Savurăm pe Cristos

Fiind uniți în suflet să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și să-L savurăm în sufletul nostru

18/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Este posibil ca să avem experimentarea lui Cristos fără savurare lui Cristos, adică este posibil să-L experimentăm pe Cristos în duh, fără ca să-L savurăm de Cristos în sufletul nostru; problema este sufletul nostru. O, Doamne Isuse!

Pavel a scris epistola Filipeni pentru a-i ajuta pe credincioși nu doar să-L experimenteze pe Cristos, ci să-L savureze; deși era în închisoare și situația exterioară nu părea să se îmbunătățească, el s-a bucurat, i-a rugat pe credincioși să se bucure cu el și el însuși era plin de bucurie.

Pavel i-a încurajat pe sfinți să-i facă bucuria deplină fiind cu un duh într-un singur suflet, fiind uniți în suflet; sfinții nu aveau probleme cu exersarea duhului și unitatea în duh, dar ei aveau o problemă cu a fi una în suflet.

Sufletul nostru este întotdeauna o problemă; ne putem exersa duhul și putem fi una în duh, dar suntem noi uniți în suflet cu sfinții? Gândim noi același lucru, singurul lucru?

În Filipeni, Pavel spune că ar trebui să gândim un singur lucru, care este experimentarea și savurarea lui Cristos. Dacă am fi aliniați la acest lucru și l-am vorbi, l-am savura și l-am considera, vom fi uniți în suflet.

Am fost regenerați în duhul nostru, dar trebuie să mergem mai departe și să fim transformați în sufletul nostru. Cristos a intrat în duhul nostru, dar El trebuie să Se răspândească în sufletul nostru pentru a ne satura și transforma sufletul; atunci, sufletul nostru va fi transformat și astfel putem fi una în suflet.

Transformarea sufletului este o problemă personală; trebuie să cooperăm în mod personal cu Domnul pentru a fi transformați în minte, emoție și voință.

Dacă nu suntem una cu sfinții în gândurile, în afecțiunile și în deciziile noastre, atunci nu suntem cu un singur suflet; atâta timp cât nu suntem una în suflet, nu suntem în părtășie spre înaintarea evangheliei.

Când nu suntem una în suflet, purtarea noastră nu este demnă de evanghelie. Fie ca să plătim prețul pentru a fi transformați; fie ca să-L vedem pe Domnul cu o față dezvelită pentru ca să fim transformați în imaginea Sa și să fim transformați prin reînnoirea minții noastre.

Când suntem într-un singur duh cu un singur suflet, unitatea noastră va fi convingătoare și atrăgătoare, iar alții vor crede în Domnul în mod spontan, iar noi astfel Îl experimentăm și Îl savurăm pe Domnul.

Fiind cei care nu doar Îl experimentează pe Cristos în duhul lor ci de asemnea Îl savurează și în sufletul lor

Vorbind la modul cel mai strict, cartea Filipen nu vorbește doar de experimentarea lui Cristos, ci și de savurarea lui Cristos.

Pe de o parte, Pavel i-a încurajat pe sfinți să-L urmărească, să-L experimenteze și să-L cunoască, iar pe de altă parte, el i-a încurajat să fie una în suflet, să se bucure în Domnul, să se bucure împreună cu el și să-i facă bucuria plină (vezi Fil. 1:4, 18, 25; 2: 2, 17-18, 28-29; 3:1; 4:1, 4).

Când Pavel a scris această carte, el era în închisoare și știa că era spre sfârșitul alergării sale pe pământ; cu toate acestea, el tot se bucura în Domnul, îi încuraja pe sfinți să se bucure și a fost plin de bucurie și veselie, gândindu-se la sfinți cu bucurie și considerându-i ca fiind bucuria lui.

Cu toate acestea, este posibil ca în viața de biserică să avem o „depresie de grad scăzut”, ceva care nu se manifestă prin probleme sau diviziuni în exterior ci în faptul că nu suntem în clocot pentru Domnul.

Chiar și în lumea de azi, o astfel de depresie de grad scăzut este foarte greu de detectat și, prin urmare, greu de abordat. În viața de biserică, putem citi în continuare Biblia și slujba și s-ar putea să fim în întâlnirile bisericii, dar bucuria noastră lipsește și s-ar putea să nu-L savurăm pe Domnul în sufletul nostru.

Este posibil să nu fim „bolnavi”, dar nu există bucurie printre sfinți; este posibil să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, dar să nu-L savurăm în sufletul nostru.

Trebuie să urâm o asemenea depresie de grad scăzut și să ne rugăm ca viața de biserică să fie plină de bucurie și veselie, pentru că acesta este un semn al faptului că-L savurăm pe Cristos.

Apostolul Pavel avea tot dreptul să fie deprimat – nu numai să aibă depresie de grad scăzut, ci chiar și depresie de grad înalt; dar el s-a bucurat, L-a savurat pe Domnul în sufletul său și l-a experimentat pe Cristos în duhul său.

Experimentarea lui Cristos este în principal în duhul nostru, dar savurarea lui Cristos este în sufletul nostru.

Pentru a ilustra diferența dintre a-L experimenta pe Cristos și a-L savura pe Cristos, putem să ne uităm la copii: de multe ori ei trebuie să-și mănânce legumele, deoarece părinții lor vor asta, dar poate savurează legumele.

De multe ori suntem ca și copiii, suntem nevoiți să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, dar nu-L savurăm pe Cristos în sufletul nostru. Poate că-L mâncăm pe Cristos „ținându-ne nasul”, dar nu Îl savurăm. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim cei care nu doar Îl experimentează pe Cristos în duhul lor, ci și Îl savurează El în sufletul lor! Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru ca El să ne transforme sufletul și să ne dea un gust al savurării lui Cristos.

Fie ca să fim cei care mereu ne bucurăm în Domnul – chiar și atunci când nu avem un motiv exterior să ne bucurăm, chiar și atunci când trecem prin suferințe și necazuri, și chiar când suntem în dureri sau suferim pierderi.

Bucuria în Domnul nu are nicio legătură cu mediul nostru, iar savurarea lui Cristos în suflet nu-și are sursa în ceea ce ni se întâmplă. Noi toți trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos și, de asemenea, să cooperăm cu Domnul pentru a fi transformați în sufletul nostru, pentru a-L savura pe Cristos.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm în duhul nostru și de asemenea să Te savurăm în sufletul nostru. Mântuiește-ne de a avea o depresie de grad scăzut în viața de biserică, trăind o viață de experimentare a lui Cristos cu tristețe în duhul nostru, dar nu de a ne bucura de Cristos în sufletul nostru. Fie ca experimentarea de către noi a lui Cristos să fie însoțită de savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, fă-ne pe cei care ne bucurăm întotdeauna în Domnul – chiar și atunci când nu avem de ce să ne bucurăm și chiar și atunci când nu avem chef să ne bucurăm! Amin, Doamne Isuse, Tu ești savurarea noastră!

Fiind uniți în suflet să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și să-L savurăm în sufletul nostru

Când pentru prima dată L-am atins pe Domnul, când am fost revitalizați de El și când am atins slujba epocii și am intrat în viața de biserică, totul a fost minunat; sfinții erau minunați, Cuvântul era plăcut și ne-am bucurat în Domnul.

Bucuria mântuirii a însoțit credința noastră în Domnul, ființa noastră înviorată de El, atingerea slujbei și venirea noastră în viața de biserică.

Totuși, pe măsură ce înaintăm cu Domnul, ne întâlnim cu sfinții și obișnuim să fim în adunări și în cuvântul lui Dumnezeu, există pericolul să ne pierdem bucuria, adică să pierdem bucuria, fericirea, savurarea în sufletul nostru din cuvântul lui Dumnezeu și în biserică.

S-ar putea să mergem la întâlniri, s-ar putea să citim Biblia conform unui program, am putea chiar să citim și să digerăm o mulțime de cărți ale slujbei, dar este posibil să nu-L savurăm pe Cristos în sufletul nostru.

Mai degrabă, este posibil să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și să nu-L savurăm în sufletul nostru, și este posibil să știm că Domnul ne tratează în cutare sau cutare aspect dar nu suntem fericiți în legătură cu asta în sufletul nostru.

S-ar putea ca doar să ne alăturăm sfinților în întâlniri și să căutăm ceva inspirație din partea Domnului când venim la Cuvânt și la adunări, dar nu obținem niciuna. O, Doamne Isuse! Există un real pericol de a ne pierde savurarea Domnului în sufletul nostru, deoarece sufletul nostru are atât de multe probleme.

Este posibil să fim prea mult în emoția noastră, putem fi încăpățânați în voința noastră sau putem fi mereu rătăciți în mintea noastră, astfel încât Domnul nu are cum să răzbească în noi.

S-ar putea să fim atât de ocupați de lucrurile lumii, poate că suntem atât de ocupați cu familia noastră și cu necesitățile vieții, iar hobby-urile noastre ne iau așa de mult din timpul nostr. O, Doamne Isuse… motivul pentru care mulți pierd savurarea lui Cristos este pentru că au o problemă în sufletul lor.

În exterior, poate să nu existe nicio problemă, pentru că ei nu ratează întâlnirile, nu trec peste citirea Bibliei și nu au o atitudine negativă față de sfinți sau biserică, dar în interior ei nu Îl savurează pe Domnul în sufletul.

Mai degrabă, ei își îndeplinesc datoria creștină și chiar ies să predice evanghelia împreună cu sfinții, cântând și lăudând pe Domnul, dar nu există savurare în suflet.

Motivul este că sufletul nostru nu este transformat, nu cooperăm cu Domnul în sufletul nostru și nu suntem una în suflet.

Motivul pentru care nu Îl savurăm prea mult pe Cristos este că nu suntem una în suflet; emoțiile și gândurile noastre diferă de cele ale celorlalți, și noi dorim, gândim și dorim lucruri care nu sunt unicul lucru.

Care este singurul lucru pe care trebuie să îl gândim și să-l dorim, singurul lucru care ne va face unul nu numai în duhul ci și în sufletul nostru? Este savurarea și experimentarea lui Cristos.

În cartea Corinteni vedem probleme cum ar fi datul în judecată, mâncarea oferită idolilor, diviziuni, lucrurilor de-ale cărnii și multe alte probleme.

Totuși, în cartea Filipeni, ceea ce vedem este o biserică ordonată, care are grijă de apostol și participă la evanghelie, dar nu au fost unită în suflet; mai degrabă, ei se certau, exista o disensiune în gândirea lor și nu au fost uniți în suflet, așa că nu se bucurau, căci și-au pierdut savurarea din Cristos. Oh Doamne!

Fie ca noi să aducem aceste lucruri Domnului în mod personal și corporativ în rugăciune și să-I spunem:

Doamne Isuse, izbăvește-ne să a ne trăi viața creștină fără savurarea lui Cristos. Mântuiește-ne de la pierderea savurării lui Cristos în sufletul nostru. Doamne, nu vrem doar să Te experimentăm în duhul nostru, ci și să Te savurăm în sufletul nostru. Ne deschidem Ție, Doamne și ne dăruim Ție: Tu știi care sunt problemele din sufletul nostru. Tu știi cât de puțin suntem uniți în suflet cu sfinții. Doamne, vrem să fim uniți de suflet pentru a gândi un singur lucru, și anume savurarea și experimentarea lui Cristos! Umple-ne de bucurie și de savurare în cuvântul Tău și în întâlniri. Fie ca să ne bucurăm întotdeauna în Domnul și să nu pierdem niciodată savurarea lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Joined in Soul to both Experience Christ in Spirit and Enjoy Him in our Soul (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să rămânem fermi într-un singur duh cu un singur suflet luptând împreună pentru evanghelie

17/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să ne purtăm într-o manieră demnă de evanghelia lui Cristos, adică să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei (Fil. 1:27); asta înseamnă să-L experimentăm pe Cristos.

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi, vom trăi o viață în continuarea evangheliei – o viață care predică evanghelia.

O astfel de viață nu va fi individualistă, ci corporativă, adică vom intra în părtășia evangheliei împreună cu toți sfinții, și împreună vom rămâne într-un singur duh cu un singur suflet pentru evanghelie.

Trebuie să trăim o viață de predicare a evangheliei în viața bisericii, pentru că începând de la momentul când suntem mântuiți și până când Domnul Se va întoarce, viața noastră creștină este o viață care predică evanghelia.

Predicarea evangheliei nu ar trebui să fie o activitate pe care o facem din când în când; predicarea evangheliei ar trebui să fie viața și trăirea noastră.

Când intrăm în părtășia evangheliei, ne vom pune deoparte, vom nega preferința și alegerea noastră și sinele va fi ucis, pentru că învățăm să facem lucrurile într-un mod corporativ în Trup pentru evanghelie, nu în un mod individualist.

Trăirea unei vieți de predicare a evangheliei înseamnă că indiferent dacă vorbim sau rămânem tăcuți, trăirea noastră cu viața și ființa noastră – chiar întreaga noastră persoană – este o predicare a lui Cristos.

De exemplu, apostolul Pavel era în închisoare; el se afla într-una dintre cele mai groaznice situații exterioare, dar acolo el L-a mărit pe Cristos și a predicat evanghelia, și a făcut acest lucru chiar până când și cei din casa lui Cesar au auzit evanghelia.

În mod similar, fratele Watchman Nee a fost în închisoare timp de douăzeci de ani, neavând voie să predice evanghelia, dar cel puțin unul dintre colegii săi de celulă a mărturisit că l-a văzut pe Cristos în el, și astfel el a fost mântuit. Când suntem limitați la a nu vorbi, putem trăi evanghelia.

Indiferent dacă vorbim sau nu, dacă putem rosti cuvinte sau tăcem, viața noastră ar trebui să fie o viață care predică evanghelia și chiar mai mult, ar trebui să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet care se alătură împreună cu credința evangheliei.

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii și să ne facă să ne dăm seama că unul dintre primele moduri în care Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi este predicând evanghelia într-un mod corporativ, adică prin părtășia evangheliei și luptând împreună alături cu credința evangheliei.

Să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături de credința evangheliei

În Fil. 1:27 Pavel ne îndeamnă să ne comportăm într-o manieră demnă de evanghelia lui Cristos.

S-ar putea să ne gândim că acest lucru se referă la faptul că trăim o viață perfectă în care ne iubim soțul, suntem ascultători de alții și facem fapte bune, dar de fapt se referă la a lua poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei.

Accentul se pune nu doar pe părtășia evangheliei sau predicarea evangheliei, ci pe faptul că putem fi una – putem să stăm fermi într-un singur duh cu un singur suflet.

Trebuie să luăm poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu evanghelia personificate, care este Cristos.

Când noi, frații și surorile din bisericile locale, suntem una în duh și chiar una în sufletul nostru, stând împreună și luptându-ne împreună pentru credința evangheliei predicând-o și trăind-o, vom fi intrat în experimentarea lui Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca viață.

Dar dacă nu facem acest lucru, dacă avem diferite gânduri, vom avea opinii diferite, vom lupta și vom avea diferite moduri de a predica evanghelia … atunci am terminat-o cu experimentarea lui Cristos.

Cum putem avea un singur duh cu un singur suflet? De multe ori putem fi una în duh atunci când ne exersăm duhul, dar sufletul nostru poate să nu fie una cu sufletul sfinților; este posibil să fim în rivalitate cu ceilalți pentru că încercăm să luăm conducerea și s-ar putea să fim geloși, în discordie și să nu avem aceeași minte.

Trebuie să ne exersăm duhul și să experimentăm Duhul lui Isus; în acest Duh nu există invidie, certuri sau rivalități, și pentru ca noi să fim una în duh și mai ales în suflet este posibil numai în Duhul lui Isus.

A fi una în suflet implică în principal a avea o singură minte; de multe ori nu ne este ușor să fim cu un singur suflet, pentru că toți vrem să fim primii și nimeni nu vrea să fie ultimul. Dar dacă experimentăm Duhul lui Isus, vom lua poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei împreună cu sfinții.

A fi un singur suflet și a avea un suflet similar pentru lucrarea evangheliei este mai dificil decât a fi într-un singur duh pentru experimentarea lui Cristos (vezi Fil. 2:20-21, 30).

Cartea Filipen accentuează mai mult sufletul decât duhul; este ușor să fim una în duh pur și simplu exersându-ne duhul, dar sufletul nostru are multe probleme.

Dorința apostolului era să fim una în suflet, adică să fim co-suflet, împreună cu același suflet; aceasta înseamnă că mintea, emoția și voința noastră trebuie să fie ajustate și armonizate cu sufletul sfinților, astfel încât să putem fi într-un duh cu un singur suflet.

Savurarea lui Cristos de către noi și experimentarea Sa este foarte mult în sufletul nostru; Îl atingem pe Domnul în duhul nostru, dar Îl savurăm în suflet și Îl exprimăm și îl mărim în suflet. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei împreună cu sfinții, pentru ca noi să-L experimentăm pe Cristos. Salvează-ne de a fi cu minte diversă și de a avea opinii diferite cu ale sfinților; ajustează-ne și armonizează-ne în sufletul nostru, Doamne, pentru a putea câștiga unitatea pe care o dorești printre noi. Doamne, vrem să experimentăm Duhul lui Isus și să fim umpluți de acest Duh, astfel încât să fim într-un duh cu un singur suflet cu sfinții, luptându-ne împreună cu credința evangheliei!

Fiind transformați în sufletul nostru pentru a fi într-un singur Duh cu un singur suflet care îl experimentează pe Cristos și îl exprimă

A fi cu un singur suflet – nu doar într-un singur duh, ci și cu un singur suflet – necesită ca, după ce am fost regenerați în duhul nostru, să mergem mai departe pentru a fi transformați în sufletul nostru.

Faptul că noi să experimentăm că Cristos este în duhul nostru nu este suficient; trebuie să cooperăm cu El pentru a trata sufletul nostru, pentru a avea un suflet transformat.

Trebuie să tratăm mintea, emoția și voința noastră, pentru că acolo sunt problemele; nu putem fi una în suflet cu sfinții în principal deoarece avem probleme în sufletul nostru.

Trebuie să-L privim pe Cristos cu o față dezvelită pentru a fi transformați (2 Cor. 3:18), iar mintea noastră trebuie să fie reînnoită pentru ca sufletul nostru să fie transformat (Rom. 12:2).

Transformarea sufletului nostru ne va determina să avem experiențe sporite ale lui Cristos; atunci când vom fi transformați în sufletul nostru vom avea o savurare mult mai mare din acest Cristos.

În viața noastră de biserică, în coordonarea și în întâlnirile noastre, atunci când sfinții sunt una nu doar în duh ci și în suflet, în simțire, în gândire, și în dorința noastră, suntem plini de Cristos, suntem plini de dulce experiențe ale lui Cristos și de minunata savurare a lui Cristos!

Dar când nu suntem una în suflet, ci există lupte, dezacorduri, tratare cu răceală; există jigniri, rivalitate, competiție și experimentarea lui Cristos lipsește.

Unitatea în suflet este crucială; nu doar unitatea în duh, ci și unitatea în suflet, așa că trebuie să mergem mai departe și să înaintăm către unitatea în suflet.

Dacă nu suntem una în afecțiunile, gândurile și deciziile noastre, atunci nu suntem cu un singur suflet; atâta timp cât nu suntem una în suflet, nu suntem în părtășia înaintării evangheliei și conduita noastră nu este demnă de evanghelie.

A avea o comportare demnă de evanghelie înseamnă a fi într-un singur duh cu un singur suflet, luptându-ne împreună alături pentru credința evangheliei.

Trebuie să negăm viața sufletului, să o dăm deoparte și să fim transformați în suflet, pentru ca sufletul nostru să fie una cu sufletele sfinților.

Oricât de puțini sau cât de mulți suntem în zona și localitatea noastră, trebuie să fim impresionați de faptul că ar trebui să fim nu doar una în duh, dar și cu un singur suflet.

Când suntem una cu duh și cu un singur suflet, unitatea noastră va fi convingătoare, subjugătoare și atractivă; o asemenea unitate va fi mărturia noastră și noi Îl vom experimenta și Îl vom savura pe Cristos.

Când predicăm evanghelia, ne exprimăm unitatea în duh și în suflet și avem savurarea și experimentarea lui Cristos.

Cu cât mai mult predicăm evanghelia în acest fel, cu atât mai mult vom fi păstrați în savurarea și experimentarea lui Cristos, iar predicarea de către noi a evangheliei va fi un ospăț.

Dacă nu avem simțul că Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos în predicarea evangheliei, dacă nu simțim că ne ospătăm din Cristos, atunci ceva nu este în regulă; s-ar putea să ne lipsească unitatea în duh și în suflet. O, Doamne Isuse!

Când suntem în duh cu un singur suflet, numărul de oameni mântuiți prin predicarea noastră a evangheliei va fi ceva secundar – ce e mai important este ospătarea din Cristos, savurarea Sa, și experimentarea lui Cristos de către noi împreună.

Doamne Isuse, ne întoarcem inima spre Tine pentru a Te privi fără nici un văl, pentru ca să Te reflectăm și să fim transformați în aceeași imagine ca Tine! Fie ca mintea noastră să fie reînnoită pentru ca sufletul nostru să fie transformat. Amin, Doamne, fie ca predicarea evangheliei de către noi să fie cu un singur duh cu un singur suflet, și fie ca să luăm poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet împreună sfinții luptând împreună alături de credința evangheliei. Fie ca noi să fim păstrați în unitatea în duh și în suflet, iar predicarea evangheliei de către noi să fie o ospătare din Cristos, o savurare a lui Cristos și o experimentare autentică a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Stand Firm in one Spirit with one Soul Striving Together for the Gospel (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul inepuizabil este mărit prin noi pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi

15/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi, Cristosul inepuizabil este mărit prin noi. Experimentarea de către noi a lui Cristos este un mister, și orice experimentăm din Cristos este nelimitat. Dacă realizăm acest lucru vom vedea ci, chiar și în suferințele noastre, Dumnezeu vrea să-L mărească pe Cristos prin noi.

Dacă citim cartea Filipeni, în primul capitol vedem cum apostolul Pavel – care era în închisoare – credea că situația lui se va întoarce spre mântuirea sa, și el voi să-L mărească pe Cristos.

Pavel L-a experimentat pe Cristos ca răbdarea sa nelimitată, iar aceasta a fost mărirea Cristosului nelimitat. A-L mări pe Cristos nu înseamnă doar a-L face vizibil pe acesta ci a-L exprima fără limitare (Fil. 1:20).

A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat. În ochii oamenilor, Cristos este mic, nesemnificativ, și chiar inexistent, dar atunci când noi Îl trăim pe Cristos și Îl experimentăm pe Cristos, Îl exprimăm fără limitare și El este mărit prin noi.

În acest fel alții Îl pot vedea pe Cristos mărit în noi și El devine mare înaintea lor.

Cristos este nelimitat, dar de multe ori El este limitat și nu este mărit în experiența noastră; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, noi Îl mărim exprimându-L în viața noastră.

Noi creștinii suntem oameni misterioși, căci Îl avem pe Cristos – misterul lui Dumnezeu – în duhul nostru și suntem biserica, taina lui Cristos.

Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi; nimic nu este mai important decât experimentarea lui Cristos și, deși o astfel the experiență este un mister, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos.

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre sunt înălțate și îmbogățite, iar expresia virtuților noastre umane este nelimitată, căci Cristos Însuși este nelimitat.

Dragostea noastră umană este limitată; s-ar putea să ne iubim soțul sau soția, și îi iubim pe copii, dar atunci când aceștia ne supără în mod repetat, iubirea noastră umană se termină. Nu ar trebui să lucrăm la dragostea noastră ci din contră, ar trebui să-L experimentăm pe Cristos, și El în noi îi va iubi pe ceilalți în mod nelimitat.

Îndurarea noastră, răbdarea noastră, și înțelepciunea noastră sunt virtuți care se vor termina, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, experimentarea Sa de către noi este nelimitată și, prin urmare, toate aceste virtuți devin nelimitate.

Aceasta este adevărata experiență și viață creștină; trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos, și acest lucru Îl va mări pe Cristos înaintea altora; rezultatul va fi că biserica va fi zidită.

Iertarea noastră este Cristosul inepuizabil fiind mărit în noi, chiar și în suferințele noastre

Iertarea noastră umană se va termina; Petru a venit la Domnul și L-a întrebat dacă este de ajuns să-l ierte pe fratele său de șapte ori, dar Domnul i-a spus clar că trebuie să-l ierte de șaptezeci de ori de șapte (Mat. 18:21-22).

O asemenea iertare este nelimitată; aceasta este ceva ce în noi înșine nu putem face, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El și iertarea noastră va fi Cristosul inepuizabile fiind mărit prin noi.

Iertarea creștină este o iertare fără sfârșit. Dacă ne uităm la noi înșine, vom vedea că nu putem face acest lucru; este posibil și știm ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos și să-L iubim, dar ducem lipsă în iertarea noastră.

Cum putem ierta pe alții atunci când suntem jigniți, tratați în mod rău, și persecutați fără un motiv temeinic?

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim pe El, nu vom avea nici o plângere sau murmur împotriva altora, indiferent de modul în care ne tratează; pur și simplu Îi vom mulțumi Domnului, vom accepta voia Sa, și Îi vom spune să trăiască în noi și să fie mărit în noi.

Iertarea noastră trebuie să fie mărturia Cristosului inepuizabil din noi.

Nu ar trebui să permitem ca jignirile și ofensele să erodeze viața de familie și viața de biserică; ar trebui s-ă-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristosul inepuizabil în noi.

Chiar și în mijlocul suferințelor ar trebui ca pur și simplu să-L iubim pe Domnul și să căutăm să-L experimentăm; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El, exprimându-L ca fiind Cel care este nelimitat (2 Cor. 12:7-10).

De multe ori Îi cerem Domnului să ne înlăture suferința sau să o diminueze în intensitate; Pavel I-a cerut Domnului să înlăture spinele din carnea lui, dar Domnul mai degrabă a crescut nivelul harului.

Nu ar trebui să ne încurajăm unul pe altul să cerem mai multe suferințe sau să căutăm suferința ci ar trebui să ne dăm seama că, conform suveranității lui Dumnezeu, suferințele ne sunt necesare pentru ca să-L experimentăm pe Cristos și pentru ca El să fie mărit prin noi.

Suferințele noastre sunt necesare pentru experimentarea de către noi a lui Cristos și pentru mărirea Sa.

Poate că ne rugăm ca Domnul să înlăture suferințele, dar răspunsul Său este să crească nivelul harului, și anume să crească experimentarea de către noi a lui Cristos, ca să ne dăm seama că, chiar și în suferințele noastre, Cristos poate fi mărit prin noi.

În insulte, necesități, persecuții, și suferințe in numele lui Cristos, ne putem lăuda cu Cristos, căci El este suficient pentru noi. și El este Cel care este mărit prin noi.

Atunci când suntem slabi, El este puternic; când nu avem putere, harul Său abundează; când rămânem fără speranță, îndurarea Sa devine a noastră.

Când ne simțim slăbiți de tot și ne întoarcem către Domnul ca să-L experimentăm, vom fi întăriți în harul lui Cristos. Puterea Sa este perfectată în slăbiciune, iar harul Său este manifestat în suferințele noastre.

Fie că suferim sau nu, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos astfel încât Cristosul inepuizabil să fie mărit în noi.

El vrea să fie exprimat prin noi nu doar într-o măsură mică în viața noastră de zi cu zi, ci El vrea să fie inepuizabil în experiența noastră ca să fie mărit prin noi fie prin viață, fie prin moarte.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm zi de zi. Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și acceptăm voia Ta în viața noastră. Trăiește în noi, Doamne, căci Tu ești viața noastră. Avem așteptarea ca, orice ni s-ar întâmpla, Cristos să fie mărit în noi și văzut în noi. Doamne, fie ca iertarea noastră să fie Cristosul inepuizabil care este mărit în noi. Fie ca să savurăm harul Tău în mijlocul suferințelor și să Te lărgim, să Te mărim în toate experiențele noastre. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi, iar puterea Ta se desăvârșește în slăbiciunile noastre!

Dumnezeu intenționează să-L mărească pe Cristos în noi: biserica este manifestarea lui Dumnezeu în carne

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, și orice experiență a lui Cristos este nelimitată; dacă vedem acest lucru, o asemenea viziune ne va controla atât viața cât și umblarea noastră creștină. Ne vom da seama că intenția lui Dumnezeu este aceea de a-L mări pe Cristos prin noi.

Fie ca Domnul să ne dea o asemenea viziune și să realizăm ca, indiferent de ce ni se întâmplă și care este mediul nostru, trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristos; Dumnezeu vrea ca Cristos să fie mărit prin noi.

Atunci când vom vedea această viziune, vom fi guvernați și controlați de ea în viața noastră și umblarea noastră.

Trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă putem vedea multă lumină în Cuvântul lui Dumnezeu și avem o viața de biserică bună, de multe ori putem trăi la fel ca și cei din lume; reacționăm la fel ca ei, avem grijă de treburi la fel ca ei. căutăm ajutor la fel ca ei..o Doamne!

Fie ca să ne dăm seama că situația în care ne aflăm, suferința în care ne aflăm, și problema prin care trecem sunt pentru un anumit motiv. Dumnezeu are o intenție – El intenționează ca Fiul Său să fie mărit prin noi în experiența noastră.

Realizarea acestui lucru nu înseamnă că devenim mai spirituali ci că vrem să-L experimentăm pe Cristos astfel încât El să fie mărit prin noi; acesta este cel mai practic și mai rezonabil lucru de făcut în calitate de credincioși în Cristos.

Înainte de a merge la alții ca să le cerem ajutorul, înainte de a încerca să găsim soluția la situația noastră, trebuie să mergem la Domnul, să ne deschidem către El și să-I cerem să ne câștige mai mult ca El să fie mărit prin noi.

În mod practic, tot ceea ce ne iese în cale și ni se întâmplă în viața noastră este pentru ca să-L experimentăm pe Cristos într-un fel sau altul pentru ca El să fie mărit în noi.

Viața de biserică nu este suma totală a practicilor noastre creștine; avem nevoie de practic creștine bune, solide, scripturale și sănătoase în viața de biserică, dar viața de biserică este suma totală a experimentării de către noi a lui Cristos.

Viața de biserică este suma totală a vieții noastre creștine; de aceea, atunci când noi toți Îl trăim pe Cristos, trăirea de către noi a lui Cristos devine parte din viața de biserică, iar biserica devine un mister complet – misterul evlaviei, Dumnezeu manifestat în carne (1 Tim. 3:15-16).

Viața de biserică este suma totală a trăirii noastre – trăirea noastră nevăzută și văzută, trăirea noastră în fața oamenilor și acasă, trăirea noastră la serviciu și în dormitorul nostru, suma totală a trăirii noastre.

Vedem noi faptul că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie zilnică și continuă? Fără o asemenea viziune este posibil să promovăm anumite practici creștine și chiar să le aplicăm cu succes, dar este posibil să nu avem viața de biserică.

Fie ca să ne dăm seama că biserica este marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne. Fie ca să fim salvați de la a ne angaja doar în practici exterioare care sunt lipsite de viața corespunzătoare a lui Cristos pentru a susține.

Fie ca să fim mântuiți de la activități exterioare fără experiența reală a lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să știm cum să ne comportăm în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului cel viu; aici trebuie să trăim la fel cum Domnul a trăit – și anume să-L trăim pe Cristos.

Atunci când Dumnezeu este exprimat în trup, când Dumnezeu Se manifestă în noi și prin noi, rezultatul este biserica. Pavel a spus, Pentru mine a trăi este Cristos (Fil. 1:21); asta înseamnă că pentru noi a trăi este Cristos, și Cristos trăiește în noi.

Cristosul pe care Îl experimentăm și pe care Îl trăim este un mister, deci dacă Îl experimentăm cu adevărat pe Cristos, nu vom cunoaște acest lucru, căci toate experiențele lui Cristos sunt misterioase.

Nu ar trebui să analizăm sau să fim în mintea noastră, ci trebuie să-L urmărim pe Cristos ca să experimentăm rezerva îmbelșugată a Duhului și să căutăm să-L experimentăm pe Cristos, și toate experiențele vor veni.

Doamne Isuse, Te iubim!Vrem să Te câștigăm și să fim găsiți în Tine pentru ca Tu să fii mărit în noi. Doamne, mântuiește-ne de a avea doar practici exterioare fără experimentarea lui Cristos. Doamne, cum rămâne cu experimentarea lui Cristos de către noi? Vrem să Te experimentăm pentru a Te mări acasă, la serviciu, în public, și în timpul nostru privat. Fie ca Tu să fii mărit în noi și prin noi. Doamne, câștigă viața de biserică potrivită, suma totală a vieții noastre creștine, suma trăirii de către noi a lui Cristos! Amin, Doamne, fie ca să câștigi manifestarea lui Dumnezeu în om, taina evlaviei, printre noi în viața de biserică azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Inexhaustible Christ is Magnified through us as we Experience Christ day by day (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister: Îl mărim pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

14/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, deoarece Dumnezeu, Cristos și biserica sunt un mister, deci noi înșine suntem un mister; trăirea noastră creștină este un mister și ar trebui să fie normal ca noi să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare.

Începem un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, intitulat “Experimentarea lui Cristos”, și în special în această săptămână, ne concentrăm asupra Semnificației intrinsece a experimentării lui Cristos.

Aceasta nu înseamnă că ne întoarcem la o experiență de bază din viața noastră creștină, ci că trebuie să fim complet împrospătați și să avem o foame înnoită și un duh de urmărire pentru a-L experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să avem experimentarea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, altfel viața noastră de biserică va fi goală.

Este posibil să avem o cunoaștere a adevărului, anumite practici minunate și biblice în viața noastră zilnică și în viața de biserică, și putem fi chiar zeloși pentru evanghelie și pentru creșterea bisericii, dar s-ar putea să fim în mod fundamental goi dacă suntem lipsiți de Cristos în experimentarea noastră.

Trebuie să uităm de tot ce este în urmă, atât binele, cât și răul, și să nu ne lăsăm distrași de la unicul acest lucru – experimentarea lui Cristos. Trebuie să fim singulari în inimă, puri și simpli în a-L urmări pe Cristos, pentru a-L putea experimenta.

Cartea Filipeni este o carte minunată pe tema experimentării lui Cristos. Această carte este situată între cartea Efeseni (ce tratează biserica în calitate de Trup al lui Cristos) și Coloseni (care acoperă Capul Trupului, biserica), indicând oarecum că, pentru ca să mergem de la Trup la Cap și chiar în Capul, trebuie să trecem prin experimentările din Filipeni.

Noi creștem în viața divină prin experimentarea lui Cristos de către noi.

Ceea ce ne redă creșterea autentică în viața divină nu este altceva decât experimentarea lui Cristos de către noi; dacă nu Îl experimentăm pe Cristos, nu putem crește. Dar dacă Îl experimentăm pe Cristos, dacă avem experimentări mai profunde ale lui Cristos, dacă experimentarea lui Cristos de către noi este mai largă, vom crește în viață.

Există o singură unitate de măsură pentru măsurarea creșterii în viață: experimentarea lui Cristos; prin urmare, cu toții trebuie să urmărim cu disperare această experiență.

Cu cât Îl experimentăm pe Domnul în lucruri mărunte, în lucruri mari și chiar în toate lucrurile, cu atât există mai multă creștere întru Capul, Cristos, și din El va exista zidirea Trupului. Viața noastră de biserică, viața Trupului, și zidirea Trupului au loc numai atunci când Îl experimentăm pe Cristos.

Experimentarea lui Cristos este un mister, iar biserica este misterul misterului

Experimentarea lui Cristos de către noi este un lucru misterios; cum putem noi, ca ființe umane, să-L experimentăm pe Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic?

Este un lucru să citești Biblia și să știi despre Dumnezeu, dar pentru noi, ca ființe umane, experimentarea lui Cristos, este de fapt ceva misterios. Toate experimentările lui Cristos de către noi sunt misterioase în domeniul mistic.

Cu toate acestea, tendința omenească, naturală și religioasă este de a scoate misterul din experimentarea lui Cristos și din viața noastră creștină, pentru a face acest lucru să fie lipsit de mister, pentru a-l face mai tangibil, mai vizibil, ceva exterior, pentru ca simțurile omenești să înțeleagă.

Dar, de fapt, experimentările lui Cristos se petrec în domeniul divin și mistic și sunt misterioase, pentru că Dumnezeu, Cristos și biserica sunt toți misterioși; noi, credincioșii în Cristos, suntem persoane misterioase.

Un creștin este o persoană misterioasă, și toate experimentările sale sunt cu totul misterioase. Uneori, când oamenii ne întreabă: “Ce faci în viața ta creștină și de ce mergi aici și acolo pentru a te întâlni cu alți creștini?” – nu le putem explica în mod adecvat, deoarece ceea ce facem și ceea ce experimentăm este foarte misterios.

Chiar și în luarea deciziilor noastre, de multe ori nu știm dacă avem sau nu dreptate, dacă luăm decizii corecte pe măsură ce urmăm simțul interior din partea Domnului – acest lucru este atât de misterios.

Deci, în viața noastră creștină nu ar trebui să căutăm ceva exterior, nu ar trebui să umblăm după miraculos și supranatural, ci să umblăm după experimentarea interioară a lui Cristos, care este un mister.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, să urmărim acest mister și să căutăm să experimentăm acest mister. Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu (Col. 2:2), iar biserica este misterul lui Cristos (Efes. 3:4); noi ca biserică, prin urmare, suntem un mister al misterului.

Universul în sine este un mister, omul este un mister, Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, biserica este misterul lui Cristos, deci suntem un mister al misterului.

Inimile noastre trebuie să fie mângâiate, legate împreună în dragoste, pentru a putea avea asigurarea deplină a înțelegerii înspre cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Suntem fericiți să Îl cunoaștem pe acest Cristos; Pavel L-a cunoscut, L-a experimentat și L-a trăit, și a spus: puteți percepe – prin epistola mea – cunoașterea misterului lui Cristos de către mine.

Noi, de asemenea, îl putem cunoaște pe Cristos; Îl putem experimenta pe Cristos și Îl putem experimenta într-un mod subiectiv, nu doar într-un mod obiectiv la exteriorul nostru. Fie ca să nu fim tentați să ne concentrăm pe lucruri exterioare sau pe lucruri miraculoase, ci mai degrabă să ne concentrăm pe Cristos, misterul lui Dumnezeu, și să căutăm să-L experimentăm.

Aleluia, noi ca ființe umane Îl putem experimenta pe Cristos, care este misterul lui Dumnezeu, pentru ca să devenim biserica, misterul lui Cristos. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut oameni misterioși, cei care Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu ne concentrăm pe altceva decât pe Cristos, ca să-L savurăm, să-L cunoaștem, și să-L experimentăm pentru viața de biserică. O, ce minune că noi, ca ființe umane, Îl putem experimenta pe Cristos și astfel devenim biserica, misterul lui Cristos!

Trăirea noastră creștină este un mister, căci Îl putem mări pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

Faptul că experimentarea lui Cristos de către noi este un mister înseamnă că trăirea noastră creștină este un mister; de exemplu, deși dragostea noastră omenească este limitată, dragostea potrivită trăită de către un creștin este nelimitată.

Întreaga noastră viață creștină este pur și simplu un mister, căci în trăirea noastră exprimăm virtuțile creștine, iar aceste virtuți sunt virtuțile acestui mister, Cristos.

În societatea de astăzi, printre ființele umane, există multe virtuți omenești, cum ar fi dragostea, răbdarea, îngăduința, iertarea, înțelepciunea etc., dar acestea nu sunt misterioase; ele se termină și sunt corupte.

Dar dragostea, răbdarea, suferința și iertarea creștină sunt ceva mai profund decât acestea – ele sunt misterioase, pentru că sunt nelimitate. Dragostea omenească, răbdarea omenească și îngăduința omenească se termină; este posibil să iubim pe cineva pe moment, dar nu este ușor să iubim acea persoană pentru o perioadă de timp îndelungată.

Dar în calitate de creștini care Îl experimentează pe Cristos, virtuțile noastre omenești sunt diferite, căci Cristos trăiește în noi, iar virtuțile Sale exprimate prin noi sunt nelimitate.

Așa ar trebui să fim; ar trebui să fim oameni misterioși, cei pe care ceilalți îi pot vedea, dar nu pot înțelege cum putem continua să iubim, să îndurăm, să iertăm și să avem răbdare.

Dacă simțim că nu mai putem suporta, dacă simțim că nu mai putem iubi această persoană și nu mai avem răbdare cu soțul sau soția noastră… atunci nu Îl experimentăm pe Cristos.

Dacă răbdarea noastră poate fi epuizată, acest lucru arată că nu experimentăm și nu exprimăm răbdarea lui Cristos. Răbdarea noastră ca și creștini este nelimitată; cu cât circumstanțele noastre ne epuizează răbdarea, cu atât suntem mai răbdători, căci răbdarea noastră este inepuizabilă.

Virtuțile noastre creștine sunt nelimitate, incomensurabile și nesfârșite, pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale lui Cristos și El trăiește în noi, pe măsură ce Îl experimentăm pe El.

La fel ca Pavel, trebuie să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare (Fil. 1:20). A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat.

În Filipeni îl vedem pe Pavel, un prizonier într-o închisoare romană, neștiind ce se va întâmpla în continuare. Totuși, acesta a spus, chiar și în această închisoare și în această situație groaznică: “Cristos va fi mărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.”

Cristos este măreț și nelimitat, dar în ochii oamenilor, El este limitat și de multe ori inexistent; cu toate acestea, pe măsură ce Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim, noi Îl mărim pe El.

Cristos este măreț: El umple întregul univers și El este atât de multe lucruri, dar acest Cristos măreț trebuie să continuie să fie preamărit de un om, de o ființă umană, de unul dintre copiii Săi, ca El să fie exprimat fără limitare.

Aceasta este experimentarea lui Cristos; chiar și în suferințele noastre, în limitările noastre, în problemele noastre, putem să-L exprimăm pe Cristos, să-L mărim, să-L arătăm ca fiind fără limitare; putem fi fără rușine, plini de speranță și așteptare că Cristos va fi mărit în trupul nostru!

Experimentarea lui Cristos de către Pavel ca îngăduință nelimitată a fost mărirea Cristosului nelimitat; orice atribut pe care Îl avem prin Cristosul viu prin intermediul alimentării bogate a Duhului lui Isus Cristos va fi nelimitat și astfel misterios (vezi Fil. 1:19-21).

Cristos este nelimitat, iar noi – ca o lupă amplificatoare – Îl mărim pe acest Cristos nelimitat în viața noastră de zi cu zi.

Care este secretul în acest lucru? În cazul lui Pavel, el a spus că această situație în care se afla se va transforma în mântuire prin rugăciunile sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

Cu alte cuvinte, modul în care Îl putem mări pe Cristos este prin alimentarea Trupului în rugăciune și prin primirea și savurarea rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos.

Cristosul pe care Îl experimentăm nu poate fi epuizat; dacă trăim prin El, va fi mărit în noi în caracterul Său inepuizabil.

Fie prin viață, fie prin moarte, fie că suferim sau că nu suferim, atunci când Îl experimentăm pe Cristos și savurăm alimentarea Trupului și a Duhului, preamărim această Persoană nelimitată și inepuizabilă.

Dragostea și răbdarea noastră ca soți, soții, părinți, angajați, angajatori, studenți, și așa mai departe, se termină, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre nu pot fi epuizate, căci Îl mărim pe Cristos, iar această Persoană este inepuizabilă! Aleluia!

Doamne, ne dăm Ție ca să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, pentru ca Cristos să fie mărit în noi. O, Doamne, virtuțile noastre se termină și în noi înșine suntem limitați și ușor de ofensat. Vrem să Te experimentăm pe Tine, Doamne, și vrem să trăim datorită Ție. Fie ca întregul univers să-L vadă pe Cristos mărit în sfinții Săi pe măsură ce ei Îl experimentează pe Cristos și trăiesc prin Cristos. Amin, fie ca toți credincioșii în Cristos să devină o lupă amplificatoare, astfel ca Cristos să fie exprimat și arătat în caracterul Său inepuizabil! O, Doamne, fie prin viață sau prin moarte, Cristos să fie mărit în noi, arătat în noi și exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Experience of Christ is a Mystery: we Magnify Christ to Express Him without Limitation (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica dând hrană altora la timpul potrivit

04/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de sclavi credincioși și prudenți ai Domnului de astăzi, trebuie să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, dând hrană altora la momentul potrivit.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim cei care-i slujim pe alții cu Cristos și le administrăm pe Cristos ca har din dragoste pentru Domnul și în unitate cu El.

Conform cu Matei 25, noi credincioșii în Cristos suntem, pe de o parte, fecioare care-L iubesc pe Domnul și se mențin proaspeți și vii pentru El, căutând să cumpere uleiul în vasul nostru, permițând Duhului să ne satureze ființa interioară și să ne transforme.

Pe de altă parte, suntem sclavii Domnului, slujitorii Lui, cei cărora li s-a dat un dar spiritual, un talant, de către Domnul pentru a-L sluji până când El Se va întoarce.

Cu toții am primit un dar de la Domnul, așa că trebuie să-l administrăm între noi ca niște buni ispravnici ai harului variat al lui Dumnezeu. Mai întâi trebuie să-L savurăm Domnul ca har și apoi trebuie să-L administrăm și altora; trebuie să le dăm hrană altora la momentul potrivit.

În aspectul vieții, cu toții trebuie să-L căutăm pe Domnul ca El să ne umple cu Duhul în vasul nostru, rugându-L să se sature și să îmbibe sufletul cu Sine Însuși.

În aspectul slujirii, trebuie să-L dăm pe Cristos altora ca har pentru savurarea lor, căci suntem în casa lui Dumnezeu și cu toții avem un dar spiritual pe care trebuie să-l folosim și să-l exersăm pentru a face afaceri pentru Domnul și pentru a-i hrăni pe poporul Său.

Fie ca noi să înflăcărăm darul lui Dumnezeu pe care ni l-a dat, duhul nostru uman dat de Dumnezeu, și fie ca să administrăm ceva din Cristos celor cu care Domnul ne-a pus împreună.

Dacă suntem credincioși în aceste lucruri mărunte pe care Domnul ni le-a încredințat astăzi, dacă suntem înțelepți să nu savurăm lumea ci să-L savurăm pe Domnul, și suntem credincioși pentru a da de mâncare casei lui Dumnezeu la momentul potrivit, vom intra în bucuria Stăpânului nostru atunci când se va întoarce.

Intrarea în bucuria Stăpânului nostru este cea mai mare răsplată pe care o putem primi de la Domnul, deoarece acest lucru înseamnă că vom participa la bucuria Domnului. O, dorim să-L facem fericit pe Domnul, fiind una cu El în viața noastră și în servirea noastră astăzi!

Să nu ne disprețuim talentul gândindu-ne că, din moment ce nu avem cinci talanți sau doi talanți, nu suntem folositori Domnului, ci să ne dăm seama că talantul nostru este folositor Domnului în biserică, și cinci dintre acești oameni cu un singur talant – atunci când funcționează – este similar cu cel care are cinci talanți.

Dacă toți credincioșii cu un singur talant și-ar exersa funcția astăzi, întreaga lume va fi câștigată de Domnul și biserica ar fi zidită!

Servind Domnului din Dragoste pentru El, prin El și pentru El, și în coordonare cu sfinții

Motivul nostru interior pentru slujirea Domnului ar trebui să fie dragostea noastră pentru El (vezi Exod 21:5; Apocalipsa 2:4-5). Nu ar trebui să-L slujim pe Domnul sau să participăm în serviciul bisericii doar pentru că așa trebuie, pentru că ni s-a spus să facem asta.

În Maleahi 3:14 poporul lui Israel a spus că este zadarnic să-L slujească pe Dumnezeu și ce folos este faptul că au ținut porunca Lui și au umblat îndurerați în fața Domnului oștirilor. O, Doamne Isuse!

S-ar putea să-L slujim pe Domnul fără bucurie ci cu tristețe, la fel ca poporul lui Israel; acest lucru nu este bun. Ar trebui să-L slujim pe Domnul cu bucurie (Psalm 100:2).

Fie ca să ne întoarcem inima către Domnul, să-L iubim cu prima noastră dragoste și să avem motivul lăuntric de a-L iubi pe Domnul pe măsură ce-L slujim.

Slujirea de către noi a Domnului ar trebui să iasă din El ca izvor de binecuvântare, să fie prin El ca mijloc și putere, și să fie pentru El pentru gloria Sa (Rom. 11:36; cf. Num. 18:1).

Dacă Domnul din noi ne mișcă să-L slujim, ar trebui să mergem și să-L slujim una cu El; pe măsură ce slujim, ar trebui să-L luăm pe El ca mijloc al slujirii și ca puterea noastră de slujire, iar rezultatul ar trebui să fie că El câștigă toată gloria.

În acest fel, nu vom comite nelegiuirea sanctuarului; este posibil pentru noi să păcătuim împotriva Domnului în timp ce-L slujim, pentru că nu facem totul din El, prin El și înspre El.

Dacă Domnul nu este sursa servirii noastre, dacă El nu este mijlocul și puterea noastră, și dacă El nu este Cel care câștigă toată gloria, putem păcătui împotriva Domnului chiar și în slujirea noastră pentru El.

Trebuie să-L slujim pe Domnul cu întreaga noastră ființă conform sfatului lui Dumnezeu coordonându-ne cu mădularele Trupului (vezi Rom. 12:1-2, 11; Fapte 13:36; 1 Cor. 12:14-22).

Trupul nostru fizic este o ilustrație a Trupului lui Cristos; Trupul nu este un singur membru, ci multe membre, iar Dumnezeu a pus membrele Trupului – fiecare dintre ele – așa cum a dorit El.

Fie ca să nu ne disprețuim funcția și să râvnim funcția altora; mai degrabă, să prețuim funcția pe care Domnul ne-a încredințat-o și să acceptăm funcția altora în Trup.

Pe de altă parte, să nu fim mândri de funcția noastră și să considerăm că nu avem nevoie de funcția altora, crezând că suntem atotinclusivi și astfel să-i disprețuim pe ceilalți; mai degrabă, trebuie să-i apreciem pe alții, să le primim funcția și să servim împreună în coordonare în Trup.

Fie ca să-L iubim pe Domnul cu întreaga noastră ființă, dându-ne trupul ca sacrificiu viu pentru zidirea bisericii, și fie ca să învățăm să ne coordonăm cu celelalte mădulare din Trup! Fie ca toată servirea noastră din Trup să fie în conformitate cu sfatul lui Dumnezeu și prin El, împreună cu toți sfinții.

Doamne Isuse, Te iubim și Te slujim pe Tine și pe sfinți din dragoste pentru Tine. Aici, dragă Doamne, în biserică, Îți oferim prima noastră dragoste și vrem să facem primele lucrări. Doamne, vrem ca slujirea noastră să fie din Tine ca sursă a binecuvântării, prin Tine ca mijloc și putere, și pentru Tine pentru slava și expresia Ta. Vrem să Te slujim cu întreaga noastră ființă conform sfatului lui Dumnezeu și în coordonarea cu mădularele Trupului. Amin, Doamne Isuse, Îâi mulțumim că ne-ați pus în Trup, unde Te putem sluji administrându-L pe Cristos altora, și îi putem sfinți pe sfinți în coordonare în Trup!

Trebuie să folosim Darul Domnului pentru a zidi Biserica dând hrană altora la momentul potrivit

Ce înseamnă să fim credincioși în slujirea Domnului? În Matei 24:45-51 ni se spune că Domnul ne-a însărcinat pe fiecare dintre noi să avem grijă de casa Lui; El ne-a dat fiecăruia dintre noi cel puțin un talant (un dar spiritual), iar acum trebuie să avem grijă de casa Lui.

Casa lui Dumnezeu sunt credincioșii în Cristos (Efeseni 2:19) care compun biserica (1 Tim. 3:15). Domnul ne-a însărcinat pe fiecare dintre noi să dăm hrană casei Sa, credincioșilor din biserică.

„Dă-le mâncare la momentul potrivit” (Mat. 24:45) este ceea ce Domnul vrea ca noi să facem. Trebuie să folosim darul Domnului pentru a zidi biserica, slujind pe alții cu Cristos și administrându-L pe Cristos altora ca har (vezi Mat. 25:27; 1 Pet. 4:10; Col 1:7; 4:12).

Trebuie să-L slujim pe Domnul ca preoți ostenitor ai evangheliei lui Dumnezeu, mântuindu-i pe păcătoși pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca sacrificii acceptabile și, în cele din urmă, pentru a-i prezenta pe deplin crescuți în Cristos (conform Rom. 15:16; 12:1; Col 1:28).

Etapa inițială a servirii și a oferirii noastre este aceea de a predica Evanghelia pentru a mântui neamurile și apoi pentru a le oferi acceptabile lui Dumnezeu, fiind sfințite în Duhul Sfânt.

Apoi, trebuie să ne ocupăm de cei care au fost mântuiți până când își prezintă trupurile lor ca un sacrificiu viu pentru viața Trupului (Rom. 12:2). Și nu ar trebui să ne oprim aici, ci să lucrăm mai departe până îi prezentăm pe deplin crescuți în Cristos (Col. 1:28).

Pentru aceasta, trebuie să-i alimentăm pe alții cu Cristos ca hrană spirituală la momentul potrivit. Trebuie să-L vorbim pe Cristos la tot felul de oameni zilnic – la timp și nelatimp (vezi Fapte 5:42; 8:4; 2 Tim. 4:2).

Iar când ne întâlnim, trebuie să ne străduim cu disperare de a face obiceiul de a vorbi în întâlnire, chiar în orice întâlnire (1 Cor. 14:26, 4-5, 12, 31).

Când avem grijă de oameni, trebuie să avem grijă de ei cu inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos (Ioan 21:15-17; 1 Cor. 12:31; 14:4- 8, 13).

Cel mai excelent mod de a fi orice și de a face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos este dragostea; nu ar trebui ca doar să ne îngrijim de alții, ci și să avem inima iertătoare și plină de iubire a Tatălui și să avem grijă de ei cu duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos.

Să nu-i categorisim pe alții, considerând că unii sunt buni în timp ce alții sunt răi, și să nu-i criticăm sau să-i condamnăm pe alții; mai degrabă, ar trebui să-i iubim chiar așa cum îi iubește Domnul și ar trebui să ne arătăm grija și iubirea fați ei, așa cum a făcut Domnul Isus când a fost pe pământ.

În viața de biserică trebuie să ne exersăm darul spiritual pentru a da sfinților hrană la momentul potrivit; nu ar trebui să considerăm că ar trebui să funcționeze doar cei care au darul de a învăța sau de a propovădui Evanghelia, ci, mai degrabă, ar trebui să facem un efort și să vorbim în fiecare întâlnire!

Domnul ne-a dat nu doar biserica ca și casă a Sa, ci și talantul pentru a aproviziona cu viață; deci trebuie să ne exersăm darul spiritual și să-L administrăm pe Cristos ca har celor din jur.

Nu ar trebui să spunem că nu suntem dăruiți; mai degrabă, ar trebui să ne dăm seama că toți credincioșii sunt dăruiți și toți pot vorbi în întâlnirile bisericii pentru zidirea bisericii.

Trebuie să luăm în considerare care este momentul potrivit; o mamă știe că trebuie să existe mâncare pentru familie de cel puțin trei ori pe zi – mic dejun, prânz și cină, iar mâncarea trebuie să fie abundentă și bogată.

În mod similar, când ne întâlnim împreună este unul dintre „momentele potrivite”, așa că trebuie să servim mâncarea potrivită celor din poporul Domnului. Dar dacă nu ne ostenim în mod adecvat în Cuvânt, ceea ce le vom oferi este o „cafea și gogoașă”, nu mâncare solidă sau hrană adecvată.

Ca să gătim o mâncare hrănitoare și bună trebuie ca să fim sârguincioși; trebuie să fim sârguincioși pentru a fi în Cuvântul Domnului nu doar pentru hrana personală ci și pentru ca Domnul să aibă o cale de a-i hrăni pe ceilalți prin noi.

Aleluia, Domnul ne-a dat atât priceperea, abilitatea, darul de a avea grijă de obligația noastră, cât și pe sfinții din biserică ca obiect al servirii noastre!

Doamne Isuse, vrem să ne folosim și să exersăm darul spiritual pe care ni l-ai dat, pentru ca să-L administrăm pe Cristos ca har sfinților din biserică ca hrană a lor. Fie ca noi să fim sârguincioși să ne ostenim în Cuvântul lui Dumnezeu nu doar pentru propria hrană ci și pentru a oferi hrană sfinților. Doamne, mântuiește-ne de condamnarea sau să criticarea altora; dă-ne inima iubitoare și iertătoare a Tatălui nostru Dumnezeu și a duhul păstoritor și căutător al Mântuitorului nostru Cristos în grija noastră pentru sfinți. Fie ca noi să luăm calea iubirii altora în slujirea sfinților, pentru ca aceștia să se deschidă, să-L savureze pe Cristosul bogat și să crească în viață până la maturitate în Trup!