Experimentăm pe Cristos

Să rămânem fermi într-un singur duh cu un singur suflet luptând împreună pentru evanghelie

17/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să ne purtăm într-o manieră demnă de evanghelia lui Cristos, adică să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei (Fil. 1:27); asta înseamnă să-L experimentăm pe Cristos.

Când Îl savurăm pe Cristos și Îl experimentăm în viața noastră de zi cu zi, vom trăi o viață în continuarea evangheliei – o viață care predică evanghelia.

O astfel de viață nu va fi individualistă, ci corporativă, adică vom intra în părtășia evangheliei împreună cu toți sfinții, și împreună vom rămâne într-un singur duh cu un singur suflet pentru evanghelie.

Trebuie să trăim o viață de predicare a evangheliei în viața bisericii, pentru că începând de la momentul când suntem mântuiți și până când Domnul Se va întoarce, viața noastră creștină este o viață care predică evanghelia.

Predicarea evangheliei nu ar trebui să fie o activitate pe care o facem din când în când; predicarea evangheliei ar trebui să fie viața și trăirea noastră.

Când intrăm în părtășia evangheliei, ne vom pune deoparte, vom nega preferința și alegerea noastră și sinele va fi ucis, pentru că învățăm să facem lucrurile într-un mod corporativ în Trup pentru evanghelie, nu în un mod individualist.

Trăirea unei vieți de predicare a evangheliei înseamnă că indiferent dacă vorbim sau rămânem tăcuți, trăirea noastră cu viața și ființa noastră – chiar întreaga noastră persoană – este o predicare a lui Cristos.

De exemplu, apostolul Pavel era în închisoare; el se afla într-una dintre cele mai groaznice situații exterioare, dar acolo el L-a mărit pe Cristos și a predicat evanghelia, și a făcut acest lucru chiar până când și cei din casa lui Cesar au auzit evanghelia.

În mod similar, fratele Watchman Nee a fost în închisoare timp de douăzeci de ani, neavând voie să predice evanghelia, dar cel puțin unul dintre colegii săi de celulă a mărturisit că l-a văzut pe Cristos în el, și astfel el a fost mântuit. Când suntem limitați la a nu vorbi, putem trăi evanghelia.

Indiferent dacă vorbim sau nu, dacă putem rosti cuvinte sau tăcem, viața noastră ar trebui să fie o viață care predică evanghelia și chiar mai mult, ar trebui să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet care se alătură împreună cu credința evangheliei.

Fie ca Domnul să ne deschidă ochii și să ne facă să ne dăm seama că unul dintre primele moduri în care Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi este predicând evanghelia într-un mod corporativ, adică prin părtășia evangheliei și luptând împreună alături cu credința evangheliei.

Să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături de credința evangheliei

În Fil. 1:27 Pavel ne îndeamnă să ne comportăm într-o manieră demnă de evanghelia lui Cristos.

S-ar putea să ne gândim că acest lucru se referă la faptul că trăim o viață perfectă în care ne iubim soțul, suntem ascultători de alții și facem fapte bune, dar de fapt se referă la a lua poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei.

Accentul se pune nu doar pe părtășia evangheliei sau predicarea evangheliei, ci pe faptul că putem fi una – putem să stăm fermi într-un singur duh cu un singur suflet.

Trebuie să luăm poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu evanghelia personificate, care este Cristos.

Când noi, frații și surorile din bisericile locale, suntem una în duh și chiar una în sufletul nostru, stând împreună și luptându-ne împreună pentru credința evangheliei predicând-o și trăind-o, vom fi intrat în experimentarea lui Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca viață.

Dar dacă nu facem acest lucru, dacă avem diferite gânduri, vom avea opinii diferite, vom lupta și vom avea diferite moduri de a predica evanghelia … atunci am terminat-o cu experimentarea lui Cristos.

Cum putem avea un singur duh cu un singur suflet? De multe ori putem fi una în duh atunci când ne exersăm duhul, dar sufletul nostru poate să nu fie una cu sufletul sfinților; este posibil să fim în rivalitate cu ceilalți pentru că încercăm să luăm conducerea și s-ar putea să fim geloși, în discordie și să nu avem aceeași minte.

Trebuie să ne exersăm duhul și să experimentăm Duhul lui Isus; în acest Duh nu există invidie, certuri sau rivalități, și pentru ca noi să fim una în duh și mai ales în suflet este posibil numai în Duhul lui Isus.

A fi una în suflet implică în principal a avea o singură minte; de multe ori nu ne este ușor să fim cu un singur suflet, pentru că toți vrem să fim primii și nimeni nu vrea să fie ultimul. Dar dacă experimentăm Duhul lui Isus, vom lua poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei împreună cu sfinții.

A fi un singur suflet și a avea un suflet similar pentru lucrarea evangheliei este mai dificil decât a fi într-un singur duh pentru experimentarea lui Cristos (vezi Fil. 2:20-21, 30).

Cartea Filipen accentuează mai mult sufletul decât duhul; este ușor să fim una în duh pur și simplu exersându-ne duhul, dar sufletul nostru are multe probleme.

Dorința apostolului era să fim una în suflet, adică să fim co-suflet, împreună cu același suflet; aceasta înseamnă că mintea, emoția și voința noastră trebuie să fie ajustate și armonizate cu sufletul sfinților, astfel încât să putem fi într-un duh cu un singur suflet.

Savurarea lui Cristos de către noi și experimentarea Sa este foarte mult în sufletul nostru; Îl atingem pe Domnul în duhul nostru, dar Îl savurăm în suflet și Îl exprimăm și îl mărim în suflet. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să stăm fermi într-un singur duh, cu un singur suflet luptând împreună alături cu credința evangheliei împreună cu sfinții, pentru ca noi să-L experimentăm pe Cristos. Salvează-ne de a fi cu minte diversă și de a avea opinii diferite cu ale sfinților; ajustează-ne și armonizează-ne în sufletul nostru, Doamne, pentru a putea câștiga unitatea pe care o dorești printre noi. Doamne, vrem să experimentăm Duhul lui Isus și să fim umpluți de acest Duh, astfel încât să fim într-un duh cu un singur suflet cu sfinții, luptându-ne împreună cu credința evangheliei!

Fiind transformați în sufletul nostru pentru a fi într-un singur Duh cu un singur suflet care îl experimentează pe Cristos și îl exprimă

A fi cu un singur suflet – nu doar într-un singur duh, ci și cu un singur suflet – necesită ca, după ce am fost regenerați în duhul nostru, să mergem mai departe pentru a fi transformați în sufletul nostru.

Faptul că noi să experimentăm că Cristos este în duhul nostru nu este suficient; trebuie să cooperăm cu El pentru a trata sufletul nostru, pentru a avea un suflet transformat.

Trebuie să tratăm mintea, emoția și voința noastră, pentru că acolo sunt problemele; nu putem fi una în suflet cu sfinții în principal deoarece avem probleme în sufletul nostru.

Trebuie să-L privim pe Cristos cu o față dezvelită pentru a fi transformați (2 Cor. 3:18), iar mintea noastră trebuie să fie reînnoită pentru ca sufletul nostru să fie transformat (Rom. 12:2).

Transformarea sufletului nostru ne va determina să avem experiențe sporite ale lui Cristos; atunci când vom fi transformați în sufletul nostru vom avea o savurare mult mai mare din acest Cristos.

În viața noastră de biserică, în coordonarea și în întâlnirile noastre, atunci când sfinții sunt una nu doar în duh ci și în suflet, în simțire, în gândire, și în dorința noastră, suntem plini de Cristos, suntem plini de dulce experiențe ale lui Cristos și de minunata savurare a lui Cristos!

Dar când nu suntem una în suflet, ci există lupte, dezacorduri, tratare cu răceală; există jigniri, rivalitate, competiție și experimentarea lui Cristos lipsește.

Unitatea în suflet este crucială; nu doar unitatea în duh, ci și unitatea în suflet, așa că trebuie să mergem mai departe și să înaintăm către unitatea în suflet.

Dacă nu suntem una în afecțiunile, gândurile și deciziile noastre, atunci nu suntem cu un singur suflet; atâta timp cât nu suntem una în suflet, nu suntem în părtășia înaintării evangheliei și conduita noastră nu este demnă de evanghelie.

A avea o comportare demnă de evanghelie înseamnă a fi într-un singur duh cu un singur suflet, luptându-ne împreună alături pentru credința evangheliei.

Trebuie să negăm viața sufletului, să o dăm deoparte și să fim transformați în suflet, pentru ca sufletul nostru să fie una cu sufletele sfinților.

Oricât de puțini sau cât de mulți suntem în zona și localitatea noastră, trebuie să fim impresionați de faptul că ar trebui să fim nu doar una în duh, dar și cu un singur suflet.

Când suntem una cu duh și cu un singur suflet, unitatea noastră va fi convingătoare, subjugătoare și atractivă; o asemenea unitate va fi mărturia noastră și noi Îl vom experimenta și Îl vom savura pe Cristos.

Când predicăm evanghelia, ne exprimăm unitatea în duh și în suflet și avem savurarea și experimentarea lui Cristos.

Cu cât mai mult predicăm evanghelia în acest fel, cu atât mai mult vom fi păstrați în savurarea și experimentarea lui Cristos, iar predicarea de către noi a evangheliei va fi un ospăț.

Dacă nu avem simțul că Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos în predicarea evangheliei, dacă nu simțim că ne ospătăm din Cristos, atunci ceva nu este în regulă; s-ar putea să ne lipsească unitatea în duh și în suflet. O, Doamne Isuse!

Când suntem în duh cu un singur suflet, numărul de oameni mântuiți prin predicarea noastră a evangheliei va fi ceva secundar – ce e mai important este ospătarea din Cristos, savurarea Sa, și experimentarea lui Cristos de către noi împreună.

Doamne Isuse, ne întoarcem inima spre Tine pentru a Te privi fără nici un văl, pentru ca să Te reflectăm și să fim transformați în aceeași imagine ca Tine! Fie ca mintea noastră să fie reînnoită pentru ca sufletul nostru să fie transformat. Amin, Doamne, fie ca predicarea evangheliei de către noi să fie cu un singur duh cu un singur suflet, și fie ca să luăm poziție cu fermitate într-un singur duh, cu un singur suflet împreună sfinții luptând împreună alături de credința evangheliei. Fie ca noi să fim păstrați în unitatea în duh și în suflet, iar predicarea evangheliei de către noi să fie o ospătare din Cristos, o savurare a lui Cristos și o experimentare autentică a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Stand Firm in one Spirit with one Soul Striving Together for the Gospel (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cu cât avem mai multă părtășie înspre evanghelie în mod corporativ, cu atât mai mult îl experimentăm pe Cristos

16/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Experimentarea lui Cristos de către noi este părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei până când Domnul se va întoarce (Fil. 1:3-6); cu cât avem mai multă părtășie în evanghelie, cu atât îl experimentăm mai mult pe Cristos.

Am văzut că experimentarea lui Cristos de către noi este ceva foarte misterios, dar foarte necesar, căci viața de biserică este suma totală a vieții noastre creștine.

Este posibil să spunem că suntem în viața de biserică și că savurăm viața de biserică, dar cât de mult Îl experimentăm pe Cristos nu doar la întâlniri, ci și acasă, singuri, la serviciu și cu familia?

Trebuie să avem o viziune înnoită a vieții de biserică, să ne dăm seama că nu practicile creștine sau practicile din întâlniri sunt ceea ce constituie viața de biserică, ci experimentarea lui Cristos de către noi.

Cu alte cuvinte, când eu Îl trăiesc pe Cristos și tu Îl trăiești pe Cristos, când eu Îl trăiesc pe Cristos atât acasă, cât și în întâlnire, atât în dormitorul meu, cât și în sala de întâlniri, atât în fața oamenilor, cât și când oamenii nu mă pot vedea, acea trăire și experimentare a lui Cristos este parte din viața de biserică.

Și vorbind despre părtășie înspre înaintarea evangheliei, unii creștini ar putea dori să îi atragă pe mileniști, cei de Gen Z, și folosesc “modalități noi” pentru a-i atrage și pentru a-i păstra, folosind tehnologia pentru a face acest lucru și… este oare asta adevărata viață de biserică?

Acesta nu este calea recâștigării Domnului; în viața de biserică în recâștigarea Domnului pentru noi a trăi este Cristos, și Cristos este viața noastră.

S-ar putea să ne gândim că aceasta este “o discuție spirituală” și nu avem în vedere latura practică, însă, potrivit Bibliei – Cuvântul lui Dumnezeu – și potrivit slujbei pe care am primit-o, trebuie să știm cum să ne comportăm în casa lui Dumnezeu, biserica Dumnezeului celui viu.

Cum ne comportăm ca credincioși? Trebuie să trăim așa cum o face Dumnezeu, trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos, pentru ca biserica să devină marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne.

Biserica este ceva foarte misterios; nu faptele, practicile și activitățile exterioare definesc ce este biserica, ci trăirea lui Cristos și experimentarea lui Cristos de către toți credincioșii.

Când Îl experimentăm pe Cristos și Îl trăim pe Cristos, devenim împreună misterul evlaviei, misterul asemănării cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este exprimat în carne. Aleluia!

Nu ar trebui să ne uităm la noi înșine și să încercăm să introspectăm sau să auto-analizăm să vedem cât L-am experimentat pe Cristos – ar trebui pur și simplu să-L iubim pe Domnul, să-L urmărim, să-L savurăm în cuvântul Său, iar experimentările lui Cristos vor veni!

Experimentarea lui Cristos este părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei până la întoarcerea Domnului

Primul capitol din Filipeni, o carte despre experimentarea lui Cristos, vorbește despre evanghelie, în special despre înaintarea evangheliei (vezi Fil. 1:3-6).

Cartea Filipeni dezvăluie că experimentarea lui Cristos este de fapt părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei până când Domnul Se va întoarce.

Am putea să nu vedem nici o legătură între predicarea evangheliei și experimentarea lui Cristos; putem chiar să credem că evanghelia și experimentarea lui Cristos sunt două lucruri diferite.

Dar această așa-zisă diferență între predicarea evangheliei și experimentarea lui Cristos trebuie expusă și înlăturată, deoarece viața noastră de predicare a evangheliei nu este ceva diferit sau în afara experimentării lui Cristos de către noi, iar părtășia înspre evanghelie nu contrazice sau exclude experimentarea lui Cristos de către noi.

Nu este vorba că eu sunt un creștin care predică evanghelia și că tu ești un creștin spiritual care Îl urmărește pe Cristos; mai degrabă, suntem ambele două aspecte ale aceluiași lucru, căci acestea două sunt inseparabile.

Pavel i-a lăudat pe filipeni încă de la începutul epistolei sale pentru părtășia lor înspre înaintarea evangheliei, și el era sigur că Domnul, Cel care a început în ei această lucrare bună, o va și duce la bun sfârșit până în ziua întoarcerii Domnului. Aleluia!

Din momentul în care suntem mântuiți până în momentul în care Domnul Isus va reveni, viața noastră creștină trebuie să fie o viață de predicare a evangheliei.

Nu suntem aici pentru a avea un loc de muncă bun, cea mai bună educație și cea mai frumoasă viață de familie, nici nu suntem aici pentru a câștiga mulți bani sau pentru a câștiga o reputație sau poziție. Suntem aici pe pământ pentru a trăi o viață de predicare a evangheliei, adică suntem aici pentru a trăi o viață care Îl exprimă pe Cristos, Îl predică pe Cristos și Îl trăiește pe Cristos.

Trăirea lui Cristos de către noi este predicarea evangheliei de către noi; trăirea noastră ar trebui să fie predicarea noastră, și profesia noastră este predicarea evangheliei.

Fie că vorbim sau tăcem, fie că suntem într-o întâlnire sau la serviciu, fie că suntem alături de credincioși sau necredincioși, trebuie să Îl experimentăm pe Cristos, având părtășie înspre înaintarea evangheliei până când Domnul Se va întoarce.

În viața de biserică ar trebui să trăim o viață de predicare a evangheliei, iar viața noastră creștină ar trebui să fie o viață creștină de predicare a evangheliei.

Predicarea evangheliei și faptul de a avea părtășie înspre înaintarea evangheliei nu ar trebui să fie doar un fel de activitate, ceva ce facem din când în când, o mișcare sau o campanie, ci ar trebui să fie viața noastră. Nu ar trebui să fie doar însărcinarea noastră, ci și viața noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos având părtășie înspre înaintarea evangheliei. Fie ca viața noastră creștină să fie o viață de predicare a evangheliei și fie ca viața noastră de biserică să fie umplută de părtășie înspre evanghelie. Salvează-ne de a avea doar o activitate exterioară de predicare a evangheliei și adu-ne într-o viață de predicare a evangheliei. Doamne, fie ca Cel ce a început această lucrare bună în noi, să o ducă la bun sfârșit până când Domnul se va întoarce, și fie ca să fim credincioși să îndeplinim o astfel de lucrare bună, părtășia înspre înaintarea evangheliei!

Cu cât avem mai multă părtășie înspre evanghelie în mod corporativ, cu atât mai mult îl experimentăm pe Cristos

Când Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos, avem părtășie înspre înaintarea evangheliei și trăim o viață de predicare a evangheliei; o astfel de viață nu este individualistă, ci corporativă.

Cu cât avem mai multă părtășie în înaintarea evangheliei, cu atât mai mult Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos (pe partea pozitivă) și cu atât mai mult sinele, ambiția, preferința și alegerea noastră sunt omorâte (pe partea negativă).

O viață de experimentare a lui Cristos este de fapt o viață care înaintează părtășia înspre evanghelie; ne pune în părtășia înspre înaintarea evangheliei.

Capitolul 1 din Filipeni – o carte despre experimentarea lui Cristos – menționează de multe ori evanghelia; filipenii aveau părtășie înspre înaintarea evangheliei, exista apărarea și confirmarea evangheliei, înaintarea evangheliei și credința evangheliei.

Pentru a avea o viață autentică de predicare a evangheliei, trebuie să avem o viață de experimentare a lui Cristos. Predicarea evangheliei de către noi nu trebuie să fie individualistă.

În creștinătatea de astăzi, cu cât mai mult cineva este implicat în predicarea evangheliei și se manifestă a fi evanghelist, cu atât mai mult el devine mai individualist și mai independent. Dar în predicarea evangheliei trebuie să avem părtășie, comunicare, schimb reciproc.

Cu cât avem mai multă părtășie înspre evanghelie, cu atât experimentăm mai mult din Cristos.

Curățarea trecutului, consacrarea pentru Domnul și urmărirea ungerii interioare sunt bune, dar atunci când facem aceste lucruri, este posibil să nu avem încă aceeași experimentare a lui Cristos ca atunci când predicăm evanghelia într-un mod corporativ.

În ceea ce privește predicarea evangheliei, putem fi zeloși să predicăm evanghelia în campusurile universității sau la vecinii noștri, bătând la ușă sau vizitându-i pe cei noi; cu toate acestea, oare avem părtășie înspre evanghelie sau o facem doar din râvna noastră pentru Domnul?

Dacă nu avem părtășie înspre evanghelie, nu avem prea multă experimentare a lui Cristos.

Experimentarea lui Cristos nu stă în principal în predicarea evangheliei, ci în părtășia noastră înspre evanghelie, părtășia noastră înspre înaintarea evangheliei.

Când venim împreună și Îl savurăm pe Domnul, cântăm, ne rugăm, ne coordonăm și avem părtășie înspre evanghelie, noi Îl vom experimenta pe Cristos.

În acest lucru nu este vorba despre cine e primul și cine este cel mai zelos sau ardent; este vorba despre noi toți, ca Trup corporativ, având părtășie înspre evanghelie și, prin urmare, savurându-L și experimentându-L pe Cristos.

Trebuie să ne întrebăm dacă în predicarea evangheliei avem experimentarea lui Cristos; acest lucru depinde dacă avem sau nu părtășie înspre evanghelie.

Este ușor să iei câteva tractate biblice și Noul Testament și să mergi la colțul străzii pentru a predica evanghelia, dar nu este atât de ușor să intri în părtășia evangheliei.

Când plătim prețul pentru a avea părtășia înspre înaintarea evangheliei, sinele nostru va fi negat, ambiția noastră este dată la o parte, reputația noastră este distrusă, și pur și simplu suntem una cu Domnul și cu sfinții, pentru a-L experimenta și propaga pe Cristos.

Părtășia înspre evanghelie omoară sinele, carnea și omul natural; de asemenea, ne determină să-L experimentăm pe Cristos. Fie că vorbim sau rămânem tăcuți, viața noastră cu trăirea noastră, ființa noastră cu întreaga noastră persoană, în toate lucrurile trebuie să predicăm pe Cristos.

Uneori putem fi restricționați de la a vorbi, în timp ce alteori putem vorbi liber; în toate lucrurile, trebuie să avem părtășie cu sfinții înspre evanghelie și trebuie să-L experimentăm și să-L predicăm pe Cristos.

Doamne Isuse, fie ca să-L experimentăm pe Cristos pe măsură ce avem părtășie înspre înaintarea evangheliei în Trup. Fie ca să trăim o viață de experimentare a lui Cristos și o viață de savurare a lui Cristos în înaintarea evangheliei în mod corporativ. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim în părtășia evangheliei cu sfinții în mod corporativ, astfel încât viața și trăirea noastră, chiar ființa și persoana noastră, să Îl emane pe Cristos, să Îl predice pe Cristos și să Îl administreze pe Cristos altora. Doamne, ne punem deoparte și ne lepădăm ambiția, preferința, dorința și alegerea noastră; vrem doar să-L experimentăm pe Cristos, având multă părtășie înspre evanghelie în mod corporativ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The more we have Fellowship unto the Gospel Corporately, the more we Experience Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul inepuizabil este mărit prin noi pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi

15/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi, Cristosul inepuizabil este mărit prin noi. Experimentarea de către noi a lui Cristos este un mister, și orice experimentăm din Cristos este nelimitat. Dacă realizăm acest lucru vom vedea ci, chiar și în suferințele noastre, Dumnezeu vrea să-L mărească pe Cristos prin noi.

Dacă citim cartea Filipeni, în primul capitol vedem cum apostolul Pavel – care era în închisoare – credea că situația lui se va întoarce spre mântuirea sa, și el voi să-L mărească pe Cristos.

Pavel L-a experimentat pe Cristos ca răbdarea sa nelimitată, iar aceasta a fost mărirea Cristosului nelimitat. A-L mări pe Cristos nu înseamnă doar a-L face vizibil pe acesta ci a-L exprima fără limitare (Fil. 1:20).

A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat. În ochii oamenilor, Cristos este mic, nesemnificativ, și chiar inexistent, dar atunci când noi Îl trăim pe Cristos și Îl experimentăm pe Cristos, Îl exprimăm fără limitare și El este mărit prin noi.

În acest fel alții Îl pot vedea pe Cristos mărit în noi și El devine mare înaintea lor.

Cristos este nelimitat, dar de multe ori El este limitat și nu este mărit în experiența noastră; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, noi Îl mărim exprimându-L în viața noastră.

Noi creștinii suntem oameni misterioși, căci Îl avem pe Cristos – misterul lui Dumnezeu – în duhul nostru și suntem biserica, taina lui Cristos.

Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi; nimic nu este mai important decât experimentarea lui Cristos și, deși o astfel the experiență este un mister, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos.

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre sunt înălțate și îmbogățite, iar expresia virtuților noastre umane este nelimitată, căci Cristos Însuși este nelimitat.

Dragostea noastră umană este limitată; s-ar putea să ne iubim soțul sau soția, și îi iubim pe copii, dar atunci când aceștia ne supără în mod repetat, iubirea noastră umană se termină. Nu ar trebui să lucrăm la dragostea noastră ci din contră, ar trebui să-L experimentăm pe Cristos, și El în noi îi va iubi pe ceilalți în mod nelimitat.

Îndurarea noastră, răbdarea noastră, și înțelepciunea noastră sunt virtuți care se vor termina, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, experimentarea Sa de către noi este nelimitată și, prin urmare, toate aceste virtuți devin nelimitate.

Aceasta este adevărata experiență și viață creștină; trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos, și acest lucru Îl va mări pe Cristos înaintea altora; rezultatul va fi că biserica va fi zidită.

Iertarea noastră este Cristosul inepuizabil fiind mărit în noi, chiar și în suferințele noastre

Iertarea noastră umană se va termina; Petru a venit la Domnul și L-a întrebat dacă este de ajuns să-l ierte pe fratele său de șapte ori, dar Domnul i-a spus clar că trebuie să-l ierte de șaptezeci de ori de șapte (Mat. 18:21-22).

O asemenea iertare este nelimitată; aceasta este ceva ce în noi înșine nu putem face, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El și iertarea noastră va fi Cristosul inepuizabile fiind mărit prin noi.

Iertarea creștină este o iertare fără sfârșit. Dacă ne uităm la noi înșine, vom vedea că nu putem face acest lucru; este posibil și știm ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos și să-L iubim, dar ducem lipsă în iertarea noastră.

Cum putem ierta pe alții atunci când suntem jigniți, tratați în mod rău, și persecutați fără un motiv temeinic?

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim pe El, nu vom avea nici o plângere sau murmur împotriva altora, indiferent de modul în care ne tratează; pur și simplu Îi vom mulțumi Domnului, vom accepta voia Sa, și Îi vom spune să trăiască în noi și să fie mărit în noi.

Iertarea noastră trebuie să fie mărturia Cristosului inepuizabil din noi.

Nu ar trebui să permitem ca jignirile și ofensele să erodeze viața de familie și viața de biserică; ar trebui s-ă-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristosul inepuizabil în noi.

Chiar și în mijlocul suferințelor ar trebui ca pur și simplu să-L iubim pe Domnul și să căutăm să-L experimentăm; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El, exprimându-L ca fiind Cel care este nelimitat (2 Cor. 12:7-10).

De multe ori Îi cerem Domnului să ne înlăture suferința sau să o diminueze în intensitate; Pavel I-a cerut Domnului să înlăture spinele din carnea lui, dar Domnul mai degrabă a crescut nivelul harului.

Nu ar trebui să ne încurajăm unul pe altul să cerem mai multe suferințe sau să căutăm suferința ci ar trebui să ne dăm seama că, conform suveranității lui Dumnezeu, suferințele ne sunt necesare pentru ca să-L experimentăm pe Cristos și pentru ca El să fie mărit prin noi.

Suferințele noastre sunt necesare pentru experimentarea de către noi a lui Cristos și pentru mărirea Sa.

Poate că ne rugăm ca Domnul să înlăture suferințele, dar răspunsul Său este să crească nivelul harului, și anume să crească experimentarea de către noi a lui Cristos, ca să ne dăm seama că, chiar și în suferințele noastre, Cristos poate fi mărit prin noi.

În insulte, necesități, persecuții, și suferințe in numele lui Cristos, ne putem lăuda cu Cristos, căci El este suficient pentru noi. și El este Cel care este mărit prin noi.

Atunci când suntem slabi, El este puternic; când nu avem putere, harul Său abundează; când rămânem fără speranță, îndurarea Sa devine a noastră.

Când ne simțim slăbiți de tot și ne întoarcem către Domnul ca să-L experimentăm, vom fi întăriți în harul lui Cristos. Puterea Sa este perfectată în slăbiciune, iar harul Său este manifestat în suferințele noastre.

Fie că suferim sau nu, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos astfel încât Cristosul inepuizabil să fie mărit în noi.

El vrea să fie exprimat prin noi nu doar într-o măsură mică în viața noastră de zi cu zi, ci El vrea să fie inepuizabil în experiența noastră ca să fie mărit prin noi fie prin viață, fie prin moarte.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm zi de zi. Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și acceptăm voia Ta în viața noastră. Trăiește în noi, Doamne, căci Tu ești viața noastră. Avem așteptarea ca, orice ni s-ar întâmpla, Cristos să fie mărit în noi și văzut în noi. Doamne, fie ca iertarea noastră să fie Cristosul inepuizabil care este mărit în noi. Fie ca să savurăm harul Tău în mijlocul suferințelor și să Te lărgim, să Te mărim în toate experiențele noastre. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi, iar puterea Ta se desăvârșește în slăbiciunile noastre!

Dumnezeu intenționează să-L mărească pe Cristos în noi: biserica este manifestarea lui Dumnezeu în carne

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, și orice experiență a lui Cristos este nelimitată; dacă vedem acest lucru, o asemenea viziune ne va controla atât viața cât și umblarea noastră creștină. Ne vom da seama că intenția lui Dumnezeu este aceea de a-L mări pe Cristos prin noi.

Fie ca Domnul să ne dea o asemenea viziune și să realizăm ca, indiferent de ce ni se întâmplă și care este mediul nostru, trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristos; Dumnezeu vrea ca Cristos să fie mărit prin noi.

Atunci când vom vedea această viziune, vom fi guvernați și controlați de ea în viața noastră și umblarea noastră.

Trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă putem vedea multă lumină în Cuvântul lui Dumnezeu și avem o viața de biserică bună, de multe ori putem trăi la fel ca și cei din lume; reacționăm la fel ca ei, avem grijă de treburi la fel ca ei. căutăm ajutor la fel ca ei..o Doamne!

Fie ca să ne dăm seama că situația în care ne aflăm, suferința în care ne aflăm, și problema prin care trecem sunt pentru un anumit motiv. Dumnezeu are o intenție – El intenționează ca Fiul Său să fie mărit prin noi în experiența noastră.

Realizarea acestui lucru nu înseamnă că devenim mai spirituali ci că vrem să-L experimentăm pe Cristos astfel încât El să fie mărit prin noi; acesta este cel mai practic și mai rezonabil lucru de făcut în calitate de credincioși în Cristos.

Înainte de a merge la alții ca să le cerem ajutorul, înainte de a încerca să găsim soluția la situația noastră, trebuie să mergem la Domnul, să ne deschidem către El și să-I cerem să ne câștige mai mult ca El să fie mărit prin noi.

În mod practic, tot ceea ce ne iese în cale și ni se întâmplă în viața noastră este pentru ca să-L experimentăm pe Cristos într-un fel sau altul pentru ca El să fie mărit în noi.

Viața de biserică nu este suma totală a practicilor noastre creștine; avem nevoie de practic creștine bune, solide, scripturale și sănătoase în viața de biserică, dar viața de biserică este suma totală a experimentării de către noi a lui Cristos.

Viața de biserică este suma totală a vieții noastre creștine; de aceea, atunci când noi toți Îl trăim pe Cristos, trăirea de către noi a lui Cristos devine parte din viața de biserică, iar biserica devine un mister complet – misterul evlaviei, Dumnezeu manifestat în carne (1 Tim. 3:15-16).

Viața de biserică este suma totală a trăirii noastre – trăirea noastră nevăzută și văzută, trăirea noastră în fața oamenilor și acasă, trăirea noastră la serviciu și în dormitorul nostru, suma totală a trăirii noastre.

Vedem noi faptul că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie zilnică și continuă? Fără o asemenea viziune este posibil să promovăm anumite practici creștine și chiar să le aplicăm cu succes, dar este posibil să nu avem viața de biserică.

Fie ca să ne dăm seama că biserica este marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne. Fie ca să fim salvați de la a ne angaja doar în practici exterioare care sunt lipsite de viața corespunzătoare a lui Cristos pentru a susține.

Fie ca să fim mântuiți de la activități exterioare fără experiența reală a lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să știm cum să ne comportăm în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului cel viu; aici trebuie să trăim la fel cum Domnul a trăit – și anume să-L trăim pe Cristos.

Atunci când Dumnezeu este exprimat în trup, când Dumnezeu Se manifestă în noi și prin noi, rezultatul este biserica. Pavel a spus, Pentru mine a trăi este Cristos (Fil. 1:21); asta înseamnă că pentru noi a trăi este Cristos, și Cristos trăiește în noi.

Cristosul pe care Îl experimentăm și pe care Îl trăim este un mister, deci dacă Îl experimentăm cu adevărat pe Cristos, nu vom cunoaște acest lucru, căci toate experiențele lui Cristos sunt misterioase.

Nu ar trebui să analizăm sau să fim în mintea noastră, ci trebuie să-L urmărim pe Cristos ca să experimentăm rezerva îmbelșugată a Duhului și să căutăm să-L experimentăm pe Cristos, și toate experiențele vor veni.

Doamne Isuse, Te iubim!Vrem să Te câștigăm și să fim găsiți în Tine pentru ca Tu să fii mărit în noi. Doamne, mântuiește-ne de a avea doar practici exterioare fără experimentarea lui Cristos. Doamne, cum rămâne cu experimentarea lui Cristos de către noi? Vrem să Te experimentăm pentru a Te mări acasă, la serviciu, în public, și în timpul nostru privat. Fie ca Tu să fii mărit în noi și prin noi. Doamne, câștigă viața de biserică potrivită, suma totală a vieții noastre creștine, suma trăirii de către noi a lui Cristos! Amin, Doamne, fie ca să câștigi manifestarea lui Dumnezeu în om, taina evlaviei, printre noi în viața de biserică azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Inexhaustible Christ is Magnified through us as we Experience Christ day by day (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister: Îl mărim pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

14/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, deoarece Dumnezeu, Cristos și biserica sunt un mister, deci noi înșine suntem un mister; trăirea noastră creștină este un mister și ar trebui să fie normal ca noi să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare.

Începem un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, intitulat “Experimentarea lui Cristos”, și în special în această săptămână, ne concentrăm asupra Semnificației intrinsece a experimentării lui Cristos.

Aceasta nu înseamnă că ne întoarcem la o experiență de bază din viața noastră creștină, ci că trebuie să fim complet împrospătați și să avem o foame înnoită și un duh de urmărire pentru a-L experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să avem experimentarea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, altfel viața noastră de biserică va fi goală.

Este posibil să avem o cunoaștere a adevărului, anumite practici minunate și biblice în viața noastră zilnică și în viața de biserică, și putem fi chiar zeloși pentru evanghelie și pentru creșterea bisericii, dar s-ar putea să fim în mod fundamental goi dacă suntem lipsiți de Cristos în experimentarea noastră.

Trebuie să uităm de tot ce este în urmă, atât binele, cât și răul, și să nu ne lăsăm distrași de la unicul acest lucru – experimentarea lui Cristos. Trebuie să fim singulari în inimă, puri și simpli în a-L urmări pe Cristos, pentru a-L putea experimenta.

Cartea Filipeni este o carte minunată pe tema experimentării lui Cristos. Această carte este situată între cartea Efeseni (ce tratează biserica în calitate de Trup al lui Cristos) și Coloseni (care acoperă Capul Trupului, biserica), indicând oarecum că, pentru ca să mergem de la Trup la Cap și chiar în Capul, trebuie să trecem prin experimentările din Filipeni.

Noi creștem în viața divină prin experimentarea lui Cristos de către noi.

Ceea ce ne redă creșterea autentică în viața divină nu este altceva decât experimentarea lui Cristos de către noi; dacă nu Îl experimentăm pe Cristos, nu putem crește. Dar dacă Îl experimentăm pe Cristos, dacă avem experimentări mai profunde ale lui Cristos, dacă experimentarea lui Cristos de către noi este mai largă, vom crește în viață.

Există o singură unitate de măsură pentru măsurarea creșterii în viață: experimentarea lui Cristos; prin urmare, cu toții trebuie să urmărim cu disperare această experiență.

Cu cât Îl experimentăm pe Domnul în lucruri mărunte, în lucruri mari și chiar în toate lucrurile, cu atât există mai multă creștere întru Capul, Cristos, și din El va exista zidirea Trupului. Viața noastră de biserică, viața Trupului, și zidirea Trupului au loc numai atunci când Îl experimentăm pe Cristos.

Experimentarea lui Cristos este un mister, iar biserica este misterul misterului

Experimentarea lui Cristos de către noi este un lucru misterios; cum putem noi, ca ființe umane, să-L experimentăm pe Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic?

Este un lucru să citești Biblia și să știi despre Dumnezeu, dar pentru noi, ca ființe umane, experimentarea lui Cristos, este de fapt ceva misterios. Toate experimentările lui Cristos de către noi sunt misterioase în domeniul mistic.

Cu toate acestea, tendința omenească, naturală și religioasă este de a scoate misterul din experimentarea lui Cristos și din viața noastră creștină, pentru a face acest lucru să fie lipsit de mister, pentru a-l face mai tangibil, mai vizibil, ceva exterior, pentru ca simțurile omenești să înțeleagă.

Dar, de fapt, experimentările lui Cristos se petrec în domeniul divin și mistic și sunt misterioase, pentru că Dumnezeu, Cristos și biserica sunt toți misterioși; noi, credincioșii în Cristos, suntem persoane misterioase.

Un creștin este o persoană misterioasă, și toate experimentările sale sunt cu totul misterioase. Uneori, când oamenii ne întreabă: “Ce faci în viața ta creștină și de ce mergi aici și acolo pentru a te întâlni cu alți creștini?” – nu le putem explica în mod adecvat, deoarece ceea ce facem și ceea ce experimentăm este foarte misterios.

Chiar și în luarea deciziilor noastre, de multe ori nu știm dacă avem sau nu dreptate, dacă luăm decizii corecte pe măsură ce urmăm simțul interior din partea Domnului – acest lucru este atât de misterios.

Deci, în viața noastră creștină nu ar trebui să căutăm ceva exterior, nu ar trebui să umblăm după miraculos și supranatural, ci să umblăm după experimentarea interioară a lui Cristos, care este un mister.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, să urmărim acest mister și să căutăm să experimentăm acest mister. Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu (Col. 2:2), iar biserica este misterul lui Cristos (Efes. 3:4); noi ca biserică, prin urmare, suntem un mister al misterului.

Universul în sine este un mister, omul este un mister, Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, biserica este misterul lui Cristos, deci suntem un mister al misterului.

Inimile noastre trebuie să fie mângâiate, legate împreună în dragoste, pentru a putea avea asigurarea deplină a înțelegerii înspre cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Suntem fericiți să Îl cunoaștem pe acest Cristos; Pavel L-a cunoscut, L-a experimentat și L-a trăit, și a spus: puteți percepe – prin epistola mea – cunoașterea misterului lui Cristos de către mine.

Noi, de asemenea, îl putem cunoaște pe Cristos; Îl putem experimenta pe Cristos și Îl putem experimenta într-un mod subiectiv, nu doar într-un mod obiectiv la exteriorul nostru. Fie ca să nu fim tentați să ne concentrăm pe lucruri exterioare sau pe lucruri miraculoase, ci mai degrabă să ne concentrăm pe Cristos, misterul lui Dumnezeu, și să căutăm să-L experimentăm.

Aleluia, noi ca ființe umane Îl putem experimenta pe Cristos, care este misterul lui Dumnezeu, pentru ca să devenim biserica, misterul lui Cristos. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut oameni misterioși, cei care Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu ne concentrăm pe altceva decât pe Cristos, ca să-L savurăm, să-L cunoaștem, și să-L experimentăm pentru viața de biserică. O, ce minune că noi, ca ființe umane, Îl putem experimenta pe Cristos și astfel devenim biserica, misterul lui Cristos!

Trăirea noastră creștină este un mister, căci Îl putem mări pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

Faptul că experimentarea lui Cristos de către noi este un mister înseamnă că trăirea noastră creștină este un mister; de exemplu, deși dragostea noastră omenească este limitată, dragostea potrivită trăită de către un creștin este nelimitată.

Întreaga noastră viață creștină este pur și simplu un mister, căci în trăirea noastră exprimăm virtuțile creștine, iar aceste virtuți sunt virtuțile acestui mister, Cristos.

În societatea de astăzi, printre ființele umane, există multe virtuți omenești, cum ar fi dragostea, răbdarea, îngăduința, iertarea, înțelepciunea etc., dar acestea nu sunt misterioase; ele se termină și sunt corupte.

Dar dragostea, răbdarea, suferința și iertarea creștină sunt ceva mai profund decât acestea – ele sunt misterioase, pentru că sunt nelimitate. Dragostea omenească, răbdarea omenească și îngăduința omenească se termină; este posibil să iubim pe cineva pe moment, dar nu este ușor să iubim acea persoană pentru o perioadă de timp îndelungată.

Dar în calitate de creștini care Îl experimentează pe Cristos, virtuțile noastre omenești sunt diferite, căci Cristos trăiește în noi, iar virtuțile Sale exprimate prin noi sunt nelimitate.

Așa ar trebui să fim; ar trebui să fim oameni misterioși, cei pe care ceilalți îi pot vedea, dar nu pot înțelege cum putem continua să iubim, să îndurăm, să iertăm și să avem răbdare.

Dacă simțim că nu mai putem suporta, dacă simțim că nu mai putem iubi această persoană și nu mai avem răbdare cu soțul sau soția noastră… atunci nu Îl experimentăm pe Cristos.

Dacă răbdarea noastră poate fi epuizată, acest lucru arată că nu experimentăm și nu exprimăm răbdarea lui Cristos. Răbdarea noastră ca și creștini este nelimitată; cu cât circumstanțele noastre ne epuizează răbdarea, cu atât suntem mai răbdători, căci răbdarea noastră este inepuizabilă.

Virtuțile noastre creștine sunt nelimitate, incomensurabile și nesfârșite, pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale lui Cristos și El trăiește în noi, pe măsură ce Îl experimentăm pe El.

La fel ca Pavel, trebuie să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare (Fil. 1:20). A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat.

În Filipeni îl vedem pe Pavel, un prizonier într-o închisoare romană, neștiind ce se va întâmpla în continuare. Totuși, acesta a spus, chiar și în această închisoare și în această situație groaznică: “Cristos va fi mărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.”

Cristos este măreț și nelimitat, dar în ochii oamenilor, El este limitat și de multe ori inexistent; cu toate acestea, pe măsură ce Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim, noi Îl mărim pe El.

Cristos este măreț: El umple întregul univers și El este atât de multe lucruri, dar acest Cristos măreț trebuie să continuie să fie preamărit de un om, de o ființă umană, de unul dintre copiii Săi, ca El să fie exprimat fără limitare.

Aceasta este experimentarea lui Cristos; chiar și în suferințele noastre, în limitările noastre, în problemele noastre, putem să-L exprimăm pe Cristos, să-L mărim, să-L arătăm ca fiind fără limitare; putem fi fără rușine, plini de speranță și așteptare că Cristos va fi mărit în trupul nostru!

Experimentarea lui Cristos de către Pavel ca îngăduință nelimitată a fost mărirea Cristosului nelimitat; orice atribut pe care Îl avem prin Cristosul viu prin intermediul alimentării bogate a Duhului lui Isus Cristos va fi nelimitat și astfel misterios (vezi Fil. 1:19-21).

Cristos este nelimitat, iar noi – ca o lupă amplificatoare – Îl mărim pe acest Cristos nelimitat în viața noastră de zi cu zi.

Care este secretul în acest lucru? În cazul lui Pavel, el a spus că această situație în care se afla se va transforma în mântuire prin rugăciunile sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

Cu alte cuvinte, modul în care Îl putem mări pe Cristos este prin alimentarea Trupului în rugăciune și prin primirea și savurarea rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos.

Cristosul pe care Îl experimentăm nu poate fi epuizat; dacă trăim prin El, va fi mărit în noi în caracterul Său inepuizabil.

Fie prin viață, fie prin moarte, fie că suferim sau că nu suferim, atunci când Îl experimentăm pe Cristos și savurăm alimentarea Trupului și a Duhului, preamărim această Persoană nelimitată și inepuizabilă.

Dragostea și răbdarea noastră ca soți, soții, părinți, angajați, angajatori, studenți, și așa mai departe, se termină, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre nu pot fi epuizate, căci Îl mărim pe Cristos, iar această Persoană este inepuizabilă! Aleluia!

Doamne, ne dăm Ție ca să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, pentru ca Cristos să fie mărit în noi. O, Doamne, virtuțile noastre se termină și în noi înșine suntem limitați și ușor de ofensat. Vrem să Te experimentăm pe Tine, Doamne, și vrem să trăim datorită Ție. Fie ca întregul univers să-L vadă pe Cristos mărit în sfinții Săi pe măsură ce ei Îl experimentează pe Cristos și trăiesc prin Cristos. Amin, fie ca toți credincioșii în Cristos să devină o lupă amplificatoare, astfel ca Cristos să fie exprimat și arătat în caracterul Său inepuizabil! O, Doamne, fie prin viață sau prin moarte, Cristos să fie mărit în noi, arătat în noi și exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Experience of Christ is a Mystery: we Magnify Christ to Express Him without Limitation (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să predicăm evanghelia împărăției ca să-i eliberăm pe oameni din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu

07/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

În această ultimă săptămână pe tema, Dezvoltării Împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică venim la subiectul, Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea tuturor națiunilor pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Ne concentrăm în principal pe două porțiuni din Matei și anume 24:14 și 28:18-20, unde vedem că Domnul ne poruncește, pe de o parte, să predicăm Evanghelia împărăției și, pe de altă parte, să discipolizăm toate națiunile.

Trebuie să avem o înțelegere înălțată a evangheliei și să avem o cunoaștere actualizată a evangheliei, realizând că evanghelia este evanghelia împărăției.

Predicarea evangheliei este ceva comun între credincioși și este o lucrare pe care mulți creștini au făcut-o de-a lungul secolelor, de la începutul acestei epoci a bisericii, pe care mulți o numesc și epoca evangheliei.

Epoca în care trăim se numește epoca bisericii, epoca harului și, de asemenea, epoca Duhului Sfânt; de asemenea, unii o pot numi, epoca evangheliei.

Din păcate, însă, evanghelia care este predicată în general azi nu este la nivelul standardului evangheliei împărăției, așa cum este revelat în cuvântul lui Dumnezeu.

Această expresie, evanghelia împărăției, se găsește nu numai în Matei, ci și în alte cărți din Biblie, în special în Fapte.

Vrem să vedem care este această evanghelie a împărăției și, cunoscând acest lucru, vrem ca predicarea de către noi a evangheliei să fie înălțată, astfel încât o astfel de evanghelie să predicată pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de a veni sfârșitul.

De asemenea, după cum se citim în Mat. 28:18-20, Domnul ne-a fost însărcinat să discipolizăm națiunile; aceasta este cea mai înaltă slujbă a bisericii. În această porțiune a Cuvântului avem ceea ce protestanții și evanghelicii ar numi marea însărcinare și este într-adevăr o mare însărcinare, dar vrem să vedem semnificația intrinsecă a acestei însărcinări.

Ce înseamnă să discipolizăm națiunile și ce însteamnă de fapt să-i botezăm pe oameni, pe neamuri, pe națiuni, în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt? Ce înseamnă să îi învățăm pe cei botezați să respecte ceea ce Domnul ne-a poruncit?

Toate acestea fac parte din discipolizarea națiunilor.

Mai întâi trebuie să fim cei care predică evanghelia împărăției și apoi trebuie să discipolizăm toate națiunile. A discipoliza înseamnă mai mult decât a predica; este ceva mai mult și mai profund. Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea națiunilor este pentru răspândirea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu.

Predicarea evangheliei împărăției pentru ca Dumnezeu să obțină un domeniu unde El poate domni

În Mat. 24:14 ni se spune că această evanghelie a împărăției va fi predicată pe tot pământul locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul. Evanghelia împărăției trebuie să fie predicată acolo unde ființele umane trăiesc, ca mărturie pentru toate națiunile, și atunci va veni sfârșitul.

Dacă evanghelia împărăției nu este predicată pentru a exista o astfel de mărturie pentru oameni și națiuni, sfârșitul nu va veni.

Astăzi avem evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, predicată întregului pământ locuit; dar acestă Evanghelie, oricât de măreață este, nu va aduce sfârșitul timpului. Evanghelia împărăției este cea care va face acest lucru.

Dar cine cunoaște această evanghelie, cine predică această evanghelie, și cine mărturisește această evanghelie?

E la fel cu discipolizarea națiunilor așa cum vedem în Mat. 28:19 – aceasta este pentru terminarea acestei epoci. Ambele acestea – predicarea și discipolizarea – sunt cu scopul de a aduce și a introduce manifestarea împărăției cerurilor. Acest lucru este foarte serios.

Nu vorbim aici doar despre mântuirea sufletelor de iad, trimiterea oamenilor în cer sau ca oamenii să primească binecuvântare, pace și bucurie; nu vorbim doar despre a avea grijă de nevoia omului.

Predicarea evangheliei împărăției și discipolizarea națiunilor sunt cu scopul de a încheia această epocă și de introduce o altă epocă de dispensațiune. De aceea este așa de crucial să predicăm evanghelia și să discipolizăm neamurile. Este posibil să predicăm evanghelia de multe ori, dar rezultatul să nu fie aducerea împărăției.

O, fie ca să primim această însărcinare și practicăm acest lucru într-un mod serios.

Nu trebuie ca doar să fim stârniți în duhul evangheliei și să mergem și să predicăm evanghelia; e adevărat că trebuie să predicăm evanghelia, dar suntem aici pentru a încheia această epocă, pentru a coopera cu Dumnezeu să închidem această epocă și să aducem următoarea epocă, manifestarea împărăției! Amin!

Împărăția lui Dumnezeu este o sferă divină pentru ca Dumnezeu să-și îndeplinească planul; este un domeniu în care Dumnezeu își poate exercita autoritatea pentru a realiza ceea ce intenționează (vezi Marcu 1:15; Ioan 3: 3, 5; Mat. 12:28; Apocalipsa 11:15).

În acest univers există o sferă numită împărăția lui Dumnezeu, și împărăția cerurilor este o parte din aceasta; sfera mai mare este împărăția lui Dumnezeu, care este doar Dumnezeu Însuși.

Împărăția lui Dumnezeu este acolo unde este Dumnezeu, unde este viața Sa și unde viața Lui operează, se mișcă și lucrează, pentru ca El să guverneze, să conducă și să-și exercite autoritatea pentru ca El să-și îndeplinească planul.

Știm cu toții că Dumnezeu are un plan – El are un plan etern, un scop etern și pentru acesta El a conceput o economie care să execute acest plan. Pentru planul Său trebuie să existe o sferă anume pentru ca acest plan să fie dus la îndeplinire și acest plan nu poate fi dus la îndeplinire în nicio altă sferă decât în sfera împărăției Sale.

De exemplu, Statele Unite ale Americii este o țară suverană având un guvern care conduce și duce la îndeplinire planul lor numai în sfera SUA; ramura executivă a guvernului nu poate să meargă în Canada sau Islanda și să-și îndeplinească planul acolo, deoarece nu este sfera potrivită.

Pentru ca Dumnezeu să-și îndeplinească planul El are nevoie de o sferă, adică are nevoie de împărăția lui Dumnezeu, un domeniu în care El își poate exercita autoritatea supremă; nu există o autoritate mai înaltă decât Dumnezeu în această sferă, și aici El face ceea ce intenționează să realizeze.

Această sferă trebuie să existe pe pământ; ea trebuie să crească, să se răspândească și să se dezvolte. Cu cât această sferă este mai mare, cu atât mai mult Dumnezeu poate face. Predicarea de către noi a evangheliei împărăției este ca Dumnezeu să dobândească o sferă în care El poate conduce și domni, și este cu scopul de a aduce la sfârșitul acestei epoci.

Predicarea Evangheliei și discipolizarea națiunilor este pentru creșterea și dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât economia lui Dumnezeu să poată fi realizată și planul Său să fie dus la îndeplinire; orice este în inima Lui, El poate duce la îndeplinire în această sferă.

Fie ca să-i dăm Domnului mai mult teren în ființa noastră, pentru ca El să poată face în mod liber orice intenționează să facă și să realizeze în acest univers, și în special pe pământ!

Doamne Isuse, înnobilează-ne înțelegerea și aprecierea evangheliei împărăției. Vrem să cooperăm cu Tine predicând evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile și atunci va veni sfârșitul! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a mări sfera și domeniul în care Dumnezeu poate să-și exercite autoritatea și să poată îndeplini ceea ce intenționează să facă! Îți dăm mai mult teren în ființa noastră, Doamne, pentru a putea lucra liber ceea ce intenționezi să faci pe pământ în noi și prin noi.

Să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i elibera pe oameni din rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale

Motivul principal pentru care trebuie predicată evanghelia împărăției este că există o problemă fundamentală în acest univers – rebeliunea împotriva autorității lui Dumnezeu (vezi Isaia 14:12-14).

În acest univers există o rezistență, un obstacol, o altă sferă, un alt plan, o altă intenție, care aparține lui Satan, lui Lucifer, arhanghelul cel căzut.

Dumnezeu vrea să facă multe lucruri – El vrea să se introducă pe Sine Însuși întru om pentru a avea o sferă în care El să poată guverna, iar El vrea să aibă, în cele din urmă, o expresie deplină a Sa însăși în univers, pentru ca El să-și poată exersa autoritatea în împărăția Sa.

Dar există cineva care se luptă și străduiește împotriva autorității lui Dumnezeu.

În Isa. 14 vedem rebeliunea dintâi, chiar înainte ca omul să existe; Lucifer, arhanghelul lui Dumnezeu, a declarat independență și s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu spunând: mă voi înălța la ceruri, îmi voi înălța tronul, mă voi așeza pe muntele adunării unde este Dumnezeu și mă voi face ca Cel Preaînalt.

Aici își găsește sursa toată rebeliunea din acest univers; aceasta este o problemă fundamentală. Pe măsură ce predicăm evanghelia împărăției, trebuie să ne dăm seama că aceasta este situația din univers.

Satan intenționează să încalce suveranitatea lui Dumnezeu, să uzurpeze autoritatea lui Dumnezeu, să răstoarne tronul lui Dumnezeu și să-și stabilească propria împărăție (vezi Mat. 12:26; Efeseni 2:2); el vrea să-și stabilească propria împărăție în locul împărăției lui Dumnezeu.

Când omul a căzut, el nu doar că nu L-a ascultat pe Dumnezeu, ci s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu; el a pus autoritatea lui Dumnezeu deoparte, a negat autoritatea lui Dumnezeu și a respins guvernarea lui Dumnezeu (Gen. 3: 6, 11; Rom. 5:12; 1 Ioan 3:4).

Satan l-a înșelat pe om să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, iar omul a fost otrăvit de această voință rebelă și a devenit un fiu al neascultării, revoltându-se împotriva lui Dumnezeu.

Priviți în jurul vostru astăzi: nu-i așa că trăim într-o perioadă extremă de nelegiuire? Un astfel de lucru a fost prezis, iar nelegiuirea este termenul corect care descrie situația de astăzi, care se aseamănă cu situația de dinainte de potop.

Lumea de atunci era caracterizată de violență, imoralitate și nelegiuire; oamenii de astăzi, fiind una cu Satan și chiar fiind plini de Satan, s-au alăturat lui Satan în rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

O astfel de rebeliune a început cu mult timp în urmă și continuă și astăzi, din ce în ce mai rău pe măsură ce trece timpul. Omul pune autoritatea lui Dumnezeu deoparte și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu.

Dacă ascultăm modul în care oamenii vorbesc astăzi și citim ce scrie în ziar și online, ne vom da seama că nu mai există frică de Dumnezeu; omul face ceea ce vrea, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale.

Nu doar Satan și spiritele rele și demonii se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu în lumea spirituală – avem aceeași rebeliune în societatea umană de astăzi cu oameni satanici, oameni plini de diavolul, oameni deținuți de demoni, care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Trebuie să vorbim aceste lucruri din ce în ce mai mult acestei generații și trebuie să ne dăm seama în ce situație trăim. De aceea trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i elibera pe oameni din rebeliunea lor împotriva autorității lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama de starea de rebeliune din societate astăzi. Fie ca să fim plini de Tine și să ne supunem pe deplin către Tine, să fim mântuiți de orice neascultare și revoltă, și să predicăm evanghelia împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, eliberează mulți oameni din uzurparea și revolta lui Satan! Scoate-i pe mulți din răzvrătire și întuneric și adu-i în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, ne rugăm ca mulți oameni uzurați de diavol și oameni posedați de demoni să se întoarcă, să creadă în evanghelia împărăției și să fie mântuiți și transferați în împărăția lui Dumnezeu, sfera guvernării și gloriei lui Dumnezeu!