.
Duhul locuiește în duhul nostru, fiind unit cu acesta într-un singur duh; de aceea, când ne rugăm, trebuie să o facem în duh – astfel încât să ne rugăm în rugăciune sau cu rugăciunea. El ne dă rugăciunea, El lucrează în noi, El ne cercetează, iar noi pur și simplu răspundem; ne rugăm în rugăciune.
Aceasta nu înseamnă că trebuie să devenim atât de subiectivi încât să ne analizăm fiecare rugăciune, asigurându-ne că nu rostim nimic înainte de a simți că provine de la Duhul, în duhul nostru.
Mai degrabă, trebuie să înțelegem că rugăciunile autentice Îl implică atât pe Dumnezeu, cât și pe om; ele sunt rezultatul contopirii Duhului lui Dumnezeu cu duhul nostru și a duhului nostru cu Duhul lui Dumnezeu (Iuda 20; Rom. 8:4, 26).
Este ceva atât de minunat, atât de real, și totuși atât de misterios: suntem noi cei care ne rugăm, dar, în același timp, Duhul este Cel care Se roagă în rugăciunea noastră! Ne exersăm duhul, ne ocupăm de orice lucru asupra căruia Domnul strălucește, menținem un cer senin între noi și El și întrezărim câte ceva din ceea ce se află în inima Sa.
Apoi, rostim rugăciunea pe care Duhul ne-o dă în duhul nostru; în timp ce ne rugăm, noi rostim rugăciunea, dar Duhul este Cel care Se roagă în rugăciunea noastră.
Trebuie să învățăm să ne rugăm în acest fel. Chiar și atunci când participăm la adunarea de rugăciune a bisericii – deși poate avem o listă cu subiecte de rugăciune – trebuie să ne exersăm duhul și să ne rugăm în duh. Trebuie să ne rugăm în contopirea dintre Dumnezeu și om.
Când ne rugăm, o facem în Duhul Sfânt și ne rugăm în orice moment în duh. Ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu prin toată rugăciunea și cererea, rugându-ne în orice moment în duh.
În această rugăciune, Dumnezeu și omul sunt contopiți; Dumnezeu este Cel care inițiază și motivează, căci El Se roagă în om, iar omul se roagă în Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm să ne rugăm astfel, oferindu-I lui Dumnezeu rugăciuni autentice prin faptul că ne rugăm în duh!
Doamne Isuse, vrem să învățăm să ne rugăm rugăciuni autentice, rugându-ne în duh. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la Tine și a ne ruga. Ne deschidem Ție. Renunțăm la concepțiile noastre și nu permitem minții să preia conducerea. Vrem, pur și simplu, să ne rugăm în duh. Fie ca noi să fim cei care se roagă în Duhul Sfânt și în orice moment în duh. Aleluia! Duhul Sfânt și duhul nostru sunt contopite ca un singur duh, astfel încât ne putem ruga în orice moment în duh! Amin, Doamne, ajută-ne să învățăm să ne rugăm în duhul contopit, în acea contopire dintre Dumnezeu și om. Fie ca rugăciunea noastră să fie una în comun, în care Dumnezeu este contopit cu duhul nostru. Salvează-ne de a ne ruga rugăciuni care, de fapt, nu sunt rugăciuni. Salvează-ne de a rosti o mulțime de cuvinte, crezând că acestea constituie o rugăciune. Ajută-ne să înțelegem că rugăciunile autentice sunt cele contopite cu Dumnezeu Duhul, în duhul nostru! Amin, Doamne, contopește-Te cu noi și mai mult astăzi. Contopește-ne cu Tine în timp ce ne rugăm. Fie ca rugăciunea noastră să fie rugăciunea Ta, iar rugăciunea Ta să fie rugăciunea noastră. Fie ca Duhul unit cu duhul nostru, să preia conducerea, iar noi să-L urmăm, rugându-ne împreună cu Duhul! Amin!
Rugăciunea adevărată este Cristosul care locuiește în noi rugându-Se Cristosului de pe tron: ne rugăm împreună cu Dumnezeu!
Andrew Murray a spus odată că o rugăciune adevărată este Cristosul care locuiește în noi rugându-Se Cristosului care șade pe tron. Dacă citim acest lucru, ni s-ar putea părea ciudat — căci Cristos Se roagă lui Cristos — însă, dacă cugetăm la acest aspect în rugăciune, ne dăm seama că tocmai despre acest lucru vorbește Biblia.
Dumnezeu este Cel care inițiază rugăciunea; noi nu avem dreptul să o inițiem. El inițiază rugăciunea; El ne motivează să ne rugăm, ne ajută și ni se alătură în rugăciune prin Duhul, căci noi nu știm pentru ce trebuie să ne rugăm așa cum se cuvine.
Fie ca să-I permitem lui Dumnezeu să fie Inițiatorul rugăciunii noastre. Fie ca să-L lăsăm pe El să fie Cel care ne motivează și sursa rugăciunii noastre.
Dacă dorim să avem rugăciuni autentice – rugăciuni inițiate de Dumnezeu și care Îl ating pe Dumnezeu – trebuie să ne rugăm în Duhul Sfânt. A ne ruga în Duhul Sfânt înseamnă că Duhul Sfânt și cu noi ne rugăm împreună, în părtășia celor două duhuri (Iuda 1:20; 2 Cor. 13:14; Filipeni 2:1).
Într-o astfel de rugăciune, Îl contactăm pe Dumnezeu, Îl inspirăm pe Dumnezeu, Îl asimilăm pe Dumnezeu și suntem umpluți de Dumnezeu; astfel, ceea ce rostim devine o rugăciune autentică. Doar rugăciuni de acest fel ar trebui adresate lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8; 8:3-4).
Rugăciunea adevărată este Cristos – Cel care locuiește în noi – rugându-Se Cristosului care șade pe tron. Este același Cristos, însă El vine în noi, Se contopește cu noi, Se face una cu noi și ne determină să fim una cu El, într-o asemenea măsură încât ajungem să ne rugăm ceea ce Se roagă El, iar rugăciunile Sale devin rugăciunile noastre.
În Vechiul Testament, vedem cum Avraam a umblat cu Dumnezeu, iar Dumnezeu a venit la el pentru a iniția rugăciunea de mijlocire pentru Lot. Dumnezeu Și-a deschis inima față de Avraam, iar Avraam s-a rugat; însă rugăciunile sale reprezentau dorința și intenția lui Dumnezeu, exprimate prin el.
În mod similar, Ilie s-a rugat cu stăruință; mai exact, el s-a rugat „într-o rugăciune” – Duhul i-a dat rugăciunea, iar el a rostit acea rugăciune, având drept rezultat faptul că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea.
Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh; avem o unire organică cu Domnul în duh. Cristos trăiește în noi, Cristos locuiește în noi; El și cu noi suntem contopiți, formând o singură entitate.
Atunci când ne rugăm, Cristos este Cel care inițiază rugăciunea. Chiar și rugăciunea noastră de pocăință și mărturisire este inițiată de Domnul; dacă Duhul nu lucrează în noi, nu ne putem înfățișa niciodată înaintea lui Dumnezeu pentru a ne mărturisi păcatele.
Duhul este Cel care scoate la iveală păcatele noastre și ne convinge de ele, Duhul este Cel care ne conduce la pocăință, iar rugăciunea pe care o ne rugăm pentru pocăință și mărturisire este, de fapt, rugăciunea Domnului înlăuntrul rugăciunii noastre.
Rugăciunea autentică este Cristos, care locuiește în noi, rugându-se Cristosului de pe tron. El și cu noi suntem una, iar El Se roagă în noi; de aceea ne rugăm și noi. Aceasta înseamnă că Îi permitem lui Dumnezeu să treacă prin noi, iar noi trecem, la rândul nostru, prin Dumnezeu.
Umblăm în Dumnezeu, vorbim într-o unitate cu Dumnezeu, iar El vorbește în noi și într-o unitate cu noi. Putem mărturisi că, la un moment dat, am atins acest fel de rugăciune și am simțit prezența lui Dumnezeu mai puternic decât în oricare altă ocazie. Acesta este genul de rugăciune pe care Dumnezeu dorește să o avem.
Cristosul care locuiește în noi, dorește să Se roage Cristosului de pe tron, pentru ca Dumnezeu să împlinească ceea ce Și-a propus să facă. Aceasta înseamnă că ne rugăm în duh, ne rugăm în Duhul Sfânt și ne rugăm împreună cu Dumnezeu.
Am putea crede că, atunci când ne rugăm, ne rugăm lui Dumnezeu, îndreptându-ne spre El pentru a-I prezenta nevoile și problemele noastre. Însă noi trebuie să ne rugăm împreună cu Dumnezeu. Ne rugăm una cu El; El Se roagă împreună cu noi, iar noi ne rugăm într-o unitate cu El, pe măsură ce El Se roagă înlăuntrul nostru.
El trece prin noi, noi trecem prin Dumnezeu, iar Dumnezeu și cu noi suntem întrepătrunși, formând o singură entitate care se roagă în unitate.
O rugăciune bună este Cristosul din noi rugându-Se Cristosului de pe tron. Aceasta nu înseamnă că noi suntem anulați; dimpotrivă, suntem una cu Domnul! Putem mărturisi că, fiind la o adunare cu sfinții, cineva s-a rugat în acest fel, iar noi L-am atins pe Dumnezeu prin cuvintele rugăciunii sale, căci ceea ce a rostit el a fost, de fapt, o ieșire a lui Dumnezeu.
Am putea spune că acel frate și-a eliberat duhul, că duhul său a fost eliberat; de fapt, era Dumnezeu care ieșea din el, căci nu se ruga doar el, ci Dumnezeu și el se rugau împreună.
Dumnezeu Se roagă în noi, noi ne rugăm în Dumnezeu, iar rugăciunea noastră este în contopirea dintre Dumnezeu și om, căci Cristosul care locuiește în noi, Se roagă Cristosului de pe tron. Ce rugăciune minunată, misterioasă și glorioasă!
Iată de ce a spus Domnul că, dacă rămânem în El, putem cere orice dorim și ni se va face (Ioan 15:7). O astfel de rugăciune este auzită și primită de Dumnezeu, deoarece ea are loc în rămânerea, în contopirea dintre Dumnezeu și om.
Dumnezeu este contopit cu noi, iar noi suntem contopiți cu Dumnezeu. Dumnezeu trece prin om, iar omul trece prin Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu și omul se roagă împreună.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai unit cu noi, devenind un singur duh. Fie ca rugăciunile noastre să fie Cristosul care locuiește în noi, rugându-Se Cristosului de pe tron! Amin, Doamne, vrem să Îl contactăm pe Dumnezeu, să-L inspirăm, să-L asimilăm și să fim umpluți de Dumnezeu în timp ce ne rugăm. Fie ca noi să-I oferim lui Dumnezeu rugăciunile autentice pe care El le dorește. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a fi una cu Tine. Vrem să fim în duh atunci când ne rugăm. Fie să ne rugăm în duhul contopit, în contopirea dintre Dumnezeu și om. Fii Tu Cel care inițiază și motivează rugăciunea noastră, astfel încât Dumnezeu să Se poată ruga în om, iar omul să se poată ruga în Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca rugăciunea noastră să fie Cristosul care locuiește în noi, rugându-Se Cristosului de pe tron! Fie ca să ne eliberăm duhul în timp ce ne rugăm! Fie ca să-L lăsăm pe Dumnezeu să treacă prin noi și noi să trecem prin Dumnezeu, în timp ce ne eliberăm duhul pentru a ne ruga una cu Dumnezeu! O, Doamne Isuse, fie ca duhul nostru să fie eliberat în rugăciunea noastră, astfel încât Dumnezeu să fie eliberat prin noi! Vrem să ne rugăm împreună cu Dumnezeu și una cu Dumnezeu, astfel încât rugăciunea noastră să fie un ecou al rugăciunii Sale, iar rugăciunea Sa să fie exprimată în rugăciunea noastră! Învață-ne să ne rugăm în acest fel!