viața creștină

Credința este o capacitate de substanțiere ca noi să-L savurăm Dumnezeu și să-L infuzăm pe El în alții

03/10/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

Credința este o capacitate de substanțiere infuzată în noi de Domnul atunci când credem în El; trăim prin credință, nu după înfățișare și privim lucrurile care nu se văd, care sunt eterne, nu lucrurile care se văd, care sunt temporare. Amin!

Credința este ca un al șaselea simț care ne-a fost împărțit în momentul regenerării noastre.

Credința nu este ceva pe care unii oameni îl obțin pentru că lucrează cu adevărat din greu pentru a crede ceea ce spune Biblia și nici nu este ceva ce putem produce noi.

Suntem infuzați cu credință prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

De exemplu, Avraam era un păgân care trăia într-o țară păgână, dar Dumnezeul gloriei i s-a arătat și nu i-a putut rezista lui Dumnezeu; el i-a răspuns lui Dumnezeu având credinţă.

Această credință, pe care Dumnezeu a infuzat-o în el pentru a deveni credința lui, i-a fost socotită ca fiind dreptate.

În mod asemănător atât de mulți alții din Vechiul Testament, când au avut apariția lui Dumnezeu și vorbirea Lui, când Duhul Sfânt s-a mișcat asupra lor și le-a descoperit lucruri despre Dumnezeu, ei nu I s-au putut împotrivi lui Dumnezeu: pur și simplu au avut credință.

În Noul Testament, îl vedem pe Pavel care a fost un persecutor înverșunat al credincioșilor în Cristos, urmașii lui Isus.

Deși respira moarte față de ei, Dumnezeu S-a îndurat de el și Domnul Isus i s-a arătat.

El a fost convertit la Cristos pur și simplu prin faptul că Domnul i-a apărut.

Când Dumnezeu ni se arată prin cuvântul Său, când vedem frumusețea lui Isus Cristos, pur și simplu Îi răspundem crezând în El.

Acest lucru nu este de la noi – este Domnul Însuși care vine la noi pentru a ne infuza cu Sine, iar aceasta devine capacitatea noastră de a crede.

Cu toții putem depune mărturie despre asta.

Ori de câte ori venim la Domnul în cuvântul Său și avem strălucirea Lui, apariția Lui, suntem infuzați cu credință.

Această infuzie nu este doar o dată pentru totdeauna; trebuie să petrecem zilnic timp cu Domnul în Cuvântul Său pentru a fi infuzați cu El ca credință.

Viața noastră creștină este o viață de credință, o umblare prin credință și o cursă care este în credință.

Suntem acum pe cursa creștină, pe calea credinței și nu umblăm prin vedere, nici după înfățișare, ci prin credință.

Deoarece credința este ceva cu care Dumnezeu ne infuzează prin apariția Lui față de noi, nu-i putem judeca pe alții pentru că nu au credință.

Trebuie doar să ne rugăm pentru ei și să învățăm să le slujim ceva din Cristos, astfel încât și ei să-l poată vedea pe minunatul Isus care este întronat în ceruri, încununat cu slavă și cinste.

Când Îl vedem, când Îl privim pe Domnul Isus, suntem infuzați cu credință pentru a merge mai departe cu Domnul pe calea creștină și putem alerga cursa cu răbdare, pentru că Cristos Însuși în noi este capabil să alerge cursa. Aleluia!

Credința este în duhul nostru ca o abilitate de substanțiere ca să-L cunoaște pe Dumnezeu și să trăim în domeniul lucrurilor nevăzute

Ce este credința? Cum de unii oameni au credință în timp ce alții nu o au? Cum se face că uneori avem credință și alteori nu avem credință?

Credința este o capacitate de substanțiere; credinţa este capacitatea prin care substanțiem lucrurile nevăzute şi lucrurile în care nădăjduim (Evrei 11:1).

Credința nu este de la noi înșine; nu avem credință în noi când ne naștem din părinții noștri. Credința vine prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu, a evangheliei (Romani 10:17).

Noi, credincioșii în Cristos, avem acest al șaselea simț, credința noastră, care este o capacitate de substanțiere pentru noi de a substanția tot ceea ce este de la Dumnezeu și din economia lui Dumnezeu.

Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor nevăzute. Și credința este în duhul nostru, nu în mintea noastră, în emoțiile noastre sau în voința noastră. Avem un duh de credință.

2 Cor. 4:13 spune că credem, de aceea vorbim, pentru că avem același duh de credință.

Trebuie să ne exersăm duhul de credință, duhul nostru contopit, pentru a crede și a vorbi lucrurile pe care le-am experimentat din Domnul.

Așa cum ne exersăm gura pentru a mânca mâncare și ochii noștri pentru a vedea lucrurile, tot așa trebuie să ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere, pentru a substanția ce este Dumnezeu, ce dorește El și caree este economia Sa.

Dar credința nu este în noi; trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a avea credință.

Credința vine de la Domnul; ori de câte ori ne întoarcem la Domnul chemând numele Lui, rugându-ne și având părtășie cu El, suntem infuzați cu Cristos ca credință.

Apoi, prin acest duh de credință, suntem capabili să credem și să vorbim și să declarăm.

Viața creștină este o viață de credință, o viață de a-L savura pe Domnul în duhul contopit și de a ne exercita capacitatea de substanțiere pentru a substanția tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos ca Duh pentru noi și pentru noi.

Credința este în duhul nostru, care este contopit cu Duhul Sfânt (1 Cor. 6:17).

Trebuie să avem grijă de Dumnezeul viu ca Duhul din duhul nostru, umblând conform duhului nostru contopit (Romani 8:4); acestea sunt lucruri nevăzute, lucruri din duh.

Prin credință, substanțiem lucrurile nevăzute, lucrurile din domeniul divin.

A substanția lucrurile din domeniul fizic nu este dificil: pur și simplu ne exersăm cele cinci simțuri fizice.

Pentru a substanția lucrurile din domeniul psihologic, avem mintea, emoția și voința noastră, iar aceste lucruri sunt făcute reale pentru noi prin intermediul simțurilor sufletului nostru.

Dar pentru ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu, să-L contactăm pe Dumnezeu, să-L experimentam pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său, trebuie să ne exersăm duhul de credință.

Trebuie să ne exersăm din ce în ce mai mult capacitatea de substanțiere în duhul nostru – credința noastră, venind la Domnul din nou și din nou.

Viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie prin credință, nu prin vedere.

Noi nu luăm în considerare lucrurile care se văd, ci cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt temporare, dar cele care nu se văd sunt eterne (2 Cor. 4:18).

Banii, prosperitatea și posesiunile sunt lucruri văzute și sunt temporare; sunt azi aici și mâine au dispărut.

Dacă ne concentrăm pe lucrurile văzute, suntem cei mai mizerabili persoane.

Dar dacă ne exersăm duhul de credință pentru a avea capacitatea de substanțiere de a substanția ceea ce este din Dumnezeu în domeniul lucrurilor nevăzute, suntem cei mai fericiți oameni, pentru că savurăm și atingem ceva din eternitate.

Ceea ce ochii noștri pot vedea este foarte limitat. Ceea ce urechile noastre pot auzi este destul de limitat. Chiar și lucrurile la care ne putem gândi sunt limitate.

Dar ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi este nelimitat și totul este în domeniul credinței noastre; prin urmare, trebuie să ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere.

Când ne exersăm duhul de credință, Duhul din duhul nostru ne conduce să cercetăm lucrurile lui Dumnezeu, lucrurile eterne ale lui Dumnezeu, astfel încât să savurăm și să ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu.

Adâncurile lui Dumnezeu ne sunt descoperite pe măsură ce ne exersăm duhul de credință.

Toate promisiunile lui Dumnezeu, țelul Său glorios, împărăția Sa și răsplata Lui sunt făcute reale pentru noi prin intermediul capacității de substanțiere pe care o avem în duhul nostru de credință.

Viața noastră creștină ar trebui să fie o astfel de viață, o viață a lucrurilor nevăzute, nu a lucrurilor care se văd (Rom. 8:24-25; Evrei 11:27; 1 Pet. 1:8; Gal. 6:10).

Cristos este o persoană pe care nu L-am văzut cu ochii, nici pe care nu L-am atins cu mâinile sau pe care nu l-am simțit cu emoțiile noastre, dar Îl iubim și exultăm de bucurie nespusă și plină de glorie! Amin!

Ori de câte ori lăsăm lucrurile nevăzute și ne concentrăm asupra lucrurilor care sunt văzute, suntem în degradare.

Degradarea bisericii este degradarea de la lucrurile nevăzute la cele văzute; recâștigarea Domnului este să-și recâștige biserica de la lucrurile văzute până la cele nevăzute (Ioan 20:25; 2 Cor. 5:7; Rom. 8:24-25; 1 Pet. 1:8).

Ne putem concentra pe multe lucruri care sunt atât de necesare în domeniul văzut, dar dacă pierdem din vedere domeniul nevăzut și nu ne exersăm duhul de credință, capacitatea noastră de substanțiere, suntem în degradare.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul de credință și să umblăm prin credință, nu prin ceea ce vedem (2 Cor. 5:7).

Am fost mântuiți prin credință (Efeseni 2:8), iar această credință ne-a făcut să experimentăm nașterea divină cu viața divină.

Acum învățăm să ne exersăm duhul de credință pentru a substanția lucrurile lui Dumnezeu și ale economiei Sale și trăim o viață prin credință prin exersarea duhului nostru de credință, a capacității noastre de substanțiere.

Prin intermediul acestei capacități de substanțiere, suntem capabili să simțim viața divină invizibilă din noi.

Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai infuzat cu credință, ca să putem ști cine ești Tu și care este scopul Tău pentru noi. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem un duh de credință, o capacitate de substanțiere prin care substanțiem ceea ce este de la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a crede și a vorbi ceea ce vedem de la Tine și Te savurăm. Vrem să trăim o viață a lucrurilor nevăzute, o viață de substanțiere a ceea ce este de la Dumnezeu, savurând ceea ce este Dumnezeu pentru noi și trăind ceea ce Dumnezeu în Cristos ca Duh în duhul nostru este în noi. Doamne Isuse, Te iubim! Deși nu Te-am văzut niciodată cu ochii noștri fizici și nici nu Te-am simțit cu emoțiile noastre sau Te-am atins cu mâinile noastre, Te iubim! Îl iubim pe Cel nevăzut, căci El ni s-a arătat și ne-a infuzat cu credință! Slavă Domnului, avem în noi o capacitate de substanțiere pentru a substanția lucrurile nevăzute, lucrurile vieții divine și ale lui Dumnezeu și să fim convinși de lucrurile în care sperăm! Slavă Domnului pentru duhul nostru de credință!

Să ne exersăm duhului nostru de credință pentru a predica evanghelia și pentru a-i infuza pe alții cu Dumnezeu ca credință

Cum am dobândit noi creștinii credință? Cum pot creștinii să aibă credință, în timp ce cei din jurul lor nu o au?

Este prin privirea țintă la Isus. Când privim la Isus, El ne infuzeasă cu Sine însuși ca credință, ca element de credință.

Cristos devine credința noastră.

Când privim de la toate lucrurile către Isus, suntem infuzați cu El ca credință și avem capacitatea de substanțiere care ne face real ceea ce este despre Dumnezeu și viața Sa divină (Evrei 12:2).

Am câștigat acest simț de substanțiere, această capacitate de substanțiere, prin auzirea evangheliei.

Când ne-a fost predicată Evanghelia, credința a fost infuzată în noi. A crede în Domnul este o reacție la atracția Lui cerească prin evanghelie.

Evanghelia nu este doar o declarație a scopului lui Dumnezeu și o chemare la pocăință; evanghelia este o infuzie a ceea ce este Dumnezeu în ascultători.

După ce am crezut în Domnul Isus, noi, creștinii, învățăm să fim una cu El prin exersarea duhului nostru de credință pentru a predica evanghelia pentru a-i infuza pe alții cu Dumnezeu ca credință. Amin!

Predicarea corectă a evangheliei nu este ceva ce ține de a-i învăța pe alții despre Dumnezeu sau de a-i convinge de păcatul lor sau de judecata viitoare.

Predicarea corectă a evangheliei este ceva ce ține de a infuza ceea ce este de la Dumnezeu în cei care aud.

Prin urmare, înainte de a putea predica evanghelia, trebuie să venim la Domnul, să-L savurăm pe El și să fim plini de El.

Trebuie să ne exersăm capacitatea de substanțiere de a ne împărtăși din ceea ce este de la Dumnezeu și de a fi saturați cu El.

Apoi, vom avea ceva din El de împărțit altora.

Este ca și cum suntem încărcați cu electricitatea cerească și când predicăm evanghelia prin exersarea duhului nostru de credință, îi conectăm pe alții la această electricitate cerească.

Ascultătorii pot clătina din cap și nu reacționează într-un mod pozitiv, dar atâta timp cât ne exersăm duhul de credință pentru a vorbi ceva despre Cristos, Dumnezeu este infuzat în ei.

Ei pot chiar să respingă ceea ce vorbim și s-ar putea să lupte cu el, dar în adâncul lor sunt convinși și atinși.

Cei care aud pot crede că este o prostie să creadă, pentru că sunt atât de multe lucruri care nu au sens pentru mintea lor, dar ceva din Dumnezeu este infuzat în ei prin predicarea evangheliei.

În cele din urmă, ei vor reacționa și vor spune: Doamne Isuse, mulțumesc. Ești atât de bun. Cred în Tine ca Mântuitor al meu.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a fi mai întâi umpluți de Domnul și de tot ceea ce este El, și apoi să vorbim altora ceva despre Cristos, astfel încât Dumnezeu să poată fi infuzat în ei ca credință.

Nu ar trebui să fim intimidați de răspunsul lor sau de lipsa lor de răspuns; ar trebui pur și simplu să vorbim cuvântul lui Dumnezeu pentru ca Cristos să fie infuzat în ei. Și ar trebui să ne rugăm pentru ei.

Biserica trebuie să dedice mult timp rugăciunii pentru predicarea evangheliei.

Trebuie să ne rugăm pentru atât de mulți din jurul nostru pentru a primi capacitatea de substanțiere pentru ca ei să savureze lucrurile nevăzute și să fie convinși de lucrurile la care au sperat.

Cu cât ne rugăm mai mult pentru evanghelie, cu atât ne cufundăm mai mult în Dumnezeu prin rugăciune, cu atât vom fi mai fermecați când vorbim altora despre Domnul.

Domnul Isus nu a fost un om atrăgător în exterior, dar era un farmec de nedescris în privința Lui, pentru că El L-a exprimat pe Dumnezeul bogat în atributele Sale îmbelșugate prin virtuțile Sale umane aromate (Matei 14:14; Marcu 6:34; Mat. 15:32).

Când ne exersăm duhul de credință și Îl savurăm pe Dumnezeu, suntem plini de farmecul ceresc și, când vorbim altora, ei vor fi atrași de Cristosul care este în noi.

Alții vor fi fermecați când ne vor asculta; nu noi îi vom fermeca, ci Domnul îi va atrage la Sine. Va exista o infuzie a elementului lui Dumnezeu în ei (Efeseni 2:8; Gal. 3:2, 5).

Acest principiu se aplică tuturor slujirii aduse lui Dumnezeu și înaintea omului.

Dacă slujim într-un mod adecvat, vom fi fermecătoro pentru alții, pentru că Cristos Se va exprima prin noi și toată slujirea noastră îl va infuza pe Dumnezeu în alții.

Aceasta este în totalitate ceva ce ține de harul lui Dumnezeu, de savurarea a tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi, pentru a avea totul din El infuzat în noi și exprimat prin noi.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a fi plini de Tine și pentru a Te vorbi celor din jurul nostru, pentru ca ei să fie infuzați cu Dumnezeu ca abilitate de a crede! Amin, Doamne, ne exersăm să Te contactăm astăzi. Ne exersăm capacitatea de a veni la Tine, de a ne împărtăși din bogățiile Tale, de a fi plini de Tine și de a fi una cu Tine! Amin, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți. Saturează-ne ceea ce Tu ești. Umple-ne până la revărsare. Revarsă prin noi către alții. Vrem ca Tu să ai o cale de a-i infuza pe cei din jur cu ceva din Dumnezeu pentru ca ei să aibă credință! Doamne, ne rugăm pentru viața noastră de zi cu zi și pentru predicarea evangheliei. Fie ca vorbirea noastră cu alții să-l infuzeze pe Dumnezeu în ei, astfel încât Dumnezeu să devină capacitatea lor de substanțiere pentru ca ei să-L savureze pe Dumnezeu și să se împărtășească din tot ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca chiar și vorbirea noastră către colegii noștri să fie o infuzare a lui Dumnezeu în ei, pentru ca credința să se ridice în ei să creadă și să savureze tot ceea ce este Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Faith is a Substantiating Ability for us to Enjoy God and Infuse God into Others, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să privim la minunatul Isus pentru a fi infuzat cu credință și pentru a nu fi dezaprobați

02/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să privim la minunatul Isus care este întronat în ceruri pentru a fi infuzați cu credință, pentru a alerga cursa cu răbdare și pentru a nu fi dezaprobați.

În calitate de credincioși în Cristos alergând cursa creștină cu răbdare, vrem să alergăm în așa fel încât să nu fim dezaprobați; prin urmare, ne îndreptăm privirea către Isus, cea mai minunată persoană, pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga cursa până când vom obține premiul. Amin!

Domnul Isus este Cel mai minunat, magnetul imens din acest univers, atrăgându-i la El pe toți căutătorii Săi.

Când privim spre El de la orice altceva, suntem infuzați cu El și credința se ridică în noi. Amin!

Noi alergăm cursa creștină nu prin propria noastră tărie, zel sau dorință, ci prin privirea țintă la Isus! Isus este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Când privim la El, credința se ridică în noi și continuăm să alergăm cursa cerească în viața noastră creștină.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat și El a dat naștere credinței. El a tăiat calea credinței, a pionier pe calea credinței și a umblat în credință și prin credință.

El privea mereu de la lucrurile și oamenii din jurul Lui către Tatăl, petrecând timp cu Tatăl pentru a fi infuzat cu Tatăl și a trăi una cu Tatăl.

Domnul Isus a trăit nu numai o viață umană perfectă pentru a împlini dorința lui Dumnezeu, ci și mai mult, El a trăit în unirea organică cu Dumnezeu Tatăl, o viață prin credință și El a deschis calea credinței pentru ca noi toți să mergem pe ea.

Dacă privim la viața și trăirea Lui pe pământ, vom fi foarte inspirați și mișcați, pentru că Această persoană a fost întotdeauna una cu Tatăl și viața Lui a fost atât de frumoasă, aromată și minunată.

Oamenii au fost atrași de El, nu din cauza frumuseții Sale exterioare, ci din cauză că El L-a exprimat pe Dumnezeu și trăind o viață prin credință.

Această persoană, acest Isus minunat, a trecut prin moarte și înviere, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață.

Ca Duh, El vine în cei care cred în El pentru a-i aduce în cursa cerească, unde aleargă cu răbdare, privind țintă la Isus.

Așa cum alergătorii dintr-o cursă privesc spre țintă și nu acordă atenție la stânga sau la dreapta, nici nu sunt încurcați cu asta sau cutare lucru, ci aleargă drept înainte, tot așa procedăm și în cursa noastră creștină.

Trebuie să înlăturăm orice obstacol și trebuie să punem deoparte păcatul care ne încurcă atât de ușor și să alergăm cursa cu răbdare.

Pe partea negativă, punem deoparte piedicile și păcatul; pe partea pozitivă, ne îndepărtăm privirea către Isus.

Când privim de la toate lucrurile către El, El ne infuzează cu credința de care avem nevoie pentru a alerga cursa.

Apoi, alergăm cursa cu răbdare nu prin puterea noastră, ci prin credința pe care Domnul a infuzat-o în noi și în care credința El Însuși este în noi. Amin!

Alergăm cursa nu pentru a fi dezaprobat, ci privind la Isus și fiind infuzat cu credință

Când vine vorba de alergarea cursei, există anumite reguli care se aplică, iar dacă vreun alergător încalcă acele reguli, este descalificat.

Dacă un alergător încalcă regulile cursei pe care o participă, el este dezaprobat, descalificat și reprobat; indiferent cât de repede poate alerga și ce record obține, pur și simplu prin încălcarea regulilor, este dezaprobat și descalificat.

În mod similar, în cursa cerească pe care noi creștinii o alergăm astăzi, există posibilitatea să fim descalificați sau dezaprobați dacă nu alergăm cursa într-un mod adecvat.

Paul a alergat cursa – a început așa cum se vede în Gal. 2:2 și 1 Cor. 9:26-27, iar mai târziu în viață încă mai alerga cursa, așa cum se vede în Fil. 3:5-8, 12-14.

Spre sfârșitul vieții sale, chiar înainte de martirajul său, el a mărturisit că a terminat cursa (2 Tim. 4:7-8).

În timp ce alerga cursa, și-a dat seama că doar o singură persoană primește premiul și a alergat în acest fel, cu un scop clar, ca să obțină cununa dreptății, o coroană nepieritoare. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că alergarea noastră nu este în zadar; nu alergăm și alergăm și alergăm fără un obiectiv sau un premiu; mai degrabă, alergăm cursa cu răbdare, privind la Isus și fiind proaspăt infuzați cu El ca credință.

Trebuie să lăsăm deoparte orice obstacol și păcatul care ne încurcă atât de ușor și să alergăm într-un mod în care să nu fim dezaprobați.

Nicio persoană mântuită nu va pieri, dar există posibilitatea ca el să devină dezaprobat.

Cum putem deveni dezaprobați? S-ar putea să nu fim calificați pentru a obține premiul pentru că nu alergăm cursa cu perseverență, ci mai degrabă, suntem împovărați și frustrați de multe lucruri și nu ne întoarcem privirea către Isus.

Pe vremea lui Pavel, credincioșii evrei erau frustrați prin faptul că au dat atenție atâtor lucruri din vechea religie evreiască.

În loc să continue cu Domnul și să lase în urmă lucrurile religiei iudaice, ei zăboveau în aceste lucruri și practicau lucrurile poruncite de Moise prin lege.

Prin urmare, Pavel i-a încurajat să alerge cursa cu răbdare, privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor (Evr. 12:2).

Când ei privesc departe de lucrurile religiei iudaice cu rânduielile și practicile ei, Domnul Isus Se infuzează în ei pentru a fi credința lor, capacitatea lor de a crede.

Astăzi s-ar putea să nu fim încurați sau frustrați de lucrurile religiei iudaice sau ale legii, dar pot fi alte lucruri pe care le permitem să ne țină jos și să ne împiedice să alergăm la cursă.

Trebuie să ne întindem înainte, să uităm ce este în spate și să alergăm cursa cu răbdare pentru a obține premiul!

Trebuie nu doar să umblăm, ci și să alergăm cursa!

Să luăm în considerare avertismentul din Evr. 12 și să fim încurajați să alergăm cursa!

Să privim la premiu și să fim încurajați de Domnul să alergăm cu răbdare cursa care este înaintea noastră, privind la Isus, Cel care a tăiat drumul, a ajuns la țel și care acum ne infuzează cu Sine pentru fii credința noastră.

Să primim avertismentul și să luăm stimulentul pentru a alerga cursa.

Credința noastră ca credincioși nu este propria noastră credință, ci Cristos care intră în noi pentru a fi credința noastră (Romani 3:22; Gal. 2:16).

În noi înșine avem doar necredință, dar când privim la Isus, El ne infuzează cu credință. El inițiază credința în noi.

Fie ca noi să învățăm să privim la Isus și să alergăm cursa cu perseverență, avându-L pe El în noi drept credință!

Doamne Isuse, privim de la toate lucrurile către Isus! Infuzează-ne astăzi cu credință, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare. Aleluia, avem un premiu – Cristosul lui Dumnezeu, savurarea deplină a lui Cristos în epoca viitoare și domnia cu Cristos. Amin, Doamne, renunțăm la orice obstacol și păcatul care ne încurcă atât de ușor și alergăm cursa cu răbdare, privind țintă la Isus! Nu dorim să fim dezaprobați sau descalificați de la primirea premiului. Vrem să câștigăm recompensa la sfârșitul cursei noastre. Ține-ne în alergarea cursei astăzi. Nu privim la starea sau situația noastră; privim de la noi înșine, de la mediul nostru și de la situația noastră către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! Ne întoarcem de la orice alt obiect și privim pur și simplu la Isus cu o atenție neîmpărțită. Doamne Isuse, Te iubim! Doamne Isuse, avem nevoie de Tine! Doamne Isuse, vrem să Te câștigăm! Tu ești viața noastră și resursa noastră de viață!

Privim la Minunatul Isus pentru a fi infuzat cu credință și alergăm cursa cu răbdare

Viața noastră creștină a început cu o privire aruncată minunatului Isus.

Când am auzit evanghelia și am văzut această persoană minunată, Domnul Isus Cristos, pur și simplu ne-am deschis Lui, ne-am pocăit și L-am primit în noi ca viață.

Credința vine prin auzire și auzirea este prin vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu (Rom. 10:17); când am auzit evanghelia și inima noastră s-a întors către Domnul, am fost plini de credință.

Totuși, acest lucru nu ar trebui să fie ceva ce am făcut doar în mod inițial, la momentul regenerării noastre; trebuie să continuăm să privim la Isus pe tot parcursul zilei pentru tot restul vieții noastre.

Trebuie să privim la minunatul Isus așa cum este revelat în Cuvântul Său, astfel încât să putem fi infuzați cu credință pentru a alerga cursa cu răbdare.

Numai dacă privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2) putem alerga în cursa creștină.

În epistole vedem că Domnul Isus este Cel care locuiește în duhul nostru (Romani 8:10; 2 Tim. 4:22) ca Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45), făcându-și domiciliul în inima noastră (Efeseni 3:16-17), fiind format în noi (Gal. 4:19), transformându-ne în chipul Său (2 Cor. 3:18), trăind în noi (Gal. 2:20) și fiind viața și resursa noastră de viață.

Putem savura această locuire interioară a lui Cristos pur și simplu exersându-ne duhul și chemând numele Lui (Fapte 2:21; Rom. 10:10-13).

În cartea Evrei, totuși, vedem nu numai pe Cristos care locuiește în interior, ci și pe Cristos care a șezut în ceruri și care are atât de multe aspecte și funcții în lucrarea Sa cerească.

Cristosul ceresc prezentat în cartea Evrei este minunat!

Când privim la minunatul Isus, suntem infuzați cu credință și putem alerga cursa creștină cu răbdare.

Calea în care Îl savurăm pe Cristosul care locuiește în interior este prin exersarea duhului nostru pentru a-L contacta.

Calea în care Îl savurăm pe Cristosul ceresc este să privim spre El de la toate lucrurile de pe pământ!

Minunatul Isus în înălțarea Sa șade în ceruri, în persoana Fiului lui Dumnezeu (Evr. 1:5) și a fiului Omului (2:6), în persoana lui Dumnezeu (1:8) și a omului (2:6), ca Moștenitor desemnat al tuturor lucrurilor (1:2), Unsul lui Dumnezeu (v. 9), Autorul mântuirii noastre (2:10), Sfințitorul (v. 11), Ajutătorul constant (v. 16), Ajutorul instantaneu (4:16), Apostolul de la Dumnezeu (3:1), Marele Preot (2:17; 4:14; 7:26), slujitorul adevăratului tabernacul (8:2) cu o slujbă mai excelentă (v. 6), garanția și Mijlocitorul unui legământ mai bun (7:22; 8:6; 12:24), Executorul noului testament (9:16-). 17), Înaintemergătorul (6:20), Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (12:2) și marele Păstor al oilor (13:20).

Ce Cristos ceresc avem! Când privim la minunatul Isus cu o atenție neîmpărțită, suntem infuzați cu El!

Când privim la acest Isus, El ne va administra cerul, viața și puterea.

El ne va infuza cu tot ceea ce este El, transfuzându-ne cu Sine, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să trăim viața cerească pe pământ!

În acest fel, El ne va purta pe toată calea vieții și ne va conduce și ne va aduce în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu (Evrei 2:10). Aleluia!

Fie ca toți să învățăm să privim la minunatul Isus care este întronat în cer și încununat cu glorie și onoare (v. 9).

El este cea mai mare atracție din univers.

Când privim la minunatul Isus, suntem atrași de El, pentru că El este ca un imens magnet care ne atrage pe noi, mulții Săi căutători, către Sine.

Prin faptul că suntem atrași de frumusețea Sa fermecătoare, privim departe de toate lucrurile, altele decât El.

Domnul Isus nu vine și ne spune să renunțăm la toți idolii noștri, hobby-urile noastre și viața sufletească; El ni se dezvăluie ca fiind Cel mai minunat și noi privim spontan de la toate lucrurile la El.

Prin apariția Lui, putem lăsa deoparte toate poverile noastre și orice ne frustrează, astfel încât să putem alerga cursa cu perseverență.

Doar prin privirea ațintită către Isus, Cel mai minunat, putem alerga cursa cu răbdare.

Minunatul Isus este cel mai prețios dintre zece mii de persoane.

Trebuie să fim captivați de frumusețea Sa, astfel încât să-L alegem cu bucurie și să lăsăm deoparte orice ne împiedică să alergăm cursa.

Când avem apariția Domnului și El ne atrage într-un mod proaspăt, putem alerga cursa cu perseverență.

Credința noastră este aprecierea noastră față de Cristos ca reacție la atracția Lui.

Trebuie să privim la Isus cu o atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt obiect (Evrei 12:1-2; Cânt. Cânt. 1:4; Psalmul 27:4).

Fără a avea un obiect atât de fermecător – minunatul Isus întronat în cer și încununat cu glorie și onoare – cum am putea privi către El de la atâtea lucruri care ne distrag atenția pe acest pământ?

Doamne Isuse, vrem să-L privim pe minunatul Isus care este întronat în cer și încununat cu glorie și onoare! Amin, Doamne, privim de la toate lucrurile spre Tine. Ești cea mai mare atracție din univers. Tu ești Dumnezeu și om și Tu ești Unsul, Autorul mântuirii noastre, Sfințitorul și Marele Preot. Tu ești Slujitorul și Garantul și Mijlocitorul noului legământ. Tu ești marele Păstor al oilor și Tu ne împarți cerul și viața cerească. Doamne, Te iubim! Vrem să vedem valoarea Ta fără egal. Vrem să savurăm strălucirea frumuseții Tale. Aratăni-Te. Atrage-ne cu frumusețea Ta fermecătoare. Privim de la toate lucrurile în afară de Tine pentru că Tu ești cel mai fermecător! Amin, Doamne, credem în Tine, căci Te apreciem ca fiind Cea mai minunată persoană! Ne întoarcem și privim spre Isus cu o atenție neîmpărțită! Doamne Isuse, Te iubim! Atrage-ne, vom alerga după Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Let us Look to the Wonderful Jesus to be Infused with Faith and not be Disapproved, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Alergăm cursa privind țintă la Isus, Autorul, Conducătorul și Desăvârșitorul credinței

30/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, alergăm cursa creștină, privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre; Isus Cristos este focusul în alergarea noastră, pentru că numai privind la Isus putem avea credință infuzată în noi pentru a alerga cursa cu perseverență. Amin!

Viața noastră creștină de astăzi este o cursă, cursa cerească, și cu toții alergăm pentru a câștiga premiul.

Pavel a fost adus în această cursă când s-a convertit și a alergat cursa toată viața până când, chiar la sfârșit, a putut spune că a terminat cursa.

Fiecare dintre noi are o cursă de alergat.

Trebuie să-L căutăm pe Domnul pentru a ști care este cursa pe care El ni-a încredințat-o în viața noastră creștină.

Nu putem alerga cursa altcuiva și nici nu putem concura cu alții în cursa noastră.

Mai degrabă, cu toții trebuie să privim la Isus, Cel care inițiază credința și care, de asemenea, desăvârșește credința, astfel încât să putem alerga cursa cu perseverență și să ajungem la destinație pentru a primi premiul.

Pe de o parte, ca credincioși în Cristos, suntem mântuiți veșnic și nu trebuie să facem nimic pentru a ne obține mântuirea.

Dumnezeu ne-a mântuit prin har și prin credință, pentru că pur și simplu prin credința în Domnul, suntem mântuiți și primim viața eternă. Aleluia!

Pe de altă parte, există o recompensă pusă în fața noastră, un premiu, care este acordat celor care aleargă cursa cu răbdare.

În multe părți din Noului Testament ni se spune că Domnul, în calitate de Stăpân al sclavilor, îi va răsplăti pe fiecare după fapta lui.

Unii ar putea spune că nu trebuie să facem nimic pentru mântuirea noastră și au dreptate: nu trebuie să muncim pentru a obține mântuirea.

Totuși, așa cum a spus Pavel în Fil. 2:13, trebuie să ne lucrăm cu frică și cutremur pentru propria noastră mântuire, pentru că Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și lucrul, pentru buna Sa plăcere.

Dumnezeu nu ne-a mântuit ca să așteptăm până când ne va aduce în ceruri pentru a fi cu El pentru totdeauna.

Aceasta este o evanghelie foarte joasă.

El nu ne-a mântuit de la pierzania eternă doar pentru ca noi să fim copiii Lui, iar într-o zi El va veni să ne aducă cu El acolo unde este El.

Mai degrabă, Dumnezeu ne-a mântuit ca să Îl savurăm, să ne împărtășim din El, să-L experimentăm și să alergăm cu răbdare cursa creștină pusă înaintea noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga (Filipeni 3:12-14) și trebuie să-L prindem pe Cel care ne-a prins.

Facem asta zi de zi, chiar moment de clipă, pe măsură ce îl contactăm pe Domnul și Îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să fim cei care alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră, privim la nimic altceva decât la Isus, Cel care a inițiat credința și care ne va desăvârși și credința!

Alergăm cursa creștină privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre

Cum putem alerga cursa creștină?

S-ar putea să auzim că trebuie să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, dar s-ar putea să nu fim o persoană competitivă și nici să fim în mod natural înclinați să facem prea mult efort pentru a obține ceva.

A alerga în cursa creștină nu are nimic de-a face cu ceea ce simțim și ce putem face; are totul de-a face cu privirea înspre Isus! Amin!

Alergăm cursa creștină prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2).

Ce înseamnă să-ți ațintești privirea către Isus?

Cuvântul grecesc tradus prin „privim țintă” înseamnă „a privi cu atenție nedivizată, întorcându-se de la orice alt obiect”.

Cu alte cuvinte, pe măsură ce alergăm în cursa creștină, nu ar trebui să privim la stânga sau la dreapta, ci pur și simplu să privim de la orice altceva către Isus.

Când alergătorii aleargă într-o cursă de o sută de metri, nu se uită la oamenii din jurul lor și nici la colegii lor din cursă; ei pur și simplu aleargă, având ochii ațintiți asupra țelului.

Este atât de ușor astăzi să fii distras de atâtea lucruri. Lucrurile bune și cele rele deopotrivă ne pot distrage atenția de la alergarea cursei creștine.

Nu ar trebui să stăm aici doar să privim în jur, să luăm în considerare și să ne gândim la acest lucru sau la cutare lucru negativ care ni s-a întâmplat.

Mai degrabă, trebuie să ne îndreptăm de orice altceva decât de Cristos și să privim la El cu o atenție nedivizată.

De multe ori Îl pierdem din vedere pe Domnul, pentru că sunt atât de multe lucruri presante și situații imediate care ne solicită atenția.

Așa că încetinim cursa noastră sau suntem împiedicați să continuăm cu Domnul.

Soluția este să nu încerci să faci față tuturor acestor lucruri negative sau să rezolvi problemele care sunt la îndemână; soluția este pur și simplu să ne întoarcem privirea către Isus!

Alergăm cursa creștină prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Când privim de la toate lucrurile pământești către Isus, El ne infuzează cu credință pentru a alerga cursa.

Aceasta este o cursă pe termen lung, chiar o cursă pe viață; s-ar putea să alergăm bine astăzi, dar mâine s-ar putea să nu alergăm deloc.

Trebuie să învățăm să privim de la toate lucrurile din mediul nostru, să privim de la eșecurile noastre din trecut și să privim chiar și de la experiențele noastre bune, astfel încât să putem alerga proaspăt cursa cu perseverență și să-L câștigăm mai mult pe Cristos (Fapte 7:55-56)!

Chiar și experiențele noastre bune din Cristos ne pot frustra să mergem mai departe cu Domnul și să alergăm cursa creștină, pentru că putem fi mulțumiți și satisfăcuți de ceea ce avem.

Cu toții trebuie să alergăm cursa cu perseverență, uitându-ne de la orice altceva către Isus.

Apostolul Pavel a fost un model în această prvință. El avea multă experiență cu Domnul și avea o experiență foarte bună în iudaism, dar a mărturisit că a pus toate acestea deoparte, pentru că se întindea înainte pentru a-L câștiga pe Cristos.

El L-a experimentat Cristos și a avut multă cunoștință despre Domnul, dar nu a permis ca nimic să-l distragă sau să-l frustreze de la a-L savura pe Cristos la maximum.

Trebuie să fim atenți la Domnul Isus, nu la lucrurile din mediul nostru.

Trebuie să privim de la orice lucru care ne distrage atenția către El. El este Autorul credinței noastre și, de asemenea, El ne va desăvârși credința.

Pe măsură ce privim la Isus, El inițiază credința, El ne conduce în credința noastră, noi călcăm pe urmele Sale în credință și, de asemenea, ne desăvârșește credința.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa creștină, privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! O, Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm doar asupra Tine. Tu ești țelul nostru. Tu ești focusul noastră. Tu ești totul pentru noi. Privim de la orice altceva către Tine. Amin, Doamne, vrem să ne concentrăm asupra Ta cu o atenție neîmpărțită. Uităm de eșecurile și greșelile noastre. Nu vrem să zăbovim în succesele sau experiențele noastre bune din Cristos. Pur și simplu vrem să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos! Amin, Doamne, Tu ești Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Tu ne-ai inițiat credința și, de asemenea, o vei desăvârși. Vrem să călcăm pe urmele Tale, privind țintă la Isus cu o atenție neîmpărțită. Nu vrem să stăm aici luând în considerare și privind în jur. Ne îndreptăm către Tine. Ne întoarcem spre Tine. Ne întoarcem de la toate lucrurile pământești, de la religia noastră și de la lucrurile din mediul nostru și ne întoarcem privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

Privim țintă la Isus, Autorul, Inițiatorul, Conducătorul, Pionierul, Premergătorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

În Vechiul Testament, sfinții erau doar martori ai credinței, dar noi astăzi avem credință, pentru că Îl avem pe Isus ca Autor și Desăvârșitor al credinței noastre.

El este Autorul credinței noastre; aceasta înseamnă că El este Inițiatorul, Inauguratorul, Conducătorul, Pionierul și Premergătorul credinței noastre.

De asemenea, El este Desăvârșitorul credinței noastre.

În noi înșine și conform omului nostru natural, nu avem nicio capacitate de a crede.

Oamenii din lume se întreabă despre noi cum putem crede, pentru că în ei nu există nicio capacitate de a crede.

Capacitatea de a crede, credința, nu este a noastră, ci a Domnului.

Credința prin care suntem mântuiți este credința prețioasă pe care am primit-o de la Domnul (2 Petru 1:1).

Când privim la Isus, când auzim evanghelia și inima noastră se întoarce către Domnul, El, ca Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45) ne infuzează cu Sine Însuși, cu elementul Său de credință.

Trebuie doar să ne uităm la Isus și să-L privim; când Îl privim, suntem infuzați cu El și pur și simplu credința se ridică în noi.

În mod spontan, pe măsură ce privim la Isus, în ființa noastră se naște un fel de credință și avem capacitatea de a crede în El.

Acesta nu este de la noi; noi nu inventăm credință și nici nu construim credința în noi înșine, ci mai degrabă privim la Isus și El ne inițiază credința.

Cristos ni Se dă pe Sine însuși ca element al credinței, pentru ca El să creadă pentru noi. El devine credința noastră.

Noi credem pur și simplu prin infuzarea cu Cristos ca credință a noastră și Îl trăim ca credință, chiar și prin credința Sa (Gal. 2:20; Evr. 2:10), nu prin credința noastră. Aleluia!

El este Autorul și Creatorul credinței în viața Sa și în calea Sa pe pământ.

Când citim Evangheliile, vedem că Domnul Isus a trăit o viață de credință, iar calea pe care El a mers a fost o cale a credinței.

El a dat naștere credinței; El este Autorul credinței.

El este, de asemenea, Pionierul și Înaintemergătorul credinței, pentru că în viața Sa și în trăirea Sa pe pământ El a tăiat calea credinței.

Evangheliile ne arată atât de multe cazuri și situații în care au existat multe obstacole în calea Domnului, iar El a trebuit să croiască calea credinței și să meargă pe calea credinței.

Oriunde mergea El, părea că era un munte sau un râu care Îl frustra.

Însă din nou și din nou, pas după pas, Cristos a deschis calea credinței.

El a închis văile și a îndepărtat munții ca un constructor de autostrăzi; El a tăiat calea credinței și a fost Pionierul și Premergătorul pe calea credinței.

El a devenit Conducătorul credinței noastre, chiar Căpitanul credinței.

El a tăiat calea credinței, a umblat pe calea credinței și acum ne conduce să mergem în același feș și astăzi. El a reușit și a fost aprobat și primit de Dumnezeu în tot ceea ce a făcut, pentru că El a umblat prin credință și a trăit prin credință.

Acum, în calitate de Căpitan al credinței, Cristos ne poate purta pe calea credinței pe urmele Lui. Mergem pe aceleași urme ale credinței Domnului, urmându-L în duh și prin credință.

Facem acest lucru prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Citim Biblia și ne exersăm duhul pentru a ne privi spre Isus, iar credința este infuzată în noi.

Cu cât ne îndreptăm mai mult spre Isus, cu atât suntem mai infuzați cu El ca credință.

Pe măsură ce privim la Isus ca fiind Creatorul credinței, credința se ridică în noi.

El, ca Desăvârșitor al credinței noastre, se află în gloria Sa și pe tronul Său în cer și, în timp ce ne îndreptăm privirea către Isus, El ne infuzează cu credința pe care El a dat naștere și a desăvârșit-o.

Cu toții putem depune mărturie că pur și simplu ne întoarcem la Domnul din nou și din nou, suntem întăriți și încurajați să continuăm să alergăm cursa creștină.

Dacă nu-L avem pe Domnul Isus, vom renunța. Când nu ne punem ochii pe El, este atât de greu să alergăm la cursă. De fapt, este imposibil să alergăm la cursă dacă nu ne întoarcem privirea către Isus!

Dumnezeu a pus în ființa noastră ceva care devine credința noastră și trebuie să continuăm să privim la Isus pentru a câștiga mai mult din El ca credință.

Efes. 2:8 spune că credința prin care am fost mântuiți nu este de la noi înșine; este darul lui Dumnezeu.

Trebuie să continuăm să primim acest dar, îndreptându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Cu cât privim mai mult la El, cu atât suntem mai infuzați cu El ca credință și putem alerga cu răbdare cursa creștină.

Noi alergăm această cursă nu prin credința noastră, ci prin credința Fiului lui Dumnezeu, care a fost infuzat în noi și a devenit credința noastră.

Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Tine pentru a alerga astăzi cursa creștină. Nu avem credință în noi înșine, Doamne, dar venim la Tine și privim de la orice altceva către Tine! Infuzează-ne cu Tine Însuți ca credință. Transfuzează credința în ființa noastră. Fie ca Tu să devii credința noastră. Doamne, Te luăm ca și credința noastră, căci Tu în noi poți crede și Tu crezi în noi. Amin, Doamne, privim spre Tine de la orice altceva! Tu ești Autorul credinței noastre și Tu ești Pionierul și Premergătorul credinței. Privim la chipul Tău minunat și credem în Tine! Mulțumim, Doamne, că ai tăiat calea credinței. Mulțumim că ești liderul și căpitanul credinței. Condu-ne astăzi pe urmele Tăi pe calea credinței. Amin, Doamne, noi vrem să trăim prin credință, prin credința Ta în noi! Desăvârșește-ne credința. Crește-ne credința. Ține-ne să alergăm cursa creștină, privind spre Isus, Autorul, Inițiatorul, Inauguratorul, Conducătorul, Pionierul, Premergătorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Run the Race by Looking away unto Jesus, the Author, Leader, and Perfecter of Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră până când terminăm cursa, așa cum a făcut Pavel

29/09/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte, căutând călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să mergem cu credincioșie pe ea și să alergăm cu răbdare cursa până când vom primi premiul! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul: Să terminăm cursa; în 2 Tim. 4:7 Pavel a spus că a terminat cursa (a isprăvit alergarea).

Pe de o parte, luptăm lupta bună, iar pe de altă parte, terminăm cursa, adică alergăm cursa cu răbdare până când terminăm cursa și primim premiul.

Suntem cei care luptă lupta cea bună, terminăm cursa și iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca cunună a dreptății.

Trebuie să ne pregătim pentru venirea Domnului; pe măsură ce așteptăm cu nerăbdare venirea Lui, trebuie să avem senzația că revenirea iminentă a Domnului este legată de viața noastră de astăzi.

Venirea Domnului nu ar trebui să fie doar o doctrină în credința noastră creștină; ea ar trebui să ne facă să avem o mare schimbare în viața noastră de zi cu zi.

Săptămâna trecută am văzut că, pentru a ne pregăti pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm lupta bună a credinței, mai ales că trăim în ultimele zile și biserica s-a degradat.

Săptămâna aceasta savurăm și aprofundăm subiectul finalizării cursei, care implică alergarea cursei cu răbdare.

În lumina venirii Domnului, trebuie să realizăm că fiecare dintre noi are de alergat o cursă, un curs anume stabilit de Domnul, pe care trebuie să-l parcurgem.

Alergarea noastră, însă, nu este să fim numărul unu la final și să fim cel mai bun alergător; nu este un sprint, ci un maraton care are loc toată viața noastră creștină.

Nu putem fi prezumți să spunem că ne-am terminat cursa; Pavel a putut spune acest lucru doar în ultima epistolă pe care a scris-o, când a simțit că timpul plecării lui era aproape.

În Fapte 20:24 el menţionează că vrea să-şi termine alergarea; această alergare este o cursă. Suntem cu toții într-o cursă astăzi.

În lume există o cursă spre vârf, o cursă de șobolani pentru a fi cel mai bun și pentru a câștiga mai mulți bani, faimă și posesiuni; în cele din urmă, cei care conduc această cursă sunt cei mai nenorociți oameni de pe pământ.

Dacă ai cunoștințe din interior despre frământările interioare ale celor care câștigă o asemenea faimă fie în divertisment, muzică sau afaceri, vei fi șocat să afli cât de chinuiți sunt și cât de mizerabili sunt în interior.

Dar noi, în calirate de credincioși în Cristos, ne uităm la Isus și suntem plini de credință și alergăm cu perseverență pentru a obține premiul! Amin!

Pavel a alergat cursa cerească și a proclamat triumfător: Am terminat cursa!

Apostolul Pavel este modelul nostru; a fost un persecutor al bisericii, dar Domnul l-a întâlnit personal și el s-a convertit la Cristos.

După ce Domnul l-a luat în stăpânire, Pavel a început să alerge cursa cerească și a alergat continuu (1 Cor. 9:24-26; Fil. 3:12-14) ca să o poată termina (Fapte 20:24).

El alerga în 1 Cor. 9, iar el alerga în Fil. 3; a continuat să alerge cu răbdare cursa pusă în fața lui.

Cuvântul lui către Timotei din 2 Tim. 4:7 indică faptul că el a terminat triumfător cursa, pentru că a declarat, mi-am terminat cursa!

La fel ca Pavel, am fost câștigați de Domnul și El ne-a luat în stăpânire; acum alergăm cursa cerească și alergăm continuu cursa pentru a o termina.

Viața creștină este o cursă și toți suntem alergători în cursă.

În Gal. 2 Pavel Îl urmărea pe Domnul de mulți ani, dar a spus că se temea că ar fi fugit în zadar, așa că a continuat să urmărească.

Întotdeauna a avut grijă să alerge corect în cursa creștină.

Nu vrem să alergăm în zadar și să nu fim răsplătiți de Domnul; vrem să alergăm cursa creștină cu răbdare și să primim premiul.

În 1 Cor. 9 Pavel i-a îndemnat pe credincioșii corinteni să alerge cursa. În Fil. 3 a spus că a urmărit și a alergat cursa către țintă.

Iar în Faptele Apostolilor 20:24 el a spus că voia să-și termine cursa și nu se temea pentru viața lui.

În cele din urmă, în 2 Tim. 4:7 Pavel a declarat triumfător: Am terminat cursa.

El nu numai că a început să alerge, ci a alergat continuu și a alergat cursa cerească cu răbdare până când a fost asigurat că va primi coroana dreptății.

La sfârșitul vieții sale, el a putut proclama triumfător că a terminat cursa și că va primi de la Domnul o răsplată – cununa dreptății (v. 8).

Mulți creștini cred că a alerga în cursa creștină este pentru mântuire. De fapt, doar cei mântuiți pot alerga la această cursă.

Cei care nu au fost mântuiți nu sunt calificați să alerge cursa.

Frați și surori, noi, credincioșii în Cristos, suntem calificați să alergăm cursa cerească până când noi, la fel ca Pavel, putem declara că am terminat cursa.

Nu trebuie să ne uităm la eșecurile și slăbiciunile noastre: trebuie pur și simplu să ne întoarcem privirea către Isus, Cel care ne-a chemat și care ne va duce până la capăt și să alergăm cursa cerească cu răbdare.

Am primit viața lui Cristos și această viață divină ne dă posibilitatea să alergăm cursa.

În cazul lui Pavel, înainte de a începe să alerge în cursa creștină, el s-a străduit să-I placă lui Dumnezeu, dar de fapt L-a frustrat pe Dumnezeu prin eforturile lui și i-a frustrat pe cei care erau în cursă.

Dar Domnul S-a îndurat de el și l-a întâlnit, l-a convertit și l-a adus în cursa creștină să alerge cu răbdare până când va primi premiul.

El a fost întors de la întuneric la lumină și, după ce s-a convertit la Cristos și după ce a început să alerge, el predica evanghelia pentru a-i transfera pe mulți de la întuneric la lumină.

Domnul a câștigat această persoană care obișnuia să alerge pe cursa greșită și cursa incorectă, iar această persoană, Pavel, a alergat cursa cerească și a terminat cursa.

Putem să-l luăm ca model și să alergăm astăzi cursa creștină cu răbdare până când primim și premiul. Îi putem spune Domnului,

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai mântuit cu viața Ta divină și ne-ai adus în cursa creștină. Aleluia, noi credincioșii în Cristos suntem alergători în cursa cerească! Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa cu răbdare până vom primi premiul. Vrem să ne întoarcem privirea de la orice ne distrage atenția și pur și simplu să alergăm cursa cerească privind țintă la Isus! Te iubim, Doamne Isuse! Vrem să alergăm și să continuăm cursa până ajungem la destinație și primim premiul. Salvează-ne de la alergarea cursei greșite. Ține-ne în cursa vieții noastre creștine către premiul la care ne-a chemat Dumnezeu în Cristos. Vrem să alergăm, Doamne, ca să terminăm cursa și să primim premiul: cununa dreptății! Aleluia, apostolul Pavel a alergat cursa și a terminat cursa și a fost asigurat că Dumnezeu îi va da cununa dreptății. Doamne, ține-ne în cursa creștină alergând cu răbdare până când vom primi premiul!

Să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o pentru noi și să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că o viață creștină potrivită presupune parcurgerea cursei, alergarea cursei vieții creștine, pentru realizarea economiei lui Dumnezeu conform scopului Său.

Această cursă nu este invenția noastră; mai degrabă, din veșnicie în veșnicie, Dumnezeu are o singură cale.

Dumnezeu nu are scopuri și economii diferite; are un singur scop etern și o singură economie.

Pentru ca El să-și împlinească scopul, toți cei pe care i-a ales și pe care i-a câștigat ar trebui să alerge cu răbdare cursa pusă înaintea lord.

Nu trebuie să ne inventăm propria cursă sau să ne stabilim propria cursă; trebuie doar să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem cu credincioșie pe ea.

Trebuie să vedem că viața noastră creștină este o cursă și să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să plătim orice preț pentru a ne continua călătoria cu toată inima până ajungem la capăt.

Nu ne grăbim, încercând să fim primul sau al doilea în cursa pusă înaintea noastră; mai degrabă, plătim prețul pentru a alerga cu răbdare cursa pusă înaintea noastră.

Pavel nu a spus că a primit premiul întâi; mai degrabă, a spus că și-a terminat cursa; el a terminat cursa.

Călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o este cursa pe care o alergăm cu toții (Evr. 12:1).

Avem un nor atât de mare de martori în jurul nostru; de aceea, ar trebui să lăsăm deoparte orice piedică și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte.

Această cursă nu este altceva decât Cristos Însuși, pentru că El a spus: Eu sunt calea și realitatea și viața (Ioan 14:6).

Cristos este calea, iar noi mergem pe calee și alergăm cursa.

Deși Cristos este cursa noastră, nu ar trebui să luăm această cale pur și simplu ca pe o cale, ci mai degrabă, să o luăm ca pe o cursă de alergare!

Nu ar trebui să luăm timp să ne gândim, să privim în jur, să stăm pe loc sau să mergem încet, ci să alergăm cursa până când terminăm cursa! Amin!

Alergăm cursa pentru a câștiga o coroană nestricată (1 Cor. 9:25), care este o recompensă ca stimulent.

Această răsplată ne va fi dată conform faptelor noastre la întoarcerea Domnului (Mat. 16:27; Apoc. 22:12; 1 Cor. 4:5).

Acesta va fi hotărât la scaunul de judecată al lui Cristos (2 Cor. 5:10) și va fi savurat de noi în împărăția viitoare (Mat. 25:21, 23).

Acest premiu nu este mântuirea într-un sens comun (Efes. 2:8; 1 Cor. 3:15), ci o răsplată într-un sens special (Evr. 10:35; 1 Cor. 3:14).

Am primit mântuirea eternă prin credință, nu prin faptele noastre, pentru că suntem mântuiți prin har prin credință (Efes. 2:8-9).

Cu toate acestea, vom primi o răsplată pentru lucrarea noastră după ce vom fi mântuiți (1 Cor. 3:8, 14).

Toți credincioșii în Cristos au primit mântuirea lui Dumnezeu prin credință; cu toate acestea, dacă un credincios primește recompensa depinde de modul în care aleargă cursa.

A alerga este diferit de a umbla; nu doar mergem încet sau umblăm, privind în jur la peisajul din jurul nostru.

Mai degrabă, a alerga într-o cursă presupune să lăsăm deoparte orice ne împiedică și pur și simplu să alergăm.

Pentru ca noi să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, trebuie să dăm laoparte orice greutate inutile, orice povară care ne îngreunează.

De asemenea, trebuie să dăm laoparte păcatul care ne împiedică atât de ușor.

Fiecare dintre noi are un păcat sau un lucru care ne împiedică și ne frustrează să alergăm cursa.

Trebuie să lăsăm deoparte orice ne îngreunează și pur și simplu să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră.

Există obstacole exterioare și păcate interioare care ne frustrează de la alergarea cursei.

Alergăm spre țintă și vrem să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră pentru a primi premiul.

Trebuie să luăm în considerare înaintea Domnului care sunt lucrurile din noi sau din jurul nostru care ne îngreunează și ne frustrează să alergăm cursa și să le dăm laoparte.

Vrăjmașul ne-a orbit atât pe noi cât și pe mulți creștini să credem că, acum că suntem mântuiți, cu toții vom fi răsplătiți de Dumnezeu cu tot ce avem nevoie, așa că nu trebuie să facem multe lucruri.

Biblia ne vorbește în mod repetat despre subiectul răsplății.

Dar cine acordă atenție chemării Domnului de a câștiga acest premiu?

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să fim purificați în gândirea și vorbirea noastră și să alergăm cursa cu răbdare, chiar să suferim opoziția cu răbdare (Evrei 12:2-3).

Vântul ne este contrar. Există un curent în lume astăzi și există o degradare în creștinism care ne este contrară.

Trebuie să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, suferind opoziția.

Nu ar trebui să credem că este ciudat că există opoziție și că există lucruri care se ridică împotriva noastră pentru a ne frustra alergarea.

Mai degrabă, ar trebui să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cu perseverență cursa pusă înaintea noastră până când vom termina cursa și vom primi răsplata. Vrem să dăm laoparte orice ne îngreunează. Arată-ne, Doamne, ce ne frustrează în alergarea cursei creștine. Vrem să dăm laoparte păcatul care ne împiedică atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră! Amin, Doamne, vrem să câștigăm cursa și să primim o coroană nepieritoare la venirea Ta! Nu ne mulțumim doar să fim mântuiți prin har prin credință; vrem să câștigăm răsplata la întoarcerea Ta! Amin, Doamne, dăm laoparte orice greutate inutilă și orice lucru care ne îngreunează. Suntem dispuși să suferim opoziția cu răbdare, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare până când vom primi recompensa! O, Doamne Isuse, nu ne uităm la noi înșine și nici nu avem încredere în puterea și rezistența noastră de a alerga; ne îndreptăm privirea către Isus pentru a fi proaspăt și continuu infuzați cu El ca credință în timp ce alergăm cu răbdare cursa creștină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Run with Endurance the Race set Before Us until we Finish the Course, as Paul Did, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să luptăm lupta bună pentru adevăr: să cunoaștem, onorăm, susținem și vorbim adevărul

27/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, care au văzut ceva din economia lui Dumnezeu și interesul Său pe pământ, luptăm lupta bună pentru adevăr, onorând adevărul lui Dumnezeu, luând calea adevărului, susținând caracterul absolut al adevărului și fără a compromite adevărul în orice fel. Amin!

Săptămâna aceasta am aprofundat subiectul luptei bune și ce presupune aceasta, ce înseamnă aceasta și care este această luptă bună pe care trebuie să o ducem astăzi.

Spre sfârșitul vieții sale, Pavel a mărturisit că a luptat în lupta cea bună și i-a spus lui Timotei, tânărul său conlucrător, să se războiască războiul bun.

Pe de o parte, ne luptăm împotriva diferitelor învățături și, pe de altă parte, ducem la bun sfârșit economia lui Dumnezeu conform slujirii apostolilor.

Cu toții trebuie să luptăm lupta bună a credinței, în special, să luptăm pentru Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos.

Pentru noi să luptăm lupta bună a credinței înseamnă să luptăm pentru conținutul evangheliei complete, conform economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Amin!

Iar noi luptăm lupta cea bună punând stăpânire pe viața eternă, la care am fost chemați.

Viața pe care am primit-o la momentul regenerării noastre este eternă nu numai în timp, ci și în calitate; trebuie să avem încredere în această viață, să fim atenți la această viață și să trăim prin această viață.

Vrăjmașul în subtilitatea lui lucrează pentru a aduce abatere de la credință, ferindu-ne pe noi, credincioșii în Cristos, de viața eternă.

Fie ca noi să apucăm viața eternă în viața noastră de zi cu zi, exersându-ne duhul pentru a-L savura pe Domnul, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a trăi prin viața divină.

Pe partea negativă, luptăm lupta bună împotriva lui Satan și a împărăției întunericului.

Vrăjmașul este foarte activ astăzi, iar noi, soldații lui Dumnezeu, suntem una cu Cristos, Capul și una cu sfinții, Trupul, pentru a lupta împotriva vrăjmașului.

Tot ceea ce facem în viața noastră creștină și în viața de biserică implică o luptă spirituală, pentru că dușmanul nu e pasiv în a ne permite să facem ceea ce vrem să facem pentru Domnul, ci mai degrabă, el caută să ne biruie la fiecare pas.

Noi, credincioșii în Cristos, nu numai că trăim o viață pașnică, calmă și liniștită în viața noastră de zi cu zi, păstrându-ne ființa pentru Domnul; îl provocăm și pe diavol.

Suntem soldați ai lui Dumnezeu și luptăm în domeniul spiritual pentru a lua captiv fiecare gând la ascultarea de Cristos.

Ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu și luptăm în lupta cea bună pentru a răsturna fortărețele diavolului. Amin!

Luptăm lupta bună pentru adevăr susținând caracterul absolut al adevărului

A lupta lupta bună înseamnă a lupta pentru adevăr – luptăm în lupta bună pentru adevăr (1 Tim. 6:12; 1 Ioan 1:6; 2:21; 4:6).

Care este adevărul?

Astăzi se pare că oamenii trăiesc într-o lume „post-adevăr” în care adevărul nu pare să conteze, ci mai degrabă, fiecare are propriul adevăr, iar oamenii fac lucrurile conform adevărului lor personal. Oh, Doamne.

Adevărul nu este ceva care este adevărul tău sau adevărul meu; adevărul este Însuși Dumnezeul Triunic cu Cuvântul Său (Ioan 1:1, 14-17; 14:6, 16-17; 15:26; 16:13; 17:17; 18:37).

Adevărul este Dumnezeul Triunic; Tatăl este adevărul, Fiul este adevărul (realitatea), iar Duhul este Duhul adevărului, Duhul realității.

Mai mult, Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr și suntem sfințiți în adevăr pe măsură ce rămânem în Cuvântul lui Dumnezeu.

Adevărul nu este doar doctrină; adevărul este Dumnezeu Însuși întrupat în Cristos și realizat ca Duh, așa cum este revelat în Cuvântul lui Dumnezeu.

Adevărul este Dumnezeu Însuși și Cuvântul Său. În acest univers există o realitate; Dumnezeu este realitate, Cristos este realitate, iar Duhul este realitate, iar Cuvântul lui Dumnezeu este realitate.

Lucrurile din exterior care sunt materiale sunt aici astăzi, dar mâine au dispărut; ele par a fi foarte reale, dar nu sunt realitate.

Adevărul divin este absolut și trebuie să fim absoluți pentru adevăr și să susținem caracterul absolut al adevărului (14:6; 18:37; 3 Ioan 3-4, 8).

Orice persoană, lucru, materie și situație se va schimba, dar Dumnezeul nostru a fost, este și va fi, și El nu Se schimbă niciodată.

Noi nu suntem, dar El este. Numai Dumnezeu este, iar Dumnezeu și Cuvântul Său sunt adevărul.

Trebuie să luptăm lupta bună pentru adevăr, susținând caracterul absolut al adevărului.

Nu putem și nu trebuie să sacrificăm adevărul și să-l coborâm pentru a se potrivi cu sentimentele noastre, situația sau condiția noastră.

Nu putem dilua adevărul sau coborî standardul adevărului pentru că starea noastră nu este la nivelul acestui standard.

Trebuie să ne transcendem pe noi înșine, propriile noastre sentimente și interesele noastre personale; pur și simplu ținem adevărul, ținem adevărul în dragoste și susținem caracterul absolut al adevărului.

Luptăm lupta bună pentru adevăr susținând caracterul absolut al adevărului.

Nu ar trebui să spunem că adevărul este prea înalt și nu îl putem primi pentru că nu putem să-l atingem în experiența noastră.

Ar trebui să onorăm adevărul lui Dumnezeu, să luăm calea adevărului și să nu compromitem adevărul în niciun fel (2 Petru 2:2).

Suntem slujitorii lui Dumnezeu, stând mereu de partea adevărului și nu ne temem să luptăm pentru adevăr.

Martin Luther era în felul acesta; el a stat de partea adevărului și nu a fost amenințat de puterea puternică a catolicismului.

El nu a compromis adevărul, pentru că a văzut adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să onorăm adevărul lui Dumnezeu, chiar dacă în afară toate lucrurile sunt împotriva adevărului.

Adevărul este întotdeauna absolut.

S-ar putea să nu fim absoluți, s-ar putea ca starea noastră să nu fie atât de bună și s-ar putea să ducem lipsă, dar adevărul este absolut.

Nu ar trebui să credem că putem vorbi adevărul doar dacă experimentăm adevărul, dar dacă nu-l trăim și nu-l trăim, nu ar trebui să-l vorbim.

Mai degrabă, ar trebui să ne sacrificăm și să vorbim adevărul.

Nu ar trebui să facem excepții doar pentru că avem o relație specială cu cineva sau pentru că starea noastră nu se potrivește cu adevărul.

De-a lungul istoriei, au existat atât de mulți conducători care au coborât adevărul pentru a le face pe plac unora din jurul lor sau pentru a se potrivi cu situația lor.

Nu putem pierde caracterul absolut al adevărului doar pentru că cineva este ruda noastră sau pentru că starea noastră este de nivel jos.

Dacă vrem să-L satisfacem pe Dumnezeu în lucrarea noastră pentru El, trebuie să fim absoluți pentru adevăr.

Luptăm lupta bună luptând pentru adevăr și fiind absoluți pentru adevăr.

Niciun adevăr din Biblie nu ar trebui să se încurce cu condiția noastră.

Nu ar trebui să simțim că, pentru că nu am experimentat un anume adevăr, nu îl putem vorbi.

Mai degrabă, trebuie să realizăm că adevărul în sine este absolut și trebuie să vorbim adevărul și să susținem caracterul absolut al adevărului.

Dacă susținem caracterul absolut al adevărului, acesta ne va înălța în cele din urmă situația și starea noastră, iar noi vom avansa cu Domnul.

Fie ca noi să învățăm să onorăm adevărul lui Dumnezeu, să luăm calea adevărului și să nu compromitem adevărul în niciun fel în timp ce luptăm pentru adevăr.

Doamne Isuse, vrem să luptăm lupta bună a credinței luptând pentru adevăr. Aleluia, adevărul este Dumnezeul Triunic cu cuvântul Său. Amin, Doamne, venim la Cuvântul Tău ca să fim infuzați cu adevărul, să cunoaștem adevărul, să fim plini de adevăr și să susținem caracterul absolut al adevărului. Fie ca să vedem caracterul absolut al adevărului. Nu stăm cu starea noastră și nu ne uităm la situația noastră; pur și simplu vrem să vorbim adevărul conform economiei eterne a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, onorăm adevărul lui Dumnezeu. Susținem caracterul absolut al adevărului. Luăm calea adevărului. Nu vrem să compromitem adevărul în niciun fel. Vrem să luptăm pentru adevăr susținând caracterul absolut al adevărului. Fie ca adevărul să ne ridice starea și să ne aducă pe deplin în conformitate cu economia eternă a lui Dumnezeu. Aleluia pentru adevăr, care nu este o doctrină, ci Însuși Dumnezeul Triunic cu cuvântul Său!

Să fim constituiți cu adevărul și să fim absoluți pentru adevărul prezent și adevărul cel mai înalt și adevărurile subiective

Cum luptăm lupta bună a credinței luptând pentru adevăr?

Nu ieșind înafară in lume si luptând cu alții pe baza a ceea ce ne spune Biblia.

Domnul Isus nu a venit să dezbată adevărul cu neamurile sau cu evreii; El Însuși este adevărul, El a luat calea adevărului, El a trăit adevărul și a venit în noi ca Duh al adevărului.

Cel care trăiește în noi este Duhul realității care ne călăuzește zilnic către realitatea a tot ceea ce Dumnezeu în Cristos este pentru noi și a făcut pentru noi.

Trebuie să avem adevărul adus în noi și constituit în ființa noastră (1 Ioan 1:8; 2:4; 2 Ioan 1-2; 3 Ioan 3-4).

Lupta pentru adevăr nu depinde de cât de mult putem scrie sau vorbi; mai degrabă, depinde de cât de mult din adevăr este introdus și constituit în ființa noastră, astfel încât să putem sta aici ca persoane pline de adevăr.

Adevărul lui Dumnezeu trebuie să fie în noi; adevărul lui Dumnezeu trebuie să devină adevărul nostru.

Pentru a lupta lupta bună luptând pentru adevăr, trebuie să intrăm în adevăr, să urmărim adevărul și să lăsăm ca adevărul să fie introdus în ființa noastră.

Pentru finalizarea economiei divine, trebuie să fim absoluți pentru adevărul prezent și adevărul cel mai înalt și adevărurile subiective (vezi 2 Petru 1:12; Rom. 8:3; 1:3-4; 12:4-5; Ioan 8:32).

Adevărul este Dumnezeul Triunic și Cuvântul Său; însă, de-a lungul epocilor, acest adevăr a fost pierdut, greșit înțeles, interpretat în mod eronat și predat și aplicat în mod greșit.

Așadar, există recâștigarea adevărului, care este în progres și progresiv, nivel cu nivel, până ajungem la vârful înalt al adevărului divin.

Cel mai înalt vârf al revelației divine din Biblie este că Dumnezeu S-a făcut om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

S-ar putea să simțim că acest lucru este prea înalt, dar acesta este vârful înalt al adevărului.

Trebuie să atingem acest vârf înalt; nu ar trebui să spunem că este prea înalt, că nu foarte practic și că nu poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi.

Acest adevăr este de mare ajutor în viața noastră, căci în toate lucrurile zilnice, Dumnezeu vrea să-L introducă pe Cristos în noi, astfel încât El să devină noi și noi să devenim El.

Trebuie să ne smerim înaintea Domnului și să-I cerem să nu rămânem la începutul adevărului, ci să fim înălțați, lărgiți și actualizați cu Domnul.

Ar trebui să fim absoluți pentru adevărul prezent, adevărul cel mai înalt și adevărurile subiective.

Adevărurile subiective din Biblie sunt foarte practice și sunt legate de noi în situația noastră zilnică.

Putem să-L mâncăm și să-L bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră – El este pâinea vieții, pâinea vie și pâinea lui Dumnezeu, chiar pâinea care s-a coborât din cer pentru ca noi să mâncăm și să fim săturați (Ioan 6).

Îl putem insufla pe Domnul chemând numele Lui și ne putem împărtăși din bogățiile Lui întorcându-ne inima către El și crezând în El (Romani 10:9-13).

Trebuie să luptăm pentru adevăr cunoscând adevărul, fiind constituiți cu adevărul și experimentând adevărul.

Trebuie să învățăm, să predăm și să predicăm lucruri care sunt mai înalte decât unde suntem.

Nu ar trebui să fim limitați de noi înșine; deși s-ar putea să nu fim la nivelul standardului adevărului pe care-l vorbim, ar trebui totuși să predăm și să vorbim aceste lucruri.

Pentru finalizarea economiei divine, ar trebui să fim absoluți pentru calea adevărului divin (2 Petru 2:2).

Să continuăm pe calea adevărului până când Domnul Se întoarce.

Suntem pe calea adevărului, iar pentru finalizarea economiei divine, vrem să fim absoluți pentru calea adevărului divin.

Bisericile ar trebui să poarte responsabilitatea de a lupta pentru adevăr, pentru a avea grijă de recâștigarea Domnului și pentru a avea grijă de mărturia noastră (1 Tim. 3:15; 6:12; 2 Tim. 4:7).

Biserica este stâlpul și temelia adevărului, susținând adevărul și purtând adevărul, chiar arătând adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu tuturor oamenilor.

Luptăm nu în noi înșine și prin noi, ci în Trup și ca Trup.

Suntem una cu sfinții din Trup și luptăm lupta pentru adevăr fiind absoluți pentru adevăr.

Doamne Isuse, vrem ca adevărul să fie introdus în noi și constituit întru ființa noastră. Venim la Tine în cuvântul Tău nu numai pentru a Te savura, ci și pentru a avea adevărul divin introdus în noi. Constituie-ne cu Tine însuți ca adevăr. Fie ca adevărul divin să devină constituția și experiența noastră. Amin, Doamne, vrem să cunoaștem adevărul prezent, să ajungem la cel mai înalt adevăr și să experimentăm adevărurile subiective. Salvează-ne de la a coborî adevărul pentru a se potrivi cu starea noastră. Salvează-ne de la a rămâne la începutul adevărului. Vrem să avansăm împreună cu Tine și să fim înălțați în cunoașterea adevărului și experimentarea adevărului. Vrem să predicăm și să învățăm lucruri care sunt mai înalte decât unde suntem noi, astfel încât să putem fi înălțați la standardul adevărului în experiența noastră. Amin, Doamne Isuse, fie ca toți să fim absoluți pentru calea adevărului divin. Ține-ne pe calea adevărului, umblând în adevăr, trăind în adevăr, vorbind adevărul și având adevărul lui Dumnezeu introdus în noi pentru a deveni adevărul nostru!