Recâștigarea Domnului

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive, Extensive Christ as the Reality of All Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale

10/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminență în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale; în calitate de cel atotinclusiv și vast, El trebuie să aibă preeminență în ființa noastră în toate lucrurile.

El a intrat în noi pentru a fi viața noastră și El ne infuzează pentru a fi chiar esența dragostei cu care Îl iubim.

În noi înșine nu avem dragoste pentru Domnul, dar când privim la El, când Îl savurăm în cuvântul Său, El infuzează esența Sa iubitoare în noi și generează în noi dragostea cu care Îl iubim.

Cristos trebuie să aibă preeminență în dragostea noastră; este posibil să avem ceva dragoste față de El și față de alții, dar dragostea noastră nu durează prea mult. Trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-I permitem să ne iubească și să învățăm să-L iubim.

Chiar și noi frații, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul într-un mod afectuos, iubindu-L pe Domnul și fiind iubiți de El, pentru a putea răspunde dragostei Sale.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi și îi iubim pe ceilalți pentru că Domnul pune dragoste în noi. Dragostea noastră față de Domnul este un răspuns la dragostea Sa față de noi; dragostea Sa este sursa, iar dragostea noastră este cea care primește.

Slavă Domnului, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Rom 5:5), iar cu această dragoste îl iubim pe Domnul și îi iubim și pe ceilalți!

Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși ca Duhul în noi, iar atributul Său divin de dragostea vine împreună cu viața Sa pentru a ne determina să avem dragoste autentică.

Ceea ce avem prin naștere este o formă de dragoste – avem virtutea umană a dragostei, care este o „dragostea de tip mănușă” – pare a fi iubire, dar nu este plină de realitate.

Când Îl avem pe Cristos distribuit în noi ca Duh, suntem plini de dragostea Sa; atunci putem să-L iubim pe Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții, să iubim biserica, să-i iubim pe sfinți și să-i iubim pe oamenii care nu sunt foarte vrednic de iubit.

Dragostea noastră pentru Domnul trebuie să fie absolută; El vrea să-L iubim din toată inima noastră și El vrea să fie centrul inimii noastre.

Pe de o parte, trebuie să-L urmăm pe Domnul luându-ne crucea, negându-ne sinele și pierzându-ne viața sufletească; pe de altă parte, când vedem acest Cristos atotinclusiv și vast, Îl iubim și suntem infuzați cu dragostea Sa.

În felul acesta Cristos devine preeminent în dragostea noastră și noi Îi dăm primul loc în dragostea noastră.

Când Îi dăm lui Cristos primul loc în dragostea noastră, Îl vom iubi pe El mai întâi; nu-i vom urî pe ceilalți, ci mai degrabă îi vom iubi cu Cristos ca dragostea noastră și îi vom oferi Domnului cea mai înaltă și cea mai bună dragoste.

Îl vom prețui pe Cristos mai presus de munca noastră, de afacerile noastre, de familia noastră, de traiul nostru și de relațiile noastre. Ce Cristos avem!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită, căci El este chiar viața noastră

Dumnezeu a dorit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei (Col. 1:27).

Cristos a devenit nu numai Mântuitorul și Domnul nostru, ci chiar și viața noastră; când viața noastră Cristos se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în slavă (Col. 3:4).

Ca viață a noastră, Cristos trebuie să devină totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi; El ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită.

Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru nu este un Cristos mic sau limitat – El este imaginea lui Dumnezeu invizibil, întruparea plinătății lui Dumnezeu și punctul focal al economiei lui Dumnezeu.

El este mai mare și mai larg decât universul, El umple toate lucrurile și El locuiește în noi, așteptând ocazia să se răspândească pe Sine în toată ființa noastră, pentru ca noi să-L trăim.

Fie ca noi să învățăm să-i dăm întregul spațiu din ființa noastră, căci Cristos trăiește în noi și locuiește în noi pentru a fi speranța gloriei pentru noi.

El vrea să fie primul nu numai în universul nostru personal, ci și în ființa noastră tripartită; aceasta înseamnă că Cristos ar trebui să aibă preeminență în trupul nostru, în sufletul nostru și în duhul nostru.

Dumnezeul păcii vrea să ne sfințească în întregime și ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tes. 5:23). Cristos vrea să ne sfințească saturând și îmbibând toate cele trei părți ale ființei noastre cu El însuși.

El este atât obiectiv cât și subiectiv pentru noi; ne închinăm lui Cristos Cel întronat în ceruri, dar experimentăm, savurăm și ne împărtășim din Cristosul care locuiește în duhul nostru și suntem una cu El într-un mod foarte subiectiv (1 Cor. 6:17; Efeseni 3:17).

Pe de o parte, Cristos este pe tron administrând universul pentru a duce la îndeplinire economia Sa; ca atare, ne închinăm Lui. Pe de altă parte, Cristos ne locuiește pe dinăuntru și este un singur duh cu noi, iar ca atare, noi Îș experimentăm, Îl savurăm și ne împărtășim de El.

El este atât de mare încât universul există în El; universul în continuă expansiune, care este prea mare pentru ca mintea noastră să înțeleagă, este mult mai mic decât Cristos, iar Acesta este porțiunea noastră!

Când Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și realizăm cât de vast, imens și atotinclusiv este El, vom realiza că nici o problemă nu este prea mare pentru El, ci mai degrabă, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Motivul pentru care încă dorim lucruri bune în pe lângă Cristos este faptul că nu am văzut că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive; s-ar putea să credem că avem nevoie cutare sau cutare lucru, dar singurul lucru de care avem nevoie este Cristos, Cel atotinclusiv și vast.

Trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv, vast și preeminent până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi (vezi Col. 2: 16-17; 3:4, 10-11).

Deoarece El este viața noastră, tot ceea ce El are și a obținut și a atins a devenit subiectiv pentru noi; în mod universal, Cristos este vast, dar în experiența noastră, El este viața noastră, ființa noastră (Rom. 8:34, 10).

Cristosul atotinclusiv și vast, care este mai mare decât universul și în Care toată plinătatea este încântată să locuiască – Acesta locuiește în noi pentru a deveni subiectiv pentru noi și El vrea să fie preeminent în ființa noastră tripartită.

Conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre ar trebui să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast. Ar trebui să-I permitem lui Cristos să ne umple întreaga noastră ființă și să ne înlocuiască cu Sine însuși fiecare aspect al vieții noastre naturale.

Fie ca noi să vedem o revelație a acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-I permitem să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu El însuși!

Voia noastră umană trebuie să se potrivească cu voia divină; acest lucru nu se întâmplă prea des, așa că atunci când vedem voia divină și suntem unul cu Domnul, trebuie să-L rugăm să facă în noi orice vrea El să facă pentru a-și îndeplini scopul.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în rugăciune, alegând ca voia Sa să se facă în noi, căci dorința noastră profundă este să Îi facem plăcere și să fim una cu El.

Doamne Isuse, ai preeminență în ființa noastră tripartită. Îți mulțumim că ai intrat în noi pentru a fi viața noastră în mod subiectiv; acum putem experimenta, savura și participa în Cristosul care locuiește în duhul nostru! Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent locuiește în noi! Amin, Doamne Isuse, infuzează-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent până când în experiența noastră vei deveni totul pentru noi! Fie ca conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast, și fie ca acest minunat Cristos să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine însuși!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în experiențele noastre spirituale – noi suntem una în mod organic cu El

Este o mare capcană ca un credincios să caute experiențe; experiențele nu sunt deloc semnificative decât dacă experiența lui Cristos devine experiența noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă preeminența nu numai în ființa noastră tripartită, ci și în experiențele noastre spirituale.

Nu ar trebui să căutăm doar experiențe spirituale, ci, mai degrabă, să-L iubim pe Domnul, să-L căutăm pe Domnul și să dorim să-L experimentăm; apoi, experiența Sa devine experiența noastră, iar aceasta este o adevărată experiență spirituală.

Istoria lui Cristos este experiența unui creștin, iar experiența lui Cristos este istoria creștinului (1 Cor. 1:30; Rom. 6: 3-5; Gal. 2:20; Efes. 2: 5-6).

El a devenit totul pentru noi, căci noi și El suntem uniți în mod organic în duh.

Este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus, care ne-a devenit înțelepciune de la Dumnezeu – atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare.

Am fost botezați în Cristos și în moartea Sa; am fost înmormântați împreună cu El prin botez, pentru ca la fel cum Cristos a fost înviat din morți, tot așa și noi să umblăm în noutatea vieții, trăind în asemănarea învierii Sale.

Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și noi nu mai trăim noi, ci Cristos este Cel care trăiește în noi; iar viața care acum trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Cristos pentru ca El să trăiască în noi.

Am fost morți în păcate și ofense, dar Dumnezeu ne-a ridicat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în Cristos Isus!

Aleluia, istoria lui Cristos este experiența noastră, iar experiența lui Cristos este istoria noastră ca credincioși în Cristos!

Istoria lui Cristos devine experiența și istoria noastră spirituală, deoarece suntem într-o unire organică cu Domnul.

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea prin care Cristos a trecut a devenit istoria noastră; pur și simplu rămânând în El ca viță, experiențele Sale devin istoria noastră și experiențele noastre de astăzi (Ioan 15:1, 4-5).

În Coloseni, în special, există o serie de fraze care indică experimentarea lui Cristos de către noi, iar acestea ne oferă o imagine completă a experimentării corespunzătoare a lui Cristos.

În Col. 1:27-28 vedem că Cristos este în noi speranța gloriei și trebuie să creștem în El până când vom deveni pe deplin crescuți în Cristos.

În Col. 2:6 vedem că, așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să și umblăm în El; pe de o parte, L-am primit, pe de altă parte, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El.

În v. 8 vedem că ar trebui să fim conformați lui Cristos și să nu lăsăm pe nimeni să ne ducă în captivitate ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, potrivit tradiției oamenilor, conform elementelor lumii și nu în conformitate cu Cristos.

În v. 13 vedem că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, iertându-ne toate nelegiurile și în vv. 19-20 vedem că Îl ținem pe Cristos ca și Cap, din care tot Trupul crește cu creșterea lui Dumnezeu.

Aleluia, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar El este Cel preeminent in experiențele noastre spirituale, căci experiențele noastre reale sunt de fapt experiența lui Cristos!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale. Nu dorim să căutăm nicio experiență care este în afară de Tine. Doamne, vrem să Te experimentăm în ceea ce ești și ceea ce ai realizat. Îți mulțumim că ne-ai unit cu Tine ca un singur duh, pentru că în această unire organică ceea ce Tu ești și ai a devenit al nostru! Aleluia, Îl putem experimenta pe Cristos în întruparea Sa, în viața Sa umană, în crucificarea Sa, în moartea Sa, în învierea și înălțarea Sa, deoarece suntem într-o unire organică cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ should have Preeminence in our Tripartite Being and in our Spiritual Experiences, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-I dăm lui Cristos preeminența în dragostea noastră prin menținerea dragostei dintâi pentru Domnul

08/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Cristos să aibă preeminența în noi și ca El să aibă primul loc în universul nostru personal, Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră (Apoc. 2:4).

De fapt, ori de câte ori nu avem o iubire fierbinte și arzătoare pentru Domnul, intrăm în degradare și dezolare și devastare, dar de fiecare dată când ne exercităm inima pentru a-L iubi și pentru a trata cu orice lucru care ne împiedică dragostea, suntem recâștigați și restabiliți.

În cartea Coloseni vedem cum Cristos este Cel preeminent în administrația lui Dumnezeu și în economia Sa și cum El vrea să fie Cel preeminent și în universul nostru personal.

Este un lucru pentru Cristos să fie preeminent în lucrurile legate de Dumnezeu și de creația Lui, dar este ceva mai subiectiv și practic pentru noi să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile din experiența noastră de zi cu zi.

Cum putem să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile și cum să-I dăm Lui preeminența în universul nostru personal, adică în tot ceea ce este legat de noi?

Cum poate fi Cristos Cel preeminent în viața noastră de familie, viața de biserică, viața de căsnicie, viața de muncă și viața personală?

Cheia este modul nostru de vedere, viziunea noastră; dacă avem o viziune a preeminenței lui Cristos, viața noastră și viața noastră de biserică vor fi revoluționate, căci ne vom da seama că în toate lucrurile Cristos trebuie să aibă primul loc.

Când Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel Preeminent, Îl vom iubi din ce în ce mai mult. Atunci când Îi acordăm atenție, ne concentrăm asupra Sa și Îl iubim, ne vom da pe noi înșine ca să-L savurăm.

Aceasta înseamnă că, atunci când Cristos este preeminent în noi, El va fi primul în toate – nu doar în unele lucruri, ci în toate lucrurile care sunt legate de noi.

Când Cristos are primul loc în noi, rezultatul spontan este acela că vom urî tot ce iese din sine și din carne; vom urî și vom respinge pe toți înlocuitorii lui Cristos care sunt în noi și vom renunța la orice altceva decât Cristos.

Dacă Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, vom arunca toate celelalte distrageri și ne vom concentra doar asupra Lui. Când vom vedea o revelație a preeminenței lui Cristos, vom fi constituiți cu El și vom fi eliberați de orice lucru care-L înlocuiește pe Cristos.

Vom fi eliberați de elementele lumii, gnosticism, misticism, legalism și ascetism; în plus, vom renunța la toate gândurile religioase, toate gândurile morale și etice, toate lucrurile filozofice și chiar tot felul de daruri spirituale.

Vom deveni apoi oameni care se potrivesc cu Dumnezeu, avându-L pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind Cel preeminent în toate. Fie ca să vedem preeminența lui Cristos și să-I dăm primul loc în toate lucrurile!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră, prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre dintâi pentru Domnul

Conform cu Apoc. 2:4, primul semn că degradarea începe este că pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Cristos trebuie să aibă preeminență în toate lucrurile, inclusiv în dragostea noastră; pentru că dragostea este un lucru mare, Cristos trebuie să fie preeminent în ea.

A da Domnului primul loc în toate lucrurile înseamnă a-L iubi cu dragostea dintâi; trebuie să menținem și să dezvoltăm prima noastră dragoste pentru Domnul.

În viața de căsnicie și în viața noastră creștină avem nevoie de aceste două lucruri – dezvoltarea și menținerea dragostei noastre pentru Domnul.

Natura unei relații de dragoste este aceea că are nevoie de întreținere – nu o putem ignora, trebuie să menținem dragostea.

De asemenea, dragostea trebuie să fie progresivă; mereu merge înainte. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne menținem dragostea pentru Domnul.

În viața noastră de căsnicie nu putem uita să-i spunem soțului sau soției noastre că îl / o iubim; nu putem spune, Ți-am spus „Te iubesc” ieri sau săptămâna trecută și de atunci nu s-a schimbat nimic! Mai degrabă, trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem relația de dragoste.

În mod similar, trebuie să Îi dăm Domnului preeminența în dragostea noastră prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre pentru El; acest lucru vine în principal prin petrecerea timpului nostru cu El.

Orice lucru iubim este lucrul pe care toată inima noastră și chiar întreaga noastră ființă sunt focusate și ocupate și chiar deținute de acesta (vezi 1 Tim. 6:10; 2 Tim. 3:2-4; 4:8; Tit 1:8).

Pentru ca Cristos să aibă primul loc în dragostea noastră înseamnă că ne fixăm întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră – absolut pe El, adică să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Aceasta înseamnă să-i oferim lui Cristos preeminența în dragostea noastră.

Conform cu ceea ce Biblia spune, în special în 1 și 2 Timotei și în conformitate cu experiența noastră, putem fi iubitori de multe lucruri diferite.

Poate că nu toți iubim aceleași lucruri, dar există tot felul de lucruri pe care le iubim; și trebuie să permitem ca dragostea noastră pentru Cristos să devină preeminentă asupra tuturor acelor lucruri.

În 2 Tim. 3:2-4 vedem că putem fi iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăcere; acestea trei merg împreună și ne împiedică să fim iubitori de Dumnezeu.

În 2 Tim. 4:8 Pavel a spus că el iubește arătarea Domnului. În 2 Tim. 4:10 Dima l-a abandonat pe Pavel, iubind epoca prezentă. Cristos trebuie să fie preeminent în dragostea noastră.

Trebuie să biruim dragostea față de epoca prezentă, iubirea de bani, iubirea de sine și iubirea de plăcere.

Cum facem asta? Doar iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim, ne dăm seama că El este mai bun decât toate celelalte lucruri; ne dăm seama că ne pierdem timpul când suntem în celelalte lucruri, căci Cristos este cu atât mai bun!

Faptul dacă avem o zi de glorie în victoria bisericii sau în zilele grele ale declinului bisericii depinde de ce fel de dragostea avem (Apoc. 2:4; 2 Tim. 3:2-4).

Declinul bisericii începe cu pierderea dragostei dintâi pentru Domnul.

În propria noastră viață creștină, imediat ce încetăm să ne menținem și să ne dezvoltăm dragostea pentru Domnul, ceea ce se întâmplă este declinul și degradarea; imediat ce Îl iubim, există recâștigare.

Dragostea noastră pentru Domnul ar trebui să fie absolută; nu ar trebui să iubim pe nimeni sau nimic mai presus de El (Mat. 10:37-39).

Domnul nu vrea 50% din dragostea noastră sau chiar 90%; El vrea 100%.

În Mat. 10 El spune că cel care iubește tatăl sau mama mai presus de El nu este vrednic de El; chiar și în relațiile noastre intime, trebuie să-i dăm Domnului preeminența.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi, infuzându-Și esența Sa iubitoare întru și generând în noi dragostea cu care Îl iubim (1 Ioan 4:19, 8, 16).

Cum Îl putem iubi pe Domnul? Nu este din noi înșine sau prin noi înșine, ci în dragostea care El Însuși distribuit întru noi.

De fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său, pentru a petrece timp cu El, în timp ce Îl contactăm într-un mod intim și afectuos, suntem infuzați de El Însuși ca dragostea și Îi dăm preeminența în dragostea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Fii preeminent în ființa noastră, în inima noastră și în tot ceea ce este legat de noi. Doamne, vrem să menținem și să dezvoltăm dragostea noastră dintâi față de Tine, petrecând mult timp cu Tine în cuvântul Tău, întorcându-ne inima către Tine și exersându-ne duhul pentru a auzi vocea Ta. Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine doar să Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă cu inima, mintea, sufletul și puterea noastră, absolut pe Tine, pentru a putea fi ocupați și posedați de Tine!

Suntem mântuiți de degradare și dezolare dându-I lui Cristos preeminența în dragostea noastră

Cauza pustiirii templului lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, nu a fost doar pentru că copiii lui Israel erau răi și păcătoși; mai degrabă, adevăratul motiv a fost că ei nu I-au dat lui Dumnezeu primul loc.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, nu-L înălțăm pe Cristos și nu-I dăm preeminența în toate lucrurile, cădem în pustie și degradare.

Eșecul nostru de a-I da lui Cristos preeminența, eșecul nostru de a-L onora și de a-L înălța, este cauza reală a faptului că devenim păcătoși și răi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim mântuiți de degradare și pustiire, dându-i lui Cristos preeminența în toate lucrurile, în special în dragostea noastră!

Atunci când Îl apreciem și Îl înălțăm în mod corespunzător pe Cristos și de fiecare dată când îi dăm lui Cristos preeminența prin faptul că-L înălțăm până la cel mai înalt grad, suntem restaurați și aduși într-o adevărată trezire.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îi dăm primul loc în toate.

Dumnezeu i-a acordat lui Cristos locul cel mai înalt din univers, poziția cea mai înaltă, poziția de preeminență (Psa. 80:17); în experiența noastră, intrăm pe calea restaurării ori de câte ori îl înălțăm pe Cristos.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos și Îi dăm primul loc în toate lucrurile, va exista restaurare și trezire.

Dacă viața noastră de biserică este oarecum rece și veche și dacă dorim să avem o trezire în biserică, trebuie să ne exersăm să-I dăm preeminența lui Cristos, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Când chemăm o asemena persoană, suntem restabiliți și treziți! Amin!

În viața noastră privată, în viața de căsnicie, în viața de familie și în viața de biserică, Cristos trebuie să fie înălțat și doar Lui trebuie să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Când Îl înălțăm pe Cristos în fiecare aspect al vieții noastre, va fi restaurare peste tot!

Iar când ieșim să vorbim Evanghelia altora, trebuie doar să le spunem că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, a murit pe cruce pentru păcatele lor, a înviat și S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri și acum trebuie să-L cheme!

Ori de câte ori un păcătos îl cheamă pe Domnul Isus, el Îl înalță pe Cristos și acel păcătos este regenerat. Ca oameni regenerați, trebuie să ne adunăm în întrunirile bisericii și să-L înălțăm pe Cristos, să-L lăudăm, să-I cântăm și să strigăm laudele Lui!

Nu ar trebui să fim tăcuți, ci trebuie să ne exercităm dreptul nostru spiritual de a-L înălța pe Cristos! Cu toții ar trebui să cântăm laudele Sale și cu toții ar trebui să ne exersăm atât inima pentru a-L iubi pe El cât și duhul nostru pentru a-L înălța!

Aleluia! Cu cât Îl înălțăm mai mult pe Cristos și Îi dăm preeminența în dragostea noastră și în orice lucru, cu atât vom fi înviorați și restabiliți.

Doamne Isuse, Tu ești la dreapta lui Dumnezeu. Tu ai preeminența în viața noastră privată, în viața de familie, în viața noastră de căsnicie și în viața noastră de biserică. Doamne Isuse Hristoase, Te înălțăm! Te lăudăm! Tu ești omul de la dreapta lui Dumnezeu și Tu ai cea mai înaltă poziție din univers! Aleluia, chiar dacă omul L-a respins pe Cristos și L-a pus pe cruce, Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Maiestății Sale în ceruri! Slavă Domnului Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Giving Christ the Preeminence in our Love by Maintaining our First Love for the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în universul nostru personal: să-I dăm primul loc!

08/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Potrivit lui Dumnezeu, Cristos ocupă primul loc atât în vechea creație, cât și în cea nouă; Cristos ar trebui să aibă preeminența în universul nostru personal și ar trebui să-I dăm primul loc în toate lucrurile.

Ce minunat, atotinclusiv, și vast este Cristosul nostru! El este preeminent în toate lucrurile; chiar și în Dumnezeire, în Dumnezeirea Triunică, Cristos are primul loc, căci Tatăl Îl înalță pe Fiul, iar Duhul mărturisește întotdeauna despre Fiul.

Întreaga Dumnezeire – Tatăl, Fiul și Duhul – locuiește în Cristos; în El plinătății i-a făcut plăcere să locuiască.

Plinătatea a tot ceea ce este Dumnezeu – tot ceea ce Dumnezeu a făcut, a realizat, și a făcut – locuiește în Cristos în formă trupească. Extraordinar!

Acest om-Dumnezeu-Triunic, acest om Tată-Fiu-Duh-om este centrul planului lui Dumnezeu și El are primul loc în toate lucrurile.

Dumnezeu L-a înălțat în mod înalt deasupra tuturor lucrurilor și a tuturor oamenilor și El i-a dat cel mai înalt nume de pe pământ; Cristos a fost dat să fie Cap peste toate lucrurile!

Poate că ne întrebăm cum ne ajută această înțelegere a lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Dacă ne adâncim în cuvântul lui Dumnezeu și ne rugăm peste cartea Coloseni pentru o perioadă de timp, vom fi revoluționați, reconstituiți și transformați.

Vom vedea o viziune despre cine este El și, în același timp, vom vedea cine și ce suntem noi. Vom disprețui lucrurile care ies din sine; vom disprețui nu doar ura noastră și lucrurile rele, ci chiar dragostea, bunătatea și răbdarea noastră, care sunt o expresie a sinelui nostru.

Pur și simplu vom fi constrânși ca să-L iubim pe Domnul.

Când vom vedea o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast, Îl vom iubi pur și simplu pentru că El este totul, deci nu trebuie să ne luptăm sau să ne străduim să facem nimic, decât să venim la El, să-L savurăm și să-L lăsăm să fie așa mult în noi și pentru noi.

Fie ca să fim cei care ne rugăm peste cuvântul lui Dumnezeu și să-I permitem lui Dumnezeu să-L introducă pe acest Cristos atotinclusiv și vast întru ființa noastră.

Ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe reguli și învățături; mai degrabă, ceea ce avem nevoie este ca noi să fim infuzați și saturați cu Cristosul atotinclusiv.

Când El este infuzat în noi, vom renunța la orice nu este Cristos și El va fi constituit în ființa noastră.

Acesta este calea ca noi să îndeplinim scopul lui Dumnezeu și calea de a zidi biserica – nu prin religie (care oferă oamenilor doctrine și îi învață cum să se comporte), ci prin a fi infuzat cu Cristosul atotinclusiv!

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos este în noi și să-L vedem, să-L cunoaștem, să fim umpluți cu El, să fim saturați cu El și să devenim absolut una cu El!

Cristos ocupă primul loc atât în vechia creație (universul) cât și în noua creație (biserica)

Conform Col. 1:15 și 18, atât în vechea creație, cât și în noua creație, Cristos ocupă primul loc; aceasta înseamnă că atât în univers, cât și în biserică, Cristos ocupă locul preeminenței.

Pe de o parte, El este Creatorul tuturor lucrurilor, iar prin El toate lucrurile au fost făcute; pe de altă parte, Cristos este Întâiul Născut al întregii creații, ceea ce înseamnă că El este o creatură.

Cristos este Dumnezeu – Dumnezeul complet; ca Dumnezeu complet, El nu este o creatură, ci Creatorul.

În același timp, Cristos este omul, un om autentic; ca atare, El este o creatură. Nu avem idee cum poate fi acest lucru, dar Cristosul nostru este minunat!

Ca om Cristos este o creatură și El s-a născut ca tine și ca mine. Adam a fost creat direct și format de Dumnezeu, iar noi toți am fost creați de Dumnezeu, deoarece nașterea noastră este o continuare a creației lui Dumnezeu; la fel a fost și cu nașterea omului Isus!

Cum poate El să fie primul dintre toate făpturile dacă S-a născut acum doar două mii de ani? Acest lucru e posibil deoarece Dumnezeu există în afara timpului și spațiului – El de fapt a inventat timpul și spațiul – și nu există niciun element de timp cu El.

Potrivit lui Dumnezeu, înainte de întruparea lui Cristos, El ca om a apărut lui Avraam în Gen. 18 și a stat la masă cu el; se poate asta pentru că nu există nici un element de timp cu El.

Cristos este chipul Dumnezeului invizibil (Col. 1:15); aceasta este legată de imaginea din Gen. 1:26 conform căreia omul a fost creat.

Am fost creați după chipul lui Dumnezeu, adică după chipul lui Cristos! Acest lucru este astfel încât Cristos să aibă primul loc în toate lucrurile – atât în vechea creație, cât și în noua creație.

Pentru ca Cristos să fie primul înseamnă că El este totul; întrucât Cristos este primul atât în univers, cât și în biserică, El trebuie să fie toate lucrurile din univers și din biserică (Col. 3:10-11).

Conform înțelegerii noastre, atunci când spunem „primul” asta înseamnă că există un al doilea, un al treilea și mulți alții urmează; însă, în ochii lui Dumnezeu, cel care este întâi înseamnă că el este totul.

De exemplu, Adam este primul om, deci Adam este toți oamenii; cu toții suntem născuți în Adam, căci Adam îi include pe toți oamenii. Adam este totalitatea tuturor Adam-ilor care vor veni.

În mod similar, când Dumnezeu l-a omorât pe primul născut dintre egipteni, El i-a inclus de fapt pe toți egiptenii în acesta.

Când spunem că Cristos este primul, aceasta înseamnă că Cristos este totul. Vedem acest lucru în Col. 3:10-11, care vorbește despre constituția omului nou – Cristos este toți și în toți, El este fiecare membru al omului nou! Aleluia pentru un astfel de Cristos!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că ai fost Primul Născut al întregii creații și Primul Născut din morți pentru a ocupa primul loc! Aleluia, Cristos are locul preeminenței atât în vechea creație, cât și în noua creație și El are primul loc atât în univers, cât și în biserică! O, ce Cristos avem! Te lăudăm pentru că ești primul și totul în creația lui Dumnezeu – atât în univers, cât și în biserică. Amin, Doamne, fie ca Tu să fii toate lucrurile din univers și din biserică pentru noi într-un mod practic!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în universul nostru personal: să-I dăm primul loc!

Este minunat să auzim că Cristos are primul loc în vechea creație a lui Dumnezeu și în creația Sa nouă, dar cum ne afectează pe noi acest lucru?

Ei bine, cu toții avem propriul „univers personal” și Cristos ar trebui să aibă preeminența în universul nostru personal.

Universul mare de acolo departe nu ne afectează foarte mult și doar cunoașterea câtorva galaxii și stele nu ne afectează viața de zi cu zi.

Ceea ce ne interesează este universul nostru personal în care trăim în fiecare zi, iar Cristos trebuie să fie preeminent în toate lucrurile legate de universul nostru personal.

Nu este foarte greu pentru Cristos să fie preeminent în galaxiile universului fizic, deoarece acestea nu au o voință ca tine și ca mine; pentru El este mult mai greu să aibă preeminența în universul nostru personal.

Cine decide ce are preeminența în universul nostru personal? Este oare Dumnezeu? Dumnezeu ar putea face asta, dar El nu o va face; persoana care decide cine are preeminența în universul meu personal sunt eu.

Deci, faptul dacă Cristos este preeminent în universul nostru personal sau nu, depinde de noi, nu de El.

În calitate de cei care au fost aleși de Dumnezeu pentru a fi poporul Său pentru ca Cristos să aibă preeminența, suntem sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu (Dan. 4:26; Mat. 5:3). Chiar dacă s-ar putea să nu cooperăm întotdeauna cu stăpânirea Sa cerească, suntem în împărăția lui Dumnezeu și suntem sub conducerea Lui.

Cristos, cel preeminent, trebuie să fie centralitatea și universalitatea în universul nostru personal, adică în viața noastră de biserică, în viața de familie și în viața de zi cu zi (Col. 3:17; 1 Cor. 10:31).

Cum rămâne cu viața noastră de familie, viața noastră în căsătorie, meseria noastră, afacerile noastre, servirea noastră, modul în care ne cheltuim banii, -modul în care ne îmbrăcăm, comportamentul nostru, cum interacționăm între noi și toate lucrurile din universul nostru personal? Trebuie să decidem cine are primul loc.

Întregul univers se ține în Cristos; El este centrul care susține întregul univers – nu gravitația face acest lucru, ci Cristos (Col. 2:17). El trebuie să fie și Cel care ține universul nostru personal, altfel universul personal se va dezintegra.

Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca centru de susținere în viața noastră de familie, în viața noastră de căsnicie, în viața personală, în munca noastră și în viața noastră de biserică; dacă El nu este centrul nostru de susținere, lucrurile se vor dezintegra pur și simplu.

Sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu, totul lucrează împreună pentru binele nostru; acest lucru este valabil mai ales cu lucrurile din universul nostru personal, care ne includ pe noi înșine, familiile noastre și biserica (Rom. 8:28).

Când citim acest verset în Rom. 8:28 nu trebuie să folosim propriul nostru dicționar natural cu privire la cuvântul „bine”, ci să luăm dicționarul lui Dumnezeu; binele aici este că Cristos va fi preeminent, că El va avea primul loc.

În universul nostru personal, multe lucruri se întâmplă zi de zi cu scopul de a-L face pe Cristos preeminent (Efes. 1:11; Apoc. 4:11).

Când vom vedea acest lucru și vom da seama că Dumnezeu aranjează toate lucrurile în scopul Său, vom fi supuși guvernării cerești a lui Dumnezeu.

Uneori, ceva dificil se poate întâmpla în universul nostru personal și simțim ca și cum inamicul ar arunca o grenadă în situația noastră … dar, pe măsură ce avem părtășie și ne rugăm, este posibil să ne dăm seama că acesta este răspunsul Domnului la faptul că I-am dat permisiunea să facă ceea ce El vrea să facă în noi pentru a-și îndeplini scopul.

Dumnezeul nostru răspunde rugăciunii noastre; El face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, iar atunci când se întâmplă lucruri dificile sau „explodează bombe” în universul nostru personal, trebuie să ne dăm seama că El ne ajută să-L facem pe Cristos și numai pe Cristos, cel mai important în toată ființa noastră.

Pentru a-I da lui Cristos preeminența în toate lucrurile, cu toate acestea, trebuie să fim dispuși să fim ajustați, să fim zdrobiți și să devenim nimic, pentru ca Domnul să poată avea cale în noi, prin noi și printre noi pentru zidirea Trupului Său organic (Efes. 3:17; 4:16).

Fie ca să fim dispuși. Fie ca să vedem o viziune a preeminenței lui Cristos și să-i permitem acestei viziuni să revoluționeze viața noastră și viața noastră de biserică, realizând că în toate lucrurile Cristos trebuie să aibă primul loc.

Doamne Isuse, vrem să vedem o viziune a preeminenței lui Cristos, pentru ca trăirea noastră și viața noastră de biserică să fie revoluționate. Îți permitem și chiar Îți dăm primul loc în toate lucrurile din universul nostru personal. Amin, Doamne, mulțumim că ai aranjat toate lucrurile din universul nostru personal spre binele nostru, în scopul de a-L avea pe Cristos să fie preeminent în toate lucrurile în noi. Fii Tu centrul nostru de susținere, Doamne; fie ca viața noastră personală, viața de familie, viața de căsnicie și viața de biserică să-L aibă pe Cristos ca centru de susținere. O, Doamne, Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință!