Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Păstrăm credința pentru a savura bogățiile lui Dumnezeu și păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

09/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu; pentru aceasta, trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată, astfel încât să putem savura toate bogățiile a ceea ce este Dumnezeu și să-L slujim într-un mod adecvat. Amin!

Trebuie să păstrăm credința. Credința are atât un aspect subiectiv, cât și unul obiectiv; credința pe care trebuie să o păstrăm este credința obiectivă și o păstrăm apucând viața eternă. Economia lui Dumnezeu, planul și scopul Său de a îndeplini ceea ce este în inima Lui, este în credință (1 Tim. 1:4).

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne apropiem de Dumnezeu și să Îl savurăm pe Dumnezeu, trebuie să avem credință. Fără credință este imposibil să-I fii bineplăcut lui Dumnezeu. Dar cum putem avea credință? Putem oare decide să credem și apoi să continuăm să credem?

Credința vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Când auzim evanghelia, avem auzirea credinței. Evanghelia ne transmite o Persoană minunată, Isus Cristos, care este infuzat în noi prin auzirea credinței, iar El în noi devine credința noastră. Când auzim adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, când ni se prezintă o viziune a economiei lui Dumnezeu, suntem pur și simplu captivați de Domnul și ceva se ridică în noi – aceasta este credința.

Pentru ca noi să primim credință, trebuie să cunoaștem adevărul. Pentru ca noi să fim stabiliți în credință, trebuie să rămânem în adevăr și să fim constituiți cu adevărul. Chiar și după ce am crezut în Domnul, trebuie să ne plasăm din nou și din nou sub auzirea credinței. Trebuie să ajungem la cunoașterea deplină a adevărului împărtășindu-ne din învățătura sănătoasă a economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Când suntem în adevăr, citim și ne rugăm Cuvântul lui Dumnezeu, suntem infuzați cu credință și credința crește în noi. Prin primirea Evangheliei, primim o persoană, Isus Cristos, care este viață; El este viața eternă și prin regenerare suntem născuți din nou, născuți din Dumnezeu.

Aleluia, acum avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și putem apuca viața eternă la care am fost chemați! Pe măsură ce apucăm viața eternă, nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină și nu ne încredem în viața noastră naturală umană. Prin această viață trebuie să trăim, să acționăm și să ne comportăm, și conform acestei vieți ar trebui să ne avem ființa noastră.

Când apucăm viața eternă, putem lupta lupta cea bună a credinței, adică să păstrăm credința. Viața noastră Îl va exprima pe Dumnezeu, pentru că va fi o viață de evlavie, expresia lui Dumnezeu ca realitate în viața noastră umană. Fie ca noi să fim cei care trăim și umblăm prin credință zi de zi.

Să apucăm viața eternă și să trăim prin această viață, pentru ca Domnul ca credință să crească în noi! Vren să fim cei care păstrăm credința și ținem taina credinței într-o conștiință curată!

O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu

Credința este conținutul economiei lui Dumnezeu; păstrăm credința prin împărtășirea din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu (1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 6:12; Tit 1:4; Iuda 3). Credința este o evanghelie completă și o mântuire comună.

În primul rând, trebuie să vedem economia lui Dumnezeu; economia lui Dumnezeu nu este altceva decât Însuși Dumnezeul Triunic care trece prin toate procesele pentru a Se distribuie în noi, astfel încât să putem avea viața și natura Sa și să devenim expresia Lui corporativă. Bogățiile divine sunt întrupate în cuvântul lui Dumnezeu.

Când primim Evanghelia, primim distribuirea divină a Trinității Divine și suntem infuzați cu elementul lui Dumnezeu pentru ca noi să devenim expresia corporativă a lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să se distribuie pe Sine în noi. El vrea să distribuie în ființa noastră bogățiile ființei Sale, tot ceea ce este și a făcut El. El nu vrea doar să facă lucruri pentru noi, ci să se distribuie pe Sine în noi.

Cu cât El se distribuie mai mult în noi, cu atât credința noastră crește, pentru că credința noastră nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos care vine în noi pentru a fi capacitatea noastră de a crede, credința noastră. Credem și trăim prin credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).

Evanghelia ne dă o mântuire comună nu numai o dată pentru totdeauna când am primit credința, ci suntem în proces de creștere – creștem în unitatea credinței. Unitatea credinței este legată de cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este ceva ce ține de credință, ceva ce este inițiat și dezvoltat în sfera și elementul credinței (1 Tim. 1:4).

Dacă nu avem credință, nu putem vedea economia lui Dumnezeu. Economia lui Dumnezeu este să se distribuie pe Sine în poporul Său ales; această economie nu este ceva ce ține de domeniul natural și nici în lucrarea legii, ci în sfera spirituală a noii creații prin regenerare prin credința în Cristos (2 Cor. 5:17; Gal. 3:23-26).

Când suntem în vechea creație, lucrurile lui Dumnezeu nu au sens; trebuie să fim în domeniul potrivit, domeniul credinței în duhul nostru, pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine din economia lui Dumnezeu. Bogăția divină a economiei lui Dumnezeu este mai întâi Dumnezeu Însuși.

Primim acest Dumnezeu minunat, bogat, abundent, autoexistent și veșnic întrupat în Cristos, care este Cel atotinclusiv și vast pentru savurarea noastră. Toate bogățiile lui Dumnezeu sunt în Cristos. Toate bogățiile din economia lui Dumnezeu sunt întrupate în Cristos și realizate ca Duh atotinclusiv și îmbelșugat.

Trebuie să ieșim din domeniul natural și să intrăm în domeniul divin și spiritual prin exersarea duhului nostru de credință. O viață creștină adecvată implică păstrarea credinței, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Suntem în Cristos, deci suntem o creație nouă; toate lucrurile din trecut au dispărut – acum totul este nou! Nu suntem aici pentru a ne îmbunătăți acțiunile sau pentru a ne îmbunătăți pe noi înșine; suntem aici pentru a trăi prin credință, pentru a-L savura pe Cristos și pentru a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu, păstrând credința.

Cu toții suntem fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos; am fost transferați din domeniul natural pe domeniul noii creații, domeniul spiritual. Prin credința în Dumnezeu, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne din viața și natura Lui pentru a-L exprima (Ioan 1:12-13).

Prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășindu-ne din tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa (Romani 12:4-5). Totul este prin credință. Acesta este planul lui Dumnezeu, care se realizează în credință, conform economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Trebuie să savurăm zilnic de bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aceste bogății ne fac să fim regenerați și să primim viața lui Dumnezeu și, de asemenea, să ne împărtășim din natura Sa divină. Suntem părtași naturii divine; savurăm însăși natura lui Dumnezeu. Prin credință suntem uniți împreună cu Cristos pentru a fi una cu El, astfel încât să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să păstrăm credința, astfel încât să-L putem savura pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să devenim plinătatea lui Cristos, biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos este pentru savurarea noastră; savurăm zilnic de ființa Sa divină pentru ca El să Se poată exprima prin noi.

Doamne Isuse, dorim să trăim o viață creștină adecvată, păstrând credința, astfel încât să putem să ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, economia lui Dumnezeu este ceva în credință! Amin, Doamne, astăzi ne exersăm duhul de credință. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine. Păstrează-ne în domeniul credinței, astfel încât să putem savura și să participăm la bogățiile divine a tot ceea ce Dumnezeu este și a făcut pentru noi. Doamne Isuse, distribuie-Te în noi astăzi. Vrem să trăim în domeniul noii creații, exersându-ne duhul de credință pentru a savura și a ne împărtăși din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți din Dumnezeu prin credință pentru a fi fii Săi, iar acum ne împărtășim din viața și natura Sa pentru a-L exprima! Slavă Domnului, prin credință suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său și ne putem împărtăși cu tot ceea ce este El, pentru a putea fi expresia Sa corporativă! Amin, Doamne, vrem să păstrăm credința pentru ca astăzi să putem ne împărtășim din bogățiile divine în economia lui Dumnezeu!

Trebuie să păstrăm taina credinței într-o conștiință pură

1 Tim. 3:9 Pavel vorbește despre păstrarea misterului credinței într-o conștiință curată. Ce este taina credinței? taina credinței este evanghelia lui Dumnezeu care ne-a fost încredințată, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu.

Credința se referă la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie evanghelia (Rom. 1:1, 3-4). Evanghelia lui Dumnezeu nu este numai ca oamenii să primească iertarea păcatelor și să nu meargă în iad, ci să meargă în rai. Evanghelia lui Dumnezeu, taina credinței, se referă la Fiul Său, care a ieșit din sămânța lui David conform cărnii, care a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, din învierea dintre morți, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin!

Acesta a fost profețit lui David de Domnul prin profetul Natan, că El îi va ridica o sămânță, și el va fi Fiul lui Dumnezeu (2 Sam. 7). Cristos este Sămânța lui David și Fiul lui Dumnezeu. El a devenit om, a trecut prin viața umană, a trecut prin moartea pe cruce și a înviat a treia zi.

În învierea după Duhul sfințeniei, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în putere. Un om, Isus Cristos, a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu în înviere. Aleluia! Dumnezeu s-a făcut om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire; aceasta este cea mai înaltă evanghelie, vârful înalt al revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu.

Și când credem în Evanghelie, devenim fii ai lui Dumnezeu pentru a deveni oameni-Dumnezeu, pentru a fi deificați, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în orice fel posibil. Cristos a adus divinitatea în umanitate prin întrupare și El a adus umanitatea în divinitate prin moarte și înviere. Prin credința în Isus Cristos, suntem mântuiți și intrăm în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu, astfel încât să fim reînnoiți, sfințiți, transformați și, în cele din urmă, glorificați.

Aceasta este o parte a Evangheliei, o parte a misterului credinței. Ținem taina credinței într-o conștiință curată. Această credință pe care o păstrăm este obiectivă, referindu-ne la lucrurile în care credem, la lucrurile care constituie Evanghelia. Taina credinței este în principal Cristos ca mister a lui Dumnezeu (Col. 2:2) și biserica în calitate de mister a lui Cristos (Efeseni 3:4).

Trebuie să trăim și să slujim în viața de biserică păstrând taina credinței, având o înțelegere deplină a economiei lui Dumnezeu într-o conștiință curată pentru mărturia Domnului. Ce înseamnă pentru noi să avem o conștiință curată? Înseamnă să avem o conștiință purificată de orice amestec.

Nu putem păstra taina credinței dacă nu avem o conștiință curată. Pentru ca noi să păstrăm taina credinței pentru mărturia Domnului, trebuie să ne curățăm conștiința. Trebuie să tratăm orice lucru pe care lumina Domnului îl expune și pe care strălucește în conștiința noastră.

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să tratăm cu conștiința noastră, astfel încât să putem avea o conștiință curată în timp ce păstrăm taina credinței. Pavel a mărturisit în 2 Tim. 1:3 că L-a slujit pe Dumnezeu într-o conștiință curată. Îi slujim lui Dumnezeu în închinarea noastră (Fapte 24:13; Filip. 3:3) într-o conștiință curată.

În zilele acestea, în zilele degradării bisericii, avem nevoie să avem o conștiință curată, o conștiință curată de orice amestec, ca să putem sluji lui Dumnezeu. După ce ne-am tratat conștiința și am mărturisit toate lucrurile asupra cărora Domnul strălucește, trebuie să credem că avem o conștiință curată.

Nu trebuie să acceptăm îndoielile dușmanului în această privință, ci să-i declarăm că suntem pentru Domnul și pentru biserică și că suntem aici pentru nimic altceva decât pentru interesele lui Dumnezeu. Satan ne pune îndoieli în mintea noastră, dar sângele Domnului îl învinge. Trebuie să stăm împotriva lui în Domnul și pe baza sângelui învingător al Domnului și nu ar trebui să-i permitem lui Satan să ne mai rețină. Putem chiar să-i spunem,

Satan, ne-ai înșelat destul de mult; nu te vom mai crede! Nu îți mai permitem să ne reții. Suntem pentru Domnul și avem o conștiință curată. Satan, pleacă de la noi! Nu suntem aici pentru tine și pentru planul tău rău; suntem aici pentru Domnul, pentru recâștigarea Sa, pentru biserica Sa și pentru interesele Sale!

Când ne exersăm duhul credinței în acest fel, ținem taina credinței într-o conștiință curată. Îl ținem pe Cristosul atotinclusiv ca porțiunea noastră alocată de Dumnezeu și ținem biserica în calitate de misterul lui Cristos, plinătatea lui Cristos.

Dumnezeu este o mister, dar El este întrupat în Cristos; Cristos este tainic, dar Îl putem vedea exprimat în cuvântul Său și, de asemenea, în Trupul lui Cristos. Fie ca noi să avem o conștiință curată în timp ce păstrăm astăzi taina credinței. Fie ca să aplicăm sângele lui Cristos pentru a îndepărta orice condamnare din conștiința noastră.

Doamne Isuse, vrem să păstrăm taina credinței într-o conștiință curată. Venim la Tine și vrem să fim sub strălucirea Ta. Expune orice amestec și impuritate din noi. Aplicăm sângele Tău prețios. Curăță-ne și înlătură tot ce este impur din conștiința noastră. Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Ne ținem de Cristos și de biserică. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru, ca să savurăm toate bogățiile Tale. Aleluia, Cristosul atotinclusiv ne-a fost repartizat pentru a fi porțiunea noastră bogată împreună cu sfinții. Slavă Domnului, biserica este Trupul lui Cristos, plinătatea lui Cristos, pentru a-L exprima pe pământ. Amin, Doamne, ne exersăm astăzi duhul credinței pentru a păstra taina credinței într-o conștiință curată. Suntem aici pentru Tine și pentru interesul Tău. Nu suntem aici pentru slujba sau cariera noastră; suntem aici pentru Domnul și pentru biserică! O, ce mister, că Dumnezeu și omul pot fi uniți împreună, contopiți împreună, chiar încorporați împreună pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu în om! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keep the Faith to enjoy God’s Riches & Hold the Mystery of Faith in a Pure Conscience, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să apucăm viața eternă la care suntem chemați să luptăm lupta bună a credinței

08/10/2024 by Credincios în Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc și Îl urmăresc atât în mod personal, cât și corporativ, luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă; apucăm viața eternă trăind prin această viață, pentru a putea lupta în lupta bună a credinței.

Pe măsură ce ne pregătim pentru venirea Domnului, trebuie să luptăm mai întâi lupta bună, în al doilea rând, să alergăm și să terminăm alergarea și, al treilea, să păstrăm credința. Când trăim o astfel de viață, ne pregătim pentru venirea Domnului și El ne va răsplăti la întoarcerea Sa.

Când vorbim despre păstrarea credinței, trebuie să ne dăm seama că credința are un aspect obiectiv și unul subiectiv. Când Biblia vorbește despre „credință”, se referă la aspectul obiectiv, lucrurile în care credem pentru ca noi să fim mântuiți; aceasta este credința pe care o păstrăm și pe care o păstrăm, pentru că aceasta este economia lui Dumnezeu.

Credința este întregul conținut al economiei lui Dumnezeu și toți credincioșii adevărați în Cristos țin de această credință pentru a fi mântuiți. S-ar putea să diferim în practicile noastre și s-ar putea să avem anumite doctrine care diferă de alții, dar atâta timp cât ne păstrăm credința, credința obiectivă legată de persoana și lucrarea lui Cristos, suntem mântuiți și suntem frați și surori în Domnul.

Credința are și un aspect subiectiv; în Noul Testament, este tradus în principal prin a crede sau credință. Cum putem avea această credință subiectivă? Cum putem crede? Credința subiectivă este produsă de credința obiectivă. Când auzim, vedem și primim credința obiectivă, această credință obiectivă produce o reacție în noi, o abilitate pe care o numim credință, credința noastră.

Când spunem că trebuie să păstrăm credința, nu vrem să spunem că trebuie să păstrăm doar credința obiectivă, ci și mai mult, lăsăm ca credința obiectivă să devină credința subiectivă în noi ca fiind capacitatea noastră de a crede.

Un fel de a ilustra acest lucru este când ne uităm la televizor; când ne uităm la ceva la televizor, acel lucru este infuzat în noi, iar peisajul pe care îl urmărim este imprimat în ființa noastră.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și participăm la adunările bisericii, privim televizorul ceresc. Avem economia eternă jucată în fața noastră și suntem infuzați cu peisajul divin. Ceea ce urmărim în Cuvântul lui Dumnezeu și în adunările bisericii este opera divină, divertismentul divin și televiziunea divină cerească, având în fața noastră economia lui Dumnezeu.

Privim la televiziunea divină a mântuirii complete a lui Dumnezeu care se rulează înaintea noastră, iar aceasta ne infuzează cu realitatea divină a tot ceea ce este Cristos. Ca rezultat, pur și simplu credem în Domnul, pentru că Domnul Isus cu prețiozitatea Sa este televizat în ființa noastră. Credința obiectivă pe care o vedem produce credință în noi, pentru că Cristos ne infuzează cu El Însuși ca credință noastră.

Cu toții putem mărturisi că de multe ori, atâta timp cât ne „aducem oasele” la adunările bisericii, suntem infuzați cu televiziunea divină și cerească și, când părăsim adunările, suntem vitali, înviorați și plini de credință, căci Cristos a fost infuzat în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede. Aleluia!

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă la care am fost chemați

Noi, credincioșii în Cristos, ne prețuim foarte mult credința; este specialitatea noastră în viața de biserică și nu o tăgăduim, ci mai degrabă o ținem, o prețuim, o exersăm și luptăm pentru ea. Pavel i-a spus lui Timotei să lupte lupta bună a credinței (1 Tim. 6:12); trebuie să luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă, la care am fost chemați și am mărturisit mărturisirea cea bună înaintea multor martori.

Ce înseamnă să luptăm pentru credință? Care este această luptă bună a credinței? A lupta pentru credință înseamnă a lupta pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu, care este conținutul credinței. Nu luptăm pentru doctrine, practici și învățături; luptăm pentru credință.

S-ar putea să ținem foarte mult la practica de a chema numele Domnului în mod audibil și obținem atât de multă viață și rezervă exersându-ne să citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu ne luptăm pentru chemarea Domnului împreună cu alți credincioși și nici pentru citirea cuvântului cu rugăciune.

Mai degrabă, luptăm pentru credință, care este conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Luptăm pentru Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos.

Unii s-ar putea să nu fie de acord cu noi în ceea ce privește aspectului de a avea o singură biserică locală într-un oraș, dar atâta timp cât păstrează credința, ei sunt frații și surorile noastre dragi în Domnul. Poate că am descoperit atât de multe adevăruri mai profunde în Biblie, dar nu ne luptăm cu alții pentru ele; luptăm lupta bună a credinței – luptăm pentru credință.

Ne-am dat seama cât de multă viață și provizii de viață primim atunci când avem practici ale vieții, cum ar fi chemarea Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu, profeția, cugetarea rugativă asupra Cuvântului lui Dumnezeu, declararea imnurilor și exersarea duhului nostru pentru a vorbi pentru Domnul.

Prețuim aceste practici, dar nu luptăm pentru nicio practică de viață, ci luptăm pentru credință. Atâta timp cât un creștin crede în persoana și lucrarea lui Cristos și atâta timp cât crede că Trupul este unul atât universal, cât și local, luptăm pentru credință împreună, căci ei sunt frați și surori în Domnul.

S-ar putea să simțim că mulți credincioși duc lipsă astăzi, pentru că ei nu au o cale de a-L savura și experimenta pe Cristos ca viață precum avem noi; totuși, atâta timp cât se țin de credință, ei sunt dragii noștri frați și surori în Domnul. Credința este ceva specific în viața de biserică și nu luptăm pentru nimic altceva decât pentru credință.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă. Aceasta înseamnă că nu luptăm pentru credință stând pe un piedestal și certându-ne cu toată lumea despre credință; mai degrabă, luptăm pentru credință savurând, împărtășindu-ne și trăind prin viața divină.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă, la care am fost chemați. Am fost chemați la viața eternă; am fost chemați să savurăm și să ne împărtășim din viața eternă. Aceasta nu este doar o luptă obiectivă prin a fi de partea adevărului în economia eternă a lui Dumnezeu; aceasta este și o luptă subiectivă, o luptă prin apucarea vieții eterne.

Noi, credincioșii în Cristos, am primit o altă viață pe lângă viața noastră umană; avem viața divină a lui Dumnezeu și trebuie să trăim prin această viață, să savurăm de această viață și să exprimăm această viață. Mai ales astăzi, în epoca degradării bisericii, viața eternă este foarte importantă, chiar vitală, pentru viața noastră creștină și de biserică.

Pentru ca noi să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu cu privire la biserică, să ne confruntăm cu procesul de declin al bisericii și să menținem o bună ordine în viața de biserică, viața eternă este o condiție prealabilă (1 Tim. 1:16; 6:19; 2 Tim. 1:1, 10; Tit 1:2; 3:7)

Doamne Isuse, vrem să luptăm astăzi lupta bună a credinței, apucând viața eternă. Aleluia, am primit viața lui Dumnezeu, viața eternă, necreată, divină a lui Dumnezeu în noi și putem trăi prin această viață! O, Doamne, vrem să fim una cu Tine și una cu semenii noștri credincioși în Cristos pentru a lupta lupta bună a credinței. Nu luptăm pentru doctrine, învățături sau practici, oricât de bune și spirituale ar fi acestea; luptam pentru credință. Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință apucând viața eternă și fără a avea încredere în viața noastră umană. Ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Tine. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ne lăsăm pe noi înșine deoparte și vrem să trăim prin viața eternă din duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca viața Ta să curgă în noi, să crească în noi și să fie exprimată prin noi. Fie ca viața Ta din noi să ne întărească și să ne întărească să luptăm lupta bună a credinței împreună cu toți credincioșii adevărați în Cristos.

Apucăm viața eternă savurând și trăind această viață, neavând încredere în viața noastră umană

Noi, credincioșii în Cristos, am fost chemați la viața eternă a lui Dumnezeu (1 Tim. 6:12). Această viață este cea care este cu adevărat viață (1 Tim. 6:19). Există multe feluri de viață, inclusiv viața vegetală, viața animală și viața umană, dar viața divină este viața care este cu adevărat viață.

Ne-am născut din părinții noștri umani pentru a avea viața umană și am fost renăscuți pentru a avea viața divină a lui Dumnezeu; ceea ce este născut din trup este carne, dar ceea ce este născut din Duh este duh (Ioan 3:6; 1:12).

Acum suntem cei care trăim prin această viață eternă pe care am primit-o. Învățăm să căutăm dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea și blândețea și luptăm pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu și apucăm viața eternă (1 Tim. 6:11-12).

Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îl iubesc și Îl cheamă dintr-o inimă curată (2 Tim. 2:22). Ca Timotei de astăzi, noi suntem cei care apucăm viața eternă, adică nu avem încredere în viața noastră umană naturală, ci trăim prin viața divină.

Când am primit viața lui Dumnezeu în noi, am devenit un om-Dumnezeu, iar acum învățăm să trăim prin această viață. În mod implicit, suntem în viața naturală și trăim conform ei, dar învățăm să trăim după viața divină și să o exprimăm.

A apuca viața eternă la care am fost chemați înseamnă a ne exersa duhul pentru a trăi prin această viață, a exprima această viață și a permite ca această viață să se manifeste în noi. Faptul că suntem chemați la viața eternă nu înseamnă că am fost chemați la binecuvântări în cer; mai degrabă înseamnă că am fost chemați să savurăm și să trăim prin viața divină.

Viața eternă nu se referă în principal la binecuvântările pe care le vom primi în viitor; se referă la viața noastră de zi cu zi de astăzi. Suntem chemați la viața eternă pentru ca noi să trăim prin viața eternă, adică să trăim în viața noastră zilnică o viață nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină.

Luptăm lupta bună a credinței apucând viața eternă la care suntem chemați. Pe de o parte, luptăm pentru credință declarând adevărul și rostind adevărul economiei eterne a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, luptăm pentru credință trăind prin viața eternă din duhul nostru.

Chiar și atunci când vorbim cu soțul nostru, soția noastră sau cu copiii noștri sau când facem niște cumpărături, luptăm lupta bună a credinței atunci când apucăm viața eternă pentru a trăi prin această viață.

Trebuie să ne exersăm duhul tot timpul, pe tot parcursul zilei, pentru a trăi conform cu viața divină și nu conform cu viața noastră umană. Pentru a lupta lupta bună a credinței în viața creștină, trebuie să apucăm viața eternă și să nu ne încredem în viața umană. Acest lucru pare a fi imposibil, pentru că suntem naturali, umani și căzuți și, implicit, avem încredere în noi înșine și în viața noastră umană.

Întreaga lume ne învață și ne încurajează să trăim în noi înșine, prin noi înșine, pentru noi înșine și să ne exprimăm pe noi înșine. Cu cât ești mai „tu însuți”, cu atât ei te apreciază mai mult și te înalță. Oh, Doamne. Noi, credincioșii în Cristos, suntem aici pentru a trăi printr-o altă viață. Suntem aici pentru a apuca viața eternă și pentru a trăi prin această viață.

Într-adevăr, trebuie să fim oameni, dar noi suntem oameni în mod Isus, nu oameni într-un mod natural. Trăim prin viața lui Isus în duhul nostru. Trăim o viață umană prin viața eternă; am fost chemați la această viață și acum trăim prin această viață.

Chiar dacă există atât de multe distrageri astăzi și există multe lucruri, persoane și situații care ne pot preocupa, trebuie să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru și să trăim după viața divină din duhul nostru. Am fost chemați în mod unic la viața eternă, care este Însuși Dumnezeul Triunic fiind viața noastră.

Fiind cei chemați la viața eternă, ar trebui să apucăm acum această viață, să trăim această viață și chiar să ne avem întreaga noastră ființă conform acestei vieți. Și acesta nu este ceva teoretic sau doctrinar; acesta este ceva ce practicăm și trăim în viața noastră de zi cu zi.

Îl contactăm zilnic pe Domnul, verificăm zilnic cu El despre toate lucrurile. Și chemăm în mod constant numele Lui, învățând să trăim prin El, împreună cu El și să-L trăim pe El. El este viața în noi. Cristos este viața noastră (Col. 3:4) și El este, de asemenea, speranța gloriei în noi (1:27).

Îl luăm și trăim prin El, chiar și trăim datorită Lui și una cu El (Ioan 6:57; 1 Cor. 6:17). Este bine să verificăm cu Domnul în această privință și să fim înaintea Sa cu privire la aceasta, spunându-I:

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai chemat la viața eternă. Aleluia, avem viața eternă a lui Dumnezeu în duhul nostru și am fost chemați în mod unic la această viață. Amin, Doamne, vrem să trăim conform cu viața Ta, nu ne încredem în viața noastră naturală, ci lăsăm ca viața Ta să trăiască în noi și să se exprime prin noi. Venim la Tine din nou și din nou, Doamne. Tu vezi câte lucruri încearcă să ne distragă atenția și să ne preocupe. Fă-ne să vedem chemarea noastră: am fost chemați la viața eternă, să trăim prin această viață și să exprimăm această viață. Amin, Doamne, noi vrem să trăim astăzi prin viața eternă ca să luptăm lupta bună a credinței. Te luăm ca viața noastră. Vrem să verificăm cu Tine în toate lucrurile, astfel încât să-Ți putem permite să trăiești în noi. Fie ca noi să fim nu doar umani în viața noastră, ci umani în mod Isus, umani într-un mod divin, permițând ca viața divină să fie exprimată în noi. Vrem să ne întoarcem la Tine, Doamne drag, cu privire la toate lucrurile, pentru ca Tu să fii exprimat prin noi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Lay Hold on Eternal Life to Which we are Called to Fight the Good Fight of the Faith, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Credința obiectivă și credința subiectivă: credem în Cristos și suntem uniți ca unul singur

06/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când vorbim despre credință, trebuie să ne dăm seama că în Noul Testament credința este atât obiectivă, cât și subiectivă; credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, în timp ce credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să păstrăm credința”.

Ne centrăm zilele acestea pe subiectul general al Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății.

Vrem să fim cei care ne pregătim pentru venirea Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Lui.

Dacă ne pregătim în aceste patru aspecte, Îl vom câștiga pe Cristos pentru a primi răsplata lui Cristos ca coroana dreptății.

Promisiunea venirii Domnului este cea mai mare consemnare din Biblie; atât în Vechiul cât și în Noul Testament sunt menționate prima și a doua venire a Domnului.

Viața și slujirea noastră creștină și viața noastră de biserică trebuie să fie în perspectiva venirii Domnului; trebuie să ne ațintim vederea pe venirea Domnului.

Când Pavel le-a scris tesalonicenilor, o biserică foarte tânără pe care a ridicat-o și acum dorea să o păstorească, el a menționat de multe ori venirea Domnului.

Fiecare capitol din 1 Tesaloniceni se încheie cu venirea Domnului.

Chiar și noii credincioși trebuie să fie infuzați cu dorința pentru venirea Domnului, pentru ca toți să avem un anumit fel de viață în lumina întoarcerii Domnului și să ne pregătim pentru venirea Lui.

În fiecare săptămână, când avem Masa Domnului, ne amintim de Domnul și mâncăm pâinea și bem paharul pentru a vesti moartea Domnului până când El va veni.

Săptămână de săptămână ne amintim de Domnul pe care Îl iubim și credem că El se va întoarce pentru a-și stabili împărăția pe pământ.

Trebuie să trăim, să lucrăm și să facem multe lucruri, dar speranța din noi este că Domnul Se va întoarce și trăim o viață în așteptarea venirii Domnului.

Mulți oameni studiază și vorbesc despre venirea Domnului și o persoană anume în special iese în evidență.

Sora M. E. Barber a fost o persoană care a așteptat cu adevărat venirea Domnului; toată viața ei a fost petrecută așteptând și pregătindu-se pentru a-L întâlni pe Domnul.

Într-o zi, la sfârșitul anului, chiar și în ultima zi a anului, ea s-a rugat Domnului să nu mai aștepte un an, ci să vină acum.

Trebuie să avem o inimă plină de așteptare pentru venirea Domnului.

Trebuie să privim spre venirea Lui și să ne pregătim pentru întoarcerea Sa, trăind un anumit tip de viață care grăbește întoarcerea Lui și ne pregătește să-L întâlnim la întoarcerea Sa secretă.

Trebuie să avem un duh care să cunoască venirea Domnului și să trăim o trăire care așteaptă venirea Sa.

Credem în credința obiectivă și suntem mântuiți; credem în Persoana și lucrarea lui Cristos

Dacă studiem Noul Testament în mod rugativ vom vedea că credința are cel puțin două aspecte principale: credința este obiectivă și subiectivă.

Există aspectul obiectiv al credinței – credința obiectivă și aspectul subiectiv – credința subiectivă.

Credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, adică la lucrurile în care credem (Efeseni 4:13; 2 Tim. 4:7).

Credința obiectivă include conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, lucrurile care sunt în Noul Testament în care credem și suntem mântuiți.

În Efes. 4:13 spune că toți trebuie să ajungem la unitatea credinței; această credință nu este acțiunea de a crede a credinței, ci mai degrabă, credința obiectivă.

Credința obiectivă este ceea ce credem, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

În Iuda 3 ni se spune că trebuie să luptăm stăruitor pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Aceasta nu este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, ci credința dată nouă de Dumnezeu în Cristos și prin apostolii din Noul Testament, conținutul economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, în care credem.

2 Tim. 4:7 avem mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale; el a spus că a păstrat credința; a păstrat credința obiectivă și este gata să primească răsplata.

Elementele credinței sunt doar elementele care se referă la mântuirea noastră, adică elementele care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos.

Când evanghelia ne este predicată, pur și simplu credem în Domnul Isus.

Elementele credinței includ Cristos ca Fiul lui Dumnezeu, nașterea Sa dintr-o fecioară umană, moartea Sa ca o moarte răscumpărătoare pentru noi, învierea Sa în a treia zi, înălțarea Sa și coborârea Sa ca Duh.

Dacă credem în acestea, suntem mântuiți. Conținutul credinței nu include lucruri precum botezul prin scufundare, răpirea după necaz, darurile Duhului Sfânt sau orice astfel de lucruri; credința obiectivă include în principal elementele legate de persoana și lucrarea lui Cristos.

Dacă citim Evangheliile, vedem această persoană minunată, Isus Cristos, care a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

S-a născut într-o fecioară umană, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit pe cruce pentru a ne mântui.

Apoi, după trei zile în mormânt, El a înviat și a devenit un Duh dătător de viață, și a venit să locuiască în toți cei care cred în El ca să fie viața lor și totul.

Toți creștinii adevărați cred în aceasta, pentru că aceasta este ceea ce ne salvează și ne face credincioși în Cristos. Amin!

Elementele credinței obiective sunt doar acele elemente care au legătură cu mântuirea noastră – cu alte cuvinte, doar acele elemente care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos (Ioan 3:16; 1:18; 1 Ioan 4:9).

Există multe alte învățături în Biblie, dar ele nu sunt neapărat legate de mântuirea noastră; cu toate acestea, lucrurile legate de persoana și lucrarea lui Cristos sunt legate de mântuirea noastră.

Conținutul credinței include pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu și întruparea Sa. El S-a născut dintr-o fecioară pentru a fi un om autentic în viața Sa umană și a murit pe cruce ca înlocuitor al nostru.

El și-a vărsat sângele și a realizat răscumpărarea pentru a ne spăla păcatele.

În a treia zi, Cristos a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri.

Astăzi El stă la dreapta lui Dumnezeu. Și într-o zi El se va întoarce pentru a primi la Sine pe toți credincioșii Săi. Aceasta este credința noastră.

Această credință nu este altceva decât Cristosul atotinclusiv și vast.

Credem în Cristos și dorim să ajungem la cunoașterea și experimentarea deplină a lui Cristos.

Vrem să ajungem la cunoașterea deplină a lui Cristos ca credință pentru a-L experimenta mai mult.

Doamne Isuse, credem în Tine! Tu ești Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Îți mulțumim că Te-ai întrupat pentru a Te naște dintr-o fecioară umană și a fi un om autentic. Tu ești Dumnezeu și Tu ești om – Tu ești omul-Dumnezeu! Credem că ai trăit o viață umană perfectă pe pământ și ai murit o moarte răscumpărătoare pe cruce. Mulțumim Doamne, că ai murit pentru noi pe cruce. Tu ești înlocuitorul nostru; ai murit pentru noi, în locul nostru, pentru a ne răscumpăra. Credem în moartea Ta răscumpărătoare. Amin, Doamne, credem că, după trei zile în Hades, ai înviat și ai devenit un Duh dătător de viață! Credem că Te-ai înălțat la ceruri și apoi ai coborât să vii în noi să locuiești în noi! Aleluia, credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și suntem mântuiți! Credem cu tărie în persoana și lucrarea lui Cristos și toate elementele legate de aceasta fac parte din credința noastră obiectivă. Amin, Doamne, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună, să luptăm pentru credință și să ajungem la unitatea credinței!

Credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede: prin credință, suntem uniți cu Dumnezeu în Duh!

Pe de o parte, avem credință obiectivă, conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la persoana și lucrarea lui Cristos, în care credem și suntem mântuiți.

Pe de altă parte, există credința subiectivă, acțiunea de a crede.

Ioan 3:15-16 vorbește despre a crede în Cristos și a fi mântuit; aceasta este acțiunea de a crede în Domnul și de a fi mântuit.

Conform acestui sens, a avea credință în Domnul înseamnă a crede în El. Toți credincioșii adevărați în Cristos sunt una prin faptul că ei cred în Cristos.

Când primim credința obiectivă care este conținutul economiei lui Dumnezeu, credința subiectivă se va ridica și va fi produsă din interiorul nostru.

De fapt, credința subiectivă este o reacție la credința obiectivă.

Credința subiectivă nu este o dată pentru totdeauna; ea trebuie să fie experimentată continuu de noi din ziua în care începem să credem în Domnul.

Când Îl vedem pe Domnul Isus, persoana Lui și lucrarea Lui, reacționăm crezând în El; această acțiune de a crede este credința noastră subiectivă.

Această reacție de a-L vedea pe Domnul Isus trebuie cultivată și încurajată și trebuie să fim sub auzirea credinței obiective, astfel încât credința noastră subiectivă să crească și să trăim prin credință, nu prin aparență.

Cristos este în noi ca speranță a glorie (Col. 1:27); când auzim aceasta, credem în Domnul și sperăm că într-o zi El va veni și Se va ridica din interiorul nostru pentru a ne glorifica.

Mulți oameni care nu cred în Dumnezeu simt că noi credem în fabule, în povești, pe care nu le pot înțelege.

Ei se uită la noi, credincioșii în Cristos, și se întreabă de ce plătim un preț atât de mare în timp și bani pentru a fi cu sfinții, a ne vizita unii pe alții, a merge la conferințe și adunări.

Creștinii nu trăiesc după ceea ce văd sau ceea ce ne apare înaintea noastră; trăim prin credință.

Credința este structura majoră a vieții noastre creștine, a vieții noastre sfinte.

Totuși, trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună (1 Tim. 1:19) despre care unii, după ce le-au pierdut, au naufragiat în privința credinței. O, Doamne!

Această credință pe care o păstrăm este actul nostru de a crede, credința noastră subiectivă.

Trebuie să venim la Cuvântul lui Dumnezeu din nou și din nou și să fim infuzați cu Dumnezeu prin Cuvânt și prin Duhul.

Când ne întoarcem inimile către Domnul și ne exersăm duhul să ne rugăm peste Cuvântul Său, credința se va ridica în noi.

Această credință subiectivă care se mișcă în noi ne aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Credința nu înseamnă doar a fi de acord și a crede într-un anumit set de doctrine din Cuvântul lui Dumnezeu; credința este o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

În această unire, primim viața și natura divină și devenim mulți fii ai lui Dumnezeu și numeroasele membre ale Trupului lui Cristos, noul om, pentru a fi expresia Sa corporativă astăzi și pentru eternitate.

Luptăm războiul bun prin acest tip de credință, nu încercând să păstrăm legea sau unele doctrine din Biblie.

Trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună; o conștiință bună este una fără ofensă (Fapte 24:16).

A avea o conștiință bună este o protecție a credinței și a vieții creștine. Acestea două merg împreună: credința și o conștiință bună.

O conștiință bună însoțește credința pentru ca noi să luptăm războiul bun împotriva diferitelor învățături dintr-o biserică locală.

Totuși, dacă respingem credința și o conștiință bună, am putea naufragia în privința credinței. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne păstrăm credința și o conștiință bună, astfel încât să fim protejați ăn credința și viața noastră creștină.

Viața noastră creștină și viața de biserică sunt ca o corabie care navighează pe o mare furtunoasă; suntem protejați în călătoria noastră prin credință și o conștiință bună.

Fie ca noi să ne ținem de credința subiectivă și să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință bună, pentru a nu naufragia în privința credinței, ci mai degrabă să luptăm bunul război cu Domnul și în Trup.

Cele două aspecte ale credinței – credința obiectivă și credința subiectivă – se implică reciproc.

Credința noastră (credința noastră subiectivă) este din lucrurile pe care le credem și prin intermediul lucrurilor pe care le credem (credința noastră obiectivă).

În 1 Tesaloniceni 3:2 credința este nu numai subiectivă, referindu-se la sfinții care cred, ca în versetele 5, 6 și 10, ci și obiectivă, referindu-se la ceea ce credem noi, ca în 1 Timotei 3:9; 4:1; și 2 Timotei 4:7.

Mulțumim Domnului pentru credința obiectivă și credința subiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit să Te vedem în persoana și lucrarea Ta; pur și simplu credem în Tine. Amin, Doamne, reacția noastră la a vedea persoana Ta minunată și lucrarea Ta atotinclusivă este că credem în Tine, având o credință subiectivă. Credem în Tine, Doamne, și Te iubim. Suntem una cu Tine. Prin credință, suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Tu ești în noi și noi suntem în Tine, căci suntem uniți în duh ca una! Amin, Doamne Isuse, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună în viața noastră creștină de astăzi. Ne ținem de credință, de credința noastră subiectivă și ne tratăm conștiința noastră pentru a avea o conștiință bună. Vrem să avem o conștiință fără ofense și să păstrăm credința pentru a putea fi protejați în viața noastră creștină. Amin, Doamne, ține-ne zi de zi sub auzirea cuvântului credinței, pentru ca credința noastră subiectivă să crească și să fie desăvârșită. Păstrează-ne să ținem de Tine ca fiind credința noastră și de o conștiință bună, astfel încât să putem lupta războiul bun și să rămânem pe calea credinței în viața noastră creștină și în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Objective Faith and Subjective Faith: we Believe in Christ and we’re Joined as One, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos devine credința noastră atunci când privim la Isus și lăsăm legea vieții să opereze în noi

03/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pe măsură ce privim la Isus și lăsăm legea vieții să opereze în noi, Cristos devine credința noastră, iar noi pur și simplu credem, pentru că Cristos Însuși crede în noi, una cu noi.

Deși suntem credincioși în Cristos, în ființa noastră naturală nu avem credință, dar credința se ridică în noi atunci când privim la Isus și permitem ca legea vieții să opereze în noi; Cristos este sursa credinței și El dă naștere credinței și, de asemenea, o desăvârșește în noi, privind la El și lăsând legea vieții să lucreze în ființa noastră. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o cursă creștină, alergând cursa cerească, astfel încât să putem termina cursa noastră și să primim premiul.

Am fost aduși în această cursă privindu-L pe Isus, minunatul Isus întronat în ceruri și fiind captivați de frumusețea Lui.

Și alergăm cursa privind la Isus de la orice altceva decât El.

Cursa pe care trebuie să o alergăm este cursa cerească, dar există posibilitatea să alergăm în zadar sau să muncim în zadar.

Biblia ne arată în Fil. 2:16 să nu muncim în zadar sau să alergăm în zadar, pentru că aceasta înseamnă că suntem dați de rușine.

A alerga degeaba nu înseamnă că nu alergăm în fiecare zi; mai degrabă, putem merge la întâlniri, slujim și facem o mulțime de lucruri pentru Domnul și în viața de biserică, dar există posibilitatea să alergăm în zadar.

Pavel a spus că, conform așteptării sale sincere în speranță, că în nimic nu va fi dat de rușine (Filipeni 1:20), ci în toate lucrurile, chiar și acum, Cristos va fi mărit în trupul său, fie prin viață, fie prin moarte.

Viziunea lui Pavel a fost că un creștin ar trebui să fie una cu Cristos, chiar să fie Cristos.

Cum putem noi fi Cristos? Suntem atât de plini de constituția naturală, avem carne și avem pofte, dispoziție și ciudățenii.

Cum putem fi Cristos? Este adevărat că nu putem fi Cristos, dar Dumnezeu vrea să fim Cristos.

Când trăim, ar trebui să fim Cristos; când facem ceva, vorbim ceva, ar trebui să fim Cristos.

Domnul Isus nu a dus la îndeplinire răscumpărarea numai pentru ca păcatele noastre să fie iertate și spălate, pentru ca noi să fim îndreptățiți și împăcați cu Dumnezeu; chiar mai mult, El dorește să fim mântuiți în viața Sa (Romani 5:10).

Când am crezut în Domnul Isus, am fost regenerați – am primit o altă viață, viața divină.

Acum trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să fim sfințiți de natura sfântă a lui Dumnezeu.

Apoi, trebuie să fim înnoiți în mintea noastră și trebuie să avem o transformare interioară, metabolică, astfel încât să putem fi transformați în aceeași imagine cu Cristos din glorie în glorie (2 Cor. 3:18).

Mai mult, trebuie să fim conformați chipului întâiului Fiu al lui Dumnezeu și, în cele din urmă, să fim glorificați, astfel încât să fim asemenea Lui în orice fel.

Dacă experimentăm mântuirea organică a lui Dumnezeu zi de zi, mergem pe calea potrivită și alergarea sau lucrarea noastră nu sunt în zadar.

Să continuăm cursa creștină cu rezistență până ajungem la țintă și primim premiul!

Să privim țintă către Isus, Cel ce desăvârșește credința noastră pentru a fi infuzați cu El ca fiind credința noastră

Pe de o parte, Isus este Autorul și Inițiatorul credinței noastre; pe de altă parte, El este și Desăvârșitorul credinței (Evr. 12:2).

Credința noastră începe cu El și se termină cu El. Credința noastră începe cu chemarea Sa; atunci când El ne cheamă și ne câștigă, începem să alergăm cursa creștină.

Pe tot parcursul cursei, nimic nu se face prin capacitatea noastră naturală.

Credința nu vine de la noi înșine, iar capacitatea de a alerga nu provine din ființa noastră naturală.

El este Cel care aleargă cursa în noi, iar calea pe care alergăm este, de asemenea, El Însuși.

Ioan 14:6 spune că Isus este calea și realitatea și viața.

Când ne îndreptăm privirea către Isus, El dă naștere credinței în noi, El ne menține credința și, de asemenea, ne desăvârșește credința, completând-o și terminând-o. Aleluia!

Ceea ce contează în aleargarea cursei creștine este să nu privim în jur pentru a vedea peisajul din jurul nostru; este privirea îndreptată către Isus, Cel care dă naștere credinței în noi și termină credința noastră.

Viața lui ne permite să alergăm.

Când privim la El cu atenție, cu o atenție neîmpărțită, El ne va infuza cu El Însuși ca credință.

Vedem că această Persoană prețioasp ne iubește și Îl vom iubi înapoi.

Noi nu L-am văzut, dar Îl iubim; în El – deși nu-L vedem în prezent, totuși crezând – ne bucurăm de bucurie nespusă și plină de glorie (1 Petru 1:8).

Pe măsură ce Îl iubim pe Cel nevăzut, este fără efort pentru noi să alergăm cursa creștină. Nicio problemă nu este o problemă pentru noi, căci alergăm cu bucurie, chiar glorios, iar mâinile noastre nu se vor obosi.

Ori de câte ori ne gândim la răsplată, ne recâștigăm puterea, pentru că răsplata este Cristos Însuși, care va fi savurarea noastră deplină în epoca viitoare a împărăției.

Fie ca ochii să ni se deschidă astfel încât să nu luăm în considerare lucrurile care se văd, să nu luăm în considerare slăbiciunile noastre nici să privim lucrurile negative ale altora.

Să ne întoarcem privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Ca Desăvârșitor al credinței, Domnul Isus Se infuzează continuu întru noi ca element și abilitate de a crede.

Când privim la Domnul cu o atenție neîmpărțită, punând întreaga noastră ființă asupra Lui, El ne administrează cerul, viața și puterea.

El ne infuzează cu tot ceea ce este El, iar noi suntem capabili să alergăm în cursa cerească și să trăim viața cerească pe pământ (2 Cor. 3:18).

Ceea ce privim sau la cine privim ne afectează foarte mult.

Cu cât privim mai mult la lucrurile pământești, cu atât devenim mai pământeni și cu atât avem mai multe piedici și încurcături și nu vom alerga cu atenție.

Să avem fața dezvelită, adică să avem o inimă întoarsă către Domnul, ca să-L privim și să-L reflectăm ca pe o oglindă, ca să fim transformați în același chip din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh.

Viața noastră creștină este din glorie în glorie.

În fiecare zi Îl privim pe Domnul și primim transmiterea și infuzia Sa.

Îl primim ca viața noastră, puterea și stimulentul nostru, astfel încât să putem alerga în cursa creștină.

Pe măsură ce privim la Domnul în mod continuu, El va termina și completa credința de care avem nevoie pentru a alerga cursa cerească.

Nu este nevoie să ne temem sau să ne facem griji; pur și simplu privim la fața Lui și nu ne va lipsi nimic.

Când privim la Isus, El devine calea noastră, puterea și viața noastră. El va fi, de asemenea, țelul alergării noastre.

În această cursă, ființa noastră naturală, carnea noastră, trecutul nostru și capacitatea noastră sunt toate inutile; doar ceea ce este infuzat de Cristos în noi contează, pentru că El în noi este credința care ne motivează să alergăm cursa până la capăt.

Trebuie să ne deschidem Domnului, așa cum a făcut apostolul Pavel, și să nu umblăm în mod ușuratic, ci să alergăm cursa pentru a câștiga prețul!

Fie ca Domnul să ne facă cei care privim la răsplata pe care ne-o va da când El Se va întoarce, domnind împreună cu El în împărăție și savurând nunta de o mie de ani cu El, și să ne îndreptăm de la toate lucrurile către Isus, astfel încât putem alerga cursa cu răbdare.

Fie ca Domnul să ne arate că viitoarea răsplată în împărăție ne așteaptă și fie ca noi să continuăm să alergăm cursa.

Paul a început să alerge, a continuat să alerge și a terminat cursa, fiind asigurat că a câștigat premiul.

Fie ca și noi astăzi să nu privim la nimic și la nimeni, să nu privim la slăbiciunile noastre și la păcatul care ne împiedică atât de ușor, ci să lepădăm toate lucrurile și să privim țintă la Isus pentru a fi infuzați cu El ca credință și a alerga cursa creștină cu răbdare.

Când privim la Isus, Cristos devine credința noastră!

Domnul să ne întărească să alergăm continuu până ajungem la capăt pentru a câștiga premiul.

Doamne Isuse, vrem să alergăm continuu cursa, privind țintă la Isus! Tu ești Autorul credinței noastre, căci Tu inițiezi credința și Tu chiar devii credința noastră. Amin, Doamne, ne îndreptăm privirea către Isus pentru a fi infuzați cu credință și pentru a avea credință ca să alergăm cursa creștină. Infuzeaza-ne mai mult cu Tine însuți astăzi. Privim de la orice altceva către Tine. Credem că Tu ești capabil să ne duci până la capăt și chiar să ne completezi credința. Te luăm ca viața, calea și țelul nostru. Te luăm ca tăria și răbdarea pentru a alerga cursa. O, Doamne Isuse, deși nu Te vedem în prezent, credem în Tine și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie! Vrem să Te privim cu faţa dezvelită, ca să Te putem reflecta. Transformă-ne în chipul Tău din glorie în glorie, întocmai ca de la Domnul Duh! Desăvârșește credința în noi. Completează credința în noi. Du-ne în cursa creștină până la capăt, astfel încât să ne putem termina cursa și să primim răsplata! Amin, Doamne Isuse, Te iubim!

Când privim la Isus și lăsăm legea vieții să opereze în noi, Cristos devine credința noastră și El crede în noi, făcându-ne o ființă care crede

Pentru cei necredincioși, credința este o un lucru misterios; mulți cred că creștinii „își aruncă creierul în coșul de gunoi” atunci când cred în Isus, pentru că nu pare a fi rezonabil sau logic să facă acest lucru.

Singura diferență dintre un necredincios și un credincios în Cristos este că credinciosului i s-a arătat îndurare de la Dumnezeu pentru a avea apariția Domnului, iar când Dumnezeu i s-a arătat acestuia, el pur și simplu a crezut.

Credința nu este în noi prin natură; nu suntem născuți din părinții noștri cu credință în noi.

Avem un duh, iar duhul nostru vrea să-L contacteze pe Dumnezeu, dar dacă nu-L vedem pe Domnul Isus, care este Dumnezeu, nu avem credință.

Acest lucru este valabil nu numai pentru cei necredincioși, ci chiar și pentru cei care cred în Cristos. Ca credincioși în Cristos, de atâtea ori se pare că nu avem credință.

Unii par să aibă credință și merg mai departe cu Domnul, dar atât de mulți creștini par să fie la fel ca oamenii din lume, pierzându-și chiar credința.

De ce unii au credință în timp ce alții nu au? Care este secretul pentru a avea credință? Evrei 12:2 este unul dintre secrete: să privim țintă la Isus.

Poate că nu avem credință, dar atunci când ne întoarcem la Domnul, chemăm numele Lui și ne concentrăm asupra Lui, El ne infuzează cu Sine Însuși și El devine credința noastră.

Când venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a citi și a ne rugăm asupra cuvântului Său, credința este infuzată în noi și suntem umpluți cu Dumnezeu.

Cu toții putem depune mărturie că, atunci când citim Biblia și vorbim cu Domnul în rugăciune și considerație cu rugăciune, Domnul ne umple cu Sine și avem darul credinței.

Pentru ca noi să avem credință, trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, sursa credinței. El Se iradiază în noi și ne încarcă cu Sine.

Drept urmare, avem în mod spontan credință. Credința nu provine de la noi; îşi are originea în El.

Într-un fel, credința este Cristos Însuși care vine în noi pentru a deveni Cel care crede în noi într-un mod subiectiv.

Cuvintele Domnului sunt duh și viață (Ioan 6:63), iar când Îl privim în Cuvântul Său, suntem infuzați cu El până când El, însăși persoana, devine elementul credinței din ființa noastră.

Nu noi credem; este Cel care crede în noi. Ce minunat!

Deci, într-un fel, nu putem decât să credem; cum să nu credem când El în noi, una cu noi, crede?

Cristos dă naștere credinței în noi, El este credința noastră, El crede în noi și El crede, așa că noi credem; aceasta este credința autentică. Uimitor!

Odată ce El a originat această credință în noi, El nu o va lăsa niciodată să dispară; El o va perfecționa, o va termina și o va perfecționa.

Pur și simplu trebuie să continuăm să ne întoarcem la El și să privim la Isus, pentru ca Cristos să creadă în noi și pentru noi!

Atunci vom trăi prin credință – prin credința Lui, chiar prin El ca și credința noastră (Gal. 2:20).

Un alt mod practic prin care suntem infuzați cu credință este să permitem legii vieții să opereze în noi (Romani 8:2).

Când permitem ca legea vieții să lucreze în ființa noastră, pur și simplu credem.

Domnul ne poate vorbi despre o anumită problemă sau ne poate atinge despre atitudinea noastră față de o anumită persoană; dacă spunem Amin vorbirii Sale interioare, suntem plini de credință.

Dacă spunem Amin vorbirii interioare a Domnului, mișcării Sale, El va avea o cale de a se răspândi în mintea, emoția și voința noastră, iar acest lucru va produce o mare credință în noi.

Cu cât permitem legii vieții să opereze în noi, cu atât suntem mai capabili să credem.

Legea vieții lucrează în noi pentru a aduce exprimarea și mărturia lui Dumnezeu; primul rezultat este credința noastră.

Elementul credincios al lui Cristos este încărcat în ființa noastră prin legea vieții.

Dacă dăm legii vieții oportunitatea de a lucra continuu în mintea, emoția și voința noastră, lucrarea ei va produce capacitate de a crede în noi.

Fie ca să fim cei care avem o astfel de credință să-L credem pe Dumnezeu la deplin, fără nicio tensiune sau ceartă.

Legea vieții în Evrei 8:10 rezultă în capacitatea de a crede prezentată în Evrei 11:1 și restul capitolului. Putem depune mărturie că, atunci când spunem Amin operațiunii și mișcării interioare a Domnului, suntem plini de credință și credința noastră în Domnul este întărită.

Când legea vieții operează în noi pentru a ne face chiar reflectarea, expresia și mărturia lui Dumnezeu, ne este ușor să credem.

Credința noastră nu este ceva deliberat – este ceva spontan; de fapt, nu putem să nu credem, întrucât capacitatea de a crede a fost infuzată în noi.

Atâta timp cât ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și permitem legii vieții să opereze în noi, dându-I libertatea de a ne mișca, atinge și infuza cu El însuși, vom fi plini de credință.

Credința noastră va fi spontană, iar ființa noastră interioară va fi saturată cu El ca credință.

Cu cât suntem mai saturați în interior de Cristos, cu atât ne este mai ușor să credem.

Fie ca toți să experimentăm credința într-un mod subiectiv, să privim la Isus și să lăsăm ca legea vieții să opereze în noi.

Doamne Isuse, noi spunem Amin lucrării, acționării și mișcării Tale interioare în ființa noastră. Vrem să permitem legii vieții să opereze în noi pentru a-L împărți pe Dumnezeu cu tot ceea ce este El în ființa noastră. Amin, Doamne Isuse, introdu-Te pe Tine însuți în noi un pic mai mult astăzi. Împarte-Ți legile în mintea noastră și înscrie-le în inima noastră, astfel încât să fim plini de Cristos ca credință! Dorim să experimentăm credința într-un mod subiectiv zi de zi, îndreptându-ne privirea către Isus și permițând legii vieții să opereze în noi. Lucrează în noi, Doamne, și operează în ființa noastră pentru a ne face exprimarea și mărturia lui Dumnezeu. Fie ca legea vieții să opereze în noi astăzi, astfel încât să putem fi infuzați cu Cristos ca credință. Amin, Doamne, fie ca Tu să devii credința noastră, infuzându-Te în noi pentru a fi capacitatea noastră de credință! Vrem să trăim prin această credință, prin Cristos ca credință noastră! Tu ești credința noastră. Tu ești viața noastră. Te luăm ca totul al nostru. Trăim prin credința Fiului lui Dumnezeu. Desăvârșește-ne credința. Adu-ne până la desăvârșirea credinței, astfel încât să alergăm cursa cu răbdare și să primim premiul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ becomes our Faith as we Look unto Jesus and Let the Law of Life Operate in us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Alergăm cursa privind țintă la Isus, Autorul, Conducătorul și Desăvârșitorul credinței

30/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, alergăm cursa creștină, privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre; Isus Cristos este focusul în alergarea noastră, pentru că numai privind la Isus putem avea credință infuzată în noi pentru a alerga cursa cu perseverență. Amin!

Viața noastră creștină de astăzi este o cursă, cursa cerească, și cu toții alergăm pentru a câștiga premiul.

Pavel a fost adus în această cursă când s-a convertit și a alergat cursa toată viața până când, chiar la sfârșit, a putut spune că a terminat cursa.

Fiecare dintre noi are o cursă de alergat.

Trebuie să-L căutăm pe Domnul pentru a ști care este cursa pe care El ni-a încredințat-o în viața noastră creștină.

Nu putem alerga cursa altcuiva și nici nu putem concura cu alții în cursa noastră.

Mai degrabă, cu toții trebuie să privim la Isus, Cel care inițiază credința și care, de asemenea, desăvârșește credința, astfel încât să putem alerga cursa cu perseverență și să ajungem la destinație pentru a primi premiul.

Pe de o parte, ca credincioși în Cristos, suntem mântuiți veșnic și nu trebuie să facem nimic pentru a ne obține mântuirea.

Dumnezeu ne-a mântuit prin har și prin credință, pentru că pur și simplu prin credința în Domnul, suntem mântuiți și primim viața eternă. Aleluia!

Pe de altă parte, există o recompensă pusă în fața noastră, un premiu, care este acordat celor care aleargă cursa cu răbdare.

În multe părți din Noului Testament ni se spune că Domnul, în calitate de Stăpân al sclavilor, îi va răsplăti pe fiecare după fapta lui.

Unii ar putea spune că nu trebuie să facem nimic pentru mântuirea noastră și au dreptate: nu trebuie să muncim pentru a obține mântuirea.

Totuși, așa cum a spus Pavel în Fil. 2:13, trebuie să ne lucrăm cu frică și cutremur pentru propria noastră mântuire, pentru că Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și lucrul, pentru buna Sa plăcere.

Dumnezeu nu ne-a mântuit ca să așteptăm până când ne va aduce în ceruri pentru a fi cu El pentru totdeauna.

Aceasta este o evanghelie foarte joasă.

El nu ne-a mântuit de la pierzania eternă doar pentru ca noi să fim copiii Lui, iar într-o zi El va veni să ne aducă cu El acolo unde este El.

Mai degrabă, Dumnezeu ne-a mântuit ca să Îl savurăm, să ne împărtășim din El, să-L experimentăm și să alergăm cu răbdare cursa creștină pusă înaintea noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos pentru a-L câștiga (Filipeni 3:12-14) și trebuie să-L prindem pe Cel care ne-a prins.

Facem asta zi de zi, chiar moment de clipă, pe măsură ce îl contactăm pe Domnul și Îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să fim cei care alergăm cu răbdare cursa pusă înaintea noastră, privim la nimic altceva decât la Isus, Cel care a inițiat credința și care ne va desăvârși și credința!

Alergăm cursa creștină privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre

Cum putem alerga cursa creștină?

S-ar putea să auzim că trebuie să alergăm cu răbdare cursa pusă în fața noastră, dar s-ar putea să nu fim o persoană competitivă și nici să fim în mod natural înclinați să facem prea mult efort pentru a obține ceva.

A alerga în cursa creștină nu are nimic de-a face cu ceea ce simțim și ce putem face; are totul de-a face cu privirea înspre Isus! Amin!

Alergăm cursa creștină prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2).

Ce înseamnă să-ți ațintești privirea către Isus?

Cuvântul grecesc tradus prin „privim țintă” înseamnă „a privi cu atenție nedivizată, întorcându-se de la orice alt obiect”.

Cu alte cuvinte, pe măsură ce alergăm în cursa creștină, nu ar trebui să privim la stânga sau la dreapta, ci pur și simplu să privim de la orice altceva către Isus.

Când alergătorii aleargă într-o cursă de o sută de metri, nu se uită la oamenii din jurul lor și nici la colegii lor din cursă; ei pur și simplu aleargă, având ochii ațintiți asupra țelului.

Este atât de ușor astăzi să fii distras de atâtea lucruri. Lucrurile bune și cele rele deopotrivă ne pot distrage atenția de la alergarea cursei creștine.

Nu ar trebui să stăm aici doar să privim în jur, să luăm în considerare și să ne gândim la acest lucru sau la cutare lucru negativ care ni s-a întâmplat.

Mai degrabă, trebuie să ne îndreptăm de orice altceva decât de Cristos și să privim la El cu o atenție nedivizată.

De multe ori Îl pierdem din vedere pe Domnul, pentru că sunt atât de multe lucruri presante și situații imediate care ne solicită atenția.

Așa că încetinim cursa noastră sau suntem împiedicați să continuăm cu Domnul.

Soluția este să nu încerci să faci față tuturor acestor lucruri negative sau să rezolvi problemele care sunt la îndemână; soluția este pur și simplu să ne întoarcem privirea către Isus!

Alergăm cursa creștină prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Când privim de la toate lucrurile pământești către Isus, El ne infuzează cu credință pentru a alerga cursa.

Aceasta este o cursă pe termen lung, chiar o cursă pe viață; s-ar putea să alergăm bine astăzi, dar mâine s-ar putea să nu alergăm deloc.

Trebuie să învățăm să privim de la toate lucrurile din mediul nostru, să privim de la eșecurile noastre din trecut și să privim chiar și de la experiențele noastre bune, astfel încât să putem alerga proaspăt cursa cu perseverență și să-L câștigăm mai mult pe Cristos (Fapte 7:55-56)!

Chiar și experiențele noastre bune din Cristos ne pot frustra să mergem mai departe cu Domnul și să alergăm cursa creștină, pentru că putem fi mulțumiți și satisfăcuți de ceea ce avem.

Cu toții trebuie să alergăm cursa cu perseverență, uitându-ne de la orice altceva către Isus.

Apostolul Pavel a fost un model în această prvință. El avea multă experiență cu Domnul și avea o experiență foarte bună în iudaism, dar a mărturisit că a pus toate acestea deoparte, pentru că se întindea înainte pentru a-L câștiga pe Cristos.

El L-a experimentat Cristos și a avut multă cunoștință despre Domnul, dar nu a permis ca nimic să-l distragă sau să-l frustreze de la a-L savura pe Cristos la maximum.

Trebuie să fim atenți la Domnul Isus, nu la lucrurile din mediul nostru.

Trebuie să privim de la orice lucru care ne distrage atenția către El. El este Autorul credinței noastre și, de asemenea, El ne va desăvârși credința.

Pe măsură ce privim la Isus, El inițiază credința, El ne conduce în credința noastră, noi călcăm pe urmele Sale în credință și, de asemenea, ne desăvârșește credința.

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa creștină, privind țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre! O, Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm doar asupra Tine. Tu ești țelul nostru. Tu ești focusul noastră. Tu ești totul pentru noi. Privim de la orice altceva către Tine. Amin, Doamne, vrem să ne concentrăm asupra Ta cu o atenție neîmpărțită. Uităm de eșecurile și greșelile noastre. Nu vrem să zăbovim în succesele sau experiențele noastre bune din Cristos. Pur și simplu vrem să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos! Amin, Doamne, Tu ești Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Tu ne-ai inițiat credința și, de asemenea, o vei desăvârși. Vrem să călcăm pe urmele Tale, privind țintă la Isus cu o atenție neîmpărțită. Nu vrem să stăm aici luând în considerare și privind în jur. Ne îndreptăm către Tine. Ne întoarcem spre Tine. Ne întoarcem de la toate lucrurile pământești, de la religia noastră și de la lucrurile din mediul nostru și ne întoarcem privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

Privim țintă la Isus, Autorul, Inițiatorul, Conducătorul, Pionierul, Premergătorul și Desăvârșitorul credinței noastre!

În Vechiul Testament, sfinții erau doar martori ai credinței, dar noi astăzi avem credință, pentru că Îl avem pe Isus ca Autor și Desăvârșitor al credinței noastre.

El este Autorul credinței noastre; aceasta înseamnă că El este Inițiatorul, Inauguratorul, Conducătorul, Pionierul și Premergătorul credinței noastre.

De asemenea, El este Desăvârșitorul credinței noastre.

În noi înșine și conform omului nostru natural, nu avem nicio capacitate de a crede.

Oamenii din lume se întreabă despre noi cum putem crede, pentru că în ei nu există nicio capacitate de a crede.

Capacitatea de a crede, credința, nu este a noastră, ci a Domnului.

Credința prin care suntem mântuiți este credința prețioasă pe care am primit-o de la Domnul (2 Petru 1:1).

Când privim la Isus, când auzim evanghelia și inima noastră se întoarce către Domnul, El, ca Duh dătător de viață (1 Cor. 15:45) ne infuzează cu Sine Însuși, cu elementul Său de credință.

Trebuie doar să ne uităm la Isus și să-L privim; când Îl privim, suntem infuzați cu El și pur și simplu credința se ridică în noi.

În mod spontan, pe măsură ce privim la Isus, în ființa noastră se naște un fel de credință și avem capacitatea de a crede în El.

Acesta nu este de la noi; noi nu inventăm credință și nici nu construim credința în noi înșine, ci mai degrabă privim la Isus și El ne inițiază credința.

Cristos ni Se dă pe Sine însuși ca element al credinței, pentru ca El să creadă pentru noi. El devine credința noastră.

Noi credem pur și simplu prin infuzarea cu Cristos ca credință a noastră și Îl trăim ca credință, chiar și prin credința Sa (Gal. 2:20; Evr. 2:10), nu prin credința noastră. Aleluia!

El este Autorul și Creatorul credinței în viața Sa și în calea Sa pe pământ.

Când citim Evangheliile, vedem că Domnul Isus a trăit o viață de credință, iar calea pe care El a mers a fost o cale a credinței.

El a dat naștere credinței; El este Autorul credinței.

El este, de asemenea, Pionierul și Înaintemergătorul credinței, pentru că în viața Sa și în trăirea Sa pe pământ El a tăiat calea credinței.

Evangheliile ne arată atât de multe cazuri și situații în care au existat multe obstacole în calea Domnului, iar El a trebuit să croiască calea credinței și să meargă pe calea credinței.

Oriunde mergea El, părea că era un munte sau un râu care Îl frustra.

Însă din nou și din nou, pas după pas, Cristos a deschis calea credinței.

El a închis văile și a îndepărtat munții ca un constructor de autostrăzi; El a tăiat calea credinței și a fost Pionierul și Premergătorul pe calea credinței.

El a devenit Conducătorul credinței noastre, chiar Căpitanul credinței.

El a tăiat calea credinței, a umblat pe calea credinței și acum ne conduce să mergem în același feș și astăzi. El a reușit și a fost aprobat și primit de Dumnezeu în tot ceea ce a făcut, pentru că El a umblat prin credință și a trăit prin credință.

Acum, în calitate de Căpitan al credinței, Cristos ne poate purta pe calea credinței pe urmele Lui. Mergem pe aceleași urme ale credinței Domnului, urmându-L în duh și prin credință.

Facem acest lucru prin privirea țintă la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre. Citim Biblia și ne exersăm duhul pentru a ne privi spre Isus, iar credința este infuzată în noi.

Cu cât ne îndreptăm mai mult spre Isus, cu atât suntem mai infuzați cu El ca credință.

Pe măsură ce privim la Isus ca fiind Creatorul credinței, credința se ridică în noi.

El, ca Desăvârșitor al credinței noastre, se află în gloria Sa și pe tronul Său în cer și, în timp ce ne îndreptăm privirea către Isus, El ne infuzează cu credința pe care El a dat naștere și a desăvârșit-o.

Cu toții putem depune mărturie că pur și simplu ne întoarcem la Domnul din nou și din nou, suntem întăriți și încurajați să continuăm să alergăm cursa creștină.

Dacă nu-L avem pe Domnul Isus, vom renunța. Când nu ne punem ochii pe El, este atât de greu să alergăm la cursă. De fapt, este imposibil să alergăm la cursă dacă nu ne întoarcem privirea către Isus!

Dumnezeu a pus în ființa noastră ceva care devine credința noastră și trebuie să continuăm să privim la Isus pentru a câștiga mai mult din El ca credință.

Efes. 2:8 spune că credința prin care am fost mântuiți nu este de la noi înșine; este darul lui Dumnezeu.

Trebuie să continuăm să primim acest dar, îndreptându-ne privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre.

Cu cât privim mai mult la El, cu atât suntem mai infuzați cu El ca credință și putem alerga cu răbdare cursa creștină.

Noi alergăm această cursă nu prin credința noastră, ci prin credința Fiului lui Dumnezeu, care a fost infuzat în noi și a devenit credința noastră.

Doamne Isuse, ne îndreptăm privirea către Tine pentru a alerga astăzi cursa creștină. Nu avem credință în noi înșine, Doamne, dar venim la Tine și privim de la orice altceva către Tine! Infuzează-ne cu Tine Însuți ca credință. Transfuzează credința în ființa noastră. Fie ca Tu să devii credința noastră. Doamne, Te luăm ca și credința noastră, căci Tu în noi poți crede și Tu crezi în noi. Amin, Doamne, privim spre Tine de la orice altceva! Tu ești Autorul credinței noastre și Tu ești Pionierul și Premergătorul credinței. Privim la chipul Tău minunat și credem în Tine! Mulțumim, Doamne, că ai tăiat calea credinței. Mulțumim că ești liderul și căpitanul credinței. Condu-ne astăzi pe urmele Tăi pe calea credinței. Amin, Doamne, noi vrem să trăim prin credință, prin credința Ta în noi! Desăvârșește-ne credința. Crește-ne credința. Ține-ne să alergăm cursa creștină, privind spre Isus, Autorul, Inițiatorul, Inauguratorul, Conducătorul, Pionierul, Premergătorul și Desăvârșitorul credinței noastre!