viața de biserică

Noi, oamenii șerpești, suntem în procesul de transformare întru Mireasa lui Cristos

25/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biblia ne arată că oamenii șerpești (asta suntem noi!) devin creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul nemăsurat cu viața eternă. Aleluia!

Biblia începe și se termină cu un cuplu: la început îi vedem pe Adam și Eva, iar la sfârșit vedem Duhul și mireasa.

Cu toate acestea, imediat după ce îi vedem pe Adam și Eva, vedem și șarpele, care vine să înșele mireasa (Eva) și să-și injecteze natura păcătoasă, otrava sa; din acest moment, mireasa a fost otrăvită și toți oamenii – care ar fi trebuit să facă parte din mireasa lui Cristos – sunt oameni șerpești.

Șarpele a vizitat-o pe mireasă și a reușit să o captureze. Cu toate acestea, slavă Domnului, Dumnezeu este mult mai mare, mai măreț și mai înțelept decât șarpele – El însuși a devenit un om pentru a fi realitatea șarpelui de bronz.

În special în Ioan 3 vedem că Domnul Isus a fost ridicat la fel cum Moise a ridicat șarpele în pustie, iar când va fi ridicat, El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Da, Cristos a venit ca Mirele, dar pentru ca El să-și ia mireasa, El a trebuit să devină păcat pentru noi și să distrugă păcatul pe cruce; acum, oricine crede în El, nu va pieri (ca urmare a faptului că este păcătos), ci va avea viață veșnică. Aleluia!

Ce manifestare minunată a iubirii Tatălui! Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a venit în singurul Său Fiu născut, făcându-se asemănător cu carnea păcatului, pentru ca El să fie ridicat ca șarpele de bronz de pe cruce și să-i atragă toți oamenii spre Sine.

Oricine se uită de la orice altceva către Isus și crede în El este mântuit și devine parte din mireasa lui Cristos! Amin!

Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre și de natura păcătoasă, viața divină vine în noi; apoi, în viața noastră de zi cu zi, ori de câte ori Domnul strălucește asupra noastră că trăim în continuare prin firea noastră păcătoasă și ne întoarcem spre El și trăim prin viața divină în duhul nostru, suntem în procesul de a fi făcuți mireasa lui Cristos.

Cristos Se va întoarce pentru mireasa Sa; El încă lucrează pentru a-și desăvârși și zidi mireasa, iar când Se va întoarce, mireasa va fi pregătită.

La sfârșitul Bibliei vedem cum Cristos cu biruitorii Săi vor trata șarpele și urmașii săi, iar Duhul și Mireasa devin un cuplu universal. Aleluia!

Să fim băutorii din Duhul dătător-de-viață și să șerpii înfocați în viața de biserică de astăzi

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am pocăit de păcatele noastre și de firea noastră păcătoasă și ne-am uitat spre Isus, realitatea șarpelui de bronz; astfel, suntem mântuiți, am primit viața divină și facem parte din mireasă.

Când Adam a fost mușcat de șarpe, el însuși a devenit șarpe în natură, iar noi toți, ca urmașii și descendenții săi, suntem oameni șerpești.

Dar aleluia, Cristos a venit să fie înlocuitorul nostru și El a murit pe cruce ca Substitut al nostru; noi am crezut în El și acum avem viață veșnică. Slavă Domnului!

Întrebarea este, însă, în viața noastră de zi cu zi, oare trăim noi ca aceia care sunt parte din mireasa lui Cristos, sau trăim ca șerpi, conform naturii noastră șerpească?

Răspunsul la o astfel de întrebare depinde de faptul dacă trăim conform cărnii (unde este natura păcătoasă a lui Satan) sau trăim în duh (unde este Duhul dătător-de-viață).

Suntem noi în Ioan 3, unde vedem că suntem oameni șerpești, sau suntem în Ioan 7, unde ni se spune că putem veni la Domnul și să bem din El (v. 37-39)?

Dacă astăzi bem Duhul ca apă vie (Ioan 4:14), facem parte din mireasă, dar dacă trăim conform cu omul nostru natural sau în carne, sutem șerpi infocați. Așadar, în viața de biserică putem fi fie cei care beau Duhul dătător-de-viați, fie șerpi înfocați.

Multe probleme se întâmplă în viața de biserică pur și simplu pentru că nu bem apa vie. Multe probleme din viața noastră de familie și de la locul de muncă au loc pentru că trăim ca șerpi înfocați și nu ca băutori ai Duhului dătător-de-viață.

De multe ori suntem uscați în viața noastră creștină și continuăm să trăim după principiul binelui și răului, corect și greșit; trăim o viață morală, o viață etică și o viață bună, dar nu bem Duhul dătător-de-viață. O, Doamne Isuse!

Dacă nu bem din Duhul dătător-de-viață și nu trăim în duh, suntem șerpi înfocați.

Dar atunci când ne exersăm duhul, chiar și atunci când apar probleme sau când suntem pe cale să ne certăm – dar bem din Duhul care dă viață, venim la Domnul așa cum suntem și bem din Duhul care curge din El, devenim parte a miresei!

Fie ca să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să bem Duhul a-tot-inclusiv, Duhul dătător-de-viață!

Fie ca să refuzăm să rămânem uscați și să fim atenți să nu trăim conform cu natura noastră șerpească pentru a fi oameni șerpești; fie ca să ne întoarcem, să ne întoarcem, să ne întoarcem către duhul nostru și să bem, să bem, să bem din Duhul care dă viață ca apa vie!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a fi șerpi înfocați în viața de biserică! Vrem să alegem să venim la Tine și să bem Duhul dătător-de-viață pentru a fi alimentați din interior și să devenim mireasa lui Cristos. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la Tine să bem din Duhul atotinclusive, care dă viață! Numai Duhul dătător-de-viață este Cel care ne poate produce pentru a fi mireasa lui Cristos, așa că venim să bem și să fim plini în duh! Amin Doamne Isuse, bem apa vie care curge din Tine și refuzăm să fim șerpi înfocați!

Noi, oamenii șerpești, suntem în proces de transformare întru Mireasa lui Cristos

Ioan 3 începe prin a ne spune că suntem oameni șerpești care au nevoie de un înlocuitor pentru a muri pentru noi și, crezând în El, avem viață veșnică; acest capitol se încheie cu mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Cum putem noi, oameni șerpești, să devenim mireasa lui Cristos?

Dacă ne uităm la viața noastră de zi cu zi, putem fi ca Nicodim, trăind într-un mod bun, moral, etic și religios, temându-ne de Dumnezeu și nefăcând rău; poate chiar vrem să auzim câteva învățături bune pentru a deveni mai buni.

Trebuie să recunoaștem că, chiar dacă suntem credincioși în Cristos cu viața divină înăuntrul nostru, încă nu trăim prin Duhul, ci prin etică, religie, moralitate și bine.

În mod implicit, trăim în conformitate cu ființa noastră șerpească; înainte de regenerarea noastră, am săvârșit lucruri rele și am păcătuit, dar acum după regenerarea noastră încercăm să facem binele, lucruri corecte și respingem ceea ce este rău și greșit.

Aceasta înseamnă să trăim conform pomului cunoașterii binelui și răului; cu acest pom nu există doar răul și moartea, ci și binele, în timp ce pomul vieții nu are nimic altceva decât viață. Moralitatea nu este viață; moralitatea este bună, dar nu este viață decât dacă Cristos trăiește în noi.

Pavel a mărturisit în Gal. 2:20, Sunt răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc, ci Cristos este Cel care trăiește în mine.

Viața creștină este o viață de a fi tăiat de la vechea sursă, tăiați de la o viață de trăire în conformitate cu omul nostru natural; e o viață de a trăi prin viața divină în duhul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, avem două vieți în noi – viața divină și viața umană; de asemenea, avem două naturi – natura divină și natura umană, și două persoane – omul vechi și omul nou, omul regenerat.

Cine trăiește în noi zilnic în viața noastră de zi cu zi – suntem oar noi, omul vechi, sau trăim prin omul nou, prin viața divină în duhul nostru?

Dacă suntem cinstiți cu Domnul, putem să-I spunem:

Doamne, iartă-mă că nu Te-am trăit în mod adecvat astăzi. Încă duc lipsă de ceea ce ai ceri de la mine în timp ce trăiesc viața de familie și viața de biserică. Iartă-mă, Doamne, că încă trăiesc în mine însumi și nu trăiesc prin viața divină în duhul meu.

Conform nașterii noastre naturale, cu toții trăim în mod automat și spontan de ființa noastră șerpească; asta înseamnă să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului.

Cu toate acestea, viața și trăirea noastră naturală nu fac parte din creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos; doar partea regenerată a ființei noastre, duhul nostru regenerat, care este creșterea lui Cristos – așa că trebuie să descreștem și Cristos trebuie să crească.

Într-un mod real și practic, Cristos ar trebui să fie viața noastră și persoana noastră; trebuie să-L trăim și să fim un singur duh cu El (Gal. 2:20; 4:19; Ioan 15:5).

Trebuie să rămânem în Domnul și să-I îngăduim să rămână în noi, pentru a avea o singură viață și trăire împreună cu El. În felul acesta, noi, ca oameni șerpești, devenim mireasa lui Cristos.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, rămânând în El și lăsându-L să rămână în noi; când Îl iubim și Îi păzim cuvântul, Tatăl și Fiul vin la noi, rămân cu noi, Își fac domiciliul cu noi și ni Se manifestă.

Când avem o asemenea trăire, în realitate vom fi oameni șerpești în procesul de transformare întru mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Iar finalizarea a acestei mirese va fi Noul Ierusalim ca tabernaculul lui Dumnezeu și ca soția Mielului (Apoc. 21:3, 9-10). Amin!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, că putem învăța să trăim prin ființa noastră regenerată (Rom. 8:4; Fil. 4:11-13).

Fie ca noi să aducem această problemă înaintea Domnului într-un mod serios și să-L rugăm să ne arate dacă trăim în omul vechi sau prin Duhul din duhul nostru. În lumina Sa vom vedea dacă Îl trăim pe Cristos sau dacă trăim după natura noastră veche, dacă practicăm a fi un singur duh cu Domnul sau încă trăim prin natura noastră șerpească.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca noi toți să învățăm să trăim prin ființa noastră regenerată, astfel încât să putem continua în procesul de a deveni mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca să trăim prin ființa noastră regenerată pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos. Mântuiește-ne de la a trăi în omul nostru natural, în omul nostru vechi sau în carne și în sine. O, Doamne, arată-ne prin ce persoană trăim – trăim prin persoana noastră veche sau prin noua noastră persoană? Doamne, oare trăim prin natura veche sau prin noua noastră natură, duhul regenerat? O, Doamne, vrem să practicăm să fim un singur duh cu Tine! Păstrează-ne în procesul de a fi transformați pentru a deveni mireasa lui Cristos. Vrem să ne întoarcem către Tine și să trăim un singur duh cu Tine în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Serpentine People are in the Process of Transformation into the Bride of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl putem savura și experimenta pe Cristosul răscumpărător ca realitatea vițelei roșii

18/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Vițeaua roșie, componenta principală a apei pentru impuritate, Îl semnifică pe Cristosul răscumpărător, căci El este realitatea tuturor ofrandelor și, în special, El ca Răscumpărătorul nostru poate înlătura întinarea morții.

Contextul capitolului 19 din Numeri, în care vițeaua roșie este menționată ca parte a apei pentru impuritate, este faptul că a fost o mare răzvrătire între copiii lui Israel și, ca urmare, moartea a fost prezentă în tabără și copiii lui Israel au fost întinați de moarte.

Fie că au fost implicați în răzvrătire sau nu, toți cei din poporul lui Israel au fost întinați de moarte, pentru că rezultatul judecății lui Dumnezeu asupra păcatului răzvrătirii este moartea, iar moartea a fost răspândită în tabără.

Este posibil să credem că nu suntem afectați de o astfel de situație, dar adevărul este că noi toți suntem afectați de moarte și, în special, suntem afectați de efectul păcatului răzvrătirii.

Chiar și în viața de biserică, viața de biserică autentică în recâștigarea Domnului, există din când în când unele răzvrătiri și, fie că suntem implicați sau nu în, moartea care urmează îi afectează pe toți cei din jur.

Dumnezeu urăște moartea și consideră că moartea este mai întinătoare decât păcatul. În ochii lui Dumnezeu, moartea este abominabilă și detestabilă, iar întinarea morții trebuie curățată și purificată.

Deci Dumnezeu ne dă o cale de a fi curățați de întinăciunea morții, și anume apa pentru impuritate; vițeaua roșie este componenta principală a acestei ape și Îl semnifică pe Cristos răscumpărător.

Este interesant însă că există o ofrandă menționată în cartea Numeri și nu în cartea lui Levitic, unde sunt introduse toate ofrandele.

Această ofrandă, care este Cristos Însuși simbolizat de o vițea roșie, este cu adevărat unică; există cel puțin zece puncte care o fac diferită de orice alte ofrande despre care citim în cartea Levitic:

1. Se numește ofrandă de păcat, dar este în Numeri, nu în Levitic.
Este singura ofrandă în care este ars și sângele jertfei; în toate celelalte sacrificii, sângele este turnat, dar în apa pentru impuritate, acesta este ars.
O vițea este un vițel de genul feminin; cele mai multe ofrande sunt de sex masculin – această ofrandă folosește un vițel feminin.
Este menționată o culoare specifică: roșu; niciuna din celelalte ofrande nu specifică culoarea animalului de sacrificiu, dar acesta trebuie să fie roșu.
Aceasta este o ofrandă care nu este oferită pe altar; vițeaua roșie nu a fost înjunghiată pe altar ci în afara taberei, iar ea nu era înjunghiată de preot; nici nu știm cine face acest lucru, pentru Num. 19:3 spune că cineva poate să o înjunghie în prezența preotului.
Această ofrandă particulară nu este destinată în principal pentru iertare, ci pentru curățire.
Aceasta nu a fost oferită pentru păcătoși, ci mai ales pentru poporul lui Dumnezeu.
Aceasta nu este o ofrandă pentru păcat, ci pentru moarte, pentru a trata cu întinarea morții; se numește ofrandă de păcat, dar este pentru moarte – nu există păcat aici, există doar moarte.
Nu este o ofrandă pentru un lucru din trecut, cum ar fi un păcat din trecut, ci o ofrandă pentru viitor.
Scopul acestei ofrande este restaurarea părtășiei, deoarece este o ofrandă pentru ca poporul lui Dumnezeu să restabileacă părtășia cu El.

Cum Îl putem savura și experimenta pe Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii

Apa pentru impuritate avea mai mult de un singur component, dar principala componentă era vițeaua roșie care Îl simbolizează pe Cristosul răscumpărător.

Când majoritatea oamenilor citesc sau vorbesc despre vițeaua roșie, vorbesc despre escatologie, despre faptul că Israelul trebuie să crească vițele roșii, astfel încât, atunci când este construit templul, să aibă o vițea roșie pentru a fi oferită lui Dumnezeu.

Nu ar trebui să ne concentrăm pe acest lucru în primul rând, deoarece acest lucru poate fi realizat cu ușurință; creșterea vițelei roșii nu este ceva complicat, dar atingerea, savurarea și experimentarea Cristosului răscumpărător ca realitatea vițelei roșii este ceea ce contează.

Trebuie să vedem și să experimentăm realitatea vițelei roșii, care este Cristosul răscumpărător; El poate trata nu doar păcatul, ci și moartea și întinarea morții. Trebuie să vedem caracteristicile specifice ale vițelei roșii și cum au fost împlinite în Domnul Isus, Cristosul răscumpărător.

Culoarea roșie semnifică asemănarea cărnii păcatului, care este pentru purtarea păcatului omului în exterior. Acesta este motivul pentru care a fost specificată culoarea animalului; culoarea roșie – doar pielea și părul sunt roșii – arată faptul că Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, dar nu a avut păcat în carne.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii (Ioan 1:29), iar când a venit, El a fost în asemănarea cărnii păcatului (Rom. 8:23) pentru a condamna păcatul din carne. Pentru ca Cristos să fie Răscumpărătorul nostru, El trebuie să aibă asemănarea carnii păcatului.

Culoarea roșie reprezintă păcatul nostru (Isaia 1:18); vițeaia roșie simbolizează că Domnul a făcut păcat pentru noi (2 Cor. 5:21). Aleluia! El a venit în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, astfel încât noi, păcătoșii care credem în El și privim la El, să nu pierim, ci să avem viață eternă!

Vițeaua roșie era fără cusur, fără defect, ceea ce semnifică faptul că, deși Cristos era asemănător cu carnea păcatului, El nu avea natura păcătoasă (vezi Evrei 2:14; 4:15; Rom. 8: 3; 2 Cor. 5: 21). Vițeaua roșie nu avea niciun defect; Cristos nu a avut niciun defect, ci mai degrabă, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat în numele nostru, pentru ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

Noi avem defecte și pete, dar El nu a avut niciun defect, nici o pată și nici un cusur. Era un om curat, avea o experiență curată și nu fusese atins de păcat. Ce Cristos avem!

Faptul că vițeaua roșie a fost fără cusur indică faptul că Cristos a fost perfect (Num. 19: 2; Ex. 12:5-6).

Noi suntem păcătoși, plini de defecte, probleme, și pete; dar Domnul a venit asemănător cu carnea păcatului – El arăta la fel ca noi – și în ceea ce privește păcatul, dar El nu a avut natura păcătoasă și nici nu a săvârșit vreodată un păcat. Un astfel de Om este ceea ce avem nevoie; o asemenea Persoană poate trata păcatele noastre și le poate înlătura, iar El poate trata și cu natura noastră păcătoasă.

Vițeaua roșie nu a fost niciodată sub un jug; aceasta înseamnă că Cristos nu a fost niciodată folosit de nimeni, mai ales de dușmanul lui Dumnezeu, Satan.

Animalele din fermă lucrează de obicei la fermă sau pe câmp, iar un jug este folosit pentru a le supune; dar acest vițel tânăr de sex feminin, pentru a fi calificat să fie sacrificat, nu purtat jugul niciodată.

Acesta este un tip reprezentativ al lui Cristos, adevărata vițea roșie, care nu a fost niciodată folosit de alții, în special nu a fost folosit de dușmanul lui Dumnezeu pentru scopul lui Satan – nici măcar o dată!

În experiența Sa, Domnul Isus nu a fost niciodată înjugat de păcat sau de Satan; El nu a fost niciodată asuprit de păcat și nici dominat de păcat, și El nu a fost provocat de păcat – El era complet liber. Numai Domnul Isus nu a fost niciodată folosit de Satan, de lume sau de păcat.

Spre deosebire de El, noi am fost folosiți de păcat, purtăm jugul păcatului și lumea ne folosește; înainte de a fi mântuiți, am purtat multe feluri de juguri și, chiar și după mântuirea noastră, am putea fi încă înjugați de lume sau de păcat. O, Doamne Isuse!

Avem nevoie de o asemenea persoană, de Cristosul răscumpărător, care să ne izbăvească de orice jug și să ne curățească de orice întinare a morții!

Vițeaua roșie a fost adusă în afara taberei și acolo a fost sacrificată; Cristos a fost crucificat în afara taberei – pe Calvar, in deal mic în afara orașului Ierusalim (Num. 19:3; Evrei 13:12-13; Mat. 27:33).

Majoritatea animalelor sunt sacrificate pe altarul din templu, dar vițeaua roșie pentru apa impurității trebuia să fie sacrificată nu pe altarul arderii de tot, ci în afara taberei. A fi sacrificat în afara taberei înseamnă a fi într-o poziție respinsă de poporul lui Dumnezeu.

Când cineva din poporul lui Israel a devenit necurat, el trebuia să locuiască singur în afara taberei (Lev. 13:46); cei ce sunt respinși de Dumnezeu și de poporul Său trebuiau să fie în afara taberei, pentru că erau necurați.

Vițeaua roșie a fost sacrificată în afara taberei unde se aflau oameni necurați, pentru a trata necurăția lor.

O, Aleluia, Cristos a venit să trateze necurăția noastră și El a venit acolo unde noi suntem – în afara taberei, într-un loc necurat, și acolo El a fost crucificat pentru noi! Cristos a fost respins de oameni, El a fost adus într-un loc necurat și acolo a fost crucificat pentru noi, în afara orașului Ierusalim.

Vițeaua roșie era un vițel de gen feminin, iar Domnul este un bărbat; în Biblie, bărbatul reprezintă adevărul obiectiv, în timp ce femeia reprezintă experiența subiectivă.

De exemplu, Adam, Avraam și Isaac reprezintă anumite adevăruri sau mărturii obiective, iar Eva, Sara și Rebeca reprezintă experiențele subiective corespunzătoare sau aplicațiile practice.

Cristos a fost crucificat nu doar pentru ca noi să cunoaștem și să înțelegem ce El a făcut pentru noi, ci și ca să-L experimentăm. Cristosul răscumpărător nu este doar ca noi să înțelegem o doctrină spirituală, ci pentru ca noi să-L experimentăm în mod subiectiv.

Astăzi, în viața noastră creștină, noi Îl putem savura și experimenta pe Cristosul răscumpărător ca realitate a vițelei roșii, și putem să-L aplicăm la experiența noastră subiectivă, pentru a putea fi curățați de orice întinăciune adusă de moarte.

Îți mulțumim Doamne că venit în asemănarea cărnii păcatului pentru a ne purta păcatul și pentru a ne trata păcatul. Te lăudăm, Doamne, căci Tu ai purtat doar asemănarea cărnii păcatului, dar nu a săvârșit niciun păcat! Aleluia pentru Cristosul nostru, Cel care nu a avut natura păcătoasă, Cel care a fost desăvârșit și care nu a avut nici un cusur! Te lăudăm pe Tine, Doamne, căci Tu ai fost Cel fără de vină și fără pată și ca atare, Tu nu ai fost niciodată folosit de Satan pentru scopurile sale rele. Îți mulțumim că ai murit pentru a ne răscumpăra. Tu ești Cristosul nostru răscumpărător, realitatea vițelei roșii. Mulțumim Doamne că ai ieșit în afara taberei, ai fost disprețuit și rușinat și ai murit pentru noi, pentru a putea fi răscumpărați, aduși înapoi la Dumnezeu și curățați de orice întinare. Doamne Isuse, venim la Tine pentru a Te savura ca Cristosul răscumpărător în experiența noastră. Fie ca nu doar să știm și să fim de acord cu ceea ce Tu ai făcut pentru noi ci să aplicăm acest lucru experienței noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We can Enjoy and Experience the Redeeming Christ as the reality of the Red Heifer (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 5 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Rugăciunea de la altarul tămâii pentru creșterea înspre maturitate pentru formarea armatei

02/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Rugăciunea de la altarul tămâii a rezultat în numărarea copiilor lui Israel pentru formarea unei armate care să lupte pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ; trebuie să fim cei care se roagă la altarul tămâii pentru creșterea și maturitatea credincioșilor astfel încât să fie formată o armată.

Domnul astăzi vrea să câștige o armată care să fie una cu El să lupte împreună cu El și pentru El pe pământ; ca să facem parte din armată, avem nevoie de creșterea în viață înspre maturitate.

Pe de o parte, Dumnezeu vrea să câștige un grup de oameni care Îl primesc ca viață și Îl experimentează pentru a fi transformați în imaginea lui Cristos și să-L exprime pe Dumnezeu în mod corporativ; pe de altă parte, El are nevoie ca poporul Său să-L reprezinte cu stăpânirea Sa asupra pământului pentru subjugarea inamicului și aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Atunci când vine vorba de tratarea inamicului, nu putem păstra nimic pentru noi înșine – trebuie să fim absoluți pentru Dumnezeu și să-L ascultăm în mod deplin.

Lucrarea lui Dumnezeu este ca biserica să-i producă pierdere fatală lui Satan; biserica în ansamblu este în degradare, dar Domnul vrea să-Și câștige biruitorii Săi în biserici, cei care au ajuns la vârsta spirituală de douăzeci de ani și sunt formați în armată pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ.

Când facem orice alt tip de activitate în biserică, inclusiv citirea Bibliei, predicarea evangheliei, îngrijirea sfinților și chiar ridicarea de biserici – e posibil să păstrăm ceva pentru sine, dar în lucrarea lui Dumnezeu, sinele trebuie renegat în mod deplin.

Ca să ne angajăm într-un război spiritual pentru a-l trata pe Satan și pentru a recâștiga pământul pentru Dumnezeu, trebuie să fim în întregime și absolut pentru Dumnezeu și să ne supunem Lui în mod complet.

Nu putem să ne păstrăm pe noi înșine și nu putem să lăsăm nici măcar puțin teren pentru noi înșine, căci atunci când facem acest lucru, inamicul știe. Nu este vorba atât de mult de cuvintele pe care le spunem și de lucrarea pe care o facem, ci de ființa noastră – luptăm prin ceea ce suntem, constituția noastră, ființa noastră.

Ceea ce vrea Dumnezeu nu sunt supereroi sau giganți spirituali în Cristos; El dorește credincioși normali, care sunt credincioși în fața Domnului să-și trateze sinele, carnea și omul natural și care nu lasă niciun teren în ființa lor pentru inamic.

Astfel de oameni ajung la maturitate și cunosc Trupul, trăiesc în înălțare, domnesc în viață și duc războiul spiritual împreună cu alții care au atins maturitatea spirituală.

Astfel de oameni se roagă la altarul tămâiei pentru formarea armatei; ei nu privesc pe ceilalți și nu îi disprețuiesc sau îi critică, ci mai degrabă se roagă pentru ei la altarul tămâii, pentru ca să se formeze o armată în toate bisericile locale pentru mișcarea Domnului.

Creșterea înspre maturitate pentru a fi formați într-o armată și rugăciunea de la altarul tămâii

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avansăm în experiența noastră spirituală, în creșterea noastră în viață și în experimentarea lui Cristos de către noi.

Începem cu experimentarea lui Cristos ca întruparea lui Dumnezeu (realitatea tabernaculului) și apoi continuăm să-L experimentăm pe Cristos ca lumina vieții (realitatea lampadarului), resursa de viață (pâinea Prezenței), și apoi înaintăm să ne rugăm la altarul tămâii pentru interesele lui Dumnezeu și mișcarea Sa.

Pe măsură ce creștem în viață înspre maturitate, noi înșine suntem formați într-o armată pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru interesele lui Dumnezeu, și ne rugăm la altarul tămâii pentru formarea armatei Domnului, o armată care luptă pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

În Exod 30 a existat un recensământ făcut imediat după descrierea altarului tămâii, iar în versetele 11-16 accentul era mai mult pe recensământ decât pe argintul de răscumpărare (argintul pentru ispășire).

Numărarea poporului Israel era pentru formarea armatei.

Cum putem noi, în calitate de credincioși în Cristos, să devenim o armată care luptă pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ? Ca să fim în armată trebuie să creștem înspre maturitate; trebuie să avansăm în viață și experiență până când ajungem la vârsta spirituală de douăzeci de ani.

Apoi, vom fi formați spontan în armata care luptă pentru interesul lui Dumnezeu și vom ajunge la altarul tămâii, unde ne rugăm pentru alții ca să crească în viață înspre maturitate, pentru a fi formați în armata lui Dumnezeu.

Avem o nevoie urgentă ca să creștem și să ajungem la maturitate, astfel încât să fim calificați să fim formați într-o armată; numai atunci când s-a format o astfel de armată, Dumnezeu Se poate mișca pe pământ pentru scopul Său.

Dumnezeu vrea să Se miște; vrea să-Și elibereze binecuvântarea, vrea să îl trateze pe inamicul Său și vrea să-Și aducă împărăția în multe părți de pe pământ, dar El așteaptă după un grup de oameni care să crească înspre maturitate ca să fie formați într-o armată pentru a coopera cu El.

Nevoia noastră este să creștem; trebuie să creștem în viață înspre maturitate și odată ce ajungem la maturitatea spirituală, vom coopera cu Domnul atât pentru a lupta cu inamicul, cât și pentru a ne ruga pentru creșterea înspre maturitate a fraților și surorilor noastre în Domnul.

Cu toții trebuie să creștem în viață până când ajungem cu toții la unitatea credinței și la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu, la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos (Ef. 4:13).

Amin, trebuie să creștem! Amin, toți sfinții trebuie să crească! Când vom ajunge la maturitatea spirituală, când vom ajunge la vârsta spirituală de douăzeci de ani, vom fi formați în armată care poate lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ și ne vom ruga la altarul tămâiei ca mulți alții să crească în viață înspre maturitate ca să intre în armată!

Doamne Isuse, crești în noi înspre maturitate, ca să fim formați în armata Ta pentru a lupta una cu Tine pentru interesul Tău pe pământ și pentru înfrângerea inamicului Tău. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, crescând zilnic în viață înspre maturitate, avansând în experiența noastră spirituală și rugându-ne la altarul tămâii pentru formarea armatei. O, Doamne, fie ca noi și toți sfinții să creștem în viață înspre maturitate, pentru ca Tu să-Ți câștigi armata pentru ca Satan să sufere pierderi și împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ!

Rugăciunea de la altarul tămâii pentru creșterea sfinților înspre maturitate pentru formarea armatei

În ceea ce privește formarea armatei, cel mai necesar lucru este rugăciunea; nu avem nevoie de “războinici ai rugăciunii”, ci de credincioși normali care se roagă în duhul Trupului pentru formarea armatei.

Nu avem nevoie de “eroi ai rugăciunii”; mai degrabă, avem nevoie de sfinți care se roagă sub autoritatea Cristosului înălțat și în ordinea Trupului pentru ca armata să fie formată.

Dumnezeu are nevoie de un grup de oameni care intervin la altarul tămâii, care se roagă rugăciuni de autoritate și război; aceștia sunt singurul războinic corporativ care aduc rugăciunea de care Dumnezeu are nevoie pentru formarea armatei.

Domnul are pe inima Sa faptul ca noi să înălțăm acest fel de rugăciune în toate întâlnirile de rugăciune de pe pământ.

Rugăciunea de la altarul tămâii a rezultat în recensământul copiilor lui Israel pentru formarea unei armate care să lupte pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ (Exod 20:11-16; Num. 1:45-46).

În urma rugăciunii de la altarul tămâii, Domnul conduce un “recensământ militar” al sfinților din biserici; cei numărați sunt calificați să meargă la război pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ (Num. 2:32; 4:23; 2 Tim. 2:3).

Mijlocirea adusă la altarul tămâii este pentru creșterea și maturitatea credincioșilor, astfel încât să fie formați într-o armată (Efeseni 4:13; 6:10-12).

Nevoia noastră disperată este să creștem înspre maturitate în viața de biserică astăzi; pentru ca recâștigarea Domnului să continue și pentru ca mișcarea Domnului să avanseze, este nevoie ca noi, pe de o parte, să avansăm în creșterea noastră în viață înspre maturitate și, pe de altă parte, să fim cei care se roagă la altarul tămâii pentru creșterea sfinților înspre maturitate pentru formarea armatei.

Trebuie să ajungem la maturitate și să fim formați într-o armată și, de asemenea, trebuie să ne rugăm la altarul tămâii ca alții să ajungă la maturitate.

După ce ajungem la altarul tămâii și rămânem acolo o perioadă de timp, ne vom da seama că nimic nu este mai important ca creșterea înspre maturitate a sfinților pentru ca armata să se formeze; apoi ne vom ruga numai pentru mișcarea Domnului, pentru mărturia Sa de pe întregul pământ.

La altarul tămâii nu ne rugăm în principal pentru nevoile noastre, pentru că știm că atunci când căutăm împărăția lui Dumnezeu toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Mat. 5:33), deci ne rugăm pentru mărturia Domnului, pentru mișcarea Sa de pe pământ și pentru ca mulți sfinți să crească înspre maturitate pentru a fi formați în armata de care Dumnezeu are nevoie ca să avanseze pe pământ.

La altarul tămâii lăsăm în mâna Domnului lucruri precum sănătatea noastră, slujba noastră, familia noastră, și intrăm în Cristos pentru a fi cei care se roagă la altarul tămâii pentru creșterea sfinților înspre maturitate pentru formarea armatei.

Chiar dacă la suprafață mai putem avea ceva rugăciuni pentru probleme personale, precum sănătatea noastră, familia, rudele noastre etc., în interior, adevărata noastră preocupare este pentru mișcarea Domnului, recâștigarea și mărturia Sa.

În timp ce ne rugăm la altarul tămâii pentru creșterea în viață a sfinților pentru ca Domnul să-Și câștige armata, Domnul va avea un recensământ în rândul poporului Său, astfel încât să poată fi formată o armată care să lupte pentru mișcarea Sa.

Amin, ca urmare a rugăciunii sfinților la altarul tămâii, Domnul conduce “un recensământ militar” în biserici și îi numără pe cei care sunt calificați să meargă la război.

Amin, cu cât ne rugăm mai mult la altarul tămâii, cu atât ne vom da seama de nevoia disperată de maturitate și cu atât mai mare va fi urgența de a ne ruga pentru creșterea vieții înspre maturitate (1 Corinteni 2:6; 3:1-2; 14:20; 16:13; Evrei 5:14—6: 1; Efeseni 3:16).

Doar atunci când Dumnezeu Își câștigă armata Se poate mișca pe pământ pentru scopul Său, pentru că în afară de o armată formată din cei maturi, nu există nicio cale ca Dumnezeu să Se miște (Efeseni 4:13; 6:10-12).

O, Doamne, Te chemăm pentru mișcarea Ta de pe pământ astăzi. Privim la Tine pentru avansarea noastră în recâștigarea Ta. Unde este mărturia Ta, Doamne? Unde sunt biruitorii, sfinții care sunt maturi pentru a fi formați în armata de care Tu ai nevoie să lupte împreună cu Tine pentru interesul Tău? Amin, Doamne, ne rugăm pentru creșterea și maturitatea sfinților, ca ei să ajungă la vârsta spirituală de douăzeci de ani și să fie formați în armata Ta. Amin, Doamne, fie ca să creștem în viață mai mult în fiecare zi până când ajungem cu toții la un om pe deplin crescut. Eliberează rugăciunile de la altarul tămâiei. Vrem să fim cei care se roagă la altarul tămâii împreună cu Tine pentru ca sfinții Săi să crească înspre maturitate și să fie formați în armata Ta de pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying at the Incense Altar for the Growth unto Maturity for the Formation of the Army (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

30/01/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.

În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.

Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).

Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.

Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.

Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.

Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.

Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!

Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere

În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.

Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.

Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.

Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.

Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).

Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.

În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.

Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.

Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.

Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.

Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.

Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.

Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!

Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual

Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.

Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.

În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.

În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.

În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.

Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.

Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.

Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.

Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!

Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!

Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.

Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.

Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.

Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Reaching Maturity by Having a Subdued and Resurrected Will for the Spiritual Warfare (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă este să creștem în viață înspre maturitate pentru formarea armatei lui Dumnezeu

29/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Domnul să-Și câștige astăzi armata Sa ca să lupte pentru interesul Său și pentru a-I proteja mărturia, este nevoie urgentă de creștere și maturitate, deci trebuie să creștem în viață înspre maturitate.

În recâștigarea Domnului, astăzi, există o nevoie urgentă de creștere și maturitate necesară pentru formarea armatei lui Dumnezeu; cu toții trebuie să creștem în viață înspre maturitate (Ex. 30:14; Num. 1:2-3, 18; Ef. 4:12-16).

Războiul spiritual este ceva ce experimentăm în a patra etapă a experimentării vieții, iar această etapă începe cu cunoașterea Trupului.

Trebuie să avem o cunoștință intrinsecă, interioară, organică a Trupului în viață, iar această cunoaștere se bazează pe experimentări amănunțite de tratare a cărnii, a sinelui și a constituției naturale.

Acestea sunt trei straturi din ființa noastră, care suprimă conștiința Trupului care este în viața divină ce se află în duhul nostru.

Orice face Domnul în viața credincioșilor Săi, El o face ]n mod amănunțit – acesta este caracterul Său.

Când trecem prin tratarea crucii, tratarea sinelui și tratarea cărnii, acestea sunt tratări amănunțite; când apare lumina Domnului, noi suntem expuși, inamicul fuge și viața divină curge.

Trebuie să ne tratăm constituția noastră naturală, astfel încât toată capacitatea noastră – atât de la naștere, cât și din educație – să fie tratată și adusă în înviere.

Apoi, în mod spontan, viața divină din noi începe să iasă la suprafață și începem deja să cunoaștem Trupul; ne dăm seama că suntem membre și ne este imposibil să fim independenți și individualiști și recunoaștem ordinea și autoritatea din Trup.

Acum suntem într-un alt domeniu – suntem membre ale Trupului, nu putem trăi fără Trupul și nici nu putem citi Biblia, să ne rugăm, să predicăm evanghelia, să slujim în biserică sau trăim viața creștină de unii singuri – avem nevoie de Trup.

Odată ce cunoaștem Trupul într-un mod atât de intrinsec, vom cunoaște înălțarea și vom domni în viață; acum suntem la vârsta spirituală de douăzeci de ani, deci ne putem implica în războiul spiritual. Atingerea vârstei de douăzeci de ani în semnificația spirituală înseamnă intrarea în a patra etapă a experimentării vieții.

Cu toate acestea, nu trebuie să fim la fel de avansați în această etapă precum a fost apostolul Pavel sau chiar atât cât a fost fratele Witness Lee; Domnul nu dorește ca noi să fim ca altcineva, ci mai degrabă să creștem în viață înspre maturitate, astfel încât să ne putem maturiza conform porției noastre în Trup, pentru a fi formați într-o armată care luptă pentru interesul lui Dumnezeu.

Trebuie să creștem în viață înspre maturitate și să fim umpluți de viața divină care ne schimbă

Din punct de vedere spiritual, bărbații care au vârsta de douăzeci de ani și mai mult îi simbolizează pe aceia din poporul lui Dumnezeu care, indiferent de statutul lor natural, sunt puternici în duh și maturi în viața divină; numai aceștia sunt calificați ca să fie formați într-o armată pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu și pentru a se deplasa pe pământ (Ex. 30:14; Num. 1:3).

Creșterea în viață este creșterea elementului lui Dumnezeu (Col. 2:19), creșterea staturii lui Cristos (Efeseni 3:17a; 4:13), extinderea terenului Duhului Sfânt (5:18), scăderea elementului omenesc, zdrobirea vieții naturale și supunerea fiecărei părți a sufletului nostru (2 Tim. 1:7).

Ce definiție înaltă, profundă și completă a ceea ce înseamnă să creștem în viață înspre maturitate!

Mai întâi trebuie să avem creșterea elementului lui Dumnezeu; zi de zi trebuie să-I cerem Domnului să crească în noi și să lărgească terenul Duhului Sfânt în mintea, emoția și voința noastră.

Corespunzător creșterii Domnului în noi, există și scăderea elementului nostru omenesc; în acest sens avem vești bune – noi vom scădea și Dumnezeu va crește!

S-ar putea să nu ne placă zdrobirea vieții naturale, dar ce este și mai înfricoșător decât aceasta este faptul de a fi în viața de biserică timp de cincizeci de ani și să nu fim niciodată zdrobiți în viața noastră naturală.

În primul rând, există creșterea elementului lui Dumnezeu, iar acest lucru este asociat cu scăderea elementului omenesc; mai întâi este creșterea staturii lui Cristos; acest lucru este asociat cu zdrobirea vieții naturale.

Mai întâi, există lărgirea terenului Duhului Sfânt, iar acest lucru este asociat cu supunerea fiecărei părți a sufletului nostru.

Domnul nu vrea doar să ne înfrângă tot timpul, ci mai degrabă ca noi să fim supuși; a fi supus înseamnă că nu există nicio rezistență. Cu toate acestea, probabil, nimeni dintre noi nu poate privi fața Domnului și să spună: Doamne, nu există niciun fel de rezistență în mine!

Domnul știe unde suntem; El nu este șocat că încă avem elementul omenesc, viața naturală și că nu suntem supuși; dar dacă suntem deschiși înspre El, vom experimenta creșterea în viață și vom fi foarte încurajați.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului, creștem în viață înspre maturitate și creștem până când devenim un om pe deplin crescut; Dumnezeu crește în noi, Cristos crește în ființa noastră și Duhul își extinde terenul în noi.

A fi transformați înseamnă a fi schimbați metabolic în viața noastră naturală, în timp ce a fi maturizați înseamnă a fi umpluți cu viața divină care ne schimbă; ultima etapă a transformării este maturitatea, plinătatea vieții (Evrei 6:1).

Prin urmare, să fim aduși înspre maturitate!

Domnul este credincios să folosească toate lucrurile, toți oamenii, toate problemele și toate situațiile pentru a ne transforma, astfel încât viața Sa din noi să opereze pentru a ne conforma metabolic imaginii lui Cristos.

Atunci, această viață divină care operează în interior ne saturează, ne umple și ne pătrunde pentru a ne determina să creștem în viață înspre maturitate și să fim formați într-o armată care luptă pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ.

Scopul nostru nu este doar de a fi transformați, ci de a ajunge la maturitate; dorim nu numai să creștem în viață și să fim conformați chipului lui Cristos, ci și să fim umpluți cu viața lui Dumnezeu până când vom deveni persoane adulte și mature care au plinătatea vieții.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție; crești în noi zi de zi până când suntem maturi, plini de viața divină care ne transformă. Fie ca să avem creșterea elementului lui Dumnezeu, creșterea staturii lui Cristos și extinderea Duhului Sfânt pe măsură ce elementul omenesc scade, viața naturală este zdrobită și fiecare parte a sufletului nostru este supusă. Amin, Doamne, ne deschidem ființa cât de mult putem pentru creșterea Ta în noi și pentru scăderea elementului nostru; fie ca să existe o creștere zilnică a vieții înspre maturitate pentru zidirea bisericii și formarea armatei!

Să-L avem pe Cristos format complet în noi și să fim transformați întru imaginea Sa, ca să fim maturi în viață

În Noul Testament, cuvântul “matur” se referă la credincioșii care sunt deplin crescuți și perfectați în viața lui Dumnezeu (Matei 5:48; Ioan 3:3, 5-6, 15); trebuie să creștem în viață înspre maturitate până când vom fi pe deplin crescuți în viața divină și perfectați în această viață.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să înaintăm și să fim aduși la maturitate uitând de lucrurile care sunt în urmă și întinzându-ne înainte înspre lucrurile care sunt în față, urmărind savurarea deplină și câștigarea lui Cristos pentru savurarea cea mai înaltă a lui Cristos în împărăția milenială (Fil. 3:12-15).

Fie ca să învățăm să uităm ce este în urmă și să ne întindem înainte ca să-L câștigăm pe Cristos și să-L urmărim pe Cristos, ca să putem crește în viață înspre maturitate zi de zi.

Condiția necesară pentru maturitate în viața spirituală este să creștem continuu în viața divină; trebuie să creștem nu numai atunci și acum, ci în mod continuu (Efeseni 4:15).

Așadar, zi de zi trebuie să cerem Domnului să ne dea măsura zilnică de creștere în viață; numai El știe cât de mult ar trebui să creștem zilnic, de aceea trebuie să cooperăm cu El în rugăciune, ca El să determine creșterea în noi zi de zi.

Așadar, de ce să nu-I cerem: Doamne, dă-mi creșterea de astăzi în viața divină, ca să pot crește în viață înspre maturitate, până când voi fi răpit ca primele roade pentru satisfacția Ta și pentru înfrângerea inamicului! Amin!

Rezultatul final al creșterii și maturității credincioșilor în viața lui Cristos este un om pe deplin crescut – biserica în calitate de Trupul lui Cristos care crește într-un om matur (v. 13, 16).

A fi maturi înseamnă a-L avea pe Cristos pe deplin format în noi și mai înseamnă că am fost transformați complet întru imaginea Sa (Galateni 4:19; 2 Corinteni 3:18).

Din momentul când am fost regenerați, Domnul a lucrat în noi pentru ca noi să avem imaginea Sa (Rom. 8:29) și, când El Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi, și când această imagine este exprimată pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.

Cu toate acestea, de multe ori Domnul este întemnițat în duhul nostru, deoarece ființa noastră interioară nu este deschisă răspândirii Sale din duhul nostru în toate părțile interioare ale sufletului nostru. Este ca și cum, oriunde vrea să meargă, există un semn de “Trecere interzisă” în ființa noastră.

Aceasta nu înseamnă că nu-L recunoaștem deloc pe Domnul; mai degrabă, Îl avem pe Domnul în duhul nostru și ne place să-L savurăm, dar El s-ar putea să nu aibă nici un teren în gândurile, deciziile, alegerile și dorințele noastre.

Sinele poate avea tot terenul și, chiar dacă suntem mântuiți și Îl avem pe Domnul în duhul nostru, El este limitat la duhul nostru și nu are nici un control asupra minții, emoției și voinței noastre, pentru că nu-I dăm terenul.

Ca noi să creștem în viață înspre maturitate, astfel încât Cristos să fie format pe deplin în noi și noi să fim transformați întru imaginea Sa, trebuie să ne deschidem inima către Domnul și trebuie să deschidem fiecare parte din inima noastră către El tot mereu.

Când suntem pe cale să decidem ceva, când ne gândim la ceva și când dorim sau iubim ceva, ar trebui pur și simplu să ne deschidem către El și să-I spunem: Doamne Isuse, Te iubesc; sunt dispus să Îți fiu pe plac!

Deschiderea către Domnul în acest fel și cu asemenea rugăciuni scurte Îi vor oferi cooperarea de care El are nevoie să Se răspândească din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru și El va satura ființa noastră interioară cu Sine Însuși.

Trebuie să fim cei care cresc în viață zi de zi, pe măsură ce ne deschidem către El tot mereu, având o creștere normală în viață în viața de biserică pentru ca Domnul să ne formeze în armata Sa luptând pentru interesul Său pe pământ.

Doamne Isuse, dă-ne în fiecare zi măsura creșterii în viață înspre maturitate. Crești în noi în fiecare zi, Doamne, și fă-ne să creștem în viață înspre maturitate continuu. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și suntem dispuși să Îți fim pe plac. Ne deschidem mintea, emoția și voința către Tine. Menține-ne întorși către Tine și deschizându-ne toate părțile interioare ale ființei noastre către Tine, astfel ca Tu să ai calea în noi și să ne saturezi ființa noastră interioară cu Tine. Amin, Doamne Isuse, fie ca să-L avem pe Cristos format pe deplin în noi și fie ca să fim transformați pe deplin întru imaginea Sa!