Inviorarea de Dimineață

Stăm de partea Domnului, credem în promisiunile Sale și luăm dificultățile ca hrană a noastră

09/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să învățăm de la Caleb și Iosua și să fim deciși și determinați în voința noastră de a sta de partea Domnului, urmându-L, fiind asigurați că El va face ceea ce ne-a promis – El ne va aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Trebuie să fim Calebii de azi, partenerii lui Cristos; Cristos este adevăratul nostru Iosua, conducându-ne în țara bună, iar noi suntem partenerii Săi, cei care cooperează cu El în credință, stând pe promisiunile lui Dumnezeu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să promitem lui Dumnezeu că vom face cutare sau cutare lucru pentru El; mai degrabă, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului și să Îi permitem să facă în noi ceea ce El vrea să facă, pentru ca El să obțină în noi ceea ce dorește pentru scopul Său.

Trebuie să permitem Domnului să lucreze în noi și asupra noastră, să ne direcționeze pașii, și trebuie să Îl rugăm să ne facă partenerii Săi prin faptul că se reproduce pe Sine Însuși în noi.

Cristos – în calitate de adevăratul nostru Iosua – a fost uns și desemnat de Dumnezeu pentru a îndeplini însărcinarea lui Dumnezeu, iar noi – în calitate de Calebii de astăzi – suntem partenerii Săi care iau parte cu El la îndeplinirea însărcinării Sale.

Am fost în mod ferm atașați la Cel uns și desemnat; suntem mădulare ale Trupului Său și, din moment ce ungerea este pe Capul, ungerea curge și asupra noastră, ungându-ne ca să fim partenerii Săi care iau parte împreună cu El ca tovarăși ai Săi în însărcinarea divină.

Practic, aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Dumnezeu după cuvântul Său, să credem ceea ce promite și să nu privim la mediu, dificultăți sau încercări, tot ceea ce pare să facă imposibilă împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Trebuie să ne exersăm duhul – nu doar mintea noastră; pe de o parte, cu mintea noastră, citim cuvântul lui Dumnezeu, dar cu duhul nostru spunem Amin cuvântului Său și credem în Domnul, crezând că El va împlini în noi și prin noi ceea ce a spus că va face.

Și atunci când întâmpinăm dificultăți, încercări, probleme și greutăți, trebuie să avem atitudinea lui Caleb: acestea sunt hrana noastră. Nu căutăm probleme sau dificultăți, dar când acestea vin, stăm de partea Domnului cu credință, credem în cuvântul Său și stăm de partea Domnului, iar El va duce lupta pentru noi.

Uriașii par să fie atât de mari și chiar mult mai măreți decât noi, dar Dumnezeul nostru este și mai mare – El îi poate distruge acești uriași, iar noi vom fi hrăniți în mod abundent pentru a continua să Îl savurăm pe Domnul și să intrăm în țara bună. Amin, Doamne Isuse, fă-ne astfel de persoane!

Stăm de partea Domnului, crezând în faptul că El duce lupta pentru noi și Își va îndeplini voia Sa în noi

În Iosua 14:6-15 vedem o mărturie foarte bună din partea lui Caleb, care la 85 de ani era plin de vigoare, gata să ia țara pe care Dumnezeu i-a promis-o.

Fie ca Domnul să ne păstreze puternici, vitali, proaspeți, pregătiți pentru luptă tot timpul, la fel ca și Caleb, chiar la vârsta de 85 de ani!

Caleb L-a urmat pe Iehova, Dumnezeul lui Israel; atunci când alții au adus un raport negativ și au topit inima copiilor lui Israel, Caleb a stat de partea Domnului, crezând că El va împlini ceea ce a spus că va face, și anume că El îi va aduce în țara bună.

Și chiar dacă în țară au fost uriași – anachimii, nefilimii, Caleb i-a luat ca hrana sa; nu i-a permis țării să îl devoreze (așa cum au spus ceilalți spioni), ci el l-a devorat pe inamic.

Caleb avea o voință determinată și decisă de a-L urma pe Domnul conform cuvântului Său. Voia sa era stabilită; el nu și-a exersat puterea voinței, ci funcția voinței, și nu a promis că va face lucrurile prin capacitatea sa – voia sa era pur și simplu stabilită și stătea de partea Domnului, pe baza cuvântului Său.

Trebuie să depindem de Dumnezeu, să stăm pe cuvântul Său și să nu ne bazăm pe noi înșine; nu ar trebui să ne încredem în noi înșine ca să împlinim ceea ce vrea Dumnezeu, ci trebuie să ne încredem în Domnul.

Dumnezeu va împlini ceea ce a vorbit; când Dumnezeu ne poruncește să facem ceva, trebuie să fim conștienți de faptul că aceasta este o oportunitate pentru El să vină și să facă ceea ce vrea să facă El în noi.

Trebuie să fim deciși și determinați în voința noastră să stăm de partea Domnului, așa cum Caleb L-a urmat pe Domnul pe deplin (Num. 14:6-9, 24; Deut. 1:36; Iosua 14:14).

Caleb L-a urmat pe Domnul pentru că știa că Dumnezeu voia ca copiii lui Israel să intre în țara bună; el a stat pe cuvântul lui Dumnezeu, a crezut în cuvântul lui Dumnezeu și l-a urmat pe Domnul, pentru că știa că Dumnezeu va face ceea ce voia să facă (Iosua 14:8).

Când Dumnezeu vrea să facem ceva, El va veni să facă ceea ce vrea; pur și simplu trebuie să fim cei care stăm de partea Domnului, ne încredem în El și în cuvântul Său și cooperăm cu El pentru ca El să facă în noi ceea ce vrea să facă.

Poate crede că suntem slabi – și inamicul știe că suntem slabi; cu toate acestea, și Dumnezeu știe că suntem slabi și El va veni să facă ceea ce a spus, așa că trebuie doar să stăm de partea Domnului și să credem în cuvântul Său.

Poate că vedem clar în mediul nostru că dificultățile sunt mari, încercările sunt dure și problemele par să fie fără soluție, iar inamicul știe și acest lucru; cu toate acestea, și Dumnezeu știe și acest lucru, și El nu ne-ar cere să intrăm în țara bună dacă n-ar intenționa să vină și să lupte în numele nostru și să-i distrugă pe inamicii noștri!

Deci trebuie să Îi spunem Domnului:

Doamne Isuse, refuzăm să credem în ceea ce vedem în jurul nostru sau chiar în noi – ne încredem în Tine și rămânem în cuvântul Tău! Suntem de partea Domnului; suntem deciși și determinați în voința noastră de a-L urma pe Domnul oriunde ne-ar conduce. Voia Ta este ca noi să intrăm în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem fi expresia Ta corporativă și să aducem împărăția Ta pe pământ – așa că spunem: Amin, Doamne, fă-o în noi! Ne deschidem Ție și Te lăsăm să intri; învinge inamicii din noi și din jurul nostru și îndeplinește-Ți scopul Tău în noi și prin noi!

Să stăm pe promisiunile lui Dumnezeu și să luăm dificultățile ca hrana noastră în timp ce Îl urmăm pe Dumnezeu

Cei zece spioni au ajuns la concluzia că țara Canaanului își mănâncă locuitorii, dar Iosua și Caleb, având un duh diferit, nu s-au temut de nefilimi sau de locuitorii țării, ci au spus: Ei sunt pâinea noastră (Num. 14:9). Ce minunat!

Nefilimii erau cei căzuți, uriașii care au rezultat din unirea îngerilor decăzuți cu ființele umane decăzute. Caleb a crezut că nefilimii (anachimii) urmau să fie înfrânți și să devină pâinea lor deoarece știa că Dumnezeu promisese să îi aducă în țară (Num. 13:30, 33).

Experiența lui Caleb demonstrează că, cu cât mâncăm mai mulți nefilimi, cu atât vom deveni mai puternici; el a fost plin de vitalitate la optzeci și cinci de ani, deoarece asimilând atât de mulți anachimi de-a lungul anilor, el a dezvoltat o constituție care nu arăta nici o urmă de vârstă (Iosua 14:10-14).

Există trei aspecte ale aplicării referitoare la nefilimi; în primul rând, ei simbolizează duhurile rele și împărăția lui Satan și ființele umane care li se alătură.

Apoi, nefilimii simbolizează toate dificultățile care ne stau în cale, care ne provoacă; cu cât mâncăm mai mulți nefilimi, cu atât devenim mai puternici și înghițim dificultățile prin viața de înviere a lui Cristos.

În al treilea rând, nefilimii simbolizează uriașii din noi înșine; există gloria de sine, voința de sine, înălțarea sinelui și toate manifestările sinelui.

Când Domnul atinge dispoziția și particularitatea noastră, ne dăm seama că este monstruoasă și ne exersăm duhul în lumina biruinței lui Cristos pentru a învinge pe inamic, și îl luăm pe inamic ca hrana noastră! Inamicul ne poate spune că, dacă ne privim pe noi înșine, suntem condamnați, dar noi îi spunem:

Satan, noi nu suntem condamnați – tu ești condamnat, iar uriașii care ne stau în cale sunt pâinea noastră! Aleluia, nimic din ființa noastră nu poate rezista biruinței lui Cristos aplicată nouă. Noi stăm de partea biruinței lui Cristos! Stăm de partea Domnului pentru a învinge inamicul și aplicăm biruința lui Cristos tuturor uriașilor din ființa noastră! Aleluia, Cristos este Biruitorul!

Bătălia noastră cu inamicul va fi o înfrângere pentru el – deoarece noi stăm în biruința lui Cristos, luptând din biruință și aplicând biruința lui Cristos la acesta; astfel, el va fi o pâine pentru noi, pentru că inamicul învins este cea mai gustoasă pâine.

Inamicul va fi hrana noastră, iar înghițirea lui va fi satisfacția noastră; când stăm de partea Domnului, pe baza cuvântului Său, inamicul este învins, iar inamicul învins este hrana noastră.

De fiecare dată când întâmpinăm o dificultate, o încercare, o situație imposibilă sau un mediu tulburător, trebuie să ne punem întrebarea: Vom muri aici de foame sau vom mânca?

Dacă ne bazăm pe Domnul pentru biruință și permitem ca viața Sa biruitoare să se manifeste în noi, vom găsi hrană proaspătă și o vitalitate sporită chiar și în dificultățile noastre, și vom fi hrăniți.

Pe de o parte Îl mâncăm pe Domnul în cuvântul Său; ne rugăm și citim cuvântul Său și permitem cuvântului Său să opereze în noi și să fie digerat în ființa noastră interioară. Pe de altă parte, însă, pâinea noastră nu este doar cuvântul lui Dumnezeu și faptul de a face voia Sa, ci și acești “anachimi”, dificultățile care ne stau în cale.

Cu cât mâncăm mai mulți anachimi, cu atât devenim mai puternici.

Aceasta nu înseamnă că suntem mândri și aroganți și că Îi cerem Domnului mai multe dificultăți sau căutăm probleme; mai degrabă, ne smerim în fața Domnului și, atunci când apar dificultăți, stăm de partea Domnului și considerăm aceste dificultăți drept hrana noastră.

Hrănindu-ne în acest fel ne va face puternici și ne va determina să creștem înspre maturitate.

Mulți creștini sunt slabi deoarece se tem de dificultăți și sunt învinși când vin greutățile; dar cei care s-au întâlnit cu dificultățile și le biruiesc una după alta, ispită după ispită și greutăți după greutăți, sunt plini de vigoare și puternici.

Trebuie să ne dăm seama că fiecare dificultate și ispită pe care Satan o pune în calea noastră este hrană pentru noi; cât timp stăm de partea Domnului și permitem ca viața Sa de înviere să fie manifestată în noi, vom mânca dificultăți și vom crește spiritual în Domnul.

Când cei care nu au credință văd necazurile și greutățile, ei sunt înspăimântați, dar cei ce se încred în Domnul le consideră drept hrana lor și ei cresc în Domnul.

Fie ca noi să acceptăm încercările una după alta, să stăm de partea Domnului în cuvântul Său, să ne exersăm duhul și să fim hrăniți în El în toate aceste lucruri. Trebuie să avem credință vie pentru a continua, să ducem lupta și să îl înghițim pe inamic; inamicul învins este cea mai bună pâine, cea mai gustoasă pâine!

Doamne Isuse, ne încredem în Tine pentru biruință și permitem ca viața Ta biruitoare să fie manifestată în noi, astfel încât, indiferent de greutăți și ispită, să găsim hrană proaspătă și o vitalitate sporită în viața noastră creștină. Amin, Doamne, fie ca să vedem faptul că greutățile, ispitele și încercările sunt o oportunitate pentru a fi nutriți, hrăniți și întăriți în continuarea noastră cu Tine! Întărește credința noastră în Tine ca să stăm de partea Domnului astfel încât, indiferent de ce s-ar întâmpla, să fim hrăniți în mod bogat, stând pe cuvântul Tău și mâncând dificultățile și inamicii învinși drept cea mai gustoasă pâine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We stand with the Lord, Believe in His Promises, and take Difficulties as our Food (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 11 ziua 1 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne îngrijim de interesele lui Dumnezeu și să avem credință în Dumnezeu pentru a fi partenerii lui Cristos

08/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să fim cei care se îngrijesc de interesele lui Dumnezeu, având credință în Dumnezeu (pe măsură ce suntem infuzați cu El) pentru a fi partenerii lui Cristos în întreprinderea și însărcinarea Sa divină.

În Numeri 13-14 Iosua și Caleb L-au onorat pe Dumnezeu și Dumnezeu i-a onorat; ei s-au îngrijit de interesele lui Dumnezeu, au avut credință în cuvântul lui Dumnezeu și au devenit biruitori datorită lui Dumnezeu, Cel în care au avut încredere și pe care L-au savurat.

Toți cei doisprezece spioni care au mers să vadă țara bună aveau aceleași fapte, același peisaj, dar Iosua și Caleb aveau un duh diferit; ei și-au exersat nu doar mintea ca să înțeleagă, ci și duhul lor, ca să stea pe cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece au crezut în cuvântul lui Dumnezeu și au stat pe cuvântul lui Dumnezeu, au declarat că țara este a lor, că sunt în stare să o biruiască și că Dumnezeu le va da țara ca să o posede.

Au fost adevărați biruitori, dar nu au biruit în ei înșiși sau prin ei înșiși, ci datorită lui Dumnezeu, Cel în care au avut încredere.

Dumnezeu le-a promis țara, Dumnezeu a fost Cel care Și-a adus poporul cu un braț puternic și cu tandrețe către țara bună și Dumnezeu a fost Cel care va da țara poporului Israel în posesia lor.

Deci tot ce ei au avut de făcut în calitate de poporul lui Dumnezeu a fost să savureze ceea ce a făcut Dumnezeu și să aibă credință în cuvântul Său.

În viața noastră creștină de multe ori avem încercări, probleme și suferințe, și se pare că Dumnezeu este tăcut și nu răspunde atunci când aducem toate aceste lucruri înaintea Sa.

Dar dacă avem credință în Dumnezeu, dacă inimile noastre sunt pline de credință rămânând în cuvântul lui Dumnezeu și crezând în promisiunile Sale, El ne va aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Dacă învățăm să ne deschidem inima către El, Îi permitem să ne întărească în omul nostru interior și stăm în cuvântul Său, inima noastră va fi plină de credință și vom avea un duh de credință, un duh diferit, crezând că Dumnezeu va face în noi ceea ce a spus că va face.

Trebuie să fim Calebii de astăzi, partenerii lui Cristos – care este adevăratul Iosua. Când Îl savurăm pe Cristos și participăm în El, devenim părtașii Săi și trăim datorită Lui; când Îl urmăm pe Cristos, devenim partenerii Săi, iar El este adevăratul nostru Iosua care ne conduce în posesiunea țării bune.

Fie ca noi să fim Calebii de astăzi, partenerii lui Cristos, cei care Îl urmăm pe Cristos oriunde merge, luptăm împreună cu El împotriva inamicilor și să ne împărtășim cu El în luarea și posesiunea țării!

Și fie ca noi să-I spunem Domnului să facă acest lucru în noi, căci în noi înșine nu putem face acest lucru – dar Lui Îi face plăcere să ne dea țara și Îi face plăcere să Se reproducă pe Sine Însuși ca Biruitor în noi, pentru a ne face la fel ca El, biruitori, cei care stau cu El pe tronul Său!

Să învățăm să ne îngrijim de interesele lui Dumnezeu ca să-L onorăm pe Dumnezeu, să avem credință în El și să fim biruitorii Săi

În Numeri 14:38 vedem că Iosua și Caleb L-au onorat pe Dumnezeu și Dumnezeu la rândul Său i-a onorat; ei au fost umpluți cu credință. Cu toate acestea, credința lor nu și-a avut originea în ei – nu erau ei sursa, ci numai Dumnezeu a fost sursa, iar ei s-au îngrijit de interesele lui Dumnezeu.

În experiența noastră totul depinde de lucrurile la care privim. Iosua și Caleb nu s-au uitat la cetățile fortificate, uriașii și locuitorii țării – ei au privit spre Dumnezeu și promisiunile Sale.

Când Petru era în barcă și L-a văzut pe Isus mergând pe mare, L-a rugat să rostească un cuvânt și el va veni; cât timp Petru se uita la Domnul, a mers pe apă, dar când și-a îndreptat privirea spre mare, a început să se scufunde.

Autorul și Perfectatorul credinței noastre este Domnul, și noi trebuie să privim spre El.

O parte din strategia inamicului este de a ne ademeni și chiar de a ne constrânge să ne uităm la un lucru negativ din mediul nostru, în ființa noastră, sau în istoria noastră, și nu la Cristosul înălțat, omul-Dumnezeu Isus de pe tron care posedă toată autoritatea în cer și pe pământ!

Inamicul vrea să ne îndepărtăm privirea de la Cristos, Conducătorul împăraților pământului, Cel care este biruitor și care l-a distrus pe diavolul, având cheile morții și Hadesului în mâinile Sale.

Inamicul vrea să ne uităm la noi înșine, la dispoziția noastră, la falimentele noastre, la situația noastră și la simțămintele noastre. Dar slavă Domnului, ne putem exersa duhul și ne putem activa voința pentru a lua decizia de a-i spune inamicului să tacă, și putem privi către Isus!

Satan, ne uităm înspre Isus! Nu ne uităm la noi înșine, la falimentele noastre și la starea noastră. Nu ne uităm la starea și falimentele altora, nu ne uităm la starea bisericii și refuzăm să ne concentrăm asupra trecutului nostru, asupra slăbiciunii noastre, sau asupra inamicilor noștri. O, Doamne Isuse, ne fixăm ochii pe Tine! Tu ești Autorul și Perfectatorul credinței noastre; credința este în Tine și ne îndreptăm ochii către Tine! Te iubim, Doamne! Ne place să privim înspre Tine ca să fim infuzați cu Tine și să fim umpluți cu credință!

Inamicul ne atacă foarte subtil și de multe ori cădem; dar ne vom ridica din nou și când suntem în întuneric, Iehova este o lumină pentru noi. Fie ca să învățăm să ne ridicăm din orice faliment, slăbiciune și încercare și să privim spre Isus astăzi!

El, ca Autorul și Perfectatorul credinței noastre, ne poate infuza cu credință. Chiar și atunci când avem o anumită situație în care avem nevoie ca El să intervină și se pare că nu ne răspunde, trebuie ca pur și simplu să perseverăm în rugăciune până când El va face ceea ce a spus că va face.

Fie ca Domnul să producă credință în noi; El să producă genul de credință care crede în Dumnezeu chiar și atunci când nu răspunde rugăciunilor noastre, când El nu ia nici o măsură de a ne salva și nici nu răspunde la petițiile noastre cele mai arzătoare.

Fie că ne răspunde sau nu, fie că acționează sau nu, putem cunoaște căile Sale și putem ști că El este drept, credincios, iubitor și plin de compasiune și credem în El chiar dacă El nu face nimic pentru noi!

Exemplul lui Iosua și Caleb din Biblie ne arată ce înseamnă să credem (Num. 13:30; 14:7-9). Nu Iosua și Caleb au fost cei care au biruit în această situație din Num. 13-14, ci Acela în care s-au încrezut.

Nu prin puterea și credința noastră putem birui; mai degrabă, Domnul este Biruitorul care este în duhul nostru și Se reproduce pe Sine în noi ca să putem birui.

Cristos a biruit, Lui I s-a dat să stea pe tron și El dorește să ne producă în calitate de biruitorii Săi, ori de câte ori ne întoarcem spre El, Îl chemăm, Îi cerem acest lucru, ne deschidem Lui și Îi permitem să facă ceea ce trebuie să facă în noi!

Dumnezeu face totul – noi pur și simplu trebuie să savurăm ceea ce face El. Cristos ca om l-a învins deja pe inamic; El, Isus Nazarineanul, omul-Dumnezeu, l-a distrus pe diavolul pe cruce, l-a alungat pe stăpânitorul acestei lumi și a judecat întregul său sistem mondial.

Când El S-a înălțat, noi am fost înălțați; când El a fost întronat, noi am fost întronați; acum, în duh, suntem una cu El, așezați în al treilea cer, și luptăm nu pentru victorie, ci din victorie.

Domnul Isus a făcut acest lucru deja; noi credem în El, rămânem în unirea organică cu El și venim înaintea Sa la tronul harului pentru ca El să facă în noi și prin noi ceea ce noi nu putem face.

Trebuie să urmăm exemplul lui Iosua și Caleb, care aveau inimi pline de credință. Fie ca noi să fim simpli în această chestiune, să ne întoarcem inima către Domnul, să ne deschidem inima către El, să-L rugăm să ne întărească în omul nostru interior ca să-Și facă domiciliul în inima noastră și să ne umple inima cu credință.

Credința oprește activitățile noastre și Îl laudă pe Dumnezeu, căci El a făcut totul. Credința nu este de la noi înșine – ea vine din grija noastră pentru interesele lui Dumnezeu și nu pentru beneficiul nostru, și vine prin exersarea duhului nostru pentru a savura ceea ce Dumnezeu a făcut deja.

Adevărul este că noi nu putem reuși – dar Cristos poate reuși; noi nu o putem face, nici nu vrem să o facem, dar Cristos în calitate de Biruitorul, este în noi, și poate să o facă. Dumnezeu este capabil să facă în noi cu mult mai mult decât putem cere sau gândi, mai mult decât tot ce visăm sau ne imaginăm. Fie ca noi să venim la El și Îi spunem:

Doamne Isuse, ne întoarcem inima spre Tine; întărește-ne în omul nostru interior și fă-Ți casa în inima noastră până când inima noastră este plină de credință. Recunoaștem, Doamne, că în noi înșine nu o putem face și nu putem reuși, dar Te avem pe Tine ca Biruitorul din duhul nostru. Venim la Tine, Doamne: reprodu-Te pe Tine Însuși în noi! Vrem pur și simplu să savurăm tot ceea Tu ce ești și ceea ce Tu ai făcut, și vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca să ne faci biruitorii Tăi! Nu avem încredere în noi înșine și în capacitatea noastră cu râvna noastră; ne încredem în Tine, Doamne, și Îți permitem să lucrezi în noi ca să ne faci persoane ca Iosua și Caleb astăzi!

Să fim partenerii lui Cristos, cei care Îl urmează pe Domnul în duh pentru a intra în Țara Bună

Iosua este un tip reprezentativ al lui Cristos, iar Caleb este un tip reprezentativ al nostru, credincioșii în Cristos; trebuie să fim Calebii de astăzi, parteneri ai lui Cristos (Num. 14:24; Iosua 14:6-14; Evr. 2:10; 3:14).

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne propunem și să promitem să fim ca și Caleb; nu, trebuie ca doar să ne consacrăm pe noi înșine Domnului, dându-I permisiunea de a lucra în noi și asupra noastră, călăuzindu-ne pașii, până când El obține în noi ceea ce vrea să obțină.

Cristos, Căpetenia mântuirii noastre, este adevăratul Iosua, și El ne conduce ca să luăm în posesiune țara; noi, în calitate de Calebii de astăzi, suntem partenerii lui Cristos, cei care luptă cu El împotriva vrăjmașilor și se împărtășesc cu El în luarea în posesie a țării (Evrei 2:10; 3:14).

Domnul în calitate de adevăratul Iosua vrea să câștige multe persoane care sunt asemenea lui Caleb, cei infuzați cu credință și care stau cu El în cuvântul Său. Cristos a fost uns de Dumnezeu pentru a duce la îndeplinire însărcinarea lui Dumnezeu, iar noi, ca parteneri ai Săi, luăm parte împreună cu El la îndeplinirea însărcinării lui Dumnezeu.

Cristos a fost uns de Dumnezeu și noi am fost în mod ferm atașați și uniți cu Unsul lui Dumnezeu.

El este uns și desemnat să facă totul, iar noi, ca parteneri ai Săi, savurăm ungerea care curge asupra noastră. El este Capul, noi suntem Trupul Său; El este Căpetenia mântuirii, iar noi suntem armata Sa; El este Liderul, iar noi suntem adepții / urmașii Săi; El este Unsul, iar noi suntem partenerii Săi.

El ne-a uns cu Sine Însuși ca ungerea, și noi suntem una cu El ca parteneri ai lui Cristos, împărtășindu-ne cu El ca tovarăși ai Săi în această însărcinare.

Evrei 3:7-14 se ocupă de intrarea în țara bună; tipul reprezentativ al acestei intrări în țara bună a fost intrarea în țară sub conducerea lui Iosua (Iosua 1:1-6) și Caleb a fost partenerul său în posedarea țării bune (Num. 32:12; Iosua 14:6-8).

Iosua a preluat conducerea, iar Caleb nu a avut nici o problemă să îl urmeze; Iosua era clar, avea conducerea directă a lui Dumnezeu, și Caleb a funcționat în măsura sa, era coordonat cu Iosua și nu era invidios sau în competiție cu el. Ce model!

Astăzi Cristos este adevăratul Iosua și noi suntem Calebii Săi, partenerii lui Cristos. În calitate de parteneri ai lui Cristos, lucrăm împreună cu Cristos și cooperăm cu El pentru a împlini dorința lui Dumnezeu de a avea o expresie corporativă a Sa.

Cum facem acest lucru? Mai întâi, nu ne uităm la ceea ce putem vedea – mediul, situația, starea oamenilor, trecutul nostru sau inamicii, ci privim către Isus prin exersarea duhului nostru în cuvântul Său.

Când ne exersăm duhul, avem un “duh diferit”, așa cum au făcut Iosua și Caleb, un duh de credință care ne determină să credem în cuvântul lui Dumnezeu. Alții pot avea un duh de lașitate, necredincios și răzvrătit, dar noi trebuie să avem un duh de credință în cuvântul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Tu ești adevăratul nostru Iosua – Căpetenia mântuirii noastre, Conducătorul și Generalul nostru – și noi suntem Calebii Tăi, partenerii lui Cristos! Amin, Doamne, declarăm cu credință că suntem Calebii de astăzi, partenerii lui Cristos care savurează ungerea și însărcinarea lui Cristos și sunt uniți cu El pentru măreața Sa întreprindere! Amin, Doamne Isuse, suntem una cu Tine și te luăm ca Liderul și Căpetenia noastră. Ne exersăm duhul, Doamne, ca să nu ne uităm la ceea ce putem vedea în exterior, ci ca să privim la Isus, Autorul și Perfectatorul credinței noastre, Cel care va îndeplini ceea ce a spus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Caring for God’s Interests and having Faith in God to be the Partners of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 11 ziua 1 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Suntem pentru Interesul lui Dumnezeu și nu pentru noi înșine când amestecăm cuvântul Său cu credința noastră

07/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să învățăm din istoria copiilor lui Israel lecția de a nu fi pentru noi înșine, ci pentru interesul lui Dumnezeu, amestecând cuvântul lui Dumnezeu cu credința noastră în rugăciune.

Deoarece copiii lui Israel erau pentru ei înșiși și nu le-a păsat de Dumnezeu și de interesul Său, și-au împietrit inima, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și nu au intrat în țara bună; totuși, Iosua și Caleb au luat cuvântul lui Dumnezeu ca credință, l-au amestecat cu rugăciune și au înaintat crezându-L pe Dumnezeu.

Numeri 13-14 conține un astfel de avertisment pentru noi toți în viața și umblarea noastră creștină cu Domnul. Aici vedem doisprezece oameni, lideri în rândul poporului lui Dumnezeu, care au mers să spioneze aceeași țară – țara Canaanului și, când s-au întors, au adus înapoi două feluri de rapoarte.

Zece dintre ei au adus înapoi un raport rău, care mărturisește că țara era bună, dar adăugând că oamenii din țară sunt giganți și cetățile lor sunt fortificate, deci nu le pot învinge. Ei s-au măsurat cu dușmanii și au tras concluzia că nu există nici o cale pentru ei să meargă și să ia în stăpânire țara.

Doi dintre spioni – Iosua și Caleb, au adus înapoi un raport pozitiv, iar raportul lor nu se baza pe ceea ce pot face, ci pe ceea ce a spus cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu le-a promis copiilor lui Israel că îi va scoate din Egipt și îi va aduce în țara bună a Canaanului, care era țara lor, și le va da această țară. Astfel că El i-a eliberat cu o mână puternică de sub uzurparea faraonului și a Egiptului, i-a trecut prin Marea Roșie prin miracol și i-a adus până la capăt prin pustie cu grija Sa iubitoare.

Dumnezeu a făcut atâtea lucruri pentru poporul Său pentru a se îngriji de ei și a-i aduce în țara bună, cum ar fi să le dea mâncare din cer în fiecare zi (mana), să îi aprovizioneze cu apă vie din stânca care i-a urmat, să îi elibereze de vrăjmașii lor, să le dea legea ca act de logodnă pentru a le arăta cât de mult îi iubește și să le ofere instrucțiuni despre cum să se întâlnească cu El în cort, zidirea lui Dumnezeu.

Cu un braț puternic și cu grijă plină de iubire, Dumnezeu l-a adus pe poporul Său prin pustie până la granița țării bune; cu toate acestea, oamenii au ales să creadă raportul negativ și, fiind pentru ei înșiși, s-au răzvrătit împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, și au spus că este mai bine pentru ei să meargă în Egipt decât să-și vadă copiii uciși de uriașii din țară.

Cum au primit Iosua și Caleb un asemenea duh de credință, pentru a vedea aceleași fapte pe care le-au văzut ceilalți zece spioni, și totuși să prezinte un raport pozitiv poporului Israel?

Trebuie să citim cu rugăciune Numeri 13-14 și să cerem Domnului să ne dea un asemenea duh, “un duh diferit”, un duh de credință care ia cuvântul lui Dumnezeu și îl amestecă cu credința, astfel încât Dumnezeu să facă în noi ceea ce a spus El că va face!

Să fim mântuiți de a fi pentru noi înșine prin faptul că suntem în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a căuta interesul Său

Pentru că poporul lui Israel nu a crezut nici în Dumnezeu, nici în cuvântul Său și au murmurat împotriva Sa (Num. 14:1-4), Dumnezeu a jurat în mânia Sa că nici unul din generația aceasta necredincioasă nu va intra în țara bună, în afară de Iosua și Caleb.

Este ca și cum copiii lui Israel au uitat complet cum i-a dus Dumnezeu prin pustia întinsă și înspăimântătoare (Deut. 1:33-34) și de grija Sa pentru ei când au auzit raportul rău al celor zece spioni care au mers să arunce o privire asupra țării bune.

Astfel, ei aveau o inimă rea de necredință, care provenea din căutarea propriilor lor lucruri, fiind pentru ei înșiși; ei nu au crezut în Dumnezeu sau în promisiunea Sa, ci au murmurat împotriva lui Dumnezeu, spunând că El i-a adus în țară ca să piară de sabie și ca soțiile și micuții lor să fie luați pradă (Num. 14:1-3).

Când Dumnezeu a văzut și a auzit acest lucru, în mânia Sa a jurat că niciunul din generația necredincioasă nu va vedea țara bună pe care El a jurat să o dea părinților lor, ci doar Caleb și Iosua (Deut). 1:34-38).

Așa cum indică raportul rău al celor zece spioni (Num. 13:31-33) și murmurul poporului (14: 1-4), copiilor lui Israel nu le-a păsat de Dumnezeu, ci doar de ei înșiși.

Acest lucru este similar cu ceea ce vedem în Filipeni 2 unde Pavel le spune filipenilor că îl trimite pe Timotei la ei, pentru că nu are pe nimeni cu același suflet căruia să-i pese în mod autentic în ce privește sfinții, căci toți caută propriile lucruri, nu lucrurile lui Cristos Isus.

Timotei avea o dispoziție diferită de Pavel, dar Pavel l-a ucenicizat, l-a perfectat, i-a nutrit creșterea în viață, iar Timotei a experimentat crucea și tot ceea ce Pavel a exemplificat; prin urmare, Timotei a devenit nu doar un singur duh, ci și un singur suflet cu Pavel, chiar același suflet cu el.

Când ceilalți l-au văzut pe Timotei, l-au văzut pe Pavel, și acesta s-a îngrijit în mod autentic de lucrurile care îi priveau pe sfinți. Dar alții – mulți alții – s-au îngrijit de propriile lor lucruri, fiind pentru ei înșiși!

În viața de biserică și în viața noastră creștină, este posibil ca noi să căutăm propriile noastre lucruri și nu interesul lui Dumnezeu așa cum este revelat în cuvântul Său.

S-ar putea să ne creștem copiii în viața de biserică, dar le dăm mesaje mixte; pe de o parte, le spunem despre Dumnezeu și cât de bine este să fie în recâștigarea Domnului, iar pe de altă parte, este posibil să le dorim să nu fie prea extremi pentru Domnul, să nu fie prea mult pentru El.

Este posibil ca unii părinți să nu-și dorească ca copiii lor să meargă la instruirea cu timp integral, pentru că acest lucru le poate întârzia cariera și căsătoria lor… astăzi există mai multă opoziție din interior, din familiile bisericii, decât din afară.

Oare căutăm astăzi propriile noastre lucruri în viața de biserică sau căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu ne va da tot ce avem nevoie (Mat. 6:33)?

Diferența dintre cei doi și ceilalți zece spioni este că Iosua și Caleb au fost concentrați pe Dumnezeu, pe interesul Său și mișcarea Sa, și ei au fost constituiți cu cuvântul Său, în vreme ce alții erau concentrați asupra lor înșiși, pe interesul lor, familia și siguranța lor.

Domnul să ne salveze de a fi pentru noi înșine; să ne rugăm asupra Cuvântului Său și să vedem interesul Său, să fim una cu El și să credem în Domnul că El va duce la bun sfârșit ceea ce vrea să facă.

Zilnic trebuie să Îl luăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă, pentru că știm că numai El este absolut pentru Dumnezeu și pentru satisfacția Sa. Nu putem trăi fără Cristos, pentru că dacă încercăm să o facem, cădem în căutarea propriilor noastre lucruri.

Dar aleluia, Îl avem pe acest Cristos minunat care a trecut printr-un astfel de proces pentru a deveni ofranda arsă; ne identificăm cu El, iar în unirea cu El suntem pentru interesul lui Dumnezeu, suntem plini de credință și putem să urcăm și să luăm în posesiune țara!

Doamne Isuse, salvează-ne din a ne căuta propriile noastre lucruri și nu lucrurile lui Cristos Isus. Păstrează-ne în Cuvântul Tău, să ne rugăm cu cuvântul Tău și să-l amestecăm cu credința noastră. Amin, Doamne, Te luăm ca ofranda noastră arsă, căci numai Tu ești absolut pentru Dumnezeu și pentru interesul Său. Recunoaștem că în noi înșine ne pasă doar de interesul nostru, de lucrurile noastre și de familia noastră; Doamne, ne punem mâinile pe Tine, ne identificăm cu Tine și, în unirea cu Tine, declarăm că suntem pentru Dumnezeu și pentru mișcarea Sa pe pământ! Amin, Doamne, suntem în stare să biruim pe vrăjmaș, căci Tu ești cu noi; să ne ridicăm îndată și să o luăm în posesie!

Să luăm Cuvântul lui Dumnezeu drept credința noastră, să ascultăm de Domnul și să insistăm să atingem țelul

Deoarece copiii lui Israel erau pentru ei înșiși, ei nu au crezut în Dumnezeu și chiar L-au jignit pe Dumnezeu într-o asemenea măsură încât au devenit dezgustători pentru El. Când a venit testul, când au venit încercările și dificultățile, s-a dovedit că s-au încrezut în ei înșiși, nu în Dumnezeu.

Situația lor a adus judecata și pedeapsa lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, în mijlocul unui fundal atât de întunecat, răzvrătit și negativ, Iosua și Caleb au luat cuvântul lui Dumnezeu ca credință a lor. Ei au liniștit poporul înaintea lui Moise și le-au spus: Să ne urcăm îndată în țara bună și să o luăm în posesie, căci suntem în stare să o biruim (Num. 13:30).

Mai mult, ei au încurajat poporul să nu se răzvrătească împotriva lui Iehova și nici să nu se teamă de oamenii din țară, deoarece protecția le-a fost îndepărtată, Iehova este cu poporul lui Israel și vrăjmașii sunt mâncarea lor (Num. 14:9). Ce cuvinte de credință!

Iosua și Caleb nu erau ca ceilalți din Israel, cărora le păsa de interesele lor, de siguranța lor, de pace și de existența lor; mai degrabă, au crezut în cuvântul lui Dumnezeu și au luat cuvântul lui Dumnezeu ca credință a lor.

Dumnezeu le-a promis că îi va aduce în țara bună; Iosua și Caleb s-au bazat pe cuvântul lui Dumnezeu, l-au amestecat cu credința lor și au vorbit cuvântul lui Dumnezeu în credință.

Trebuie să ne dăm seama că mediul nostru nu este real, ci mai degrabă o minciună; este posibil să avem multe dificultăți, suferințe și încercări, dar dacă ne exersăm duhul de credință ca să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, ne vom da seama că ceea ce vedem în exteriorul nostru nu este real.

Grijile, anxietatea și chiar boala fizică – toate acestea sunt minciuni; ceea ce este real este cuvântul lui Dumnezeu omogenizat cu credința noastră, căci acest lucru face Dumnezeu în noi și în jurul nostru.

Credința este întotdeauna reală și adevărată, mediul este o minciună și ar trebui să credem cuvântul lui Dumnezeu și nu ceea ce vedem.

Când citim și ne rugăm cuvântul lui Dumnezeu, acesta împarte credință în noi; când ne rugăm cuvântul și venim la Domnul, cuvântul va naște credință în ființa noastră.

Nu ar trebui să încercăm să evocăm credința în noi înșine sau să încercăm să fim un erou spiritual; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să venim la Cuvântul lui Dumnezeu, să îl amestecăm cu rugăciunea și credința noastră, iar credința se va ridica în noi.

Putem privi la noi înșine, și ne dăm seama că credința noastră este mică și slabă… Deci trebuie doar să mărturisim acest lucru în fața Domnului în rugăciune, pocăindu-ne pentru credința noastră mică și slabă și rugându-L să ne ierte.

Apoi, trebuie să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să fim infuzați cu credință. La fel ca Iosua și Caleb, trebuie să credem în cuvântul lui Dumnezeu, să ascultăm de Domnul și să ne grăbim spre țel.

Aceasta înseamnă că situația exterioară s-ar putea să nu se schimbe, încă mai sunt încercări, iar dușmanii sunt ca niște uriași, dar credem în Dumnezeu și stăm pe cuvântul Său, și ne grăbim spre țel.

Să nu ne doar “plimbăm în țara bună” – trebuie să ne grăbim spre țintă, urmărind activ să-L câștigăm pe Cristos, să Îl luăm pe Cristos ca posesiunea noastră și să fim împărăția și expresia Sa pe pământ.

Doamne Isuse, alegem să nu credem ceea ce vedem în mediul nostru, ci să credem cuvântul lui Dumnezeu! Aleluia, cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și real, iar vrăjmașii, încercările și mediul sunt doar o minciună! Doamne, luăm cuvântul Tău ca și credința noastră; ne exersăm duhul asupra cuvântului pentru a fi infuzați cu credință. Amin, Doamne Isuse, refuzăm să credem minciunile vrăjmașului, refuzăm să ne facem griji pentru viitor – credem pur și simplu în cuvântul Tău, ne supunem Ție și ne grăbim spre țel. Amin, să ne ridicăm îndată și să luăm țara în posesiune!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not being for Ourselves but for God’s Interest by Mixing God’s Word with our Faith (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 11 ziua 3 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Feriți-vă să aveți o inimă rea de necredință – aveți un duh de credință în Cuvântul lui Dumnezeu!

06/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pentru a atinge țelul chemării lui Dumnezeu, savurarea Cristosului atotinclusiv pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu și pentru a deveni clădirea Sa, trebuie să ne ferim de o inimă rea de necredință.

În Num. 13-14, ca urmare a raportului negativ dat de cei zece spioni care au fost să vadă țara și ca un deznodământ al rătăcirii lor prin pustie, vedem că poporul lui Israel a avut o inimă rea de necredință.

Prin urmare, Dumnezeu a intervenit și, dintre toți copiii lui Israel care au ieșit din Egipt, doar doi – Iosua și Caleb – au intrat în țara bună.

Trebuie să învățăm de la Iosua și Caleb ce înseamnă să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și ce înseamnă să luptăm împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu.

Caleb este mai ales un bun exemplu de a fi un biruitor și, așa cum se vede în Apocalipsa 3 și 5, adevăratul biruitor este Cristos Însuși și El vrea să se reproducă pe Sine Însuși ca Biruitor în fiecare dintre noi care se roagă pentru aceasta și I se deschide Lui pentru acest lucru.

A existat un contrast între cei zece spioni și Iosua și Caleb, deoarece cei zece spioni au văzut aceeași țară pe care au văzut-o Iosua și Caleb, dar ei au adus un raport negativ și rău oamenilor. Aceștia au recunoscut că în țară curge lapte și miere, dar au mai spus că oamenii din țară sunt puternici, cetățile sunt mari și fortificate, iar în țară sunt giganți (Num. 13:27-28).

Ei s-au măsurat cu inamicul și s-au văzut ca fiind incapabili să meargă și să ia în stăpânire țara. Ei chiar au spus că erau ca niște lăcuste față de ei (v. 31-33). Ce fel de duh este acesta?

Așadar, poporul lui Israel a murmurat împotriva lui Iehova, întrebându-L de ce i-ar scoate din Egipt în această țară ca să piară de sabie și copiii lor să fie luați ca pradă… și chiar au sugerat să își numească un căpitan și să se întoarcă în Egipt.

Iosua și Caleb au avut totuși o vorbire pozitivă; în 13:20 Caleb a liniștit poporul în fața lui Moise și a spus: Să ne urcăm îndată și să luăm în posesiune țara, pentru că suntem în stare să o biruim.

Iar în 14:7-9 au spus că, dacă Iehova este satisfăcut de poporul lui Israel, El îi va aduce în țara aceasta și le-o va da; numai să nu se răzvrătească împotriva lui Iehova sau să se teamă de poporul din țară, pentru că sunt în stare să ia în posesiune țara.

În fața unei astfel de situații, Iosua și Caleb au fost neînfricați. Biruitorii sunt neînfricați; ei văd uriașii (giganții) din țară, dar punctul lor de referință este Dumnezeu Însuși.

După ce cei doisprezece spioni au dat raportul și după ce poporul lui Israel a murmurat împotriva lui Iehova cu o inimă rea de necredință, Dumnezeu a intervenit și Și-a exercitat judecata, și a promis că niciunul dintre acești oameni care au văzut gloria și semnele Sale în Egipt și în pustie și totuși L-au încercat de zece ori, nu vor intra în această țară, cu excepția lui Iosua și Caleb.

Caleb a avut un duh diferit și L-a urmat pe Domnul pe deplin, așa că i s-a permis să intre în țară, iar urmașii săi au luat-o în stăpânire.

Acesta este duhul pe care ar trebui să îl avem: un duh de credință, un duh de credință în cuvântul lui Dumnezeu și de a nu-l pune la îndoială. Prin urmare, ar trebui să ne ferim de o inimă rea a necredinței și să avem un duh de credință în cuvântul lui Dumnezeu, iar El ne va aduce în țara bună!

Să nu avem o inimă rea de necredință, ci un duh de credință în Cuvântul lui Dumnezeu

Conform consemnării din Num. 13-14, poporul lui Israel a avut o inimă rea de necredință (vezi 3:31-33; 14:1-3, 9, 11). Pavel se referă la aceasta în Evrei 7:4, 7-9, când a spus: Nu vă împietriți inima ca în ziua provocării, ca în ziua încercării în pustie.

Problema era inima; poporul lui Israel L-a testat și L-a încercat pe Dumnezeu de zece ori, și au avut o inimă rea de necredință, așa că El a fost nemulțumit de această generație, pentru că întotdeauna au rătăcit în inima lor și nu au cunoscut căile Sale.

Nici o inimă nu este mai rea decât o inimă a necredinței, și nimic nu Îl insultă pe Dumnezeu mai mult decât o inimă rea a necredinței.

De exemplu, David a comis un păcat grav – a ucis un bărbat, astfel încât să se poată căsători cu soția sa, dar Dumnezeu nu a renunțat la el. Totuși, necredința copiilor lui Israel din pustie L-a determinat pe Dumnezeu să renunțe la ei, pentru că necredința insultă și ofensează nu numai dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, ci pe Dumnezeu Însuși.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu și necredința Îl insultă pe Dumnezeul viu, credincios și atotputernic. Dacă nu credem în Dumnezeu, în lucrarea Sa și în căile Sale, Îl insultăm; prin urmare, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea a necredinței.

Există o diferență între cunoașterea faptelor lui Dumnezeu și cunoașterea căilor Sale; poporul lui Israel a cunoscut faptele lui Dumnezeu, miracolele Sale și lucrurile pe care le-a făcut pentru a le oferi hrană, băutură și protecție; însă Moise a cunoscut căile lui Dumnezeu (Psa. 103:7).

Faptele lui Dumnezeu sunt activitățile Sale, iar căile Sale sunt principiile prin care El acționează. Poporul lui Israel s-a bucurat de un miracol zilnic – mana, mâncarea din ceruri, dar nu cunoșteau căile lui Dumnezeu, așa că se plângeau și murmurau mereu împotriva lui Dumnezeu.

Când duceau lipsă de mâncare și apă, se plângeau și murmurau, și Dumnezeu acționa în numele lor; de aceea, au fost fericiți temporar, dar nu cunoșteau cu adevărat căile lui Dumnezeu.

S-ar putea ca și noi să fim la fel – într-o seară putem să-L lăudăm pe Domnul în întâlnire, iar a doua zi dimineață ne plângem împotriva lui Dumnezeu, murmurând împotriva Sa. Cât de mult avem nevoie să cunoaștem căile lui Dumnezeu și să ne dăm seama care sunt principiile a ceea ce face El!

Dumnezeul nostru nu Se va renega niciodată de Sine Însuși; El este capabil, atotputernic și credincios, ținându-Și promisiunile și împlinindu-Și cuvântul întotdeauna. Trebuie să fim atenți ca nu cumva în vreunul dintre noi să existe o inimă rea de necredință îndepărtându-ne de Dumnezeul cel viu.

Astăzi avem vestea bună vestită nouă, întocmai ca și copiii lui Israel, dar acest lucru nu le-a adus profit, pentru că nu a găsit credință la ei (Evrei 4:2).

Totul depinde de inima noastră; dacă putem crede cu inima noastră sau dacă inima noastră are necredință.

S-ar putea să vedem atâtea dificultăți și lucruri rele care se ridică în fața noastră pentru a ne opri să intrăm în savurarea deplină a lui Cristos și, dacă ne măsurăm cu ele, ne putem simți fără speranță și astfel să avem o inimă rea de necredință.

Dar dacă credem în Domnul și ne încredem în cuvântul Său, știind că El este credincios să-și țină Cuvântul și să facă ceea ce a promis, vom coopera cu El și El ne va aduce în savurarea deplină a lui Cristos.

Dacă ne focalizăm și ne concentrăm pe noi înșine, vom avea o inimă necredincioasă și astfel vom insulta pe Dumnezeu; dar dacă ne concentrăm pe Domnul și avem un duh de credință în cuvântul Său, Domnul ne va aduce în împlinirea a ceea ce a promis.

Doamne Isuse, mântuiește-ne din faptul de a avea o inimă rea de necredință. Venim la Tine, Doamne, și credem în cuvântul Tău. Credem că orice ai promis, Tu vei face! Avem încredere în promisiunile Tale chiar și atunci când vedem “uriași” și probleme mari în calea noastră. Doamne, fie ca noi să cunoaștem nu doar faptele și miracolele pe care le faci pentru a ne satisface nevoile, ci și căile Tale, principiile conform cărora acționezi și faci lucrurile. Salvează-ne de la a ne împietri inima ca în ziua provocării, și mântuiește-ne din faptul de a avea o inimă rea de necredință! Amin, Doamne Isuse, fă-ne să avem un duh de credință în cuvântul Tău, crezând că ceea ce ai promis, vei face!

O inimă de necredință Îl insultă pe Dumnezeu, dar credința noastră în Dumnezeu și în cuvântul Său Îl onorează

De ce este rea necredința? Faptul de a avea o inimă rea de necredință este rău, deoarece necredința Îl insultă pe Dumnezeul viu, credincios și atotputernic; dacă nu credem în Dumnezeu, în lucrarea și în căile Sale, Îl insultăm.

Da, uriașii și problemele mari pot fi în calea noastră și pot exista chiar și niște inamici și probleme neobișnuit de mari – dar este oare Dumnezeu incapabil să le trateze? Este Dumnezeu intimidat de uriașii din țara bună și din cetățile fortificate? Nu, nu este.

El ne-a vorbit, ne-a chemat și nu vrea să ne concentrăm asupra noastră cu capacitatea noastră de a ne descurca și în forța noastră în ce privește tratarea inamicului.

Trebuie să privim la Domnul, nu să fim concentrați pe noi înșine, ci să credem în El, deoarece El este capabil să facă ceea ce a spus că va face.

Faptul de a avea o inimă rea de necredință înseamnă că inima noastră este împietrită împotriva Sa (Evrei 3:8-9); o astfel de inimă poate fi foarte rațională, deoarece raționalizează foarte mult, dar de fapt este încăpățânată și fără rațiune, fiindcă este împietrită.

O inimă de necredință se îndepărtează de drumul cel bun, se rătăcește, nu cunoaște principiile sau căile lui Dumnezeu și Îl testează pe Dumnezeu punându-L la încercare; în cele din urmă, o astfel de inimă se autoamăgește și va fi înșelată (3:13).

Dacă permitem inimii noastre să fie împietrită față de Dumnezeu și cuvântul Său, s-ar putea să avem o inimă rea de necredință, care Îl insultă pe Dumnezeu și aduce judecata Sa. Cât de periculos este să ni se împietrească inima!

Trebuie să ne rugăm Domnului din nou pentru ca inima noastră să ni se înmoaie și să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu sau să ne îndoim de cuvântul Său.

O inimă rea de necredință Îl insultă pe Dumnezeu, dar credința noastră în El Îl onorează. Nimic nu Îl insultă pe Dumnezeu mai mult decât necredința noastră și nimic nu Îl onorează mai mult decât credința noastră în El.

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu și să îl combinăm cu credința noastră, spunând Amin cuvântului lui Dumnezeu, fără să acordăm atenție situațiilor și mediilor noastre.

Este posibil să avem o situație dificilă, soțul sau soția noastră ne pot face multe probleme, iar copiii noștri pot fi foarte solicitanți cu timpul și ființa noastră, dar atunci când spunem Amin cuvântului lui Dumnezeu, inima noastră se înmoaie și Domnul poate face în noi ceea ce a spus că va face.

Mai întâi, spunem Amin cuvântului Domnului, apoi recunoaștem că în noi înșine nu putem face ceea ce a spus, apoi El vine să facă în noi ceea ce a spus că va face.

Domnul să pună în noi un duh de credință; ceea ce avem nevoie nu este să fim giganți sau eroi spirituali, ci cei care sunt în stare să biruiască pentru că avem pe Dumnezeu și cuvântul Său! Vrăjmașul poate fi mai aprig, dar Domnul vorbește, El ne conduce, iar noi mergem în numele Său și cu autoritatea Sa!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi; înmoaie-ne inima și nu lăsa niciodată să fie împietrită! Spunem Amin cuvântului Tău – spunem Amin promisiunilor Tale, dorinței Tale de a ne aduce în țara bună, unde putem aduce împărăția lui Dumnezeu și putem fi expresia Sa corporativă. Dar nu putem face acest lucru în noi înșine, Doamne; avem nevoie ca Tu să intri și să o faci în noi. Amin, Doamne Isuse, fă în noi ceea ce ai promis în cuvântul Tău. Îndeplinește dorința inimii Tale în noi. Ne întoarcem inima către Tine; păstrează-ne inima deschisă și moale față de Tine, astfel ca Tu să poți lucra în noi ceea ce trebuie să lucrezi pentru îndeplinirea țelului Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief – have a Spirit of Faith in God’s Word! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 11 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Avertisment: să nu repetăm Istoria lui Israel de Falimentare a Atingerii Țelului Chemării lui Dumnezeu!

05/08/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

În 1 Corinteni vedem că istoria copiilor lui Israel din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al credinciosului nou-testamentar, și există un avertisment de a nu repeta istoria negativă a celor care au avut o inimă de necredință și nu au intrat în țara bună.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru aprofundat asupra cărții Numeri, ajungem la tema “Parteneri cu Cristos care luptă pentru interesul lui Dumnezeu.”

Fundalul este Numeri 13-14 unde vedem că Moise a trimis doisprezece reprezentanți – câte unul din fiecare dintre cele douăsprezece seminții – ca spioni care să intre în țara bună, să facă o căutare amănunțită și să aducă înapoi mostre ale produselor din țară.

Toți cei doisprezece spioni au spus că țara este foarte bună, curgând lapte și miere, dar zece dintre ei au fost necredincioși și astfel au dat un raport negativ și au nutrit o inimă rea de necredință în rândul adunării.

Drept urmare, toată adunarea – cu puține excepții – a murmurat nu numai împotriva lui Moise și Aaron, ci împotriva lui Dumnezeu, spunând: De ce ne-a adus Iehova aici să ne omoare? Doar doi – Iosua și Caleb – au fost plini de credință, s-au concentrat pe Domnul, au crezut în cuvântul Domnului, în promisiunea Sa și au dat o mărturie puternică și pozitivă.

Astfel, Dumnezeu a venit și a spus că întreaga generație care a ieșit din Egipt și a fost numărată la început, toți vor muri în pustie, dar copiii lor – despre care au spus că vor fi devorați de inamic – vor intra în țara bună, împreună cu Iosua și Caleb.

Iosua Îl simbolizează pe Cristos în calitate de Liderul nostru în război pentru lupta împotriva inamicului și posesia țării bune. Caleb îl simbolizează pe partenerul lui Cristos, după cum a menționat Pavel în Evrei 3:14.

Caleb era un israelit obișnuit – nu era clasificat cu Noe și Avraam, ci era doar o persoană obișnuită, a cărui caracter, constituție, credință și determinare indică faptul că Dumnezeu poate face ca oamenii obișnuiți să devină biruitori.

În mijlocul unei situații haotice pline de răzvrătire, murmur și vorbire rea, Domnul este în stare să ia un credincios obișnuit și să-l facă un biruitor, un cuceritor victorios.

Dar trebuie să fim asemenea persoane ca Iosua și Caleb, cu un duh diferit, cei care Îl iubesc pe Domnul, sunt plini de credință, se concentrează pe Domnul, cred în cuvântul Său și dau o mărturie puternică și pozitivă cu privire la cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea lui.

Astăzi, în acest articol, vrem să vedem că istoria Israelului este un tip reprezentativ al nostru în viața de biserică și să fim avertizați cu privire la faptul de a fi veghetori, astfel încât să nu repetăm istoria poporului Israel.

Avertisment: să nu repetăm Istoria lui Israel de Falimentare a Atingerii Țelului Chemării lui Dumnezeu!

În 1 Corinteni, Pavel ne spune că istoria copiilor lui Israel din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al credincioșilor nou-testamentari, iar istoria lor este pentru ajustarea, învățarea și avertizarea noastră (vezi 1 Cor. 10:5-11; 5:7-8; 10:1-2).

Pavel i-a avertizat pe credincioși să nu repete istoria copiilor lui Israel în faptul de a face lucruri rele împotriva lui Dumnezeu (vezi v. 6-11); el a fost clar și sobru în gândire când a spus acest lucru, pentru că și-a dat seama că există o posibilitate certă ca istoria negativă a poporului Israel să fie repetată în biserica lui Dumnezeu care se află în Corint sau în oricare biserică locală.

Țelul chemării lui Dumnezeu a copiilor lui Israel a fost ca aceștia să intre în țara promisă pentru a se bucura de bogățiile sale, pentru ca ei să stabilească Împărăția lui Dumnezeu și să fie expresia lui Dumnezeu pe pământ (Exod 3:7-8).

Dumnezeu a vrut ca aceștia să fie eliberați din Egipt, să vadă semnele și puterea lui Dumnezeu, să treacă prin Marea Roșie și să fie aduși pe drumul către țara bună pentru a stabili Împărăția lui Dumnezeu și locuința Sa.

Acest lucru ar fi trebuit să îi umple de credință, căci dacă acesta este scopul lui Dumnezeu, cu siguranță El va face ceea ce a spus că va face.

Cu toate acestea, deși tot Israelul a fost răscumpărat prin Paște, eliberat din tirania egipteană și adus pe muntele lui Dumnezeu pentru a primi revelația locuinței lui Dumnezeu, tabernaculul, aproape toți au căzut și au murit în pustie, falimentând în faptul de a atinge acest țel din cauza faptelor lor rele și a necredinței lor (vezi Evrei 3:7-19; 1 Cor. 10:5, 7-10).

Domnul Isus a făcut o aplicare a acestui principiu când a vorbit despre cele cinci fecioare nechibzuite și cele cinci înțelepte; fecioarele nechibzuite aveau ulei în lămpile lor, dar nu aveau ulei în vasul lor și, atunci când acestea s-au stins, nu aveau acea porție suplimentară de ulei; când a venit mirele, trebuiau să mai cumpere ulei și nu li s-a permis să intre la ospățul de nuntă.

Aceasta înseamnă că cineva poate fi credincios întreaga viață sau să fie în viața de biserică timp de zeci de ani, dar viața sa poate sfârși în faliment, fără umplerea cu Duhul, fără creșterea în viață și fără să intre în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, ci mai degrabă, să fie ca unul care a căzut în pustie.

Ce avertisment este acesta pentru noi! Numai Caleb și Iosua au atins scopul și au intrat în țara bună (Numeri 14:27-30).

Aceasta înseamnă că, deși am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși în revelația economiei lui Dumnezeu, totuși putem falimenta în faptul de a atinge țelul chemării lui Dumnezeu, care este să intrăm în posesia țării noastre bune, Cristos (Filipeni 3:12-14), și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, ca să putem fi expresia Sa în epoca actuală și să participăm în savurarea deplină a lui Cristos în epoca împărăției (Mat. 25:21, 23).

Ce avertisment este acesta pentru noi!

Ar fi fost normal ca un israelit să fi fost mântuit din cauza Paștelui, să își facă exodul afară din Egipt, să fie botezat prin traversarea Mării Roșii, să primească revelația pe muntele lui Dumnezeu, să experimenteze mana ca hrană oferită de Dumnezeu, să bea apa vie care curge din stânca lovită și să zidească locuința lui Dumnezeu!

Ar fi fost normal ca o persoană din poporul lui Dumnezeu să învețe să I se închine și să Îl slujească trăind o viață curată, sfântă, pură și plină de bucurie, și să fie format într-o armată care intră în Canaan, îl tratează pe inamic, își revendică moștenirea, o cultivă, zidește templul și stabilește împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este complet normal; acest lucru nu este pentru supra-oameni, ci este normal.

Ceea ce nu este normal este să fim plini de necredință, să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale delegate și să pierim pe drumul către țara bună.

Domnul trebuie – și noi trebuie să Îi permitem – să ne reînnoiască mintea, ca să avem o înțelegere potrivită a faptului că un biruitor este un credincios normal.

Dar, deoarece astăzi există atât de multă deviere, când întâlnim pe cineva care învață să ducă o viață de biruitor, am putea crede că este spectaculos… dar Domnul nu ar gândi niciodată așa, iar persoana respectivă nu ar spune niciodată acest lucru, ci mai degrabă ar recunoaște că el doar învață să Îl urmeze pe Miel oriunde merge El.

Fie ca noi să fim avertizați de acest lucru și să ne deschidem cu adevărat Domnului să-I spunem:

Doamne Isuse, mântuiește-ne din a falimenta să atingem țelul chemării Tale, prin faptul de a avea o inimă de necredință și de a ne răzvrăti împotriva Ta. Doamne, adu-ne în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, ca noi să fim expresia Ta și împărăția Ta în epoca prezentă și să participăm în savurarea deplină a lui Cristos în epoca viitoare. Fă-ne credincioși normali, cei biruitori, cei care nu doar că sunt eliberați de lume, botezați, primesc revelația lui Dumnezeu, Îl savurează pe Cristos ca porția dată de Dumnezeu și zidesc locuința lui Dumnezeu, ci sunt cei care sunt formați ca o armată, intră în țara bună pentru a-l trata pe inamic, savurează și intră în posesia țării bune, zidesc templul lui Dumnezeu pentru expresia Sa și stabilesc împărăția lui Dumnezeu pentru guvernarea Sa!

Să învățăm de la Iosua și Caleb calea de a intra în Țara Bună și să intrăm în posesia ei prin credință

În calitate de credincioși nou-testamentari, trebuie să fim avertizați solemn cu privire la repetarea falimentului copiilor lui Israel în pustie (1 Corinteni 10:6, 11) și trebuie să ne dăm seama că, fără harul și îndurarea lui Dumnezeu, am fi la fel ca și copiii lui Israel (Rom. 9:15-16).

Trebuie să citim istoria lui Israel ca pe istoria noastră, acordând o atenție deosebită capitolelor 13 și 14 din Numeri și rugându-ne ca Domnul să ne dea îndurarea și harul Său pentru a ne face persoane ca Iosua și Caleb astăzi.

Dintre toți copiii lui Israel care au ieșit din Egipt, doar doi, Iosua și Caleb, au intrat în țara bună (Deut. 1:34-38; Num. 13:17-14:38).

Trebuie să învățăm de la Iosua și Caleb ce înseamnă să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și să luptăm cu inamicul, dându-ne seama că, așa cum se vede în Apocalipsa 3 și 5, Cristos Însuși este Biruitorul și El vrea să Se reproducă pe Sine în noi.

Cristos le-a spus celor biruitori din Laodicea: Celui ce biruiește, va sta cu Mine pe tronul Meu, așa cum și Eu am biruit și stau cu Tatăl Meu pe tronul Său. Cristos, în a treia etapă a slujbei Sale – etapa intensificării Sale – dorește să Se reproducă pe Sine în fiecare dintre noi care se roagă pentru acest lucru și I se deschide pentru aceasta.

Deși tot poporul Israel a fost răscumpărat, numai doi biruitori – Iosua și Caleb – au primit premiul țării bune (vezi Iosua 14:6-14; 19:49-51).

Există un contrast puternic între cei zece spioni și Iosua și Caleb; cei zece au adus un raport negativ despre țara bună, crezând mai degrabă în ceea ce au văzut (giganții, cetățile mărețe, imposibilitatea de a cuceri țara) decât ceea ce le-a promis Dumnezeu.

S-au măsurat pe ei înșiși cu inamicul, și sinele lor era centrul și criteriul. S-au văzut ca niște lăcuste în fața giganților din țară și au ajuns la concluzia că este imposibil să ia în stăpânire țara.

Dar slavă Domnului, există vorbirea pozitivă a lui Iosua și Caleb, care au spus cu îndrăzneală: Haideți să urcăm și să luăm în posesiune țara, căci suntem în stare să o biruim (Num. 13:30).

Ei au adus un raport pozitiv cu privire la țara bună și au privit la Domnul și s-au încrezut în El că, dacă Iehova este satisfăcut de ei, îi va aduce în țară și le va da această țară în care curge lapte și miere.

Ei au spus: Doar poporul să nu se răzvrătească împotriva lui Iehova și să nu îi fie teamă de oamenii din țară, pentru că aceștia sunt pâinea lor; Iehova este cu ei, așa că nu trebuie să le fie teamă. Iosua și Caleb erau neînfricați; da, existau giganți, dar punctul de referință nu a fost mărimea lor, ci Iehova Însuși.

Astfel Dumnezeu a vorbit cu privire la spionii răzvrătiți și la poporul lui Israel, că toți cei care nu au crezut și L-au încercat pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva Sa, toți aceștia vor muri în pustie, iar copiii lor vor intra în țara bună, împreună cu Iosua și Caleb, care au avut un duh diferit.

Ce onoare ca Domnul să rostească un astfel de cuvânt în numele nostru!

Conform celor descrise cu privire la copiii lui Israel în Numeri, nu toți credincioșii în Cristos care au fost răscumpărați prin Cristos vor avea parte de El ca premiu pentru ei înșiși, ca odihnă și satisfacție în epoca bisericii și în epoca împărăției.

Trebuie să luăm acest lucru ca un avertisment și să fim cei care învață de la Iosua și Caleb calea de a intra în țara bună în credință și de a intra în posesiunea ei!

Doamne Isuse, Tu ne-ai promis și Tu dorești ca noi să intrăm în savurarea și posesiunea Cristosului atotinclusiv ca țară bună, ca noi să fim expresia și împărăția Ta pe pământ. Amin, Doamne, este plăcerea Ta să faci acest lucru – fă-o în noi și cu noi! Fă-ne credincioșii normali, biruitorii Tăi, cei care sunt plini de credință în cuvântul Tău și care nu sunt făcători de rău sau răzvrătiți. Îndură-Te de noi și dă-ne harul Tău, astfel încât să nu falimentăm în atingerea țelului chemării Tale, ci să intrăm în savurarea lui Cristos pentru a deveni împărăția și expresia Sa pe pământ astăzi!