Dorința lui Dumnezeu

Petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune și trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru

06/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem poporul împărăției, oameni ai împărăției lui Dumnezeu pe acest pământ și trebuie să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru, făcându-ne faptele drepte în secret și nu făcând paradă; trebuie să practicăm o viață ascunsă în secret cu Domnul, pentru ca Tatăl, care vede în secret, să ne răsplătească. Amin!

În timp ce Domnul Isus dădea decretele împărăției cerurilor în Matei capitolele 5-7, El a vorbit despre natura oamenilor împărăției, care este ascunsă și secretă. Ne-a spus că trebuie să ne facem faptele drepte nu în public, ca alții să le vadă, ci mai degrabă în secret, înaintea Tatălui nostru ceresc, pentru ca Tatăl nostru, care vede în secret, să ne răsplătească.

Astăzi, ori de câte ori cineva face o faptă bună sau donează bani, vrea ca toată lumea să știe despre asta. Chiar și în creștinismul decăzut de astăzi, marii donatori sunt bine cunoscuți, numele lor sunt clar tipărite sau inscripționate și există o mențiune a faptelor lor bune.

Însă noi, cei care credem în Cristos, trebuie să ne întoarcem la revelația pură a lui Dumnezeu în cuvântul Său pentru a a-L savura pe Tatăl nostru ceresc în secret, a face lucruri înaintea Tatălui în secret și a practica o viață ascunsă în secret. Când facem aceasta, sinele este ucis și carnea este dată la moarte.

Carnea vrea să se etaleze, iar sinele vrea ca toți să știe faptele bune pe care le facem. Dar noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim o viață ascunsă, iar faptele drepte pe care le facem – cum ar fi dărnicia, rugăciunea și postul – ar trebui să fie ceva ce facem în secret, înaintea Tatălui nostru ceresc, nu în exterior, înaintea oamenilor.

În interior, avem un duh golit și smerit, fiind săraci în duh, pentru a putea câștiga mai mult din Dumnezeu în fiecare zi.

De asemenea, avem o inimă curată și singulară, necăutând nimic sau pe nimeni altcineva decât Domnul nostru Isus, care este atât Domnul, cât și Mirele nostru; vrem să-I fim plăcuți doar Lui.

Așadar, trăim sub stăpânirea cerească a împărăției lui Dumnezeu și nu exprimăm carnea sau sinele; ci facem lucrurile în duhul pentru a-I plăcea lui Dumnezeu, nu pentru a le face pe plac oamenilor. Amin!

Domnul Isus a fost într-un astfel de fel; El nu a făcut lucruri în exterior pentru a le face pe plac altora sau pentru a le câștiga lauda, ci mai degrabă a trăit una cu Tatăl și a făcut toate lucrurile pentru a-I plăcea Tatălui.

Când făcea o minune sau avea multe mulțimi care Îl urmau, întotdeauna trimitea mulțimile și ucenicii departe și se ducea în secret la munte sau într-un loc pustiu să se roage. El prețuia prezența Tatălui și unitatea Lui cu Tatăl mai mult decât orice I-ar putea oferi sau da alții.

Această persoană trăiește în noi astăzi și, atunci când trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru ceresc, vom trăi și noi același fel de viață astăzi.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune

Ființa noastră naturală vrea să fie exprimată și, mai ales când facem ceva bun, vrem ca toată lumea să știe. Dar, în calitate de credincioși Cristos, suntem oameni ai împărăției; avem o altă viață și o altă natură prin care trăim, iar această viață și natură sunt foarte diferite de viața și natura noastră naturală.

Astăzi, noi, ca oameni ai împărăției, ar trebui să ne rugăm mult, dar să nu-i lăsăm pe alții să știe cât de mult ne rugăm. Ne rugăm în fiecare zi și ne rugăm mult înaintea Domnului în secret, dar nu-i lăsăm pe alții să știe despre asta și nici nu le expunem acest lucru în fața lor.

Dacă ne rugăm în fiecare zi fără să le spunem altora sau să-i lăsăm să știe despre asta, înseamnă că suntem sănătoși și creștem spiritual. Dar dacă facem o paradă sau o etalare a lucrurilor pe care le facem pentru Domnul, nu vom crește în viață.

Creșterea autentică în viață implică tăierea sinelui; pentru ca noi să creștem în viața divină, sinele trebuie terminat.

Așa cum a spus Domnul în Matei 6:6, când ne rugăm, trebuie să intrăm în camera noastră privată și să închidem ușa, și ar trebui să ne rugăm Tatălui nostru care este în ascuns; și Tatăl nostru care vede în ascuns ne va răsplăti.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să avem o experiență a rugăciunii în camera noastră privată, contactându-L pe Tatăl nostru ceresc în ascuns. Trebuie să experimentăm o savurare secretă a Tatălui și să primim un răspuns secret de la Tatăl.

Dumnezeu nu numai că aude rugăciunea noastră: El vede rugăciunea noastră. El observă rugăciunea noastră. Când închidem ușa și petrecem timp în secret cu Domnul, Tatăl vede acest lucru. Trebuie să venim zilnic la Domnul într-un mod personal, secret și ascuns pentru a petrece timp cu El.

Pe de o parte, trebuie să venim la El dimineața pentru a a-L savura pe El și a obține provizia zilnică pentru trăirea nostru. Pe de altă parte, trebuie să petrecem timp în secret cu El în camera noastră privată, contactându-L în secret pe Tatăl nostru ceresc.

Trebuie să zăbovim cu Domnul pentru a primi un răspuns secret de la El. Există multe beneficii în a petrece timp personal cu Domnul. În primul rând, El ne luminează; are o cale de a străluci în ființa noastră interioară pentru a expune lucrurile care L-au frustrat în noi.

El are o cale de a ne da provizia de har de care avem nevoie pentru a trăi după Cristos. Pe măsură ce petrecem timp în secret cu Domnul, deschizându-ne către El, Îi vom oferi terenul pentru a pătrunde mai adânc în noi.

Fie ca noi să nu ne grăbim timpul cu Domnul; fie ca noi să ne facem timp să-L privim și să ne deschidem către El. Când zăbovim în prezența Domnului, El ne poate expune mândria și dorințele personale; apoi, pur și simplu suntem de acord cu El, iar El are o cale de a se ocupa de toate aceste lucruri.

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret și ascuns, zăbovind în prezența Sa, El are o cale de a expune cât de mult dăunăm Trupului în loc să-l zidim; vom geme pur și simplu din interior, iar în gemetele noastre, Duhul geme una cu noi, mijlocind pentru noi după voia lui Dumnezeu (Romani 8:26-27).

De multe ori nu știm pentru ce să ne rugăm, așa cum se cuvine, așa că Duhul ni se alătură, gemând în noi. Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul în secret, primim un cuvânt de la Domnul; El ne susține pe noi, cei osteniți, cu un cuvânt (Isaia 50:4).

Pe măsură ce trecem prin multe lucruri, ne dăm seama că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, spre binele celor ce sunt chemați după planul Său (Romani 8:28). Pe măsură ce petrecem timp privat cu Domnul, El ne încurajează în timp ce trecem prin suferință.

Pe măsură ce petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune, El ne va da mana ascunsă și ne va da o piatră albă, iar pe piatră este scris un nume nou, pe care nimeni nu-l știe decât cel ce l-a primit (Apocalipsa 2:17).

Fie ca noi să fim cei care petrec timp privat cu Domnul în rugăciune din nou și din nou, pentru ca El să ne lumineze, să ne hrănească și să ne încurajeze; făcând aceasta, devenim membre care zidesc Trupul lui Cristos. El ne face membre care zidesc pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Doamne Isuse, ne place să petrecem timp cu Tine în secret! Vrem să petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune, deschizându-ne către El și ascultându-L! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care zăbovim în prezența Ta în timp ce avem un timp personal cu Tine. Fie ca să nu ne grăbim timpul cu Tine, ci să petrecem suficient timp pentru a fi cu Tine în rugăciune. Fă o cale să strălucești asupra noastră. Expune orice în noi care Te frustrează. Dă-ne harul de care avem nevoie astăzi. O, Doamne Isuse, spunem pur și simplu Amin la ceea ce Tu expui în ființa noastră. Tratează mândria noastră și ființa noastră naturală. Tratează firea noastră naturală și carnea noastră. O, Doamne, spunem doar Amin, introdu-Te în noi. Nu știm pentru ce să ne rugăm așa cum se cuvine, dar suspinăm înaintea Ta! O, Doamne! Ne deschidem pe deplin către Tine! Vrem să Te căutăm în secret și să avem o experiență secretă cu Tine. Vrem să obținem răspunsuri secrete de la Tine și să fim satisfăcuți în secret de Tine. Te iubim, Doamne, și ne detestăm pe noi înșine! Fie ca Tu să crești în noi și noi să ne scădem! Crește în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Ne exersăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și să facem lucruri în secret înaintea Domnului

Universul este minunat și uimitor și, cu cât îl studiem mai mult, cu atât suntem mai uimiți; totuși, universul indică faptul că Dumnezeu este ascuns. Dumnezeu a creat universul cu toate lucrurile din el, dar Dumnezeu S-a ascuns în univers și nu este ușor să-L găsești.

Dumnezeu S-a ascuns într-o asemenea măsură încât oamenii nici măcar nu cred că Dumnezeu a creat universul. Cum este posibil acest lucru? Aceasta este natura lui Dumnezeu; acesta este temperamentul Său. Lui Dumnezeu îi place să se ascundă.

Universul indică faptul că Dumnezeu este ascuns, că Dumnezeu este secret. Putem vedea lucrurile făcute de Dumnezeu, dar niciunul dintre noi nu L-a văzut, căci El este întotdeauna ascuns.

Viața lui Dumnezeu este de o natură atât de secretă și ascunsă. Trebuie să exersăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și să facem lucruri în secret înaintea Domnului.

Când îi iubim pe ceilalți prin propria noastră dragoste, vrem să fim apreciați și vrem ca ei să ne iubească și ei, căci aceasta este dragostea noastră naturală. Dar când îi iubim cu Dumnezeu ca dragoste, această dragoste va rămâne mereu ascunsă (Marcu 12:30-31; Matei 22:36-40; Luca 10:27).

Viața noastră umană iubește să se etaleze și să fie imediat apreciată, recunoscută și lăudată, dar viața ascunsă a Tatălui nostru iubește să facă lucruri în secret, căutând să-I placă doar lui Dumnezeu și nu omului.

Un fățarnic este cel care are o manifestare exterioară fără a avea nicio realitate în interior; tot ceea ce face este doar o apariție exterioară, fără realitate interioară. Acest lucru este contrar naturii lui Dumnezeu și vieții Sale ascunse. Dumnezeu are atât de multe în El, dar doar puțin este manifestat.

Dacă trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și petrecem timp privat cu Domnul, nu vom mai dori să facem lucrurile doar într-un mod exterior, ci ascuns, făcându-ne faptele drepte înaintea lui Dumnezeu, mai degrabă decât înaintea oamenilor.

Ori de câte ori ne etalăm în faptele noastre drepte, nu suntem sănătoși, căci o astfel de etalare ne împiedică enorm creșterea în viață. Trebuie să ne dăm seama că viața noastră umană naturală adoră să se etaleze, să facă o paradă publică, mai ales când face lucruri bune; însă viața lui Dumnezeu este întotdeauna ascunsă.

Ne putem exersa duhul pentru a vorbi în numele Domnului în întâlniri, așa cum suntem îndemnați în 1 Corinteni 14, dar când facem asta, ne putem etala. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să practicăm viața ascunsă a Tatălui nostru, astfel încât să facem lucrurile fără să ne etalăm, ci în secret cu Domnul, în Domnul și pentru Domnul.

Fie ca noi să ne dăm seama că nu putem niciodată practica o viață ascunsă în secret în viața noastră naturală; acest lucru este posibil doar în viața divină, viața care nu se bucură să se arate. Dacă suntem serioși în a fi oamenii împărăției, trebuie să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru.

Acesta este un proces de învățare, este ceva ce trebuie să practicăm zi de zi. Luăm serios viața împărăției? Luăm serios viața împărăției? Trebuie să trăim o viață ascunsă.

Aceasta nu înseamnă că facem lucrurile într-un mod deliberat, gândindu-ne la ceea ce facem și reținându-ne de la a face anumite lucruri.

Mai degrabă, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la duhul nostru și să practicăm viața ascunsă a Tatălui nostru, astfel încât să facem lucrurile în Domnul, pentru Domnul, înaintea Domnului și cu Domnul în secret, nu în exterior, pentru ca alții să ne vadă.

Chiar și iubindu-i pe ceilalți, îi putem iubi nu cu propria noastră dragoste naturală, ci cu și prin dragostea lui Dumnezeu; această dragoste va rămâne întotdeauna ascunsă și nu va aștepta nimic în schimb. Fie ca toți să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și nu prin viața noastră naturală.

Viața noastră naturală se etalează întotdeauna, dar când trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru, vom face lucrurile fără să le etalăm public. Printre noi, în viața de biserică, avem multe modele de sfinți care pot să nu aibă o funcție vizibilă în viața de biserică, conducând biserica sau slujind în biserică, dar întotdeauna administrează viață sfinților.

De multe ori, la adunarea memorială a unor sfinți, auzim despre lucrurile pe care le-au făcut în secret pentru a-i iubi pe ceilalți, a-i îngriji, a-i păstori și a-i aduce mai departe cu Domnul. Auzim că, în culise, le-au slujit sfinților și le-au împărtășit viață. Aceasta este calea corectă, calea corectă de a trăi viața creștină.

Când Domnul era pe muntele schimbării la față cu trei ucenici, le-a spus să nu spună nimănui despre asta până după ce va învia (Matei 17:1-2, 9). Când i-a vindecat pe unii, le-a spus întotdeauna să nu spună nimănui, ci mai degrabă să dea slavă lui Dumnezeu.

Putem oare rezista testului de a nu ne arăta experiența personală, privată și intimă cu Dumnezeu înaintea altora? Putem rezista ispitei de a trimite un mesaj sau un e-mail celorlalți sfinți cu privire la ceea ce am savurat din Domnul în privat? O, Doamne Isuse!

Fie ca noi toți să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru și să facem lucruri în secret, una cu El, pentru a fi văzuți și răsplătiți numai de El.

Doamne Isuse, vrem să practicăm o viață ascunsă în secret, trăind prin viața ascunsă a Tatălui nostru zi de zi. Ne punem deoparte, Doamne, și venim la Tine pentru a Te savura și pentru a petrece timp cu Tine. O, Doamne, vieții noastre omenești îi place să se etaleze, să facă un spectacol public, dar viața Ta este întotdeauna ascunsă! Salvează-ne de la a fi ipocriți, cei care au doar manifestarea exterioară, dar fără a avea nimic în interior! Ne întoarcem către Tine și vrem să fim una cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, vrem să practicăm viața ascunsă a Tatălui nostru, astfel încât, orice facem și spunem, să o facem în secret înaintea Tatălui nostru, spre satisfacția Sa. Suntem serioși, Doamne dragă, în a fi oameni ai împărăției; vrem să învățăm să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru. Vrem să venim la Tine în secret pentru a petrece timp cu Tine, pentru a avea rugăciune și părtășie secretă cu Tine și pentru a face lucruri în secret una cu Tine. Amin, Doamne, ne place să fim cu Tine în secret, să Te contactăm, să facem lucruri în Tine și cu Tine și să Te căutăm pentru a avea prezența și zâmbetul Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Spend Private Time with the Lord in Prayer and Live by the Hidden Life of our Father, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Urmăm modelul Domnului să trăim o viață ascunsă cu Dumnezeu, rugându-ne Lui în privat

04/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să urmăm modelul Domnului trăind o viață ascunsă cu Dumnezeu, rugându-ne în privat Lui.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm din modelul Domnului Isus trăind o viață ascunsă în urcarea Sa pe munte în privat pentru a se ruga; trebuie să petrecem adesea timp cu Domnul în rugăciune în privat, lăsând totul și pe toți ceilalți deoparte, doar pentru a fi cu El și a avea vorbirea Sa proaspătă. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă”.

Dacă am analiza ce înseamnă ca să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, am putea crede că multe lucruri trebuie făcute, multe lucrări pentru Dumnezeu trebuie realizate și trebuie să fim sub stăpânirea lui Dumnezeu; cu toate acestea, s-ar putea să nu credem că a trăi viața împărăției înseamnă a trăi o viață ascunsă.

În experiența noastră de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață ascunsă cu Domnul. Trebuie să existe unele manifestări exterioare ale vieții interioare, dar cea mai mare parte a vieții și a trăirii noastre trebuie să fie înaintea Domnului în privat, în timpul nostru personal cu El.

Ceea ce avem ca și creștini astăzi nu este doar o lucrare pentru Dumnezeu în exterior sau cuvinte pe care le rostim ca evanghelie; avem o trăire, iar când vine vorba de trăirea noastră, aceasta trebuie să fie spontană. Trăirea noastră de zi cu zi vine din ceea ce suntem în interior.

Ceea ce suntem dictează modul în care trăim. Ceea ce ne place, ce nu ne place, ce urmărim, ce preferăm și ceea ce suntem prin firea noastră iese la iveală în viața noastră de zi cu zi.

Dacă suntem o persoană activă, mereu în mișcare, ne vom comporta în acest fel în viața noastră de zi cu zi. Dar dacă prin fire suntem mai relaxați și mai liniștiți, acesta este modul în care trăim.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie mai întâi să ne dăm seama că facem parte din împărăția lui Dumnezeu prin regenerare pentru a avea viața lui Dumnezeu și a trăi în domeniul vieții divine, chiar în domeniul speciei lui Dumnezeu. Aceasta este baza. Nu ne trăim viața naturală și nu ne purtăm într-un mod mai bun pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu; trăim prin viața divină, căutând să fim un singur duh cu Domnul în toate lucrurile.

În al doilea rând, după ce am văzut că suntem născuți din Dumnezeu și ar trebui să trăim prin viața divină, trebuie să trăim o viață ascunsă cu Domnul. Trăirea noastră de zi cu zi trebuie să fie în Domnul, cu Domnul și înaintea Domnului.

Așa Și-a trăit Domnul Isus viața când a fost pe pământ; El nu a trăit doar într-un mod deschis pentru ca toți să vadă ce face El și cât de mare este Dumnezeu, ci a trăit o viață privată înaintea Tatălui.

Nu s-a bucurat de gloria succesului pe care l-a avut vindecând pe alții sau hrănind mulțimi de oameni cu foarte puțină mâncare; mai degrabă, a trimis mulțimile departe și s-a urcat pe munte să se roage în privat Tatălui. El este modelul nostru. Trebuie să-L urmăm pe Domnul pentru a trăi o viață ascunsă.

Trebuie să urmăm modelul Domnului, trăind o viață ascunsă înaintea lui Dumnezeu, rugându-ne în privat lui Dumnezeu

Domnul Isus este Împăratul împărăției lui Dumnezeu, iar felul de viață pe care l-a trăit pe pământ se repetă în noi astăzi. Ce fel de viață a trăit El cât timp a fost pe pământ? Una dintre trăsăturile remarcabile ale vieții Sale a fost faptul că a trăit o viață ascunsă cu Tatăl și înaintea Tatălui.

Trebuie să învățăm din modelul Domnului trăind o viață ascunsă prin faptul că S-a urcat pe munte în privat ca să se roage (Matei 14:23; Luca 6:12). În Matei 14:14-23 vedem cum Domnul tocmai înmulțise peștii și pâinea pentru a hrăni mii de bărbați și femei care au venit să-L asculte.

Totuși, chiar dacă a săvârșit această minune, El nu a rămas în rezultatul minunii cu mulțimile, ci, dimpotrivă, S-a îndepărtat de ei în privat pentru a fi cu Tatăl pe munte în rugăciune. Foarte interesant.

Domnul Isus nu a rămas în rezultatul miracolului hrănirii a cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii; dimpotrivă, El a trimis mulțimile departe, I-a trimis chiar și pe ucenicii Săi și S-a suit pe munte în taină ca să Se roage Tatălui.

Dacă ar fi fost noi și s-ar fi întâmplat o astfel de minune prin noi, am fi mai stat puțin, poate ne-am fi bucurat de succes și poate chiar i-am fi determinat pe alții să-L laude pe Dumnezeu pentru un astfel de succes. Dar nu Domnul Isus; El S-a dus pe munte în secret să se roage, iar când s-a lăsat noaptea, El era acolo singur cu Tatăl.

Trebuie să urmăm modelul Domnului. Trebuie să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus; realitatea și actualitatea vieții lui Isus, așa cum se vede în Evanghelii, trebuie învățate subiectiv și trăite de noi astăzi.

Dacă citim Evangheliile, în special Matei, Marcu și Luca, observăm că Domnul dispărea adesea, căci El mergea în secret să fie cu Tatăl. În Marcu 1 ni se spune chiar că au trebuit să-L caute, căci nu-L puteau găsi.

Domnul Isus nu era doar după ce făcea o lucrare sau spunea multe lucruri; ceea ce prețuia și căuta El era să fie în secret cu Tatăl pentru a se ruga. Trebuie să urmăm modelul Lui, trăind o viață ascunsă înaintea Domnului și cu Domnul.

Trebuie să ne exersăm să fim împreună cu El pe munte ca să ne rugăm. Poate că nu mergem pe un munte fizic unde ne-am ascunde de alții, departe de orice altceva, dar putem găsi un loc privat unde putem petrece timp cu Domnul în secret.

Trebuie să fim cei care trăiesc o viață ascunsă cu Dumnezeu în rugăciune. Fie ca noi să învățăm din modelul Domnului exersând să fim cu El în mod privat, personal, în rugăciune.

Putem avea succes în exterior în lucrarea noastră pentru Domnul, căci cineva poate fi mântuit sau o biserică poate fi ridicată prin munca noastră într-un anumit loc, dar nu ar trebui să rămânem în succesul lucrării noastre, ci mai degrabă să petrecem timp în mod privat înaintea Domnului ca să ne rugăm.

Domnul Isus chiar i-a obligat pe ucenici să-L părăsească pentru ca El să aibă mai mult timp să se roage în mod privat Tatălui. De ce a trebuit El să petreacă timp cu Tatăl? El trebuia să se roage în privat Tatălui Său care era în ceruri, pentru a putea fi una cu Tatăl și a-L avea pe Tatăl cu El în tot ceea ce făcea pe pământ pentru instaurarea împărăției cerurilor.

În toate lucrurile pe care le făcea pe pământ, Domnul a căutat să fie una cu Tatăl; pentru aceasta, El trăia o viață ascunsă cu Dumnezeu, pentru a putea fi una cu Tatăl și a face toate lucrurile în această unitate cu Dumnezeu.

Cristos era deja una cu Tatăl, dar El totuși mergea să fie cu Tatăl în privat pentru a se ruga. Acesta este modelul nostru. De asta avem nevoie astăzi. Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să fim cei care trăiesc o viață ascunsă cu Dumnezeu, petrecând mult timp cu Dumnezeu în rugăciune în privat.

Aceasta ceva ce ține de trăirea noastră zilnică și practica noastră în calitate de credincioși în Cristos. Fie ca noi să aducem acest lucru Domnului în rugăciune, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să învățăm de la Tine și să trăim o viață ascunsă cu Dumnezeu zilnic, petrecând mult timp cu Tine în privat în rugăciune. O, Doamne, fie ca noi toți să învățăm din modelul Tău de a trăi o viață ascunsă cu Tatăl, urcându-Te pe munte în privat ca să te rogi. Salvează-ne de la a face doar o lucrare pentru Tine în exterior. Salvează-ne de la a face doar lucruri pentru Tine și de la a îndeplini lucruri exterioare pentru Tine. Fie ca noi să fim cei care merg adesea în camera noastră privată ca să ne rugăm Tatălui care vede în secret. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să căutăm să fim împreună cu Tine în privat de multe ori în timpul zilei, ca să putem fi una cu Tine. Vrem să fim una cu Tine în tot ceea ce facem și spunem pe parcursul zilei. Fie ca noi să-i lăsăm pe alții și să lăsăm deoparte toate lucrurile doar pentru a fi cu Domnul în privat, trăind o viață ascunsă cu Dumnezeu! Fie ca noi să trăim viața împărăției astăzi, trăind o viață ascunsă cu Domnul! Amin, Doamne Isuse, fă-ne la fel ca Tine în această privință. Așa cum Tu ai petrecut mult timp în privat cu Tatăl, tot așa vrem să renunțăm la orice altceva și să fim doar cu Tine în rugăciune!

Ne rugăm Tatălui în secret, în privat, pentru a avea părtășie intimă cu El și a avea vorbirea Sa

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și caută să fie cu El, chiar să fie una cu El în toate lucrurile, trebuie să fim cei care trăiesc o viață ascunsă cu Dumnezeu și înaintea lui Dumnezeu. Asemenea Domnului Isus, trebuie să prețuim să fim cu Tatăl nostru ceresc în secret, în camera noastră privată și în rugăciune.

Ne place să fim cu Domnul nostru, să petrecem timp cu El în secret pentru a primi vorbirea Lui și a ne deschide către El cu privire la toate lucrurile. A fi cu ceilalți și a ne ruga împreună cu ei este bine, dar adesea trebuie să ne rugăm singuri; nu putem înlocui timpul nostru personal, privat, intim cu Domnul cu timpul de rugăciune cu ceilalți.

Il savurăm pe Domnul atunci când ne rugăm cu alții, dar Îl savurăm și mai profund atunci când ne rugăm Lui în privat. Domnul Isus ne-a spus în Matei 6:6 că, atunci când ne rugăm, ar trebui să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa și să ne rugăm Tatălui care vede în ascuns.

Când petrecem timp în ascuns cu Tatăl nostru, vom avea senzația cât de intim este El față de noi și cât de aproape suntem noi de El. El are o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice lucru din noi cu care nu este de acord, iar noi putem mărturisi orice păcate înaintea Lui.

Fie ca noi să învățăm să părăsim mulțimile, familia noastră, prietenii noștri și sfinții din biserică pentru a merge pe un „munte înalt” cu Domnul în rugăciune. Trebuie să fim separați de mulțime și de orice lucruri pământești pentru a fi cu Tatăl nostru ceresc în privat și în secret, astfel încât să putem avea o părtășie intimă cu El.

De multe ori putem fi destul de ocupați cu lucrarea Domnului și cu slujirea noastră în biserică, ceea ce este atât de bun și pozitiv; însă baza slujirii noastre ar trebui să fie timpul nostru privat cu Domnul.

Nu ar trebui să-I slujim Domnului doar în exterior și să facem lucruri pentru El în biserică, ci, mai mult decât atât, trebuie să fim cei care trăiesc o viață ascunsă cu Domnul în rugăciune. De multe ori trebuie să lăsăm deoparte chiar și munca pentru a petrece timp cu Domnul.

Aceasta este o luptă pe care o ducem zilnic. În fiecare zi trebuie să ne rezervăm timp pentru a fi cu Domnul în privat și a ne ruga. Ne vin lucruri în cale, lucruri ne cer atenția, iar oamenii ne contactează pentru a cere ajutor sau pentru a fi cu noi; trebuie să învățăm mai presus de toate să fim cu Domnul în privat pentru a ne ruga.

De ce trebuie să fim cu Domnul în privat pentru a ne ruga? De ce ar trebui să fim cei care trăiesc o viață ascunsă cu Dumnezeu, căutând întotdeauna să petrecem timp privat cu El în rugăciune? Deoarece noi nu lucrăm pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne spre viața eternă, pe care Cristos ne-o dă în timpul nostru personal cu El (Ioan 6:27).

Trebuie să venim la Domnul personal în timpul petrecut cu El și să ne hrănim din El; trebuie să-L atingem în duh, într-un mod personal și privat, pentru a putea primi hrana care rămâne spre viața eternă.

El este pâinea din cer, pâinea vieții, iar cuvintele pe care ni le spune El sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Domnul este Cel care vorbește cuvântul și dă Duhul fără măsură (Ioan 3:34).

Din partea noastră, trebuie să petrecem timp cu Domnul personal și privat, chiar să prețuim timpul nostru în rugăciune privată cu Domnul, pentru a putea primi vorbirea Sa.

Pentru a-L cunoaște pe Domnul este nevoie de revelație, iar singura cale prin care putem avea o cunoaștere subiectivă a Domnului este petrecerea timpului cu El în rugăciune.

Când privim la trăirea Domnului și la numeroasele situații în care a petrecut timp cu Tatăl în secret pe munte, rugându-se, nu știm pentru ce S-a rugat, ce I-a cerut Tatălui sau ce I-a spus Tatăl, dar putem vedea că El a fost una cu Tatăl, a rostit cuvintele pe care le-a auzit de la Tatăl și a făcut lucrările pe care Tatăl I le-a dat să le facă.

Când trăim o viață ascunsă cu Dumnezeu, petrecând timp în rugăciune cu El, vom avea cuvinte de la El, El ne va da anumite lucrări de făcut și vom fi una cu El făcând ceea ce ne dă El să facem.

Vom avea revelația persoanei Sale, vom ști ce dorește El să facă și vom fi una cu El făcând acest lucru. Când închidem ușa în secret și ne rugăm Tatălui care este în secret, Tatăl care vede în secret ne va răsplăti și vom avea vorbirea Sa.

Vom avea senzația cât de intim este El cu noi și cât de apropiați suntem de El. Fie ca noi să fim înaintea Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem cu sinceritate:

Doamne Isuse, atrage-ne zi de zi să petrecem timp personal și intim cu Tine. Prețuim timpul nostru cu Tine. Vrem să ne facem timp să Te privim. Prețuim timpul cu Domnul în secret și în rugăciune. Vrem să fim cei care trăiesc o viață ascunsă cu Domnul în rugăciune zi de zi. Fie ca acesta să fie obiceiul nostru, Doamne, să ne facem adesea timp să ne rugăm în privat înaintea Domnului. Fie ca să învățăm să părăsim mulțimile, familia noastră, prietenii noștri și chiar sfinții din biserică pentru a merge la un nivel de sus pe un munte înalt, pentru a fi împreună cu Domnul în privat în rugăciune. Amin, Doamne, fie ca noi să ajungem la un nivel mai înalt, fiind separați de mulțime și de lucrurile pământești, pentru a fi cu Tatăl în privat și în secret, pentru a avea părtășie intimă cu El! O, Doamne Isuse, Te iubim! Vrem să Te vedem față în față în timpul nostru personal și privat cu Tine! Închidem ușa către toate celelalte lucruri și către alți oameni și vrem doar să petrecem timp cu Tine. Vrem să rămânem în senzația de intimitate cu Tine, aproape de Tine, pentru a primi revelația Ta și provizia zilnică. Vorbește-ne. Infuzează-ne. Vrem doar să rămânem aici, în părtășie cu Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Follow the Lord’s Pattern Living a Hidden Life with God, Praying Privately to Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca oameni-Dumnezeu, trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine

02/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar domeniul vieții divine și al stăpânirii divine, ci și domeniul speciei divine, în care se află toate lucrurile divine; trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că nu suntem doar păcătoși răscumpărați, mântuiți prin har; suntem astfel de oameni, dar suntem și mai mult oameni-Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu cu viața și natura Sa de a trăi în împărăția lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat și am analizat cu rugăciune subectul împărăției lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine și al speciei divine. Împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea și domnia lui Dumnezeu; este aceasta, ci este și mai mult domeniul vieții divine.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare; numai prin regenerare putem intra în domeniul vieții divine. Unica cale de a intra în împărăția lui Dumnezeu este să-L primim pe Dumnezeu ca viață și să ne naștem din nou cu viața Sa.

Indiferent cât de buni am fi în viața noastră, cât de morală este conduita noastră și cât de etici suntem, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu decât dacă suntem născuți din Dumnezeu. Când intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare, obținem viața divină; această viață are un simț particular, un simțământ, o conștiință, pe care o putem numi simțul vieții.

Trăim viața creștină conform simțului vieții. Acest simț ne dă un simțământ atât al vieții, cât și al morții; avem simțământul vieții și al păcii atunci când suntem în duhul nostru, dar când trăim în viața naturală sau în carne, avem un simț al morții.

Acesta este ceea ce ne călăuzește și ne guvernează în viața noastră creștină – simțul vieții și al păcii și simțul morții pe partea negativă. Pe măsură ce ne trăim viața creștină, trebuie să trăim în duhul contopit, astfel încât să putem rămâne în unirea organică cu Domnul. În această uniune organică cu El, avem conștiența vieții divine.

Dar când trăim în omul natural și doar ne exprimăm sinele, nu avem conștiența vieții. Fie ca noi să fim cei care cresc în viața divină zi de zi, permițându-I Domnului să Se răspândească în noi.

Pe măsură ce elementul lui Dumnezeu crește în noi, împărăția lui Dumnezeu se răspândește în noi. În același timp, elementul natural scade, căci are loc zdrobirea omului exterior.

Pe partea negativă, există zdrobirea omului exterior, zdrobirea vieții naturale și supunerea fiecărei părți a sufletului. Pe partea pozitivă, există creșterea elementului lui Dumnezeu. În acest fel, împărăția lui Dumnezeu vine în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine: suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu!

Trebuie să ne dăm seama că, în calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Aceasta înseamnă că, așa cum ne-am născut din părinții noștri umani pentru a fi ființe umane, tot așa ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu.

Prin nașterea din părinții noștri umani, intrăm în domeniul speciei umane și suntem ființe umane. Prin nașterea noastră din Dumnezeu, intrăm în domeniul speciei divine pentru a fi oameni-Dumnezeu.

În Ioan 3, împărăția lui Dumnezeu se referă mai mult la specia lui Dumnezeu decât la domnia lui Dumnezeu. Prin încarnare, Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul devine Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire pentru a intra în specia divină (Ioan 1:1, 12-13; 2 Petru 1:4). Extraordinar!

Dumnezeu a făcut pasul de a deveni om pentru a intra în specia umană prin încarnare, iar noi, ființele umane, facem pasul regenerării pentru a ne naște din Dumnezeu și a intra în domeniul speciei divine. Uau!

Pentru a putea intra în domeniul divin și a savura bogățiile a tot ceea ce este Dumnezeu, trebuie să ne naștem din Dumnezeu pentru a avea viața divină și natura divină (Ioan 1:12-13; 3:3, 5-6; 2 Petru 1:4). Amin!

Cum putem noi, ființele umane, să intrăm în domeniul speciei divine? Nicio specie nu poate intra în domeniul altei specii, dar Dumnezeu a făcut o cale pentru noi să intrăm în domeniul speciei divine.

Putem intra în domeniul speciei divine fiind născuți din Dumnezeu pentru a avea viața și natura Sa. Încă de la începutul Bibliei vedem că Dumnezeu, atunci când a creat toate lucrurile, le-a creat după soiul lor, cu excepția omului.

Omul a fost creat după soiul lui Dumnezeu, căci omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Conform cu Gen. 1:26, Dumnezeu l-a creat pe om nu după soiul omului, ci după chipul și asemănarea Sa, pentru a fi soiul lui Dumnezeu, specia lui Dumnezeu. Aleluia!

Noi, în calitate de credincioși în Cristos, care suntem născuți din Dumnezeu prin regenerare pentru a fi copiii Săi în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, suntem mai asemănători cu Dumnezeu decât era Adam, pentru că avem viața și natura lui Dumnezeu.

Când Adam a fost creat, el avea doar înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu, fără realitatea interioară, dar noi avem viața și natura lui Dumnezeu. Noi, credincioșii în Cristos și copiii lui Dumnezeu, avem realitatea vieții divine și suntem transformați și conformați chipului Domnului în întreaga noastră ființă (2 Cor. 3:18; Romani 12:2; 8:29).

Nu numai că suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu, ci mai mult, creștem în această viață, trăim prin această viață, această viață ne transformă și vom fi conformați chipului lui Cristos pentru a fi la fel cum este El în orice mod posibil. Aleluia!

Puțin câte puțin și zi de zi suntem transformați prin înnoirea minții noastre, astfel încât să putem fi conformați chipului lui Cristos; pe măsură ce Îl privim și Îl reflectăm, suntem transformați în același chip, de la un grad de glorie la un alt grad de glorie.

A doua noastră naștere, regenerarea noastră, ne-a făcut să intrăm în împărăția lui Dumnezeu pentru a deveni specia lui Dumnezeu. Un om naște oameni, un câine naște câini, iar o pisică naște pisici; Dumnezeu naște dumnezei.

Suntem dumnezei, în sensul de a fi oameni-Dumnezeu, ființe umane născute din Dumnezeu cu viața și natura Lui. Nu vom fi niciodată Dumnezeu în Dumnezeirea Sa; Numai El are Dumnezeirea, dar noi putem fi la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție.

Aleluia, noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, ne aflăm în domeniul speciei divine (Ioan 1:12-13; 3:3, 5). În calitate de credincioși în Cristos, suntem oameni-Dumnezeu în specia divină, adică în împărăția lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1).

Trebuie să ne dăm seama de acest lucru în viața noastră de zi cu zi astăzi; trebuie să vedem că suntem oameni-Dumnezeu aparținând speciei lui Dumnezeu. Dacă ne dăm seama de acest lucru, vom trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu și nu pe noi înșine.

Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar păcătoși mântuiți prin har, ci oameni-Dumnezeu născuți din Dumnezeu pentru a face parte din specia lui Dumnezeu! Ce minunat, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai dat natura Ta divină pentru ca noi să fim în domeniul speciei divine! Slavă Domnului, nu suntem doar ființe umane create de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, ci mai mult, suntem oameni-Dumnezeu având viața și natura lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru regenerarea noastră, intrarea noastră în domeniul speciei divine. Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață, pentru ca noi să putem fi oameni-Dumnezeu care trăiesc în domeniul speciei divine pentru a-L exprima pe Dumnezeu. Vrem să trăim în acest domeniu astăzi. Salvează-ne de la a trăi doar în domeniul natural prin viața noastră naturală; fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu! Aleluia, credincioșii în Cristos sunt oameni-Dumnezeu în specia divină, adică în împărăția lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Aspecte ale vieții în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine, după cum se vede în Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan, o evanghelie a vieții care ni-l prezintă pe Cristos ca Mântuitor-Dumnezeu, ne arată multe aspecte ale vieții credincioșilor în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

Această Evanghelie este foarte misterioasă, căci în ea îl vedem pe Cristos ca viață venind să se împartă în om pentru a-l regenera, a-l păstori, a-l învia, a-l face pe om să trăiască prin El și a-l face pe om la fel ca Dumnezeu în orice mod posibil.

Trebuie să analizăm cu rugăciune această Evanghelie și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră, astfel încât să putem vedea unele dintre aspectele practice ale vieții noastre în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

Ioan 1:16 spune: „Din plinătatea Sa am primit toți și har după har.” Viața noastră creștină în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu, este o viață prin primirea de har după har. Amin, trebuie să primim har după har, chiar să primim din plinătatea Domnului, pentru a-L savura pe El până la capăt.

Viața noastră creștină este o viață de savurare a Domnului. Ioan 4:14 spune: „Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care țâșnește în viața eternă”. Am primit viața divină în momentul regenerării noastre, iar această viață este ca un izvor de viață care izvorăște și țâșnește întru viața eternă.

Zi de zi trebuie să-L bem pe Domnul ca pe apa vie și să-L lăsăm să curgă din noi.

Ioan 6:57 spune: „Cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și acela va trăi prin Mine”. Cum trăim viața creștină? Cum trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine? Prin a-L mânca pe Cristos, ca să putem trăi prin El.

Viața noastră creștină este o viață datorită lui Cristos; îl trăim pe Cristos și Îl exprimăm datorită Lui, prin a-L mânca. Amin!

Ioan 15:9 spune: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa și Eu v-am iubit pe voi; rămâneți în dragostea Mea.” Slavă Domnului, căci El ne-a iubit așa cum L-a iubit Tatăl pe El și astăzi dragostea Lui este în noi; putem rămâne în dragostea Lui. Putem savura dragostea Domnului și putem rămâne în dragostea Lui.

Ioan 15:11 spune: „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină.” Aleluia, Domnul ne-a spus multe lucruri, pentru ca bucuria Sa să fie în noi și bucuria Sa în noi să fie deplină.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și Îl savurăm, Îl savurăm și suntem plini de bucurie; această bucurie este deplină. Aleluia!

Ioan 3:21 spune: „Cine face adevărul vine la lumină, pentru ca faptele lui să se arate, că sunt făcute în Dumnezeu.” Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca adevăr, facem lucrurile în adevăr și facem adevărul, pentru că trăim pe Cristos; trăim în lumină, venim la lumină și faptele noastre se manifestă ca fiind făcute în Dumnezeu.

Noi nu facem doar fapte: faptele noastre sunt făcute în Dumnezeu. Noi suntem cei care facem lucrările, dar ele sunt făcute în Dumnezeu.

Ioan 4:23-24 spune: „Vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci și Tatăl dorește astfel de închinători.” Dumnezeu este Duh, iar cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

Astăzi I ne putem închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Ne închinăm Lui în realitate și facem acest lucru exersându-ne duhul. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul zi de zi, chiar pe tot parcursul zilei, ne închinăm Lui în duhul nostru și cu Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Ioan 15:7 spune: „Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va da.” Pe măsură ce rămânem în Domnul și ne savurăm de El în cuvântul Său, cuvintele Lui rămân în noi și orice cerem, El va face pentru noi.

Cererea noastră este în rămânere, iar cererea noastră este în contopitate cu El; de fapt, El este Cel care cere în cererea noastră. Suntem atât de una cu Domnul în domeniul speciei divine încât cererea noastră este rugăciunea Lui în rugăciunea noastră. Amin!

Ioan 14:20 spune: În ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu, și voi sunteți în Mine, și Eu sunteți în voi. Minunat! Noi, credincioșii în Cristos, suntem în Cristos, Cristos este în Tatăl și Cristos este în noi; viața noastră creștină este în Dumnezeul Triunic.

Dacă știm că suntem în Cristos, vom rămâne pur și simplu în El și vom trăi într-un singur duh cu El.

Ioan 15:12 spune: Iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit Eu. Dragostea Lui este în noi, dragostea Lui se desăvârșește în noi și noi iubim pe alții așa cum Domnul ne-a iubit pe noi. Așa cum este El, așa suntem și noi astăzi. Așa cum a trăit El, așa trăim și noi astăzi.

El trăiește în noi, noi trăim în El și El este exprimat prin noi pe măsură ce trăim într-un singur duh cu El. Fie ca noi să ne exersăm duhul zi de zi pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine!

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine. Vrem să Te savurăm pe Tine ca har, chiar ca har peste har. Vrem să Te bem și să fim umpluți cu Tine ca apă vie, ca Tu să poți curge din ființa noastră interioară! Amin, Doamne, curge în noi și din noi astăzi! Vrem să Te mâncăm și să trăim datorită Ție, ca Tu să poți trăi în noi așa cum trăim noi datorită Ție! Amin, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne iubești și că ne-ai dat dragostea Ta; vrem să rămânem în dragostea Ta astăzi. Vrem să Te savurăm în cuvântul Tău și să Te savurăm în cuvânt și să avem bucuria Ta în noi deplină. Fie ca noi să fim cei care fac adevărul și să venim la lumină, pentru ca faptele noastre să fie manifestate, că sunt făcute în Dumnezeu. Amin, Doamne, ne închinăm Ție în duh și în adevăr astăzi! Ne exersăm duhul astăzi pentru a rămâne în Tine și a lăsa cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem fi una cu Tine în rugăciunea noastră, cerând și rugându-ne în rămânerea în Tine! Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, știm că Cristos este în Tatăl, noi suntem în Cristos și Cristos este în noi, iar viața noastră de zi cu zi este în și cu Trinitatea Divină! Fii totul pentru noi astăzi. Fie ca să ne iubim unii pe alții așa cum ne-ai iubit Tu pe noi. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi, ca să putem trăi în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God-men, we are Living in the Kingdom of God as the Realm of the Divine Species, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Creșterea lui Cristos în noi pentru Trup este venirea împărăției lui Dumnezeu

01/05/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să vedem faptul că creșterea lui Cristos în noi pentru Trup și în Trup este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi într-un mod practic astăzi.

În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în unirea organică cu Domnul și trebuie să-L lăsăm pe Domnul să se răspândească în noi pentru venirea împărăției lui Dumnezeu în noi; rezultatul va fi zdrobirea vieții naturale, creșterea elementului lui Dumnezeu și trăirea unei vieți corporative, viața Trupului lui Cristos. Amin!

Zi de zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, ne dăm seama că facem parte din împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră și totul, iar El este sursa noastră. Pe de altă parte, trăim în împărăția lui Dumnezeu și suntem sub stăpânirea Sa, iar El domnește și domnește în noi.

Cum domnește Dumnezeu în noi? Acest lucru nu se referă la ne teme de El și de pedeapsa Lui; este prin intermediul simțului vieții. Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre are un simț, o conștiință. Există o altă viață în noi, o viață care este foarte diferită de viața umană.

Așa cum viața umană – cea mai înaltă viață creată – are simțul ei, iar noi ne trăim viața umană conform acestui simț al vieții umane, tot așa viața divină are un simț, simțul vieții divine, și trăim viața creștină conform acestui simț interior.

Pe de o parte, venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura, a-L cunoaște și a fi infuzați cu El. Pe de altă parte, pe măsură ce Domnul își scrie legile în inima noastră, Îl cunoaștem în mod interior și subiectiv, și există o ungere interioară care ne călăuzește în toate lucrurile.

Există un simț în viața divină din duhul nostru; în uniunea noastră organică cu Domnul, pe măsură ce rămânem în El și El rămâne în noi, există un simț ascuțit cu privire la toate lucrurile.

Așa cum viața umană are un simț cu privire la toate lucrurile, atât bune, cât și rele, atât pozitive, cât și negative, tot așa viața divină din noi are un simț cu privire la toate lucrurile.

Noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim oameni plini de simțăminte și să avem un simț interior al vieții cu privire la toate lucrurile. Însă din cauza faptului că nu cultivăm relația noastră personală cu Domnul și nu-L contactăm pe Domnul din nou și din nou, este ușor pentru noi să avem un simț al vieții care nu este atât de intens; mai degrabă, este destul de plictisitor. O, Doamne!

Ne putem comporta conform principiului binelui și răului, încercând să facem binele mai degrabă decât răul, dar acest lucru nu este suficient. Viața divină din duhul nostru are un simț particular, iar atunci când ne îndreptăm mintea spre duh, trăim conform simțului vieții și păcii.

Însă atunci când mintea noastră nu este îndreptată spre lucrurile de sus, viața interioară ne anunță dându-ne un simț al morții. O, Doamne Isuse!

Creșterea lui Cristos în noi este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, care este o împărăție spirituală, o împărăție în noi; Domnul, ca Semănător, S-a semănat pe Sine însuși ca sămânță a împărăției în noi și acum El crește în noi.

Credincioșii în Cristos primesc viața divină crezând în Fiul, în care este viața divină; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este viața, iar când credem în El, suntem născuți din Dumnezeu, născuți din Duh (Ioan 3:6). Acum, că Cristos, ca împărăție a lui Dumnezeu, este în noi, El vrea să crească în noi; așa cum ne-a spus Domnul în Matei 6, trebuie să ne rugăm: Vie împărăția Ta!

Creșterea lui Cristos în noi este venirea împărăției. Când ne rugăm: Vie împărăția Ta, de fapt spunem: Doamne Isuse, crești în noi.Milioane de creștini au repetat această rugăciune: Vie împărăția Ta, dar câți Îi permit Domnului să crească în ei?

Au trecut două mii de ani de când Domnul ne-a spus să ne rugăm pentru această rugăciune, dar împărăția Sa încă nu a venit. Unul dintre motive este că nu I-am permis Domnului să crească în noi.

Trebuie să fim săraci în duh și puri în inimă (Matei 5:8) pentru ca Domnul să aibă terenul să crească în noi, iar creșterea lui Cristos în noi este adevărata venire a împărăției.

Cu cât îi permitem Domnului să crească în noi, cu atât mai repede crește și se răspândește El în ființa noastră, cu atât grăbim venirea împărăției. Inima noastră nu este atât de pură și noi nu suntem săraci în duh; avem multe țeluri în afară de Dumnezeu și putem fi încărcați cu atât de multe alte lucruri în afară de El.

Trebuie să fim purificați în inima noastră și goliți în duhul nostru, astfel încât să putem avea o capacitate proaspătă de a fi umpluți cu Domnul. Trebuie să-I cerem Domnului să ne acorde o inimă curată și să ne purifice motivele până când avem un singur țel. Întreaga noastră ființă trebuie să fie concentrată asupra Domnului.

Poate că ne pasă mult de pace, bucurie, binecuvântări spirituale sau fizice și spiritualitate, dar ceea ce ar trebui să ne îndreptăm inima este Cristos Însuși. Dumnezeu ar trebui să fie unicul nostru țel; El ar trebui să fie singura noastră motivație.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne trateze inima până când inima noastră va fi singulară și simplificată, fiind absolut concentrată asupra Domnului și necăutând nimic altceva. L-am primit pe Cristos inițial, dar trebuie să câștigăm mai mult din Cristos zi de zi, căci creșterea lui Cristos este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi.

Cum putem primi mai mult din Cristos? Rugându-L pe Domnul să ne facă săraci în duhul nostru și puri în inima noastră. Trebuie să-I cerem Domnului, Doamne Isuse, fă-mî sărac în duhul meu și pur în inima mea. Golește-mi duhul și curăță-mi inima. Dă-mi să am o inimă singulară pentru Tine!

Când ne rugăm în acest fel și ne deschidem Domnului, El va veni în noi. Mai întâi, El vine în duhul nostru și apoi începe să se răspândească din duhul nostru în inima noastră.

Pe măsură ce Domnul crește în noi, împărăția Lui crește în noi! Creșterea împărăției este creșterea lui Cristos în noi. Pe măsură ce Domnul crește în noi, împărăția Lui vine treptat în noi.

Matei. 7:16 spune: „Se culeg oare struguri din spini sau smochine din mărăcini?” În noi înșine, în omul nostru firesc, suntem ca spinii și mărăcinii și nu există nimic bun de mâncat din ceea ce vine din noi.

Dar viața lui Cristos în duhul nostru este o viață care produce smochine și o viață care produce struguri. Viața Lui trebuie să crească în noi. Viața Lui trebuie să crească în noi.

Viața noastră trebuie să scadă, adică viața noastră naturală și sinele trebuie să scadă, iar Domnul trebuie să crească (Ioan 3:30). Creșterea lui Cristos în noi este venirea împărăției lui Dumnezeu în noi.

Fie ca să ne rugăm pentru îndurarea Domnului, ca să fim săraci în duh și puri în inimă. Fie ca să ne rugăm să fim drepți în tot ceea ce facem și să fim drepți după voia lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne rugăm și ne deschidem Domnului, Domnul Isus va crește în noi, se va răspândi în ființa noastră interioară și El va prelua controlul puțin câte puțin până când va umple fiecare parte.

El va crește în noi în măsura în care nu vom mai produce spini și mărăcini, ci struguri și smochine, ceva dulce și hrănitor pentru alții.

Acesta nu este ceva ce producem într-un mod deliberat prin strădania noastră; aceasta este o expresie a vieții divine din noi.

A crește în viața divină înseamnă a avea creșterea elementului lui Dumnezeu, creșterea staturii lui Cristos și extinderea Duhului Sfânt (Efeseni 4:15-16). Când avem creșterea lui Cristos în noi, împărăția lui Dumnezeu vine în noi.

Creșterea în viața divină este descreșterea elementului uman, zdrobirea vieții naturale și supunerea fiecărei părți a sufletului (1 Petru 2:2; 2 Petru 3:18; Coloseni 2:19).

Din punct de vedere pozitiv, venirea împărăției lui Dumnezeu în noi este creșterea lui Cristos în noi. Din punct de vedere negativ, este nevoie de frângerea vieții naturale și de supunere a fiecărei părți a sufletului.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în viața noastră de zi cu zi și să-I permitem să zdrobească viața naturală și să supună fiecare parte a sufletului nostru. Ne putem lupta cu Dumnezeu din nou și din nou, dar la un moment dat trebuie să-L lăsăm să ne atingă, să ne zdrobească și să învingă; atunci, vom câștiga creșterea lui Cristos în noi.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne dea zdrobirea omului din afară, astfel încât omul dinăuntru să poată fi eliberat și Cristos să poată crește în noi.

Domnul poate permite ca lucrurile să se întâmple în mediul nostru pentru a ne frânge, a ne constrânge și a ne trata omul nostru natural până la punctul în care simțim că suntem condamnați la moarte; atunci când Îl lăsăm pe Domnul să zdrobească omul natural și să ne supună fiecare parte a sufletului nostru, El are o cale să crească în noi.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem:

Doamne Isuse, fie ca Cristos să crească în noi, pentru ca împărăția Ta să vină în noi. Fă-ne săraci în duhul nostru și puri în inima noastră. Amin, Doamne, golește-ne duhul și purifică-ne inima. Dă-ne să avem o inimă singulară și pură pentru Tine. Ne deschidem către Tine. Răspândește-te din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Crești în noi. Vrem să ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta, ca Tu să crești în noi și să aduci împărăția Ta în fiecare parte a ființei noastre și în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi. Doamne Isuse, fie ca elementul lui Dumnezeu să sporească, statura lui Cristos să crească și Duhul Sfânt să se extindă în ființa noastră! Amin, Doamne, fie ca viața divină să crească în noi. Ai Tu o cale în noi, Doamne, ca să faci ca elementul nostru natural să scadă, astfel încât elementul divin să crească. Fie ca viața naturală să fie zdrobită și fiecare parte a sufletului nostru să fie supusă, astfel încât împărăția Ta să vină în noi!

Viața divină din noi este viața Trupului, o viață corporativă: Cristos ca viață a Trupului lui Cristos

Când îi permitem în mod personal Domnului să Se răspândească în fiecare parte a ființei noastre, astfel încât să avem creșterea lui Cristos în noi, rezultatul va fi că trăim viața Trupului lui Cristos, căci viața din noi este viața Trupului lui Cristos.

În primul rând, noi, credincioșii în Cristos, nu avem viață în noi înșine separat de Dumnezeu; viața divină pe care o avem în duhul nostru este doar în unirea organică cu Domnul (Ioan 15:4-5; Romani 8:2). Numai atunci când suntem în duhul nostru, un singur duh cu Domnul, avem viața divină.

Dacă vrem să avem viața divină și să savurăm viața divină, trebuie să fim în duhul nostru, în unirea organică cu Domnul. Avem viață doar în Cristos, căci Cristos este viața noastră.

În al doilea rând, viața divină pe care o avem în duhul nostru în unirea noastră organică cu Domnul nu este o viață individualistă, o viață separată de alte membre din Trup.

Mai degrabă, viața divină din credincioșii în Cristos este viața Trupului lui Cristos (1 Corinteni 12:26-27; Coloseni 3:4).

Da, Cristos este viața noastră, dar, în același timp, acest Cristos este Capul Trupului și El este viață în toate membrele Trupului. Nu avem o viață individualistă, ci o viață colectivă; nu avem o viață individuală, ci o viață colectivă.

Cristos este viața Trupului lui Cristos, care trebuie experimentată și savurată în Trup. Aceasta înseamnă că, orice facem în viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos.

Unul dintre cele mai greu de împlinit versete din Biblie printre noi astăzi este Efeseni 4:16; aici se spune că Trupul se zidește pe sine în dragoste. Pe de o parte, fiecare membru trebuie să aibă creșterea lui Cristos în el, permițându-I să se răspândească în ființa lor și să-i supună fiecare parte a sufletului lor.

Pe de altă parte, creșterea noastră în viață cu creșterea lui Dumnezeu este pentru Trup și în Trup. Aceasta înseamnă că oriunde suntem, acolo este Trupul și, orice facem, suntem membre în Trup.

Putem merge la muncă și ne putem ocupa de multe lucruri, învățând să trăim prin viața divină din duhul nostru; în toate acestea, trebuie să ne dăm seama că suntem membre în Trup și trăim ca membre ale lui Cristos. Viața pe care o savurăm în Trup este viața Trupului lui Cristos.

Principiul care călăuzește biserica, slujba și lucrarea este Trupul lui Cristos. Avem noi conștiența Trupului? Ne dăm seama că zi de zi și în fiecare situație, trăim în Trup? Avem noi conștiența că, orice facem, orice spunem și oriunde ne-am afla, suntem membre în Trupul lui Cristos și nu putem trăi fără Trup?

Este posibil să avem o problemă de sănătate care necesită intervenție chirurgicală; deși trecem prin aceasta individual într-un mod exterior, în interior trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului, iar suferința noastră este în Trup și pentru Trup. Tot ceea ce trecem este o chestiune a Trupului.

Trebuie să fim mântuiți mult mai mult în viață și să câștigăm creșterea lui Cristos în noi, până când vom avea conștiența că suntem membre ale Trupului și trăim viața lui Cristos în Trup și pentru Trup.

Pe de o parte, avem o relație personală cu Domnul și vom sta înaintea Sa în mod personal și individual pentru a da socoteală despre ceea ce am făcut. Pe de altă parte, suntem membre ale Trupului și, ca membre, împărtășim din Cristosul colectiv și trăim cu conștiența Trupului.

Slavă Domnului, pentru veșnicie noi, ca și credincioși în Cristos, vom experimenta și vom savura viața lui Dumnezeu împreună în și ca Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:2)!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta, astfel încât să putem avea viață în unirea organică cu Cristos! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem viață în unirea organică cu Domnul, căci avem viață numai în Cristos! Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos și viața noastră este viața Trupului lui Cristos. Fie ca noi să trăim o viață de zi cu zi cu conștiența Trupului. Fie ca să ne dăm seama că nu avem o viață individuală, ci o viață corporativă, Cristos ca viață a Trupului experimentată și savurată în Trup! Amin, Doamne, dă-ne să avem această conștiență în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să ne dăm seama că, indiferent ce facem, unde ne aflăm și ce ni se întâmplă, suntem membre ale Trupului lui Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca viață a Trupului în Trup și pentru Trup. Crești în noi, Doamne. Te ținem pe Tine în calitate Cap, ca să putem crește odată cu creșterea lui Dumnezeu, adică Cristos să crească în noi în Trup și pentru Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Follow the Sense of Life we live a Daily life in Peace in the Divine Dispensing, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

30/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Mulțumim Domnului pentru simțul vieții din duhul nostru, care ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, în carne sau în duh! Pe măsură ce urmăm simțul vieții, trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de orice altă ființă umană; nu trăim și nu ar trebui să trăim conform vreunei reguli sau rânduieli exterioare, ci pur și simplu trăim într-un singur duh cu Domnul, făcând toate lucrurile conform simțului interior al vieții din duhul nostru. Amin!

Suntem credincioși în Cristos, ceea ce înseamnă că suntem regenerați cu viața lui Dumnezeu; avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și această viață are un simț ascuțit al vieții.

Așa cum viața umană are un simț al vieții, avertizându-ne despre lucruri și oferindu-ne o indicație clară și o îndrumare cu privire la lucruri, chiar modelându-ne conform legii vieții umane, tot așa este și cu simțul vieții divine.

Sursa simțului vieții nu este doar intuiția noastră sau „al șaselea simț”, cum o numesc unii; sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care rămâne în noi și Dumnezeu care lucrează în noi.

Chiar dacă o expresie precum „simțul vieții” nu se află în Biblie, principiul este prezent acolo. Există un simț în viața divină, simțul vieții divine, conștiința vieții lui Dumnezeu în duhul nostru. Deoarece avem viața divină în duhul nostru, această viață are un simț.

Legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2). Cristos este în noi și Duhul Sfânt este în noi.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi; în această rămânere, avem un simț clar, un simț ascuțit, a ceea ce Domnul vrea să facă și mai ales a ceea ce El nu vrea să facem. Acest simț este al vieții și păcii, pe partea pozitivă, și al morții, pe partea negativă.

Așa cum, omenește vorbind, avem un simț de pace atunci când creștem și ne dezvoltăm corespunzător, tot așa, în viața divină din noi, există un simț că suntem în pace și viață atunci când creștem în viață și Îl contactăm pe Domnul.

Dar când atingem lucruri cu care Domnul nu este de acord, când spunem anumite lucruri care Domnului nu-I plac și când răspundem la ceva într-un mod necorespunzător, există un simț interior al morții.

Simțul morții din duhul nostru, care implică faptul că suntem slabi, goi, neliniștiți, deprimați, întunecați și uscați, este o indicație că nu trăim în duh, ci în carne, îndreptându-ne mintea spre carne, așa că trebuie să ne întoarcem la duhul nostru. Amin!

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh

Slavă Domnului pentru că ne-a dat nu doar Biblia în afara noastră, ci și mai mult, propria Sa viață în noi, în duhul nostru contopit! Noi, credincioșii în Cristos, nu trăim doar după un cod de conduită sau o regulă exterioară, ci, mai mult decât atât, după simțul vieții din duhul nostru!

Necredincioșii, oricât de morali ar fi, au în cel mai bun caz doar conștiință umană, dar chiar și această conștiință a fost grav afectată de căderea omului. Conștiința lor nu funcționează prea bine, căci are multe găuri – păcate nemărturisite, și este neclară în multe privințe.

Dar noi, credincioșii în Cristos, nu avem doar o conștiință creată, ci și o conștiință înnoită, căci duhul nostru a fost înviat în momentul regenerării noastre. Conștiința noastră face parte din duhul nostru (Romani 9:1; 8:16) și a fost înnoită prin regenerarea duhului nostru.

Când ne trăim viața creștină conform simțului vieții din duhul nostru, vom fi clari nu numai în ceea ce privește lucrurile păcătoase și nevoia noastră de a face ceea ce este corect, ci și mai mult, dacă trăim în viața naturală sau în viața divină.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh (Romani 8:6). Nu avem doar conștiința noastră înnoită: avem și viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu; toate acestea sunt una, sunt în duhul nostru și ne dau un simț clar.

Conștiința noastră înnoită, ca parte a duhului nostru regenerat, este mult mai înaltă și mai ascuțită decât cea a necredincioșilor. Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, avem un simț ascuțit al vieții.

Viața divină din noi este cea mai înaltă viață, cu cel mai înalt și mai puternic simț al vieții. Atâta timp cât ne exersăm duhul concentrându-ne asupra duhului nostru, putem trăi conform simțului vieții. Acest simț are cel mai bogat, mai puternic și mai ascuțit simț (vezi Efeseni 4:18-19).

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de a nu mai simți ca cei din jurul nostru și acum suntem plini de simț, căci viața divină din noi este plină de simț. În timp ce trăim astăzi viața altoită, trăim conform principiului vieții, nu conform principiului binelui și răului (Gen. 2:9, 16-17; 2 Cor. 11:2-3).

Am fost altoiți în Cristos și nu trăim conform principiului binelui și răului, ci mai degrabă conform principiului pomului vieții, depinzând de Domnul. De multe ori, însă, noi, credincioșii, trăim încercând să facem ceea ce este corect în loc să facem ceea ce este greșit și vrem să facem binele și nu răul.

Este ușor ca, în calitate de credincioși, să cunoaștem ceea ce este corect și să facem lucrurile conform conștiinței noastre; totuși, Domnul vrea să trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După ce pom trăim? Trăim după pomul vieții sau după pomul cunoașterii binelui și răului? Dacă trăim după pomul cunoașterii, vom reacționa făcând ceea ce este corect și evitând ceea ce este greșit, dar dacă trăim după pomul vieții, vom urma simțul vieții și vom avea o înțelegere spirituală precisă.

Dacă trăim în viața naturală, viața divină din duhul nostru ne va da un simț de moarte pe partea negativă; totuși, dacă trăim în viața divină, simțul vieții ne va da un simț pozitiv de viață și pace.

Fie ca noi să căutăm zilnic să-L cunoaștem pe Domnul și să trăim după simțul vieții din duhul nostru, astfel încât să putem ști când trăim în viața naturală și când trăim în viața divină. Există o diferență între a trăi în viața naturală și a trăi în carne; când trăim în carne, carnea încearcă de multe ori să fie bună, dar este totuși carne, în timp ce viața naturală este împotriva lui Dumnezeu.

Există două aspecte ale funcției simțului vieții: în primul rând, ne permite să știm dacă trăim în viața divină și, în al doilea rând, dacă trăim în duhul nostru.

De multe ori avem un simț clar că trăim, umblăm și acționăm în carne; putem face lucruri pentru Domnul și putem chiar citi Biblia, dar simțul vieții ne face să știm că suntem în carne. Alteori, însă, simțim că umblăm în viața noastră naturală, în omul nostru natural, nu în viața divină.

Putem mărturisi despre acest lucru din viața noastră de zi cu zi, urmandu-L pe Domnul și făcând lucruri pentru El sau pur și simplu ocupându-ne de lucruri legate de existența noastră umană.

Poate că nu păcătuim sau nu facem ceva rău, ci pur și simplu avem un simț că trăim în carne, nu în duh; există un simț de moarte în duhul nostru. Alteori, putem simți că nu trăim în carne, căci nu suntem răi, ci pur și simplu trăim noi înșine, în omul nostru natural, fiind pur și simplu naturali.

Ori de câte ori simțim acest lucru, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul. Trebuie să activăm legea Duhului vieții pentru a putea fi mântuiți de legea păcatului și a morții și, pe măsură ce activăm Duhul în noi, Domnul are o cale de a trăi în noi.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului din nou și din nou, pentru a avea un simț al vieții ascuțit conform căruia să putem trăi astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o conștiință înnoită în duhul nostru regenerat. Aleluia, conștiința noastră este luminată de Dumnezeu și înnoită prin spălarea Duhului Sfânt! Slavă Domnului, avem viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să fim oameni spirituali care își exersează duhul și trăiesc conform simțului vieții din duhul lor. Nu vrem doar să facem lucrul corect versus lucrul greșit și nici nu vrem doar să alegem binele și să respingem răul. Ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine. Ne concentrăm asupra duhului nostru pentru a avea un simț al vieții și al păcii. Amin, Doamne, fie ca noi să avem un simț al vieții ascuțit, ca să putem ști când trăim în viața naturală sau în viața divină în viața noastră de zi cu zi. Fie ca simțul vieții din noi să fie atât de ascuțit, încât să putem ști dacă trăim în carne sau în duh. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Fă-ne să ne întoarcem către Tine în duhul nostru contopit!

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

Viața noastră creștină nu este o viață spectaculoasă, plină de miracole sau evenimente uimitoare; trăim o viață umană normală, chiar și o viață obișnuită, dar trăim o astfel de viață în distribuirea divină.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții în duhul nostru. Pentru aceasta, trebuie să trăim calm, statornic și fără grabă, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină (Ioan 14:27; 16:33; 1 Tesaloniceni 5:23; 2 Tesaloniceni 3:16; Isaia 30:15; 32:17).

Domnul Isus ne-a lăsat pacea Sa; El ne dă pacea Sa nu cum ne-o dă lumea, ci El Însuși devine pacea noastră pentru ca noi să trăim în pace. Să nu ne tulburăm inima și să nu ne temem, căci Domnul este pacea noastră. În El avem pace; în lume avem necaz, dar în Domnul avem pace. Așadar, să ne îndrăznim, căci Domnul a biruit lumea.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii; când Îl atingem, atingem pacea și El sfințește întreaga noastră ființă tripartită pentru a o păstra completă, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Domnul păcii ne dă pace neîncetat în orice fel, căci El este cu noi și El Însuși este pacea noastră. Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și învățăm să urmăm sensul vieții, trebuie să trăim în pace sub împărtășirea divină. În întoarcere și odihnă suntem mântuiți și în liniște și încredere găsim putere.

Când ne trezim dimineața, s-ar putea să nu fim genul de persoană care sare din pat și petrece timp cu Domnul; mai degrabă, s-ar putea să fim încă pe jumătate adormiți, dar ne putem îndrepta inima către Domnul.

Putem să-L rugăm pe Domnul dimineața devreme: „Doamne, vreau să urmez simțul vieții; Te rog, învață-mă să trăiesc în acest fel”. Apoi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să ne deschidem în continuare către Domnul pentru a înțelege ce vrea El să facă în noi, ce vrea El să spunem și ce dorește El.

Noi, creștinii, ar trebui să fim persoane pline de simțăminte tot timpul; trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții tot timpul. Nu ar trebui să fim adormiți sau amorțiți, urmând anumite reguli sau ținând anumite rânduieli.

Deoarece învățăm să trăim după viața divină în viața umană, suntem foarte sensibili și plini de senzații, căci viața divină este bogată și vie.

Aceasta nu înseamnă că suntem foarte sensibili, fiind ușor ofensați de ceilalți pentru că suntem atât de plini de simțăminte; ci mai degrabă, înseamnă că învățăm să-L contactăm pe Domnul și suntem plini de simț atunci când vine vorba de El lucrând în noi și vorbindu-ne.

În timp ce conducem spre serviciu și mașinile din fața noastră la semafor se mișcă foarte încet, trebuie să așteptăm încă două sau trei minute. Putem profita de acest timp și să învățăm să rămânem în pace și să savurăm distribuirea divină.

Poate că ne facem cumpărăturile, iar persoanele din fața noastră la casa de marcat sunt mai lente decât în mod normal; în loc să reacționăm în carnea nostru sau în omul nostru natural în aceste situații, ar trebui pur și simplu să trăim într-un mod calm, constant și fără grabă, rămânând în pacea Domnului în duhul nostru și savurând distribuirea divină.

De multe ori, însă, nu acesta este cazul nostru; suntem expuși din nou și din nou în multe situații în care reacționăm în omul nostru natural sau se manifestă carnea noastră. O, Doamne!

Fie ca simțul vieții să ne călăuzească, să ne guverneze, să ne controleze și să ne îndrume în viața noastră de zi cu zi (Luca 1:79; Romani 3:17; Prov. 21:1). Fie ca să-I permitem Domnului să ne lumineze și să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. Fie ca să trăim și să umblăm pe calea păcii, cunoscând calea păcii.

Fie ca să ne deschidem inima Domnului din nou și din nou, pentru ca El să ne îndrepte inima acolo unde dorește El, călăuzindu-ne și guvernându-ne prin simțul vieții din duhul nostru.

Doamne Isuse, vrem să urmăm simțul vieții din duhul nostru astăzi. Fie ca să trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Amin, Doamne Isuse, Te luăm ca pace a noastră în timp ce ne trăim viața de zi cu zi astăzi. Fie ca inima noastră să nu se tulbure; fie ca să avem pace în Tine, să umblăm pe calea păcii și să permitem păcii Tale să ne conducă. Amin, Doamne, ajută-ne să Te contactăm astăzi. Salvează-ne de la a ne grăbi sau de a face lucrurile în grabă; fie ca noi să rămânem în pacea Ta, indiferent de ce se întâmplă, și fie ca noi să savurăm distribuirea Ta divină. Ne îndreptăm inimile către Tine. Fie ca noi să fim plini de simțăminte în interior, plini de simțămintele simțului vieții în duhul nostru. Amin, Doamne, învață-ne să urmăm simțul vieții. Învață-ne să trăim într-un mod care urmează simțul vieții în toate lucrurile. Devino mai real pentru noi puțin câte puțin, zi de zi. Fii real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce Te contactăm și urmăm simțul interior al vieții și al păcii!