Experimentăm pe Cristos

Ca popor al împărăției noi facem faptele noastre drepte în duh în secret pentru a-I face plăcere Tatălui

27/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Conform cu Matei 6, principiul nostru ca popor al împărăției este acela că ei trăiesc o viață ascunsă, fără să-și îndeplinească faptele drepte în fața oamenilor, ci în secret pentru a-I face plăcere Tatălui, căci Tatăl vede în secret și răsplătește în secret.

Trăirea noastră ca popor al împărăției astăzi, cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie ceva doar la exterior și manifestat, adică nu ar trebui să facem fapte drepte doar pentru a fi văzuți de oameni.

Mai degrabă, ar trebui să învățăm din modelul Domnului Isus, văzut în Evanghelii, să petrecem mult timp în privat cu Dumnezeu și să ne rugăm.

Este mult mai ușor să facem o lucrare pentru Dumnezeu în exterior și să fim implicați în multe activități în biserică, decât să petrecem timp în privat cu Domnul.

Dar Domnul Isus nu a rămas niciodată la rezultatul miracolului pe care L-a făcut, ci mai degrabă, i-a trimis pe ucenici de acolo, a dat drumul mulțimilor și a plecat într-un loc secret pe munte pentru a se ruga în mod privat Tatălui.

Pentru a trăi o viață de om-Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să petrecem mult timp în secret cu Domnul, rugându-ne și având părtășie cu El în privat de mai multe ori pe parcursul zilei.

Trebuie să avem momente de rugăciune, iar momentele noastre cu Domnul ar trebui să fie în secret, nu în mod deschis sau public.

Este posibil să cunoaștem o mulțime de doctrine și învățături; este posibil să avem multă cunoștință din Scriptură; putem memora chiar și câteva versete din Biblie, dar dacă nu avem zilnic timp privat cu Domnul, viața noastră creștină este încă ceva exterior.

Ca popor al împărăției, cei regenerați pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să “urcăm pe munte” și să ne rugăm, adică trebuie să intrăm în camera noastră privată și să petrecem mult timp în secret cu Domnul.

Alocăm timp pentru multe lucruri pe parcursul zilei și facem tot posibilul să ne programăm activitățile zilnice în funcție de ceea ce credem că este important și de ceea ce are prioritate. Cea mai mare prioritate ar trebui să fie timpul nostru cu Domnul; trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, să ne deschidem Lui, să Îl savurăm, să-I vorbim și să-L lăsăm să ne vorbească și să ne infuzeze.

Este posibil să avem nevoie să strigăm în fața Domnului, pentru ca El să ne mântuiască de moartea și stricăciunea noastră; trebuie să învățăm să ne golim de noi înșine în fața Domnului și să-L lăsăm să ne umple cu El Însuși.

Când suntem plini de Domnul și obținem răspunsurile Sale la problemele noastre, Îi putem permite să curgă din noi și, oriunde mergem, ducem împărăția lui Dumnezeu cu noi.

Este bine să petrecem timp cu sfinții și să ne rugăm, să citim cuvântul și să avem părtășie, dar acest timp nu trebuie să înlocuiască sau să fie mai presus de timpul nostru cu Domnul; timpul nostru secret cu Domnul, viața noastră ascunsă cu El, ar trebui să fie prioritatea noastră în viața noastră creștină.

Ca Popor al Împărăției, noi trăim o viață ascunsă și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui

Principiul poporului împărăției este acela că ei trăiesc o viață ascunsă; ei nu își îndeplinesc faptele drepte înaintea oamenilor să fie văzuți și lăudați de ei, ci fac lucrurile în secret pentru ca să fie văzuți de Tatăl.

În Matei 6 ni se spune despre faptele drepte ale poporului împărăției, cum ar fi dăruirea (v. 2-4), rugăciunea (v. 5-15) și postul (v. 16-18), toate acestea trebuind să fie făcute în secret.

Ar trebui să dăruim în secret, căci Tatăl nostru ceresc vede în secret; ar trebui să ne rugăm în secret, pentru că Tatăl nostru care este în secret vede în secret; și ar trebui să postim în secret, căci postim pentru El și întru El.

De fapt, răsplata la care ar trebui să ne așteptăm pentru faptele noastre drepte ar trebui să fie Dumnezeul Triunic Însuși – atunci când postim, ne rugăm și dăruim în secret, Îl vom primi pe El ca răsplată și practicăm aceste lucruri prin El ca viață a noastră.

În ceea ce privește fiecare din aceste trei ilustrații, Domnul a folosit cuvântul “secret” (vezi v. 4, 6, 18); Tatăl nostru se află în secret, El vede în secret și El ne răsplătește la momentul Său și în calea Sa în secret.

Ca popor al împărăției din împărăția cerească a Domnului, în calitate de copii ai Tatălui ceresc, trebuie să trăim și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Vederea Tatălui ceresc în secret trebuie să fie un stimulent pentru a face faptele noastre drepte în secret; nu ar trebui să facem lucruri pentru ca alții să le vadă și să ne laude, ci mai degrabă, ar trebui să facem lucrurile în secret înaintea Tatălui nostru și ar trebui să așteptăm răsplata și aprecierea numai de la El.

Când și cum ne va răsplăti Tatăl, depinde de El; El ne poate răsplăti în această epocă (2 Cor. 9:10-11) sau în epoca următoare (Luca 14:14), noi doar trebuie să ne îngrijim de trăirea unei vieți ascunsă cu Domnul și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Ne putem încuraja unii pe alții să funcționăm în cadrul întâlnirilor, dar chiar și funcția noastră în întâlniri prin profeție, împărtășire, recitarea cuvântului și imnurile nu ar trebui să fie doar exterioare, ca un spectacol; mai degrabă, ar trebui să petrecem mai mult timp în secret cu Domnul, având o viață ascunsă cu El.

Trebuie să prindem rădăcini în jos în Cristos, petrecând mult timp singuri cu El și în cuvântul Său pentru a fi infuzați cu El și saturați cu elementul Său, iar apoi va avea loc o manifestare în exterior și această manifestare va fi pentru gloria lui Dumnezeu.

Ar trebui să încercăm mereu să facem lucrurile care Îi fac plăcere lui Dumnezeu și sunt drepte pentru om într-un mod secret, căci viața noastră este o viață ascunsă cu Domnul, pentru că ne îngrijim nu de ceea ce văd și apreciază alții la noi, ci de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Doamne Isuse, Te iubim. Iubim să petrecem timp cu Tine în secret și să Te căutăm în secret. Salvează-ne, Doamne, din a face lucrurile într-un mod exterior ca o paradă pentru Tine sau în numele Tău. Salvează-ne de orice ipocrizie sau afișare exterioară. Fie ca să trăim zilnic o viață ascunsă cu Domnul, având mult timp secret și privat cu El și îngrijindu-ne de prezența secretă și ascunsă a Tatălui. O, Doamne Isuse, Tu ești singura noastră răsplată; vrem să câștigăm mai mult din Tine, să Te introduci mai mult în noi și să Te lăsăm trăiești din noi mai mult pentru gloria Tatălui!

Să nu facem faptele noastre drepte în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui

În lumea de astăzi, mulți oameni doresc ca alții să știe despre ei cât de mult au dăruit pentru o cauză bună, cât de mult s-au angajat să dea pentru cutare lucru bun sau cutare cauză bună și cât au donat pentru cutare lucru. Aceasta este vanitatea vieții care se găsește în carnea omului și în sinele său.

Chiar și în creștinătate, sunt mulți care sunt lăudați pentru cât au donat, iar suma pe care au donat-o este menționată împreună cu numele lor pe placa din clădirea bisericii.

Dar Domnul Isus ne-a spus clar că, atunci când dăm, mâna stângă nu trebuie să știe ce face mâna dreaptă, căci dăruirea noastră este în secret.

Ca popor al împărăției, trebuie să trăim într-un duh golit și umil și să umblăm într-o inimă pură și ingenuă sub stăpânirea cerească a împărăției; ca atare, nu avem voie să facem nimic în carne pentru lauda omului, ci trebuie să facem toate lucrurile în duh pentru a-I face plăcere Tatălui nostru ceresc.

Cu toții avem ceva în interiorul nostru mai rău decât mânia sau pofta – avem sinele și carnea, care se manifestă nu numai în moduri negative, ci și în moduri aparent pozitive, cum ar fi înfăptuirea faptelor drepte nu în secret, ci în public.

Domnul a folosit ilustrațiile postului, rugăciunii și dăruirii pentru a ne arăta faptul că carnea și sinele omului caută gloria proprie, astfel încât oamenii fac fapte drepte în public și înaintea oamenilor ca să fie lăudați de către ei.

Dar noi, ca popor al împărăției, nu trebuie să facem faptele noastre drepte în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui și a nu ne etala în fața oamenilor. Ceea ce facem în secret doar noi știm, și Dumnezeu care vede în secret știe.

Efectul faptului de a face faptele noastre drepte în secret este acela că sinele și carnea sunt omorâte; dacă oamenilor din societate și chiar din creștinătatea degradată nu le este permis să facă paradă din faptele lor drepte, ei nu le vor face; sinelui îi place să fie glorificat și carnea iubește să fie privită.

Când ne rugăm, dăruim și postim în secret, făcând acest lucru în duh, Îi va face plăcere Tatălui, suntem răsplătiți nu de om, ci de Dumnezeu, care vede ceea ce facem în secret.

Efectul faptului de a face faptele noastre drepte în secret este acela că sinele și carnea sunt omorâte, iar noi trăim o viață ascunsă cu Domnul, pentru a-I face plăcere și pentru a fi răsplătiți de El.

Trăirea vieții împărăției nu este ceva exterior pentru a fi etalat și pentru ca oamenii să vadă; este ceva interior, ascuns și în secret cu Tatăl nostru ceresc, astfel încât Tatăl să vadă și să răsplătească.

Un principiu de bază referitor la faptele noastre drepte este acela că niciodată nu ar trebui să facem paradă din noi înșine; pe cât posibil, ar trebui să ne ascundem, să stăm acoperiți și să facem lucrurile în secret.

Dacă postim, nu ar trebui să-i lăsăm pe ceilalți să știe prin faptul că ne afișăm, nici nu ar trebui să ne desfigurăm fața sau să ne etalăm o înfățișare tristă; mai degrabă, postul nostru ar trebui să fie în secret pentru a-I face plăcere Tatălui.

Funcționarea noastră în întâlnire nu ar trebui să fie o paradă a ceea ce știm sau înțelegem, și nu ar trebui să fie făcut nici pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze; mai degrabă, ar trebui să avem mult timp în secret cu Domnul, să fim umpluți cu El și să se reverse ceea ce El ne-a vorbit și a făcut în noi la întâlnire.

Ar trebui ca pur și simplu să facem faptele noastre drepte în prezența lui Dumnezeu, nu în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui.

Când dăruim în secret, ne rugăm în secret și postim în secret, atunci când facem faptele noastre drepte în secret, credem că Tatăl nostru ceresc vede în secret și ne va răsplăti în secret, căci căutăm să Îi facem plăcere Tatălui.

Doamne Isuse, nu vrem să facem faptele noastre drepte în carne și în exterior pentru ca ceilalți să ne vadă, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui și să fim răsplătiți de Tatăl. Fie ca să trăim într-un duh golit și umil și să umblăm într-o inimă curată și ingenuă sub stăpânirea cerească a împărăției. Doamne, fie ca să Te căutăm în secret, să dăruim în secret, să postim în secret și să ne rugăm mult în secret, ca să-I facem plăcere Tatălui și să nu căutăm nici o glorie de la oameni. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic în carne pentru lauda oamenilor, ci să facem toate lucrurile în duh pentru plăcerea Tatălui nostru ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Kingdom People we do our Righteous Deeds in Spirit in Secret to Please the Father (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să învățăm de la Domnul Isus să petrecem timp în secret cu Dumnezeu ca să ne rugăm în mod privat

26/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cu toții trebuie să învățăm de la Domnul Isus să petrecem timp în secret cu Dumnezeu pentru a ne ruga în mod privat.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Să trăim viața împărăției trăind o viață ascunsă.”

În mod special astăzi vrem să vedem modelul Domnului Isus care, ca Om în carne (care a fost primul om-Dumnezeu), a căutat să aibă mult timp privat cu Tatăl în rugăciune și a mers de mai multe ori pe munte să se roage în mod privat.

Când ne gândim la împărăția lui Dumnezeu, s-ar putea să nu asociem trăirea împărăției cu timpul nostru privat cu Domnul, dar pentru a trăi viața împărăției astăzi trebuie să trăim o viață ascunsă cu Domnul.

Împărăția lui Dumnezeu nu este la vedere ca alții să o vadă; împărăția nu se află aici în manifestarea sa la exterior, ci în realitatea sa din interior. Aceasta înseamnă că astăzi Îl savurăm pe Domnul, Îl experimentăm, Îl trăim și avem multe experiențe cu El, în principal în interior, nu pentru manifestarea sau afișarea exterioară.

Pentru ca noi să trăim o viață ascunsă cu Domnul, trebuie să privim la modelul Domnului Isus care, deși era un om-Dumnezeu și Îl avea pe Dumnezeu trăind și fiind manifestat în El, totuși a căutat să se roage și să petreacă mult timp în rugăciune cu Tatăl în mod privat.

Așa cum spune Isaia 37:31, noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să prindem rădăcini în jos, petrecând mult timp cu Domnul în mod intim și privat, iar apoi vom aduce rod în sus. Aducerea de rod și manifestarea lucrărilor noastre vine din timpul petrecut în mod interior, amănunțit, privat și personal cu Domnul.

Săptămâna aceasta vrem să vedem mai întâi cum Domnul Isus a trăit o astfel de viață ascunsă în rugăciune cu Tatăl, apoi cum noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim o viață ascunsă în faptele noastre drepte înaintea oamenilor.

În al treilea rând, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde, și în cele din urmă, modul în care viața împărăției este o viață care poate prinde rădăcini în jos și să aducă rod în sus.

Fie ca să ne deschidem Domnului ca să fim eliberați de orice gândire religioasă și naturală legată de împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem învăța din modelul Domnului Isus să trăim o viață ascunsă cu Domnul, petrecând mult timp în mod privat și personal cu Domnul.

Să învățăm din modelul Domnului care a trăit o viață ascunsă atunci când S-a urcat pe munte în privat ca să Se roage

În Matei 14:23, după ce Domnul Isus i-a hrănit pe cei cinci mii de bărbați (ne mai luând în calcul femeile și copiii), El nu a rămas în cadrul sau gloria acestui miracol, ci mai degrabă i-a trimis pe ucenici pe partea cealaltă a mării, a dat drumul mulțimii, și S-a dus să se roage.

Trebuie să învățăm din modelul Domnului Isus care a trăit o viață ascunsă atunci când S-a urcat pe munte în privat ca să Se roage (Matei 14:23; Luca 6:12).

Pentru a putea trăi în împărăția lui Dumnezeu viața de om-Dumnezeu, trebuie să avem momente private cu Domnul, momente pe care nimeni nu le știe și nu le vede, și trebuie să ne rugăm Tatălui nostru ceresc care se află în secret; trebuie să avem o viață secretă cu Tatăl.

Domnul nu a rămas la miracolul pe care tocmai l-a făcut, ci a plecat de la ei în privat pentru a fi cu Tatăl pe munte în rugăciune (Mat. 14:14-23).

Dacă noi am fi fost cei care am fi înfăptuit un miracol, ne-am fi lăfăit în gloria acestui miracol și le-am fi cerut celorlalți să mărturisească ce a făcut Dumnezeu pentru ei… dar Domnul i-a obligat pe discipolii Săi să se urce în barcă și să meargă înaintea Sa pe partea cealaltă, în timp ce a dat drumul mulțimii de oameni.

Apoi, S-a urcat pe munte să Se roage, iar când s-a făcut noapte, El era acolo singur.

Domnul Isus i-a obligat (un cuvânt puternic, indicând faptul că El a vrut ca ei să plece pentru ca El să facă ceva în privat) pe discipoli să-L lase astfel încât să aibă mai mult timp să se roage în mod privat Tatălui.

Domnul Isus, omul-Dumnezeu, avea nevoie să aibă un timp privat cu Tatăl. El nu a venit doar să învețe sau să facă miracole – El a venit să stabilească un model de Om al rugăciunii, un Om care a petrecut mult timp în secret și în privat cu Tatăl în rugăciune.

Avem oare această dorință de a avea mai mult timp cu Domnul în mod personal și în privat? Dacă Domnul a avut o astfel de dorință și El este în noi, ar trebui să-I spunem Domnului:

Doamne, vreau să am mai mult timp pentru a mă ruga în mod privat Ție nu pentru propria mea spiritualitate, ci pentru a prinde rădăcini în jos și a aduce rod în sus pentru creșterea mea în viață, pentru creșterea noastră în viață, pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos, pentru ca Tatăl să fie glorificat! Amin, Doamne, trebuie să ne facem mai mult timp pentru a ne ruga în mod privat Tatălui!

Domnul Isus avea nevoie să se roage în mod privat Tatălui Său care era în ceruri, pentru a fi una cu Tatăl și pentru ca El să-l poată avea pe Tatăl în tot ceea ce a făcut pe pământ pentru stabilirea împărăției cerurilor.

Domnul a dorit să fie una cu Tatăl în aducerea împărăției lui Dumnezeu și El a trăit împărăția prin faptul că trăia o viață ascunsă cu Tatăl.

El nu s-a dus într-un loc pustiu, ci pe munte, lăsând tot poporul – chiar și pe discipolii Săi – ca să fie singur pentru a-L contacta pe Tatăl.

Cu toții ar trebui să învățăm de la Domnul să-i lăsăm pe ceilalți oameni, în sensul de a ne pune timp deoparte pentru a petrece cu Domnul.

Trebuie să “urcăm pe munte”, să fim singuri cu Dumnezeu în rugăciune și să-L contactăm pe Domnul în mod personal și în privat.

Doamne Isuse, vrem să învățăm din modelul Tău, să ne punem deoparte mult timp pentru a petrece împreună cu Tatăl în rugăciune. Salvează-ne din a rămâne în succesul lucrării noastre pentru Tine sau de faptul de a fi descurajați de falimentele noastre; atrage-ne, Doamne, ca să petrecem mai mult timp cu Tine. Fie ca noi să fim cei care urcăm pe munte să ne rugăm, petrecând mult timp în secret doar cu Isus. Doamne, trebuie să petrecem mai mult timp cu Tine. Trebuie să avem un timp privat cu Domnul, pentru a putea prinde rădăcini în jos și să aducem rod în sus pentru glorificarea Tatălui în biserică!

Să învățăm să petrecem mult timp în secret cu Dumnezeu în mod privat pentru a ne ruga și a avea părtășie cu El

Trebuie să învățăm din modelul Domnului Isus, Cel care a trăit viața de om-Dumnezeu și care trăiește și în noi, ca să fim cu Tatăl, să urcăm pe munte și să petrecem timp în rugăciune, trăind astfel o viață ascunsă pentru împărăția lui Dumnezeu.

Este bine să ne rugăm cu alții și este atât de plăcut și încurajator să avem tovarăși cu care să-L urmăm pe Domnul; cu toate acestea, este bine ca adesea să ne rugăm singuri, petrecând mult timp în secret cu Domnul în mod privat pentru a ne ruga și a avea părtășie cu El.

Când ne rugăm cu alții, nu putem să Îl savurăm pe Domnul la fel de profund ca atunci când ne rugăm Domnului în mod privat; este bine să ne rugăm în colectiv, dar trebuie să ne rugăm în mod privat pentru a-L savura pe Domnul.

Cât timp ne punem deoparte în mod specific în fiecare zi pentru a ne ruga în mod privat Domnului și avem părtășie cu El?

Ca oameni ai împărăției, trebuie să avem o experiență de rugăciune în camera noastră privată, prin care Îl contactăm pe Tatăl nostru ceresc în secret, experimentăm o savurare secretă a Tatălui și să primim un răspuns secret din partea Tatălui.

Domnul Isus ne-a încurajat ca, atunci când ne rugăm, să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa în urma noastră și să ne rugăm Tatălui nostru ceresc care este în secret, iar Tatăl nostru care vede în secret ne va răsplăti.

Trăirea vieții împărăției astăzi înseamnă că trăim o viață ascunsă cu Domnul, prin faptul că petrecem mult timp în secret cu Domnul în mod privat pentru a ne ruga și a avea părtășie cu El.

Când petrecem timp cu Domnul în mod privat, îndepărtând orice distragere (inclusiv telefonul nostru), vom avea senzația cât de intim este El pentru noi și cât de aproape suntem de El.

Cu toții trebuie să învățăm să “dăm drumul mulțimilor” prin faptul că ne lăsăm familia, prietenii și chiar sfinții din biserică să meargă la un nivel mai înalt pe un “munte înalt” pentru a petrece mult timp în secret cu Domnul pentru a se ruga și a avea părtășie în mod privat.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne separăm de toată lumea și să mergem pe ideea că “suntem doar noi și Domnul”; mai degrabă, trebuie să învățăm de la Domnul Isus ca în mod regulat să ne punem timp în privat pentru a ne ruga Tatălui.

Trebuie să mergem mai sus, departe de lucrurile pământești, separați de mulțime, pentru a fi alături de Dumnezeu și de Tatăl nostru în mod privat și în secret pentru a avea o părtășie intimă cu El.

Biblia nu ne spune pentru ce S-a rugat Domnul atunci când a urcat pe munte cu Tatăl, dar ne spune că Domnul avea obiceiul să facă acest lucru.

Ne-ar putea plăcea să stăm pe telefon și să avem un timp de veghere dimineața cu cineva sau să ne rugăm cu companionii noștri, dar cum ar fi să petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune?

În timp ce învățăm să trăim în realitatea împărăției cerurilor, trebuie să avem un loc privat și un timp privat cu Domnul, un loc în care să putem merge să fim cu Domnul în mod privat, permițându-I să ne infuzeze cu El Însuși astfel încât să-i putem infuza pe alții cu El.

John Wesley, de exemplu, atunci când și-a construit casa, s-a asigurat să facă o cameră privată, astfel încât să poată intra în acea cameră și să petreacă timp cu Dumnezeu în mod personal și privat.

Este posibil să nu avem o cameră privată în casa noastră, dar putem găsi un loc în care să fim privați și intimi cu El și putem să ne deschidem Lui, să ne rugăm, să chemăm numele Său și să Îi permitem să ne vorbească.

Cât timp ar trebui să petrecem cu Domnul? Cinci minute ar putea să nu fie suficiente; este bine să petrecem cincisprezece minute, douăzeci de minute, treizeci de minute și chiar o oră cu Domnul. Ar trebui să ne străduim să petrecem cel puțin treizeci de minute în privat cu Domnul, deschizându-ne ființa către El pentru a fi umpluți în duh și să ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu.

Desigur, ar trebui să petrecem fiecare minut din fiecare zi în prezența Sa și să învățăm să ne rugăm neîncetat, dar ar trebui să ne stabilim în mod specific timpul pentru rugăciune și părtășie zilnică cu Domnul în mod privat.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să petrecem timp în secret cu Tine în mod privat ca să ne rugăm și să avem părtășie. Salvează-ne din faptul de a ne baza doar pe întâlnirea cu sfinții sau pe rugăciunea cu ceilalți pentru a Te contacta. Fie ca să avem un loc privat în care să ne facem timp să petrecem timp cu Tine în mod personal și intim pentru a fi infuzați cu Tine și umpluți cu Duhul Tău. Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea împărăției astăzi, dând drumul mulțimilor (familia noastră, prietenii noștri și sfinții) și să mergem la un nivel mai înalt pe un munte înalt, să petrecem timp privat cu Tatăl pentru a avea părtășie intimă cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learning from the Lord Jesus to spend Time in Secret with God Privately to Pray (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim prin simțul vieții pentru a fi sub stăpânirea Domnului și să-I permitem să strălucească și să curgă prin noi

24/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În planul de recâștigare al lui Dumnezeu, noi, ca oameni, trebuie să ne întoarcem de la stăpânirea omenească la stăpânirea lui Dumnezeu, trecând prin stăpânirea de sine; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi readuși sub stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Cu toții avem de învățat; învățăm să-L experimentăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim aduși în prezența lui Dumnezeu pentru a trăi într-un singur duh cu El.

Cu toții suntem în procesul de a fi recâștigați pentru a trăi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, trăind nu numai sub stăpânirea conștiinței noastre, dar mai mult decât atât, trăind conform intuiției duhului nostru în prezența directă a lui Dumnezeu.

La început, Adam a trăit conform duhului său; el a trăit în prezența lui Dumnezeu, fiind călăuzit nu de lucrurile corecte sau greșite, de bine sau de rău, ci de simțul prezenței lui Dumnezeu, de intuiția din duhul său.

Dar când a căzut, când a păcătuit, funcția conștiinței din duhul său a fost activată. După căderea omului, omul a început să nu mai trăiască în prezența lui Dumnezeu, ci conform conștiinței sale; funcția intuiției prezenței lui Dumnezeu s-a pierdut treptat, dar funcția conștiinței din duhul său era mai alertă și mai activă.

Cu toate acestea, după un timp în care oamenii trăiau conform conștiinței lor, omul a căzut și mai jos și a devenit plin de răutate și corupt până acolo că Dumnezeu a trebuit să intervină și să-i șteargă de pe fața pământului, salvând doar pe Noe și familia sa.

După ce Noe și familia sa au ieșit din arcă, a început o nouă epocă: epoca în care omul stăpânește asupra omului, adică omul care are reguli și reglementări și le impune pentru a avea o societate omenească.

Astăzi toți oamenii trăiesc într-o anumită societate, țară și familie, și există un anumit set de reguli care îi fac să trăiască într-un mod adecvat. Condusul, mersul, studiul, munca noastră și multe lucruri pe care le facem și le spunem sunt reglementate de autoritățile politice, de societate și de familia în care ne aflăm.

Cu toate acestea, chiar și atunci când omul stăpânește asupra omului, sunt atât de mulți care au o problemă cu lucrul acesta și trebuie să fie disciplinați, pedepsiți sau puși deoparte pentru a învăța să se comporte corect conform regulilor societății.

Dar slavă Domnului, când am fost mântuiți am fost aduși să ne cunoaștem conștiința și avem un simț interior acut când ceva este corect sau greșit, când ceva este bun sau rău, și când ceva este de la Dumnezeu sau nu.

Acum învățăm să nu trăim numai conform conștiinței noastre și să ne tratăm conștiința, dar chiar mai mult, să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind sub stăpânirea Sa directă; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi aduși înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Suntem aduși sub stăpânirea lui Dumnezeu și să trăim în prezența lui Dumnezeu prin simțul vieții

În ceea ce privește problema stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu, există trei feluri de oameni sau trei nivele de viață sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Primul nivel sau fel este trăirea sub stăpânirea omenească, sub stăpânirea omului; atunci când nu există nici o stăpânire omenească, oamenii fac tot ce le place.

Al doilea nivel sau fel de oameni sunt cei care trăiesc sub stăpânirea de sine; ei sunt controlați de conștiința lor și nu au nevoie să fie stăpâniți de alții. Când aceștia se comportă, ei sunt reținuți nu din cauza fricii de om, ci datorită conștiinței lor, care stăpânește în ei.

Ei sunt liberi să acționeze și să se miște și să vorbească doar atunci când conștiința lor aprobă; la exterior par să fie supuși stăpânirii omenești, dar în interior, conștiința lor este cea care îi călăuzește.

Aici se opresc mulți dintre credincioșii în Cristos de astăzi; ei simt că au o conștiință care îi atenționează cu privire la lucrurile care sunt bune versus cele rele, lucruri care sunt corecte versus greșite și lucruri care sunt cerești în contradicție cu cele pământești, așa că trăiesc conform conștiinței lor.

Dar scopul final al tratării conștiinței noastre nu este doar să ne readucă la stăpânirea de sine, ci să ne aducă înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu; acesta este al treilea nivel sau mod de a trăi – a fi aduși înapoi la Dumnezeu pentru a trăi în prezența lui Dumnezeu (Mat. 5:3).

Există o mare diferență între stăpânirea de sine și a fi sub stăpânirea lui Dumnezeu; stăpânirea de sine înseamnă că trăim după simțămintele conștiinței noastre, fiind responsabili față de conștiința noastră (Fapte 24:16), dar stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă că trăim după intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu Însuși.

Da, trebuie să ne exersăm ca să avem o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului, dar trebuie să mergem mai departe pentru a trăi prin intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu și nu doar față de conștiința noastră.

Este necesar să avem o conștiință lipsită de ofensă, dar dacă rămânem aici, vom cădea într-o cursă; cu cât rămânem mai mult aici, rămânem în domeniul eticii și moralității, fiind persoane etice, dar nu persoane divin-umane.

Trebuie să ne dăm seama că în duhul nostru există o funcție a unui simț direct, de a ne da seama, de a discerne și de a percepe lucrurile de la Dumnezeu; aceasta este intuiția din duhul nostru (vezi 1 Cor. 2:11; Marcu 2:8).

Trebuie să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului, dar ar trebui să mergem mai departe pentru a-L contacta pe Domnul în mod direct prin intuiția duhului nostru în Sfânta Sfintelor.

Trebuie să stăm pe capacul ispășirii din Sfânta Sfintelor și să primim vorbirea directă a lui Dumnezeu între heruvimii gloriei. Când trăim după intuiția noastră și suntem controlați de intuiția noastră, trăim în prezența lui Dumnezeu și suntem conduși direct de către El. Suntem stăpâniți de simțul vieții din duhul nostru.

Când suntem sub stăpânirea lui Dumnezeu, trăim după intuiția duhului nostru conform simțului vieții (Rom. 8:6). Trebuie ca nu doar să fim avertizați atunci când facem ceva bun sau rău, ci să trăim conform simțului vieții divine pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod direct.

Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre este viața cea mai înaltă, cu cel mai bogat, mai puternic și mai acut simțământ (Efeseni 4:18); acest simțământ este simțul vieții.

Acest simț este bogat și acut, dar nu ne domină; există un simț interior al vieții, dar acesta nu ne va obliga să facem ceva, ne vorbește și ne permite să cunoaștem lucrurile, dar depinde de noi dacă ne supunem lui și continuăm cu el.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, dacă trăim în carne sau în duh. Acest simț al vieții ne călăuzește, ne controlează și ne direcționează.

De multe ori am avut experiența că, în timp ce vrem să spunem ceva, chiar înainte de a ieși cuvintele, un simț din interior ne oprește: “Nu spune asta, știi ce se întâmplă când spui asta…”

După ce repetăm greșeala de a nu asculta simțul interior al vieții, vom învăța să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției duhului nostru în prezența lui Dumnezeu, ascultând de simțul vieții.

Împărăția lui Dumnezeu are realitatea ei, și această realitate este trăirea vieții divine sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim nu numai conform simțului conștiinței noastre, ci mai mult să trăim, să umblăm, să ne comportăm și să vorbim conform simțului vieții din duhul nostru. Vrem să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de conștiința noastră, ci mai mult de simțul vieții. Fie ca simțul vieții să ne guverneze, să ne direcționeze și să ne controleze, pentru a putea trăi viața divină sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu. Doamne, perfectează-ne și instruiește-ne ca să trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și să fim recâștigați înspre Dumnezeu Însuși!

Să savurăm strălucirea Domnului și curgerea Sa în noi și prin noi!

Pe măsură ce învățăm să trăim conform conștiinței noastre, tratându-ne conștiința ca să trăim o viață în prezența lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de simțul conștiinței noastre, ci de simțul vieții divine din noi, vom trăi în prezența lui Dumnezeu în mod direct.

Cu toții suntem în acest proces de învățare – toți suntem învățăcei, discipoli, iar Domnul ne instruiește ca să trăim în prezența Sa.

Deci, ce înseamnă să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu? Ce fel de experiențe implică lucrul acesta? Există cel puțin două porțiuni care vorbesc despre trăirea în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu: una în Matei 16-17 și cealaltă în Apocalipsa 22.

În Matei 16 către sfârșit, Domnul le-a spus discipolilor Săi că unii dintre ei Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa, iar apoi i-a luat pe trei dintre ei pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; strălucirea Domnului este împărăția Sa.

Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea lui Isus asupra noastră. Pe măsură ce trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și a lui Cristos, avem strălucirea Sa – Împăratul nostru este în glorie, fața Sa este radiantă, iar ființa noastră este plină de lumină, strălucind chiar și asupra celorlalți.

În Apocalipsa 22:4-5 vedem acest lucru din nou – Dumnezeu este lumina în Noul Ierusalim, Mielul este lampa, iar Dumnezeu strălucește prin cetate către întregul pământ – și în acest fel El stăpânește.

Domnul Dumnezeu strălucește asupra noastră, strălucirea Sa este stăpânirea Sa directă și această lumină este răspândită prin cetatea Noului Ierusalim, adică prin noi; noi stăpânim națiunile prin faptul că suntem una cu Domnul care strălucește asupra lor.

Așadar, a trăi sub stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi în lumină, a veni la lumină, a savura strălucirea Domnului, și a-L străluci spre alții.

Apoi în Apocalipsa 22:1 vedem că există un râu de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii. Un indiciu al faptului că trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu este că simțim un râu care curge; bem din El și din ființa noastră cea mai interioară curg râuri de apă a vieții.

Există râuri de apă vie care curg în noi și din noi în timp ce trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu; în această curgere a vieții, Dumnezeu cu toate bogățiile Sale este adus la noi și curge prin noi, iar autoritatea lui Dumnezeu este exercitată asupra noastră și prin noi.

Pe de o parte trăim conform intuiției duhului nostru, urmând simțul vieții; pe de altă parte, ceea ce se manifestă este că suntem în lumină, Domnul ca lumină strălucește prin noi, noi bem din apa vie și râul de apă curge prin noi!

Nu doar trăim o viață morală sau etică, ci există un râu care curge!

Nu numai că discernem binele de rău, dar calea noastră este tot mai strălucitoare până în miezul zilei, și sunt râuri de apă vie care curg din noi pentru a-i alimenta pe alții, aducându-i sub stăpânirea lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să fim luminați de către Tine și ca să fim alimentați cu apa vie. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, în noi și prin noi; păstrează-ne întreaga ființă în lumină și calea noastră să fie din ce în ce mai strălucitoare până în zorii zilei. Venim la lumină ca să primim strălucirea Ta și Te lăsăm să strălucești prin noi înspre alții. Doamne, venim la Tine ca să bem din râul apei vieții, să fim aduși sub tronul lui Dumnezeu și din noi să curgă apă vie înspre alții! Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției conștiinței noastre și întreaga noastră ființă să fie în lumină și plină de resursa vieții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live by the Sense of Life to be under God’s Rule and let Him Shine and Flow through us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească și de la stăpânirea de sine pentru a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu

23/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu și suntem în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și, în cele din urmă, la stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru.

Pe de o parte, este atât de minunat să ne dăm seama că noi, ființele umane, ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din specia divină, parte a împărăției lui Dumnezeu; aici, în împărăția lui Dumnezeu, savurăm tot ceea ce este Dumnezeu și luăm parte la toate lucrurile divine.

Pe de altă parte, însă, pe măsură ce trăim conform duhului și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, noi suntem recâștigați spre stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin faptul că suntem mai întâi sub stăpânirea de sine și apoi sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Căderea omului așa cum se vede în Geneza este progresivă; mai întâi, omul a decăzut din stăpânirea directă a lui Dumnezeu spre stăpânirea conștiinței, apoi de la stăpânirea conștiinței sale la stăpânirea omenească.

Societatea în care trăim astăzi este stăpânită de om; omul a stabilit reguli, societatea a stabilit reguli, și familiile stabilesc reguli, iar noi creștem și ne dezvoltăm și ne trăim viața conform acestor reguli create de om. Totuși, aceste reguli sunt bune, pentru că tratează răzvrătirea din ființa noastră și ne mențin în calea de a fi stăpâniți în mod direct de către Dumnezeu.

Dar trebuie să ne dăm seama că doar faptul că urmăm litera legii, regulile societății și regulile din familia noastră nu este suficient; Dumnezeu vrea ca noi să fim recâștigați la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, iar aceasta are loc mai întâi prin stăpânirea conștiinței noastre.

Trebuie să ne exersăm duhul și să avem o conștiință dornică, permițând conștiinței noastre să stăpânească în noi și să ne îndrume. Conștiința noastră este reprezentantul lui Dumnezeu în noi; ne spune întotdeauna când facem ceva greșit, când păcătuim și când facem ceva care nu este plăcut lui Dumnezeu.

În societatea omenească de astăzi, cei care sunt conduși de conștiința lor sunt un pic mai nobili și mai presus decât cei care sunt pur și simplu stăpâniți de lege. În viața de biserică învățăm să trăim sub stăpânirea conștiinței noastre, trăind o viață lipsită de ofensă în conștiința noastră înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului.

Totuși, Domnul dorește să mergem chiar mai departe pentru a putea fi aduși în stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, ne ocupăm de conștiința noastră și trăim în fața Sa, există un simț în duhul nostru care ne direcționează și ne arată ceea ce dorește Dumnezeu de la noi și cu noi.

Să vedem căderea omului de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și la stăpânirea omului

Unii împart Biblia în șapte dispensațiuni, care sunt dispensațiunea inocenței, a conștiinței, a guvernării omenești, a promisiunii lui Dumnezeu, a legii, a harului și a împărăției.

Primele trei dintre acestea sunt clasificate potrivit principiului de guvernare – în dispensațiunea inocenței vedem principiul stăpânirii lui Dumnezeu, în dispensațiunea conștiinței vedem principiul stăpânirii de sine, iar în dispensațiunea guvernării omenești vedem principiul stăpânirii omului.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, omul era în părtășie directă cu Dumnezeu, trăind înaintea lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, și el nu cunoștea păcatul; el era sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Bariera păcatului nu exista între Dumnezeu și om, iar omul trăia înaintea lui Dumnezeu și era responsabil față de Dumnezeu; el nu trăia doar conform unor legi exterioare sau după regulile omului, ci conform intuiției duhului său, în prezența directă a lui Dumnezeu.

Adam n-a cunoscut nici binele, nici răul – L-a cunoscut doar pe Dumnezeu și cuvântul Său; Dumnezeu i s-a arătat personal, a umblat cu Dumnezeu și a trăit sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu (Gen. 2:16-17). El a fost un suflet viu cu trupul ca organism și cu duhul ca organ, iar intuiția și părtășia din duh cu Dumnezeu erau neîmpiedicate.

Dar apoi a intrat păcatul. Când Adam a păcătuit, conștiința sa a fost activată și el a căzut de sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu în stăpânirea conștiinței sale.

Din momentul izgonirii lui Adam din grădina Edenului și până în momentul ieșirii lui Noe din arcă, Dumnezeu a stabilit conștiința înăuntrul omului pentru a-L reprezenta în stăpânirea asupra omului (Fapte 24:16).

Aceasta a fost o perioadă în care Domnul a aranjat ca omul să-L urmeze pe Dumnezeu potrivit cu conștiința sa.

De exemplu, Abel s-a supus evangheliei și, chiar dacă oamenii nu mâncau carne la vremea aceea, el a crescut oi pentru a le oferi lui Dumnezeu pentru răscumpărarea sa, dându-și seama că este nevoie de vărsarea sângelui pentru iertarea păcatelor.

Dar Cain avea un simțământ și o viziune diferită și era unul care nu se supunea conștiinței sale.

Deoarece omul a ignorat mustrarea și controlul conștiinței, ce a urmat a fost uciderea și curvia, care au rezultat într-o corupție groaznică și în plinătatea răutății.

Rezultatul omului care trăiește sub stăpânirea conștiinței sale, adică sub stăpânirea de sine, a fost că pământul era plin de violență și nelegiuire, iar Domnul a trebuit să schimbe dispensațiunea pentru a stabili guvernarea omenească.

Dumnezeu a trebuit să intervină și să judece acea generație rea, salvând doar pe Noe și familia sa. După potop, deoarece omul nu era nici supus față de stăpânirea lui Dumnezeu, nici ascultător față de stăpânirea de sine, Dumnezeu l-a autorizat pe om să-L reprezinte stăpânind asupra omului (Gen. 9:6; Rom. 13:1).

Regula era că, dacă omul varsă sânge de om, de către om va fi vărsat sângele său; aceasta este stăpânirea omului asupra omului.

Astăzi există multe națiuni și fiecare națiune are propriile legi și reguli; există stăpânirea autorităților politice, puterea societății și controlul din familie – toate acestea sunt permise de Dumnezeu pentru a-L reprezenta în stăpânirea omului.

Așadar, acum fiecare persoană trebuie să fie supusă autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste el (Rom. 13:1).

Astăzi trăim în dispensațiunea guvernării omenești, în care omul este stăpânit de om și este responsabil față de om, iar atunci când omul nu reușește să păzească legile și regulile stabilite de om, omul va fi judecat de către om.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea directă a lui Dumnezeu

Astăzi în societate există multe persoane care au probleme cu stăpânirea omenească asupra omului; Dumnezeu l-a autorizat pe om să stăpânească asupra omului pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu în tratarea răzvrătirii omului, dar unii au o problemă cu acest lucru.

De exemplu, chiar și un lucru atât de mic, cum ar fi traversarea străzii atunci când nu trebuie și în zona în care nu trebuie, arată nu doar graba sau nepăsarea, ci ignorarea stăpânirii omenești. Accelerarea în locuri unde există o limită de viteză și încălcarea regulilor de trafic arată că chiar și noi avem o problemă cu stăpânirea omenească.

Din moment ce omul s-a degradat de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea omenească, Dumnezeu – în mântuirea omului – trebuie să-l recâștige de la stăpânirea omenească la stăpânirea divină ca omul să trăiască din nou înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă (vezi Mat. 5:3, 8; 6:33).

Modul în care El o face este mai întâi prin a ne recâștiga la stăpânirea conștiinței noastre, adică să trăim sub stăpânirea de sine.

Căderea omului a fost o cădere de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi de la stăpânirea de sine la stăpânirea omului; cu cât un om este mai mult stăpânit de Dumnezeu, cu atât devine mai nobil, dar cu cât cineva este mai mult stăpânit de om, cu atât devine mai josnic.

Astăzi condiția omului este aceea că respinge complet stăpânirea lui Dumnezeu și, chiar dacă pot exista unii care sunt sub stăpânirea de sine, fiind controlați de conștiința lor, impactul conștiinței lor este foarte slab.

Pe măsură ce omul s-a degradat prin căderea de la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi la stăpânirea omenească, Dumnezeu vrea ca omul să fie recâștigat înapoi la El Însuși, trecând (și nu rămânând) prin stadiul stăpânirii de sine.

Trebuie să ne revizuim pașii în recâștigarea Domnului de la a fi doar sub stăpânirea omului la stăpânirea conștiinței noastre și de a fi sub stăpânirea conștiinței noastre până la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Acest fel de recâștigare nu poate fi realizat într-o clipă; este nevoie de timp, este nevoie de multă experiență și implică o mulțime de falimente și greșeli din partea noastră pentru a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea divină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul prin rugăciune, rugându-ne cu cuvântul, și contactându-L pe Domnul în părtășie, conștiința noastră devine dornică și vom da atenție conștiinței noastre, ocupându-ne de tot ceea ce intervine între noi și Dumnezeu și între noi și alții.

Apoi, trebuie să mergem și mai adânc și mai sus pentru a trăi nu doar sub stăpânirea conștiinței noastre, ci sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în om (1 Cor. 2:11)? Când Îl contactăm pe Dumnezeu, Duhul cu duhul nostru caută în adâncimile omului, iar Duhul contopit cu duhul nostru caută și în adâncimile lui Dumnezeu, dezvăluindu-ne lucrurile și conducându-ne prin intuiția din duhul nostru.

Domnul Isus a fost o astfel de Persoană; El cunoștea în duhul Său despre ceilalți și cu privire la lucrurile despre care se certau (vezi Marcu 2:8) și le-a putut spune un cuvânt despre acest lucru.

Fie ca noi să fim cei care se află în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și chiar mai mult la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să trăim încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă.

Doamne Isuse, recâștigă-ne de la a fi doar sub stăpânirea omenească la a fi sub stăpânirea conștiinței noastre și chiar mai mult la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu. Păstrează-ne în acest proces de a fi pe deplin aduși sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă. Doamne, ne exersăm duhul ca să Te contactăm, să Te savurăm și să fim în părtășie cu Tine. Ne exersăm ca să dăm atenție conștiinței noastre și să tratăm tot ceea ce ne atenționează conștiința. Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi în prezența Ta, sub stăpânirea Ta directă, cunoscând voia Ta prin intuiția din duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Recovered from the Rule of Man and Self-Rule to be under the Direct Rule of God(sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a intra în împărăție

22/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă (2 Pet. 1:1, 4-11).

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul, Domnul Isus în calitate de Semănătorul S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții în ființa noastră, și această sămânță crește și se dezvoltă pentru a deveni un domeniu în noi, un domeniu peste care Dumnezeu să poată guverna viața divină. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este guvernarea lui Dumnezeu în interiorul nostru în viața Sa divină. Da, Dumnezeu stăpânește asupra întregului univers și, da, El stăpânește peste toți oamenii și lucrurile care există, dar El dorește să Își aducă împărăția în interiorul nostru și El vrea să guverneze în om prin viața Sa divină.

Când Domnul Isus a venit pe pământ, a venit împărăția lui Dumnezeu; împărăția a fost cu El și împărăția era El Însuși, și după moartea și învierea Sa, omul poate primi sămânța împărăției în duhul său.

Slavă Domnului pentru Domnul Isus ca sămânța împărăției lui Dumnezeu care a fost semănată în noi, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu, pentru a se dezvolta în noi în domeniul guvernator al lui Dumnezeu!

Dacă ne dăm seama că Domnul Isus ca sămânța împărăției a fost semănat în noi, vom acorda foarte multă atenție capitolului 1 din 2 Petru, unde ni se spune despre necesitatea dezvoltării vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța împărăției care ne-a fost semănată, deoarece prin cooperarea cu Domnul în acest fel vom avea o intrare bogată în împărăția eternă.

Pe de o parte, la momentul regenerării noastre, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și împărăția a intrat în noi; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta și răspândi această împărăție în noi și prin noi, și trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică astăzi, pentru a putea fi răsplătiți cu manifestarea împărăției în epoca viitoare.

Aceasta înseamnă că împărăția lui Dumnezeu trebuie să se răspândească în noi prin creșterea noastră în viața divină și trebuie să-L lăsăm pe Domnul să guverneze și să domnească în ființa noastră în multe lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Atât în deciziile mari, cât și în cele mici, în lucrurile dificile și în situații fericite, în urcușurile și coborâșurile noastre, trebuie să ne îndreptăm către Domnul și să ne deschidem Lui, rugându-L nu doar să ne călăuzească, ci să crească în noi, astfel încât împărăția din Dumnezeu să se răspândească și să crească în noi.

Să fim sârguincioși în a dezvolta bogățiile din sămânța divină prin creșterea noastră în viață

Slavă Domnului, tuturor credincioșilor în Cristos li s-a repartizat minunata credință egal de prețioasă, iar această credință este o sămânță atotinclusivă semănată în noi (2 Pet. 1:1).

Toate bogățiile divine sunt în sămânța împărăției semănată în noi, dar trebuie să dezvoltăm aceste bogății; trebuie să creștem înspre maturitate, pentru a putea dezvolta ceea ce avem deja (2 Pet. 1:1-8; 3:18).

Această dezvoltare este ceva uman în mod divin, și implică alimentarea noastră îmbelșugată în virtutea credinței noastre, în virtute, cunoaștere; în cunoaștere, înfrânare; în înfrânare, răbdare; în răbdare, evlavie; în evlavie, dragostea frățească; iar în dragostea frățească, dragostea de oameni.

Aceste lucruri există în noi – ele sunt bogățiile conținute în sămânța divină semănată în noi, dar trebuie să le dezvoltăm prin creșterea noastră în viața divină.

Credința egal de prețioasă ne-a fost deja repartizată și avem atât viața divină, cât și natura divină; acum, ca părtași ai naturii divine, trebuie să fim sârguincioși pentru a dezvolta bogățiile seminței divine prin creșterea noastră în viața divină.

Zilnic intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin creșterea vieții interioare. Pentru ca împărăția să se dezvolte în noi, trebuie să ne smerim, să ne golim și să ne descărcăm de noi înșine.

Trebuie să ne deschidem Domnului și să-L rugăm să ne deposedeze de orice cultură, religie, etică, moralitate, filozofie, îmbunătățire a caracterului, și trebuie să fim eliberați de orice efort de “a fi spirituali”, scripturali, sfinți și victorioși.

Toate cunoștințele și eforturile noastre trebuie puse deoparte și ar trebui să ne îngrijim doar de Cristos și de creșterea lui Cristos în noi.

Trebuie să învățăm să-I dăm mai mult teren lui Cristos pentru a crește în noi, astfel încât sămânța divină să crească, să se răspândească și să sporească în noi prin creșterea noastră în viața divină. În acest fel, vom avea o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

De asemenea, putem avea o intrare bogată prin pierderea vieții noastre suflet (vezi Mat. 16:25-28). Pentru a fi sârguincioși în dezvoltarea bogățiilor din sămânța divină prin creșterea noastră în viață înseamnă că trebuie să ne pierdem viața-suflet cu savurarea ei în această epocă, suferind astfel transformarea.

Cu cât vom pierde mai mult din savurarea sufletească în această epocă, cu atât vom avea intrarea mai bogată în împărăția eternă.

Avem sămânța credinței, puterea de creștere, și El ne-a dat, de asemenea, promisiunile că va trimite ploaia, creșterea și recolta, dacă vom coopera cu El.

Slavă Domnului, El ne-a oferit tot ce avem nevoie pentru ca sămânța împărăției să crească în noi, însă noi trebuie să fim sârguincioși pentru a dezvolta bogățiile din sămânța divină prin creșterea noastră în viața divină!

Dezvoltând aceste virtuți, creștem în viață și, în cele din urmă, vom ajunge la maturitate, vom fi plini de Cristos și vom fi calificați și echipați ca să fim împărați în împărăția viitoare (Efes. 4:13-15; Col. 2:19; 2 Pet. 1:11).

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai repartizat minunata credință egal de prețioasă, care este o sămânță atotinclusivă semănată în noi. Vrem să fim sârguincioși în dezvoltarea bogățiilor seminței divine prin creșterea noastră în viață, astfel încât să ni se dea o intrare bogată în împărăția eternă. Doamne, ne întoarcem inima către Tine; venim la Tine pentru a coopera cu Tine, prin pierderea vieții noastre suflet și savurarea noastră sufletească, și ne smerim înaintea Ta pentru a primi creșterea de la Tine. Doamne, vrem să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină, astfel încât să putem crește în viață și să ajungem la maturitate pentru a fi împărați în împărăția viitoare!

Să fim sârguincioși în urmărirea creșterii și dezvoltării vieții și naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă

Fie ca noi să fim cei sârguincioși urmărind creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos (2 Pet. 1:10-11).

Trebuie să avem un duh căutător; a căuta (a urmări) nu este ceva ce facem întâmplător, ci mai degrabă, ceva ce facem fiind concentrați și energizați ca să obținem ceva.

Urmărim oare creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a ni se acorda o intrare bogată în împărăția eternă? Fie ca Domnul să recâștige un duh căutător printre noi.

Fie ca să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa (Mat. 6:33) și fie ca să învățăm să avem grijă de casa noastră pentru Domnul.

În urmărirea Domnului de către noi, ar trebui să uităm toate lucrurile care sunt în urmă și să ne grăbim spre lucrurile care ne stau înainte, căutând să creștem și să dezvoltăm viața și natura divină.

Resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine ne va alimenta din belșug cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul urmărind creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine, savurarea Domnului de către noi sporește, și bucuria noastră în Domnul devine din ce în ce mai profundă.

Împărăția lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Rom. 14:17); dacă ne îngrijim de dreptate, fiind stricți cu noi înșine în fața Domnului, dacă căutăm să avem pace cu Domnul și cu ceilalți, și dacă Îl savurăm pe Domnul, suntem în împărăție.

Puterea divină ne-a dat toate lucrurile care țin de viață și evlavie și noi am devenit părtași naturii divine. Acum trebuie să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine prin creșterea vieții înspre intrarea bogată în împărăția eternă.

Resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine ne va alimenta din belșug cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

O astfel de resursă ne va permite și ne va califica să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții și naturii divine, ca virtuțile (energia) noastre excelente înspre gloria măreață a lui Dumnezeu! Aleluia!

Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne oprim doar la a fi mântuiți, ci mai mult, după ce suntem mântuiți, ar trebui să urmărim creșterea și maturitatea în viața divină, pentru a putea primi răsplata împărăției.

Cu toții trebuie să avem asemenea duh căutător, fiind sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă.

Acasă, pe stradă, la serviciu, în mașină și oriunde am fi, putem să ne deschidem Domnului și să ne rugăm, rostind rugăciuni scurte de cooperare cu viața Sa pentru ca aceasta să crească în noi.

Nu trebuie să pierdem timpul – avem destul timp și Domnul este încă cu noi și în noi, dar nu ar trebui să pierdem timpul, ci ar trebui să fim sârguincioși în a ne ruga, în a ne deschide Domnului și să cooperăm cu El pentru a putea urmări creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine, astfel încât să putem primi o intrare bogată în împărăția eternă.

Doamne Isuse, dă-ne un duh căutător; vrem să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a primi o intrare bogată în împărăția eternă! Amin, Doamne, uităm lucrurile care ne stau în urmă și ne grăbim înspre Tine pentru a urmări creșterea în viața divină! Fie ca resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine să ne alimenteze în mod abundent cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru! Amin, Doamne, fie ca această resursă să ne permită și să ne califice să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții și naturii divine ca virtuțile noastre excelente înspre gloria splendidă a lui Dumnezeu!