Savurăm pe Cristos

Ca fecioare înțelepte noi plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru

30/09/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim fecioarele înțelepte care Îl câștigă pe Duhul nu doar în lămpile lor (duhul nostru), ci și în vasele lor (sufletul nostru), căutând să fim umpluți cu Duhul pentru a trăi o viață castă pentru mărturia Domnului.

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul “Să fim veghetori în viață și credincioși în serviciu.”

Două cuvinte ies în evidență – cumpărîm și investim; trebuie să fim cumpărători și investitori – cumpărăm uleiul (Duhul) și investim darul nostru spiritual (talantul nostru spiritual). În fiecare zi trebuie să câștigăm mai mult din Duhul, să fim umpluți mai mult cu Duhul și să Îi permitem Duhului care ne saturează în duhul nostru să ne umple și să ne satureze sufletul, astfel încât să putem intra în sărbătoarea nunții Mielului.

Recâștigarea Domnului are scopul de a pregăti mireasa lui Cristos, iar fecioarele înțelepte din Matei 25 sunt elementele constitutive ale miresei lui Cristos. Aceste fecioare înțelepte au răscumpărat timpul în a cumpăra și de a câștiga mai mult din Duhul.

Pe de altă parte, sclavii înțelepți și-au folosit darul spiritual și au fost sclavi buni și credincioși, nu sclavi răi și leneși. Pe de o parte vrem să intrăm la sărbătoarea de nuntă a Domnului, iar pe de altă parte, vrem să intrăm în bucuria Stăpânului nostru.

Ar fi o mare tragedie să fim în recâștigarea Domnului mulți ani și să nu intrăm în manifestarea împărăției cerurilor ca răsplată a noastră, adică să nu fim mireasa lui Cristos și să nu intrăm în bucuria Stăpânului nostru. Nu vrem să fim aruncați în întunericul de afară.

În ceea ce privește sclavul rău și leneș, sclavul neroditor, el a fost aruncat în întunericul de afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților. Plânsul indică învinovățirea – el se învinovățește, că ar fi putut câștiga mult din Cristos; scrâșnirea dinților indică regretul.

Vrem să ne rugăm ca Domnul să ne primească și să ne spună: Bine ai făcut, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău!

În ce privește faptul de a fi umpluți în duh, trebuie să-I cerem Domnului să ne umple; dacă Îi cerem, El o va face pentru noi și ne va da Duhul fără măsură.

Bogățiile nepătrunse ale lui Cristos sunt realizate și întrupate în Duhul dătător de viață atotinclusiv, și aceste bogății ne hrănesc pe noi și pe cei de care ne îngrijim; ca să savurăm aceste bogății, trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu în fiecare zi.

Fie ca să cerem Domnului să ne umple și să căutăm să câștigăm Duhul nu numai în duhul nostru prin exersarea duhului nostru, ci și în vasul nostru, în sufletul nostru, pentru a putea fi fecioarele înțelepte care vor intra la sărbătoarea de nuntă cu Domnul.

Suntem persoane de astăzi – nu avem ziua de ieri, nu putem conta pe umplerea de ieri a Domnului, ci în fiecare zi avem o nouă zi, în fiecare zi trebuie să căutăm să fim umpluți în duh. Nu ar trebui să privim înapoi în trecut sau spre viitor, ci astăzi trebuie să căutăm să fim umpluți în duh, să căutăm să fim umpluți cu Duhul astăzi.

Să fim fecioarele înțelepte care sunt umplute cu Duhul în vasul lor pentru întoarcerea Domnului

În aspectul vieții, suntem fecioare înaintea Domnului, cei care au nevoie de ulei, de Duhul lui Dumnezeu, chiar de umplerea Sa, pentru a putea fi capabili să trăim viața de fecioară pentru mărturia Domnului pe pământ astăzi (vezi Mat. 25:4, 9-10).

În Matei 25 avem parabola celor zece fecioare, simbolizându-i pe credincioși, care și-au luat fiecare lămpile și au ieșit în întâmpinarea Mirelui; deoarece El zăbovea, ele au adormit și, când s-a anunțat venirea Mirelui, s-au ridicat și și-au pregătit lămpile pentru a-L întâlni.

Totuși, cinci dintre ele erau nechibzuite, deoarece nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor, în timp ce celelalte cinci erau înțelepte, pentru că aveau ulei doar în lămpile lor, ci și în vasul lor.

Lămpile noastre simbolizează duhul nostru; Duhul locuiește în duhul nostru, dar noi vrem ca acest ulei să se răspândească din duhul nostru în toate părțile sufletului nostru. Sufletul nostru este vasul nostru; ca fecioare înțelepte, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, în vasul nostru.

Fecioarele nechibzuite le-au cerut celor înțelepte să le dea un pic de ulei, căci uleiul lor se termina; dar cele înțelepte au răspuns și le-au spus: Poate că nu ne va ajunge nici nouă și nici vouă; mergeți mai degrabă la cei care vând și cumpărați.

Nimeni nu poate cumpăra uleiul pentru noi; nimeni nu Îl poate savura pe Domnul pentru noi; nimeni nu poate fi transformat sau reînnoit în sufletul lor în locul nostru.

Trebuie să fim fecioarele înțelepte de astăzi, cei care Îl savurează pe Domnul ca să câștigăm o porție suplimentară din Duhul în vasul nostru, iar acest lucru nu este doar pentru noi înșine, ci pentru ca noi să fim în mod colectiv pregătirea miresei lui Cristos.

Fecioarele din Matei 25 ne indică pe noi, credincioșii, din aspectul vieții. Pavel spune că el i-a logodit pe credincioși prin slujba sa, considerându-i pe credincioși drept fecioare logodite cu Cristos; el a vrut să ne prezinte ca pe o fecioară pură înaintea lui Cristos.

Așadar, nu trebuie să permitem șarpelui, inamicul, să ne înșele, la fel cum a înșelat-o pe Eva, făcându-ne să fim corupți în gândirea noastră de la simplitatea și curăția față de Cristos.

Fie ca să avem o apreciere, o dragoste și o savurare autentică a persoanei prețioase a Domnului nostru Isus Cristos ca viață și ca totul al nostru, și să nu fim distrași de la acest lucru.

Noi credincioșii, ca oameni ai împărăției de astăzi, suntem ca niște fecioare caste, cei care poartă mărturia (lampa) Domnului în această epocă întunecată, și ieșim din lume pentru a-L întâlni pe Domnul; pentru aceasta, avem nevoie nu numai de locuirea interioară a Duhului, ci și de umplerea Duhului Sfânt.

Lampa noastră este duhul nostru; duhul omului este lampa lui Iehova (Prov. 20:27), care conține Duhul lui Dumnezeu reprezentat de ulei (Rom. 8:16).

În calitate de credincioși, strălucim cu lumina Duhului lui Dumnezeu în duhul nostru; pentru ca lumina divină să strălucească în părțile noastre interioare, Duhul lui Dumnezeu reprezentat de ulei trebuie să îmbibe (să se contopească cu) duhul nostru reprezentat de fitil (cf. v.16) și să “ardă” împreună cu duhul omului (Rom. 12:11).

În acest fel, noi credincioșii, devenim lumina lumii și strălucim ca o lampă în întunericul acestei epoci (Matei 5:14-16; Fil. 2:15-16), purtând mărturia Domnului pentru glorificarea lui Dumnezeu.

Fie ca lumina noastră să strălucească și să fie văzută înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările noastre bune și să-L glorifice pe Tatăl nostru care este în ceruri!

Căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere (Fil. 2:13-14), astfel încât să facem toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, fără șoapte indirecte sau plângeri confidențiale sau motive folosite în găsirea de argumente.

În acest fel, vom fi cinstiți și nevinovați, strălucind ca lumini în lume, păstrând cuvântul vieții; noi aplicăm cuvântul vieții, îl prezentăm și îl oferim lumii prin faptul că Îl trăim pe Cristos. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca Duhul ca să fii contopit cu duhul nostru, și acum lumina divină strălucește în noi! Amin, aleluia, duhul nostru este lampa lui Iehova, și Duhul arde în duhul nostru pentru a străluci lumina lui Dumnezeu tuturor oamenilor! Doamne, fie ca noi ca și credincioșii Tăi, oameni ai împărăției, să strălucim ca lumina lumii, strălucind în acest loc întunecat pentru a purta mărturia Domnului pentru glorificarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție, Îți permitem să strălucești în noi și Îți permitem să strălucești prin noi înspre toți cei din jurul nostru!

Să plătim prețul în calitate de fecioare înțelepte pentru a câștiga și a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru

Diferența dintre fecioarele înțelepte și cele nechibzuite este că cele înțelepte au luat ulei în vasele lor cu lămpile lor (Mat. 25:4).

Omul este un vas făcut pentru Dumnezeu (Rom. 9:21, 23-24), iar personalitatea omului este sufletul său; prin urmare, vasul nostru este sufletul nostru.

Ca fecioare înțelepte, trebuie să luăm ulei nu numai în lămpile noastre (duhul nostru), ci și în vasul nostru (în sufletul nostru); trebuie ca Duhul lui Dumnezeu nu doar să locuiască în duhul nostru (Rom. 8:9, 16), ci și să ne umple și să ne satureze sufletele noastre.

Cristos este Păstorul și supraveghetorul sufletului nostru, și El vrea ca noi să obținem Duhul reprezentat de ulei în sufletul nostru; în plus, cei care îi supraveghează pe sfinți fac același lucru, ei sunt preocupați ca sfinții să obțină o măsură mai mare din Duhul în sufletul lor.

Faptul că Matei 25:9 spune că trebuie să cumpărăm ulei indică faptul că trebuie să plătim un preț; faptul de a avea umplerea Duhului Sfânt implică un cost, cum ar fi renunțarea la lume, tratarea sinelui, iubirea Domnului mai presus de toate lucrurile, și socotirea tuturor lucrurilor ca pierdere pentru Cristos; dacă nu plătim astăzi acest preț, va trebui să îl plătim după ce vom învia (vezi Apoc. 3:18; 2 Cor. 5:10).

Trebuie să veghem să fim umpluți cu Duhul Sfânt toată ziua; în calitate de credincioși care Îl iubesc pe Domnul și aspiră să fie fecioare înțelepte, ar trebui să plătim zilnic prețul pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru.

Trebuie să permitem Duhului să ne satureze întreaga ființă din interiorul duhului nostru pentru a ajunge și a pătrunde în sufletul nostru. Dacă vrem să avem de-a face cu mișcarea Domnului astăzi, trebuie să fim plini de Duh în fiecare dimineață în fiecare zi.

Pe de o parte, trebuie să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice lucru dintre noi și Domnul, astfel încât Duhul din duhul nostru să strălucească. Pe de altă parte, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, adică să plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Avem nevoie de o umplere și saturare zilnică a Duhului în sufletul nostru. Este posibil să trebuiască să ne trezim puțin mai devreme pentru a petrece timp cu Domnul în cuvântul Său și trebuie să cerem Domnului să ne umple.

În Apocalipsa 3:18, Domnul ne sfătuiește să cumpărăm de la El aur curățit prin foc, ca să fim îmbogățiți; aceasta înseamnă că trebuie să Îl câștigăm pe Tatăl în natura Sa divină, pentru a putea fi cu adevărat îmbogățiți.

De asemenea, trebuie să cumpărăm haine albe pentru a fi îmbrăcați ca rușinea goliciunii noastre să nu fie manifestată; aceste haine albe sunt Cristos în calitate de Fiul trăit în noi ca dreptatea noastră subiectivă.

În cele din urmă, trebuie să cumpărăm alifie pentru ochi ca să ne ungem ochii și să vedem; trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul ungător ca să vedem mai mult din Cristos, economia lui Dumnezeu și scopul lui Dumnezeu.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul ca finalizare a Dumnezeului Triunic; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă (Mat. 25:9; cf. Dan. 5:27).

În fiecare zi există un preț de plătit pentru a cumpăra uleiul. Fie ca să nu fim cântăriți de către Domnul și să fim găsiți cu lipsă de ulei în vasul nostru. Fie ca noi să fim fecioarele înțelepte care obțin și sunt saturați cu Duhul în sufletul nostru!

Doamne Isuse, fie ca noi să fim fecioarele înțelepte care așteaptă întoarcerea Ta, cei care au ulei nu numai în lămpile lor, ci și în vasul lor. Amin, Doamne, vrem să plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul și pentru a fi umpluți cu Duhul în sufletul nostru. Fie ca “măsura de ulei” din sufletul nostru să crească astăzi. Întărește-ne ca să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, și să socotim toate lucrurile ca pierderi pentru Cristos, ca să putem câștiga porția suplimentară a Duhului în sufletul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Prudent Virgins we Pay the Price to Be Saturated with the Spirit in our Soul (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

10/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți atunci când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos cu alții.

Atunci când avem grijă de oameni, trebuie să trăim și să ne comportăm ca oameni ai împărăției, și nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt câinilor sau să aruncăm perlele noastre la porci; asta înseamnă că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii.

Primele doisprezece versete din Matei 7 vorbesc în detaliu cu privire la principiile oamenilor împărăției în relația cu ceilalți.

Cum putem noi ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu să avem grijă de ceilalți și cum trebuie să ne raportăm la oamenii din împărăția lui Dumnezeu? În relația noastră cu alții, trebuie să fim cei care trăiesc sub stăpânirea cerească a împărăției, iar atunci când ne îngrijim de alții, trebuie să facem totul conform duhului.

Primul lucru pe care Domnul Isus îl tratează este duhul nostru de judecată; în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să judecăm, ca să nu fim judecați.

În lumea de astăzi toată lumea îi critică, îi bârfește și îi judecă pe alții, dar în împărăția cerească – viața de biserică de astăzi – ar trebui să ne abținem de la a-i judeca pe ceilalți.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate, noi înșine vom fi judecați, de asemenea, cu dreptate de către Domnul, dar dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, și noi vom fi judecați cu îndurare de către Domnul.

Îndurarea triumfă asupra judecății. Ori de câte ori vedem o greșeală la cineva, ar trebui să Îl contactăm mai întâi pe Domnul; nu ar trebui să ne grăbim să judecăm, știind că măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi judecați și noi de către Domnul.

Pentru a ne relaționa cu alții, mai întâi trebuie să ne respingem simțămintele și opiniile noastre, apoi trebuie să îi luăm în considerare, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Este ușor să “reacționăm” la ceea ce spun și fac alții și este “firesc” să îi judecăm pe ceilalți; Satan este acuzatorul fraților și, la fel cum Domnul trăiește ca să mijlocească întotdeauna, tot așa Satan trăiește pentru a ne acuza în fața lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să nu cooperăm cu Satan în lucrarea sa de a-i acuza și judeca pe ceilalți, și fie ca să învățăm să ne renegăm de noi înșine, să-i luăm în considerare pe ceilalți, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul S-a îndurat de noi, tot astfel ar trebui să avem îndurare față de ceilalți în relația noastră cu ei. Dacă observăm o “așchie în ochiul fratelui nostru”, ar trebui să ne dăm seama că există o bârnă în ochiul nostru.

Ar fi o ipocrizie din partea noastră să încercăm să scoatem așchia (vina) din ochiul fratelui nostru în timp ce avem o bârnă (chiar mai multe defecte) în ochiul nostru. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în acest sens, astfel încât să ne fie teamă să pronunțăm judecată sau să-i judecăm pe alții.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

În Matei 7:6 Domnul spune că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nici să aruncăm perlele noastre în fața porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, apoi să se întoarcă și să ne sfâșie.

Ce înseamnă acest lucru și cum se aplică la experiența noastră?

Ceea ce este sfânt trebuie că se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu; de multe ori savurăm cuvântul lui Dumnezeu și lumina adevărului strălucește asupra noastră și în interiorul nostru, iar noi suntem gata să îl vorbim altora.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în faptul de a împărtăși adevărul cu alții, pentru că unii sunt precum “câinii” care nu doar că nu apreciază lucrurile sfinte, ci chiar se întorc ca să ne sfâșie și să ne muște.

Perlele se referă la experiențele subiective care sunt ale noastre; pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Domnul, avem multe experiențe interioare prețioase și subiective din Cristos, și atunci când ne întâlnim cu ceilalți, am dori să împărtășim aceste experiențe cu ei.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în împărtășirea experiențelor noastre din Cristos cu alții, pentru că unii dintre ei pot fi precum “porcii”, care nu doar că nu apreciază ceea ce vrem să împărtășim, dar pot chiar să se întoarcă și să ne devoreze.

Câinii nu au copite și nu rumegă, iar porcii au copita despicată, dar nu rumegă; în ochii lui Dumnezeu, ambele astfel de animale sunt necurate (vezi Lev. 11:4, 7).

Petru și Pavel vorbesc amândoi despre astfel de oameni în 2 Pet. 2:12, 19-2, și Fil. 3:2, ceea ce indică faptul că chiar și în biserici există anumite persoane ca niște câini. Aceste persoane sunt religioase, dar sunt necurate.

Pe măsură ce Îl savurăm de Domnul, ne rugăm asupra Cuvântului Său și dorim să ne îngrijim de ceilalți, este posibil să avem un anumit adevăr, o doctrină, o lumină sau o experiență pe care vrem să le împărtășim, dar este posibil să nu considerăm dacă cei care ascultă sunt “câini”, “miei”, “porci” sau “lupi.”

Trebuie să fim înțelepți în împărtășirea adevărului sau a experienței noastre din Cristos cu alții, luând în considerare nu doar simțământul și savurarea noastră, ci și situația altora.

S-ar putea să fim gata să strigăm cu voce tare: “Slavă Domnului, am văzut biserica, Îl iubesc pe Domnul și iubesc viața de biserică – ce loc glorios și minunat!” – și nu este nimic în neregulă în a face acest lucru, dar dacă facem acest lucru cu persoana greșită, este posibil ca noi înșine să avem probleme.

Unii oameni sunt deschiși, pregătiți și dispuși să primească cuvântul, în timp ce alții sunt închiși, necurați și gata să muște, așa că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii și în grija față de ei.

Nu ar trebui să dăm lucrurile sfinte câinilor și nici să ne aruncăm perlele înaintea porcilor. Mai degrabă, în timp ce vorbim cu alții despre lucruri sfinte, adevăruri și experiențe din Cristos, trebuie să respectăm principiul de bază în faptul de a ne îngriji de ceilalți.

Trebuie să percepem cât pot primi alții, care este nevoia lor, dacă sunt deschiși și dispuși să primească și care este condiția lor spirituală; apoi, putem vorbi ceva privind la Domnul cu privire la ce anume să spunem și cât să spunem.

Dar dacă ne îngrijim doar de propriul nostru simțământ, de emoția noastră și de dorința noastră, am putea vătăma pe alții și ne facem rău și nouă în acest proces.

Când vorbim cu alții despre lucruri spirituale, nu ar trebui să vorbim conform simțămintelor sau dorințelor noastre, ci să vorbim conform capacității lor de a primi ceea ce avem de spus.

În calitate de oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți în relația cu ceilalți și trebuie să fim înțelepți în a împărtăși adevărul sau în a da mărturia noastră.

Dacă nu suntem înțelepți, ci suntem entuziasmați să împărtășim ceea ce am savurat cu adevărat, și dacă ne îngrijim doar de noi înșine, dar nu și de ceilalți, s-ar putea să ne punem în dificultate sau să provocăm probleme.

Trebuie să fim înțelepți în contactul cu ceilalți; ori de câte ori contactăm alte persoane, ar trebui să simțim care este “temperatura lor” și trebuie să ne îngrijim de situația lor.

Nu ar trebui să facem lucrurile conform cu simțământul nostru, ci într-un mod potrivit, fiind înțelepți în a împărtăși adevărul sau experiența noastră din Cristos altora, pentru a nu provoca “câinii” să ne muște sau pe “porcii” să ne atace.

Doamne Isuse, învață-ne să fim înțelepți ca oameni ai împărăției în împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu și în mărturia experienței noastră din Cristos. Ferește-ne de la da ceea ce este sfânt câinilor sau din a arunca perle înaintea porcilor. Fie ca să fim oameni înțelepți ai împărăției care știu să sesizeze situația celor care ascultă, astfel încât să putem vorbi nu conform simțământului și emoției noastre, ci conform cu călăuzirea Domnului în interior. Doamne Isuse, Te iubim, vrem să depunem mărturie despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit și despre experiența pe care ne-ai oferit-o, și vrem să facem acest lucru într-un mod potrivit, conform cu principiile pe care le-ai stabilit în împărăție!

Să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului în legătură cu ceilalți și în grija noastră față de ei

Imediat după versetul care spune să nu aruncăm perle înaintea porcilor și să nu dăm lucrurile sfinte câinilor, Domnul ne încurajează să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului (vezi Mat. 7:6-8).

Știm cu toții acest minunat cuvânt al Domnului că trebuie să cerem și ne va fi dat, să căutăm și vom găsi, și să batem și o ușă ne va fi deschisă, dar neglijăm contextul acestui cuvânt.

În contextul în care avem de-a face cu alții din împărăție, în contextul îngrijirii altora din împărăția lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul în într-un mod în care să cerem, să căutăm și să batem.

În calitate de cetățeni ai împărăției cerești, trebuie să fim cei mai înțelepți oameni, iar acest lucru este posibil numai atunci când Îl contactăm Domnul în general și chiar în mod specific cu privire la nevoia celor cu care urmează să vorbim.

Trebuie să recunoaștem, însă, că de multe ori falimentăm în a face acest lucru; credem că știm ce să spunem, suntem plini de entuziasm și doar spunem lucruri – dar fără a-L contacta pe Domnul.

De multe ori suntem neînțelepți; nu discernem situația și starea celor cu care urmează să vorbim și nu luăm în considerare cuvântul potrivit pentru a le vorbi.

În contactul cu oamenii și în relația cu ei, trebuie să privim la Domnul și să Îi spunem: “Doamne Isuse, spune-mi cum să-i contactez pe acești oameni; arată-mi cum să mă ocup de ei!” Acesta este un mod general de a cere.

Trebuie să mergem mai adânc și să Îi cerem: “Doamne, caut fața Ta și voia Ta cu privire la cei cu care urmează să vorbesc; strălucește cu Cuvântul Tău asupra situației lor și fă-mă să vorbesc ceea ce este pe inima Ta pentru ei – nu ceea ce este în simțământul sau în mintea mea pentru ei.”

Am putea să mergem chiar și mai adânc și să insistăm în fața Domnului, mijlocind în fața Sa pentru fiecare dintre ei și bătând la ușa cerească pentru ca Domnul să deschidă cerurile și să-Și reverse vorbirea și binecuvântarea asupra lor.

Fie ca să fim salvați din a sta nepăsători în relația cu oamenii și să fim salvați din ne comporta într-un mod slobod sau ușor atunci când îi contactăm pe ceilalți.

Cu toții avem experiența vorbirii cu cineva și entuziasmul în legătură cu ceea ce împărtășeam, deoarece era savurarea și experiența noastră din Cuvânt și din Domnul, dar apoi acele persoane nu au mai vorbit cu noi sau chiar ne-au criticat și au vorbit lucruri negative despre noi sau împotriva noastră după aceea.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să învățăm să cerem Domnului, să-L căutăm și să batem înaintea Sa în relația cu ceilalți și în grija noastră față de ei.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă înaintea Ta, în timp ce ne ocupăm de ceilalți, le vorbim și avem grijă de ei. Ferește-ne de la a da lucruri sfinte celor care nu le pot primi sau de la a împărți perlele noastre cu cei care s-ar întoarce și ne-ar mușca. Doamne, fie ca să învățăm să-L întrebăm pe Domnul, să-L căutăm și să batem la ușă înaintea Sa în legătură cu modul potrivit de a-i contacta pe oameni și cuvintele potrivite pe care să le spunem. Fă-ne aceia care sunt în permanență înaintea Ta, cei care se consultă mereu cu Tine cu privire la toate lucrurile, pentru a putea fi una cu Tine în a vorbi sau a nu vorbi, în a împărtăși sau a nu împărtăși și în a-i contacta pe oameni sau a nu-i contacta.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to be Wise in Sharing the Truth or our Experience of Christ with Others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

05/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Slavă Domnului, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum trăim viața de biserică ca împărăția Fiului dragostei Tatălui!

Biserica autentică este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, iar noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să trăim împărăția în viața de biserică.

Prin regenerare am fost transferați de sub autoritatea lui Satan, afară din autoritatea întunericului și întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, iar acum în viața de biserică trăim în această împărăție plăcută și încântătoare.

Împărăția lui Dumnezeu și biserica sunt intim legate și nu pot fi separate. De fapt, de fiecare dată când Domnul Isus a vorbit despre biserică, El a menționat-o în legătură cu împărăția; acolo unde este astăzi biserica, acolo este împărăția lui Dumnezeu, și împărăția lui Dumnezeu aduce în ființă biserica.

Când un grup de oameni se află sub autoritatea împărăției cerurilor, ei devin biserica; pe măsură ce trăim în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea interioară a lui Dumnezeu, trăim viața de biserică pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Biserica din această epocă este împărăția lui Dumnezeu, iar biserica nu se rezumă doar la mâncare și băutură, ci la dreptate (faptul de a fi drepți cu Dumnezeu și stricți cu noi înșine înaintea lui Dumnezeu), pace (faptul de a fi în pace cu Dumnezeu și cu ceilalți) și bucurie (faptul de a fi într-o stare de bucurie înaintea lui Dumnezeu) în Duhul Sfânt.

Noi credincioșii în Cristos suntem atât membre ale Trupului lui Cristos cât și reședința lui Dumnezeu și, de asemenea, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, sfera în care Dumnezeu Își exercită autoritatea.

În biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, suntem sub stăpânire, guvernare, disciplină și exersare; există multe lucruri negative care sunt excluse automat și orice răzvrătire sau întuneric este eliminat.

În epistolele sale către Corint și Galateni, Pavel vorbește despre anumite lucruri care, dacă sunt practicate de noi, vom fi descalificați din moștenirea împărăției lui Dumnezeu.

Dacă astăzi ne exersăm să trăim în împărăția lui Dumnezeu în viața de biserică, vom fi aduși sub stăpânirea, guvernarea și exersarea împărăției și vom savura pe Fiul minunat, plăcut și încântător al dragostei Tatălui, care este domeniul împărăției în care am fost aduși.

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Conform cu Col. 1:12-13, Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. În aceste versete vedem că împărăția lui Dumnezeu este ceva încântător și plăcut – este plăcut să fii în împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Când Domnul Isus a fost botezat, Tatăl a declarat: Acesta este Fiul Meu, Preaiubitul, în care Mi-am găsit încântarea (Mat. 3:17). În mod similar, când Domnul a fost transfigurat pe munte, Tatăl a făcut aceeași declarație (Mat. 17:5).

Tatăl Își găsește plăcere în Fiul, și împărăția lui Dumnezeu astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui; acesta este un lucru plăcut, o chestiune de încântare.

Această împărăție cuprinde numai trei secțiuni – secțiunea vieții de biserică (în această epocă), secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor din mileniu (în epoca următoare) și cerul și pământul cel nou cu Noul Ierusalim ca finalizarea bisericii și a împărăției.

În fiecare dintre aceste trei secțiuni împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este un lucru legat de încântare. Ce îndurare și ce har să fim transferați din întuneric în partea plăcută a împărăției lui Dumnezeu!

Dumnezeu Tatăl iubește partea încântătoare a împărăției, la fel cum Îl iubește pe Fiul Său minunat. El ne-a calificat pentru a fi eliberați de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat într-un domeniu numit împărăția Fiului dragostei Tatălui.

Pavel a scris acest cuvânt bisericii din Colose, care era sub invazia diferitelor filozofii, culturi, și religii; acestea au încercat să se amestece cu biserica, așa că le-a scris că Tatăl i-a transferat din toate aceste lucruri în împărăția Sa, unde Cristos este porția repartizată lor!

Aleluia, în împărăția Fiului dragostei Tatălui, ni s-a repartizat o porție din Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune. El este spațios, atotinclusiv și atotcuprinzător; El este un domeniu vast pentru ca noi să-L explorăm și să Îl savurăm.

Deci ar trebui să renunțăm la orice filozofie sau cultură și ar trebui să ne concentrăm pur și simplu pe Cristos, Fiul încântător al lui Dumnezeu, și doar să-L savurăm pe El.

Tuturor credincioșilor li s-a repartizat o porție împreună cu toți sfinții în lumină, iar în împărăția Fiului dragostei Tatălui trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca totul al nostru și în tot.

Am fost implicați în domeniul întunericului, în cultura, lucrurile tradiționale, filozofia și lucrurile lumii, și aceste lucruri au devenit un domeniu al întunericului, în care eram controlați de întuneric.

Dar prin regenerare am fost transferați din acest domeniu al întunericului în împărăția dragostei Fiului Tatălui. Aceste lucruri ale întunericului ne-au controlat, ne-au privat și ne-au distras din savurarea Cristosului atotinclusiv.

Dar slavă Domnului, am fost aduși în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, viața de biserică de astăzi!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia, nu mai suntem sub stăpânirea și autoritatea întunericului – acum suntem în domeniul încântător, plăcut și minunat al împărăției Fiului dragostei Tatălui. Doamne Isuse, Tu ești plăcerea Tatălui și Tu ești și savurarea și satisfacția noastră. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din Tine ca porția noastră repartizată împreună cu sfinții în lumină!

Să trăim în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui de astăzi

Accentul în Col. 1:13 este pe împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în această epocă, care este realitatea bisericii.

Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei Tatălui, care este la fel de încântătoare pentru Tatăl precum Fiul lui Dumnezeu (Col. 4:15-16).

Prin regenerare, toți credincioșii au fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Ioan 3:5); cu toții am fost scoși din întunericul lui Satan și am fost aduși în aspectul încântător al împărăției lui Dumnezeu.

Prin mântuirea și regenerarea lui Dumnezeu, toți am fost transferați în această secțiune încântătoare și plăcută a împărăției lui Dumnezeu. Viața de biserică de astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere pozițional putem fi în domeniul împărăției lui Dumnezeu, este posibil ca încă să trăim sub autoritatea întunericului în viața noastră de zi cu zi.

În viața noastră de căsnicie, putem continua să schimbăm cuvinte cu soția noastră, ne putem certa sau bârfim; când ne acuzăm și ne învinovățim unii pe alții în certurile noastre, trăim sub autoritatea întunericului. Ori de câte ori trăim, umblăm și ne comportăm în sinele nostru, suntem în întuneric.

Viața de biserică este împărăția Fiului dragostei Tatălui și am fost transferați din întuneric în acest domeniu plăcut, dar trebuie să învățăm să trăim în acest domeniu trăind în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca persoana noastră și trăind prin El.

Când trăim în sine, deși s-ar putea să nu facem păcate grosolane, noi suntem în întuneric; pur și simplu trăirea conform sinelui nostru ne aduce în întuneric, pentru că ne face să fim despărțiți de Cristos. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să trăim astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, prin deschiderea zilnică față de Domnul, luându-L ca viața și persoana noastră și umblând și trăind prin El!

Când nu Îl luăm pe Cristos ca persoana noastră și nu trăim prin El, suntem în întuneric; numai Cristos este lumină și El trebuie să satureze și să prevaleze în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi.

Dacă Cristos nu este viața și persoana noastră și dacă nu Îl trăim pe Cristos, anumite părți ale umblării noastre zilnice nu vor fi umplute cu Cristos.

Fie ca să nu închidem părți din viața și ființa noastră față de Cristos; fie ca să învățăm să ne deschidem Lui și să-i permitem Lui ca lumină și viață să intre, să ne satureze și să ne pătrundă.

Doar atunci când Cristos ne ocupă și saturează fiecare parte din noi și fiecare aspect al umblării noastre zilnice, putem fi în întregime în lumină, fiind totodată eliberați de sub controlul autorității întunericului.

În ochii lui Dumnezeu, Cristos este Cel mai încântător, iar biserica este împărăția Fiului dragostei Sale, așa că El Își găsește plăcerea în împărăția Sa.

Fie ca să învățăm să trăim viața de biserică ca domeniu al încântării și plăcerii lui Dumnezeu în Cristos, și fie ca să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră pentru a trăi prin El în viața de biserică.

Când trăim și umblăm prin duhul, biserica devine încântătoare pentru noi; alții pot găsi defecte și probleme în biserică, dar noi avem viziunea lui Dumnezeu despre biserică – biserica este plăcută, încântătoare, minunată și excelentă!

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui, domeniul încântării și satisfacției Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim viața de biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei Tatălui prin faptul că Îl savurăm pe Cristos, deschizându-ne întreaga noastră ființă către El și permițându-I să ne satureze toate părțile noastre interioare. Dragă Doamne Isuse, Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești și Preaiubitul nostru; Tu ești cel mai încântător, plăcut și minunat. Ne deschidem ființa noastră către Tine, Doamne și Îți permitem să pătrunzi, să Te răspândești și să saturezi fiecare parte a ființei noastre pentru a ne ocupa cu Tine Însuți. Salvează-ne de umblarea sau trăirea în carne. Păstrează-ne în întoarcerea către Tine, luându-Te ca viața și persoana noastră, și trăind prin și datorită Ție!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living in the Church Life as the Kingdom of the Son of the Father’s Love today (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom brings forth the Church and the Kingdom is the Reality of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu Lucrează în Secretul Ființei Noastre: spunem Amin vocii Sale Blândă și Liniștită din interior

01/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dacă studiem cu atenție scripturile, ne vom da seama că Dumnezeu are un fel de temperament căruia nu îi place ostentația; Lui Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și El este în noi ca o voce blândă și liniștită la care trebuie să spunem Amin.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care se ascunde; El a creat întregul univers în toată măreția acestuia, însă S-a ascuns în acesta și nu este ușor să-L găsești.

Deși El Însuși a devenit un om, El nu a venit în splendoare și măreție ca toți să-L vadă și I să se închine; din contră, El a venit ca un om smerit, un tâmplar, și a lucrat într-un mod de rând până când a împlinit vârsta de treizeci de ani.

Fața Sa nu era plăcută la privit, ci era mai degrabă marcată și chiar desfigurată, iar ceilalți nici nu se gândeau că Dumnezeul infinit ar fi locuit în El.

După ce Domnul Isus S-a manifestat în glorie înaintea lui Petru, Iacov și Ioan, El le-a poruncit să nu spună nimănui despre această viziune până când Fiul Omului va fi înviat din morți (Mat. 17:1-9). Gloria divină locuia în El, dar Lui nu I-a plăcut să o afișeze în mod deschis sau să o arate altora.

După ce a înviat, i S-a arătat Mariei, care Îl căuta cu dragoste și plângea, însă ea nu L-a recunoscut; ea a crezut că era grădinarul, până când El a chemat-o pe nume, Maria (Ioan 20:14-17).

Apoi, când cei doi ucenici coborau pe drumul lor spre Emaus din Ierusalim, Isus li s-a alăturat și a început să le vorbească, iar ei nu L-au recunoscut; ei nu și-au dat seama că El era Isus atunci când le-a deschis Scripturile ca să le arate că era necesar ca Cristos să sufere toate aceste lucruri și să intre în gloria Sa (vezi Luca 24:13-37).

Numai atunci când El a binecuvântat și a frânt pâinea, și-au dat ei seama că El este Domnul și au spus: Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea pe drum și ne-a deschis Scripturile?

Apoi, Toma, care a ratat prima întâlnire în înviere, a spus că nu crede că Isus a înviat din morți până când el însuși nu Îl vede și Îl atinge; astfel că Domnul a venit din nou la ucenici și Toma a crezut, dar Domnul a spus: Binecuvântați sunt cei ce nu văd și totuși cred (Ioan 20:24-29).

În final, trebuie să fim avertizați de istorisirea din Isaia 39:2-8, unde Ezechia, care tocmai a fost vindecat de Domnul, a primit darurile împăratului Babilonului și le-a arătat mesagerilor lui toate bogățiile sale și tot ce avea în casa și împărăția lui.

Când Isaia a venit și l-a întrebat ce au vrut oamenii aceștia, Ezechia i-a zis totul, iar Isaia a spus că vor veni zile când tot ce este în casa împăratului și tot ceea ce părinții lui au adunat ca comori vor fi duse în Babilon – nimic nu va fi lăsat în urmă.

Nu ar trebui să expunem tot ce savurăm și experimentăm din Domnul altora; mai degrabă trebuie să avem experiențe secrete din Cristos, să Îl savurăm și să Îl căutăm în secret, și chiar și atunci când avem părtășie cu ceilalți, trebuie să ne dăm seama ce să nu vorbim și ce subiect să deschidem.

Ar trebui să trăim prin viața și natura ascunsă a Tatălui nostru și să avem întotdeauna niște experiențe secrete ale lui Cristos.

Să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu; lucrarea Sa cea mai sigură se face în secretul ființei noastre

Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu; nu ar trebui să ne gândim că numai minunile, viziunile puternice și revelațiile mărețe sunt de la Dumnezeu, ci să ne dăm seama că El lucrează în secretul ființei noastre.

Lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu se face în secretul ființei noastre.

El intră în noi ca sămânța împărăției și crește în noi; apoi, El caută să Își facă domiciliul în inima noastră prin credință (Efeseni 3:16), și face acest lucru în secretul ființei noastre, nu în mod deschis.

Cu cât slujim mai mult Domnului și cu cât mai mult rămânem în El, cu atât mai mult ne dăm seama că Dumnezeu este un Dumnezeu foarte tăcut; El este atât de tăcut încât prezența Sa este deseori nedeslușită.

Cel mai puternic mod de activitate a lui Dumnezeu este o voce blândă ascunsă în interiorul ființei noastre, ceva atât de firav încât nu o putem distinge prea ușor de propriile noastre impresii.

Uneori, din ființa noastră cea mai intimă vine o ușoară sugestie, un simțământ, o voce sau câteva cuvinte, cum ar fi: Aceasta este viața ta naturală – nu fă asta, acest lucru trebuie pus pe cruce! Poate credem că suntem noi înșine, căci acestea sunt cuvinte aproape nedefinite, dar aceste cuvinte sunt indicii ale celei mai pozitive activități a lui Dumnezeu în noi.

De multe ori credem că noi suntem cei care spunem aceste lucruri, că aceasta este propria noastră gândire, dar dacă acordăm atenție vocii blânde din noi, vom savura lucrarea Sa cea mai sigură, care se face în secretul ființei noastre.

Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu. Cel mai intim mod de a ne călăuzi este atât de natural și normal încât abia percepem că El ne călăuzește, dar totuși El cumva o face.

Când Dumnezeu a venit în Fiul, singurul Fiu născut a venit cu scopul să Îl declare pe Dumnezeu, totuși El L-a ascuns pe Dumnezeu într-o viață umană a cărei aparență a fost “desfigurată”, o viață umană care nu avea “o formă atrăgătoare și nici măreție” (vezi Isaia 52:14; 53:2).

Nu acesta este modul în care noi am fi venit prin încarnare; noi am fi venit într-o formă atrăgătoare și cu măreție…

Dar El a venit din Galileea, o provincie nesemnificativă, și din Nazaret, un orășel, despre care iudeii spuneau că nici un profet sau persoană cu renume nu a venit vreodată de acolo (vezi Ioan 1:46; 7:52).

Astfel, când Domnul S-a arătat, a fost dificil ca oamenii să creadă că Dumnezeu era prezent în El; chiar le era greu să creadă că El era un profet de la Dumnezeu, și totuși Dumnezeu a fost ascuns în Isus din Nazaret și în El toată plinătatea Dumnezeirii i-a făcut plăcere să locuiască (Coloseni 2:9).

De asemenea, Isus din Nazaret a aparținut unei case sărace și a crescut pentru a fi tâmplar până la vârsta de treizeci de ani; cine ar fi crezut vreodată că în El locuia Dumnezeul infinit? Trebuie să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu și să înțelegem că lucrarea Sa cea mai sigură se face în secretul ființei noastre, nu doar la exterior sau într-un mod spectaculos.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de natura ascunsă a lucrării lui Dumnezeu pentru a vedea că lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu se face în secretul ființei noastre. Fie ca noi să nu mai credem că doar influențele puternice, viziunile extraordinare, revelațiile mărețe și minunile sunt de la Dumnezeu. Fie ca să înțelegem că prezența lui Dumnezeu este în noi și că El este Cel tăcut și adesea nedeslușit în noi. Doamne, fie ca noi să urmăm calea Ta cea mai intimă de a ne călăuzi și să cooperăm cu activitatea lăuntrică a lui Dumnezeu ca să putem primi călăuzirea Ta.

Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, iar noi cooperăm spunând Amin la vocea Sa blândă, liniștită din interior

Biblia ne arată că Dumnezeu săvârșește minuni, face lucruri mari și este măreț și atotputernic; totuși, dacă studiem cu atenție scripturile, ne vom da seama că temperamentului Său nu îi place ostentația.

Lui Dumnezeu Îi place să lucreze în secret, mai degrabă decât într-un mod deschis. Nouă ne-ar plăcea ca Dumnezeu să facă lucruri mari în noi și pentru noi ca să putem spune altora ce face El pentru noi, dar lucrarea cea mai sigură a lui Dumnezeu este în secretul ființei noastre.

Este o minune și un mister faptul că noi credincioșii în Cristos Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut (1 Petru 1:8); noi nu L-am văzut fizic, totuși Îl iubim și exultăm cu o bucurie de negrăit și plină de glorie.

Deși Cristos este în mijlocul oamenilor, El nu Se arată oamenilor; El locuiește în noi și totuși de multe ori Își ascunde conștiența locuirii Sale lăuntrice.

De la învierea Domnului și până în ziua de azi, disciplina principală pentru noi, urmașii Săi, a venit de-a lungul liniei cunoașterii Sale ca un Dumnezeu care Se ascunde.

Totul în economia lui Dumnezeu se află în atmosfera și realitatea nevăzută a credinței; Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu nu este în realitatea văzută, ci în credință (vezi 2 Cor. 4:13, 16-18; 5:7; Evrei 11:1; Efeseni 3:17a; 1 Timotei 1:4b).

Lucrurile pe care le vedem sunt temporare, dar lucrurile care nu sunt văzute sunt eterne; trebuie să ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul și pentru a-L experimenta pe El. Trebuie să ne exersăm duhul pentru a savura lucrurile nevăzute ale bogățiilor lui Cristos în economia eternă a lui Dumnezeu.

Când suntem cei mai conștienți de propria neputință, Dumnezeu este Cel mai puternic prezent (vezi 2 Cor. 12:9-10).

Pavel L-a implorat pe Domnul de trei ori să îndepărteze țepușul din carnea lui, dar Domnul i-a spus: Harul Meu îți este suficient, căci puterea Mea este perfectată în slăbiciune.

Atunci când suntem slabi, suntem puternici în Domnul pentru că El este puternic în noi; atunci când credem că nu putem face nimic, Domnul este puternic în noi în noua noastră ființă interioară.

Dumnezeul care se ascunde este la lucru în viața noastră și lucrează cu putere; Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și putem coopera cu El spunând Amin la vocea Sa blândă și liniștită din interior.

Responsabilitatea noastră ca oameni ai împărăției cerești este să cooperăm cu Domnul răspunzând vocii Sale interioare; vocea blândă și liniștită a Domnului din noi, vocea care pare așa de mult a fi o parte din simțămintele noastre încât nu o mai recunoaștem deloc; acesta este Domnul care ne vorbește.

Acelei voci detectată în părțile cele mai lăuntrice ale ființei noastre, trebuie să-i spunem Amin, căci acolo, în secret și fără încetare, Dumnezeul care se ascunde lucrează.

De multe ori Domnul din noi ne vorbește, dar noi credem că sunt propriile noastre simțăminte sau gânduri; din acest motiv trebuie să ne exersăm duhul ca să ne dăm seama că Dumnezeu lucrează în secret, mai degrabă decât în mod deschis, și să cooperăm cu El spunând Amin la vocii Sale blândă și liniștită din interior.

Doamne Isuse, nu Te-am văzut cu ochii noștri fizici, dar noi credem în Tine și Te iubim! Credem că ești înlăuntrul nostru și că Îți place să lucrezi în secret, mai degrabă decât în mod deschis. Ne deschidem lucrării Tale în noi. Atunci când suntem slabi, suntem puternici în Tine; când nu putem face nimic, Tu lucrezi în noi. Doamne, fie ca să Te cunoaștem în calitate de Dumnezeul care Se ascunde și care lucrează în viața noastră. Vrem să cooperăm cu Tine, Doamne, răspunzând vocii Tale lăuntrice. Vrem să spunem Amin la vocea Ta blândă și liniștită, care pare atât de mult ca parte din propriile noastre simțăminte, încât de multe ori nu o mai recunoaștem ca voce. Iubite Doamne, noi Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Works in the Secret of our being: we say Amen to His Gentle, Quiet Voice within (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.