Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Să scoatem prin săpare murdăria din inima noastră pentru ca Duhul să izvorască și să curgă liber

13/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Stânca din Exod 17 și Numeri 20 este un tip reprezentativ al lui Cristos care a fost lovit pentru noi pe cruce pentru ca viața divină să curgă, iar fântâna în Numeri 21 este un tip reprezentativ al Cristosului din noi care curge pe măsură ce cooperăm pentru a scoate prin săpare murdăria, pentru a săpa toate barierele.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru, economia lui Dumnezeu, dorința inimii Sale.

Dorința Sa este să curgă din eternitate pe puntea timpului și întru om, astfel încât omul să fie umplut și saturat cu Dumnezeu, iar omul să devină parte din curgerea Dumnezeului Triunic, astfel ca apa vie pe care omul o bea să devină o fântână care izvorăște întru viața eternă. Aleluia!

Pentru ca Dumnezeu să ajungă la om și să curgă în om, El însuși a devenit om, ca om a devenit o stâncă a mântuirii, iar pe cruce a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când evreii L-au crucificat pe Domnul Isus, au crezut că dau la moarte un insurgent și un eretic, dar ceea ce s-a întâmplat de fapt pe cruce a fost că, pe de o parte, Cristos ne-a răscumpărat, iar pe de altă parte, El a fost lovit pentru ca apa vie să curgă. Ce extraordinar este acest lucru!

Acum, Dumnezeu are o cale ca să curgă în om, căci prin răscumpărarea lui Cristos putem să ne apropiem de Dumnezeu și, deoarece Cristos a fost lovit pe cruce, apa vie curge în toți cei care Îl primesc.

Chemarea Domnului din Ioan 7:37-39 răsună de-a lungul epocilor, pentru că El încă îi cheamă pe toți cei însetați să vină la El și să bea.

Aleluia, dacă cineva însetează – și de fapt toată lumea este însetată, chiar și după ce a gustat “apa” din lume, poate veni la Domnul Isus și să bea!

Stânca care îi urma pe copiii lui Israel în pustiu pentru a le da apă ori de câte ori aveau nevoie, acea stâncă este Cristos, care este oriunde ne aflăm astăzi în epoca harului pentru a ne da apă vie ori de câte ori suntem însetați și venim la El.

Când venim la El și bem apa vieții în înviere, setea noastră este stinsă, ființa noastră interioară este satisfăcută, nu mai însetăm, moartea este înghițită, boala este înlăturată și îndeplinim scopul lui Dumnezeu.

Când bem apa vie, devenim singurul Trup al lui Cristos, savurăm părtășia Trupului și suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos.

Chiar mai mult, atunci când bem apa vie din stânca despicată, care este Cristos, această apă vie devine în noi o fântână de apă a vieții, o fântână de apă care izvorăște întru viața eternă.

Acum avem o fântână în noi – și trebuie să săpăm mizeria și barierele care opresc țâșnirea și curgerea acestei fântâni. Amin!

Stânca lovită curgătoare devine fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă!

Atât în Exod 17:5-6 cât și în Numeri 20:8 vedem că există o stâncă care a fost lovită și din această stâncă a curs apă pentru ca poporul Israel să bea.

Dumnezeu nu a fost nemulțumit de poporul Său când ei s-au plâns deoarece le-a fost sete; era responsabilitatea Sa să le asigure apă, la fel cum părinții sunt responsabili să le dea copiilor să bea.

Așa că Dumnezeu a furnizat o stâncă – despre care Pavel spune că era Cristos (1 Corinteni 10:4) – care i-a urmat pe copiii lui Israel în pustiu, iar această stâncă a fost despicată ca apa să curgă pentru ca ei să bea.

Stânca din Numeri 20:8 și Exod 17:6 Îl simbolizează pe Cristosul crucificat (lovit) pe cruce de Dumnezeu, pentru ca apa vie – Duhul finalizat al Dumnezeului Triunic procesat – să curgă întru noi.

Dar mai apoi există o altă fântână, o altă curgere, menționată în Num. 21:18, și anume fântâna de la Beer; această fântână Îl simbolizează Cristosul din noi (Ioan 4:11-12, 14), Cristosul care a intrat în noi ca Duhul, apa vie și care acum curge din noi și întru viața eternă.

Această porțiune din Numeri 21:16-18 este a patra ocazie a copiilor lui Israel de a bea într-un loc numit Beer (care înseamnă “fântână”).

Ei au ajuns la Beer under era o fântână, iar conducătorii poporului au săpat fântâna cu toiegele și sceptrele lor și tot poporul a băut.

Această fântână este un tip reprezentativ al lui Cristos care este o fântână în noi.

Pe de o parte, El este stânca despicată, iar pe de altă parte, El este fântâna instalată în ființa noastră. Stânca despicată din care curge apa devine fântâna din interiorul nostru din care izvorăște apa vie întru viața eternă.

Acest lucru împlinește cuvântul Domnului din Ioan 7:37-39 și din 4:14 care spune că toți cei care beau din apa pe care ne-o dă El, această apă va deveni în ei o fântână care țâșnește întru viața eternă.

Ca stânca din afara noastră, Domnul Isus a fost zdrobit / lovit pe cruce; ca fântâna din interiorul nostru, trebuie să săpăm pentru ca El să izvorască și să curgă liber.

Oricine bea din Domnul Isus ca stânca despicată, bea apa vie în înviere, care este Duhul; apoi, acest Duh devine în ei o fântână care izvorăște și curge întru viața eternă. Aleluia!

Aceasta este situația reală a tuturor credincioșilor autentici în Cristos: ei au crezut în Domnul, au băut din stânca despicată și acum există o fântână în duhul lor care izvorăște și curge întru viața eternă!

Nu este nevoie ca Cristos să fie lovit din nou – El a fost deja lovit, iar acum Dumnezeul Triunic – Dumnezeu în Cristos ca Duhul – curge în toți cei care doresc să bea.

Cu toate acestea, este nevoie de săpare; trebuie să scoatem prin săpare murdăria din ființa noastră care blochează curgerea lui Cristos.

Aleluia, Cristos ca stânca despicată din care curge apa vie a devenit fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă! Slavă Domnului, avem o fântână în duhul nostru – Dumnezeul Triunic a fost instalat în noi ca fântâna, țâșnirea și curgerea vieții divine! Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca fântâna din duhul nostru să țâșnească și să curgă până în Noul Ierusalim! Amin, vrem să cooperăm prin scoaterea prin săpare a murdăriei din ființa noastră pentru ca viața divină să curgă!

Să scoatem prin săpare murdăria și barierele din inima noastră, astfel ca Duhul să țâșnească și să curgă liber

Săparea fântânii din Numeri 21:18 simbolizează săparea “murdăriei” din ființa noastră, barierele din inima noastră, astfel încât Duhul ca apa vie să țâșnească în noi și să curgă liber.

Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că există o fântână a vieții instalată în ființa noastră interioară, dar în același timp trebuie să ne dăm seama că trebuie să cooperăm cu El pentru a săpa orice lucru care blochează și împiedică curgerea apei vieții în noi.

Când copiii lui Israel au ajuns la Beer, ei cântau: Fântâna, pe care au săpat-o căpeteniile, / Pe care au săpat-o nobilii poporului, Cu sceptrul, cu toiegele lor.

Un sceptru este un toiag împărătesc în mâna cârmuitorului, și este legat de autoritate; o nuia sau un toiag este pentru călăuzire (vezi Psa. 23: 4). Acest lucru înseamnă că în viața noastră creștină trebuie să fim săpați sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale.

În toate bisericile locale, prezbiterii trebuie să ia conducerea pentru a scoate prin săpare murdăria și barierele pentru ca Duhul ca apa vie să izvorască și să curgă liber.

Toți sfinții, începând de la prezbiteri, trebuie să coopereze cu Domnul care a fost instalat ca fântâna vieții în duhul nostru, pentru a săpa murdăria, orice barieră și orice piedică pentru curgerea vieții.

Cu toții ne dăm seama că curgerea Duhului în noi este atât de împiedicată, căci de multe ori nu simțim nici o alimentare, nici o curgere interioară; așa că trebuie să cooperăm prin săparea a tot ceea ce Domnul ne călăuzește să săpăm, orice lucru pe care El ne călăuzește să-l îndepărtăm și să-l tratăm.

Când scoatem prin săpare murdăria sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale, vom avea o fântână care izvorăște cu apă vie!

Amin, fie ca noi toți să avem o fântână care izvorăște mereu cu apă vie în biserici, exersându-ne ca să scoatem prin săpare mizeria și barierele care blochează curgerea!

Trebuie să venim din nou la Domnul și să tratăm împreună cu El și să-I cerem să strălucească asupra oricărui lucru din mintea, emoția, voința și conștiința noastră care este murdar, impur și mânjit și asupra oricărui lucru care este o piedică în curgerea interioară a vieții.

De partea Sa, Domnul a fost lovit; El este deschis, pregătit și disponibil ca noi să bem din El.

Dar, de partea noastră, trebuie nu doar ca să venim la El și să bem, fiind identificați cu Cristosul crucificat și să-I cerem să ne dea să bem, ci, de asemenea, trebuie să ne exersăm să scoatem prin săpare orice lucru din noi care blochează curgerea vieții! O, Doamne Isuse!

Curgerea vieții spirituale – țâșnirea apei vii – nu este încă atât de liberă în noi; există multă murdărie în noi care trebuie să fie săpată.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne arate murdăria strălucind asupra noastră; atunci, sub conducerea și călăuzirea Sa, trebuie să tratăm orice lucru din noi care blochează curgerea interioară a vieții.

O, inima noastră are atât de multă murdărie, încât trebuie să fie săpată… și chiar duhul nostru are o anumită murdărie care trebuie tratată!

Nu este nicio problemă cu apa; fântâna cu apa vieții din duhul nostru este instalată, pregătită să curgă, iar această apă este pură, curată, divină, eternă și mereu nutritivă.

Dar există o problemă cu murdăria din ființa noastră; murdăria din noi trebuie săpată pentru ca apa vie să poată curge liber în noi și chiar prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a scoate prin săpare murdăria și blocajele din ființa noastră, astfel ca viața Ta să curgă liber! Strălucește asupra noastră, Doamne, și arată-ne murdăria, barierele și blocajele din ființa noastră, care trebuie să fie săpate și tratate. Fie ca toate lucrurile care blochează curgerea vieții să fie expuse și eliminate, astfel încât să fie o curgere liberă a apei vii în noi! Amin, Doamne, prețuim curgerea dulce a vieții. Ne deschidem mintea, emoția, voința și conștiința către Tine, astfel încât orice murdărie sau barieră să fie înlăturată și viața divină să curgă liber!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Dig the Dirt in our Heart so that the Spirit may Spring up and Flow Freely (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi bem din Duhul fiind identificați cu Cristosul crucificat și vorbindu-I

12/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ca stânca spirituală care ne urmează în toate zilele vieții noastre creștine a fost lovit și pur și simplu trebuie să bem Duhul, căci băutul Duhului rezolvă majoritatea problemelor noastre, ne face Trupul lui Cristos și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos.

Este atât de minunat să vedem și să realizăm faptul că Dumnezeu a devenit om și chiar a devenit o stâncă, stânca mântuirii noastre, stânca ocrotirii noastre și a ascunzării noastre, iar El a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când a fost crucificat, Cristos a devenit păcătosul unic în ochii lui Dumnezeu și El a fost judecat de Dumnezeu pe cruce în numele nostru.

Pe de o parte, El a murit pentru răscumpărarea noastră, și astfel din El a curs sânge și apă, iar pe de altă parte El a fost lovit de Dumnezeu, astfel încât din El ca stâncă să curgă apa vie. Aleluia!

Trebuie ca nu doar să credem în Domnul și să fim curățați, spălați și purificați de păcatele noastre, ci să și bem apa vie ce curge din stânca lovită.

Această apă este o apă vie în înviere, căci în înviere Cristos a curs ca Duhul pentru ca noi să bem.

Când El a fost pe pământ, la sfârșitul sărbătorii, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat tuturor celor însetați să vină la El și să bea, iar când ei vor bea, din ființa lor cea mai interioară vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-37).

Aleluia, putem veni la El așa cum suntem – căci ne este sete – și putem bea apa vie care iese din El în înviere!

Pe măsură ce bem această apă vie în înviere – care este El însuși ca Duh – vom fi alimentați în interior, setea noastră este stinsă și există o fântână care țâșnește din ființa noastră interioară pentru a curge înspre viața eternă! Aleluia!

Învierea nu este doar un fapt – este o Persoană, persoana lui Cristos, iar învierea este de fapt apa pe care o bem.

Când ne exersăm duhul și venim la Domnul în cuvântul Său, noi bem învierea – bem Duhul, care este învierea lui Cristos; pe măsură ce bem Duhul, toată moartea noastră este înghițită, iar noi biruim moartea și orice problemă.

Sursa apei vieții pe care o bem este tronul lui Dumnezeu și al Mielului; Dumnezeu Mântuitorul curge apa vieții în înviere, pentru ca noi să bem și să fim aduși la înviere. Aleluia!

Noi bem din Duhul în înviere pentru a zidi Trupul și pentru a pregăti mireasa

În Ioan 4:14 Îl vedem pe Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna, Fiul este izvorul, iar Duhul este râul care curge; ceea ce curge este un râu de viață, care se finalizează în viața eternă, a cărei totalitate este Noul Ierusalim.

Când bem din Duhul, va exista o curgere; destinația acestei curgeri este plinătatea vieții divine, Noul Ierusalim.

Dacă bem din această curgere și curgem în acest râu, vom ajunge cu toții în același loc – Noul Ierusalim.

În Vechiul Testament vedem în Exo. 17:6 faptul că întregul Dumnezeu Triunic este implicat în apa care curgea din stânca lovită pentru ca oamenii să bea: Dumnezeu Tatăl stătea pe stâncă (“voi sta pe stâncă”), Cristos Fiul era stânca (1 Corinteni 10:4), iar apa vie care iese din stâncă semnifică Duhul.

Tatăl, Fiul și Duhul curg, iar apa vie pe care o bem este Duhul “băubil” și care curge ca fiind rezultatul final al Dumnezeului Triunic (Ioan 7:37-39).

Băutul nostru din singurul Duh în înviere ne face mădulare ale Trupului, ne zidește ca Trup și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos (1 Corinteni 12:13; Apocalipsa 22:17).

Aceasta nu este doar o doctrină sau un adevăr în cuvântul lui Dumnezeu; trebuie ca să bem Duhul și să fim membre ale Trupului, să fim zidiți ca Trup și să fim pregătiți ca mireasă.

Trupul nostru fizic este 60% apă; putem rezista 2-3 săptămâni fără mâncare și vom supraviețui, dar după 2-3 zile fără apă putem muri.

De la cap până la picioare, avem nevoie de apă; apa ne menține în viață și îndeplinește multe lucruri în corpul nostru, inclusiv echilibrarea temperaturii corpului nostru, digerarea alimentelor, eliminarea lucrurilor negative, ungerea articulațiilor, funcționarea corespunzătoare a celulelor creierului, etc. Fiecare parte a ființei noastre are nevoie de apă.

Spiritual vorbind, avem o mulțime de probleme atunci când nu bem Duhul; din punct de vedere fizic, atunci când nu bem apă în cantitate corespunzătoare, avem probleme cu creierul, probleme de articulații, avem constipație, indigestie și multe alte probleme.

Majoritatea problemelor din viața de biserică și din viața noastră de familie se datorează faptului că nu am băut apa vie. Trebuie să bem!

Trebuie să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul, cele două aspecte ale umplerii Duhului – atât esențial, cât și economic.

În viața de biserică, în general, poate exista o situație generală a lipsei de umplere a Duhului; avem Duhul, dar nu există plinătatea Duhului deoarece ne lipsește umplerea Duhului lui Isus Cristos – noi nu suntem plini până la refuz cu El.

Din acest motiv, există o „depresie de grad scăzut”, o simplă supraviețuire, o viață creștină minimă, o viață de biserică de supraviețuire, și nu avem o viață de biserică plină până la erupție, explodare, țâșnire cu viață!

Dacă bem Duhul, vom țâșni cu viața divină, cu învierea și cu Dumnezeul Triunic, iar acest lucru va înghiți orice fel de moarte și probleme, făcându-ne plini, transcendenți, curgători și puternici! O, Doamne Isuse!

Este timpul să vedem acest tip de viață de biserică în recâștigarea Domnului. Nu este vorba de a avea o mișcare penticostală de a face minuni, ci de a avea plinătatea Duhului!

Aleluia, am fost botezați într-un singur Trup într-un singur Duh și ni s-a dat să bem – chiar suntem făcuți să bem – din singurul Duh în mod continuu!

Atunci când bem din Duhul, noi funcționăm ca membre ale Trupului; atunci când bem din Duhul suntem zidiți în Trup; și prin faptul că bem din Duhul noi suntem pregătiți ca mireasa lui Cristos. Băutul nostru din Duhul îndeplinește scopul lui Dumnezeu.

Nu suntem într-un loc uscat și nu ar trebui să avem perioade îndelungate de secetă; Domnul poate să permită câteva secete mai lungi, dar nu ar trebui să rămânem acolo up timp îndelungat, ci mai degrabă, trebuie să fim creștini care beau și curg în afară, cei care vorbesc și cântă! Amin, fie ca să existe mult băut și curs în toate bisericile locale!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a rămâne însetați în viața noastră creștină; vrem să fim cei care beau Duhul curg cu apa vie! Aleluia, Duhul a fost dat, noi am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și, atunci când bem din Duhul, devenim mădulare ale Trupului, suntem zidiți ca Trup și suntem pregătiți să fim mireasa Cristos! O, Doamne, venim la Tine să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul în viața noastră creștină și în viața de biserică! Vrem ca să fim plini de Duh, ca să trăim o viață de biserică plină, care erupe și chiar explodează cu viațî, țâșnind apă vie care să înghită orice fel de moarte, probleme și dificultăți!

Să primim apa vie din Cristosul crucificat aplicând moartea Sa și vorbindu-I

În Num. 20:8, după ce poporul lui Dumnezeu s-a plâns din nou cu privire la apă, Domnul i-a spus lui Moise să ia toiagul și să vorbească stâncii și va curge apă din abundență.

Aceasta este o imagine minunată a ceea ce ar trebui să facem în viața noastră creștină astăzi; Cristos a fost deja lovit, Duhul curge și trebuie pur și simplu să „luăm toiagul” și „să vorbim stâncii” pentru a primi apa vie din Cristos crucificat.

Din moment ce Cristos a fost crucificat și Duhul a fost dat, nu este nevoie ca Cristos să fie crucificat din nou – la fel cum nu a fost nevoie ca Moise să lovească din nou stânca pentru ca apa vie să curgă.

În economia lui Dumnezeu, Cristos ar trebui să fie crucificat doar o singură dată (Evrei 7:27; 9: 26-28).

El a fost crucificat, El ca stâncă spirituală a fost lovit, iar Duhul ca apa vieții curge; Cristos S-a suflat pe Sin în ucenicii Săi în noaptea învierii Sale (Ioan 20:22), iar El a fost deja turnat ca Duhul asupra întregului Trup al lui Cristos.

Acum trebuie să fim cei care beau Duhul care curge din Cristos crucificat, aplicând moartea Sa la situația noastră și vorbind cu El! Nevoia noastră disperată de astăzi este să bem și să primim Duhul, să fim umpluți cu Duhul și să revărsăm cu Duhul!

Nu trebuie să-I cerem Domnului să moară din nou sau să curgă din nou, deoarece El a fost deja dat ca Duh; pur și simplu trebuie să vorbim și să credem, apoi să bem și să primim!

A „lua toiagul” înseamnă a ne identifica cu Cristos în moartea Sa și a aplica moartea lui Cristos la noi înșine și la situația noastră. Când ne identificăm cu Cristosul cel lovit, adică atunci când suntem unul cu El ca Cristos lovit, viața divină ca apa vie va curge din noi (vezi Ex. 17:6; Ioan 7:38; cf. Cânt. Cânt. 2: 8-9, 14; Fil. 3:10).

Fântâna de apă vie a fost instalată în noi; apa vie ne-a fost dată liber și acum să avem o cale de a experimenta și bea această apă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne identificăm cu Cristosul lovit și să fim una cu Cristosul crucificat.

Trebuie să fim una cu El în crucificarea Sa, căci pe cruce am murit în El; noi suntem morți față lume și lumea este moartă față de noi.

Fie ca să ne menținem în această poziție de a fi crucificat cu Cristos; când El a murit, am murit și noi, iar acum rămânem împreună cu El pe cruce în experiența noastră.

Trebuie să ne respingem pe noi înșine, să ne respingem viața naturală și viața sufletească și să respingem toate lucrurile pe care crucea le-a terminat; atunci, rămânem cu Domnul, fiind conformați morții Sale.

Cristos vrea să ne vadă pe noi, iubitorii Săi, în unire cu crucea Sa; El vrea ca noi să rămânem pe cruce, să ne luăm crucea zilnic, căci cu cât mai mult facem acest lucru, cu atât vom bea mai mult din El. Pentru Domnul crucea a fost un loc uscat, dar pentru noi există apă acolo – apa curge!

Pentru a bea apa vie, trebuie să vorbim stâncii – trebuie să rostim un cuvânt direct lui Cristos ca stânca lovită, rugându-L să ne dea Duhul vieții bazat pe faptul că Duhul a fost deja dat.

Trebuie să învățăm lecția credinței; nu ar trebui să încercăm să „simțim stânca” sau „să simțim apa vie”, ci să-I vorbim Domnului și să declaram, Aleluia, Duhul a fost dat! Doamne, dă-ne să bem!

Trebuie să avem o mulțime de conversații cu Cristos tot timpul, chemându numele Său și vorbindu-I ca stâncă. Dacă aplicăm moartea lui Cristos la noi înșine și Îi cerem lui Cristos cu credință să ne dea Duhul, vom primi Duhul viu ca resursa îmbelșugată de viață (vezi Fil. 1:19).

Doamne Isuse, dă-ne să bem! Amin, Doamne, suntem însetați, așa că ne exersăm duhul, ne identificăm cu Cristos crucificat și Te rugăm să ne dai Duhul viu să bem! Aleluia, Duhul a fost dat și putem primi Duhul prin credință. Slavă Domnului, nu mai trebuie să rămânem însetați – azi putem bea Duhul! Putem veni la Domnul așa cum suntem și, pe baza faptului că Duhul a fost deja dat, putem să-I cerem să ne dea Duhul vieții! Doamne, Amin, venim să bem! Venim să primim Duhul și credem că Tu curgi în noi ca noi să bem Duhul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Drinking the Spirit by being Identified with the Crucified Christ and Speaking to Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să bem și să facem să curgă apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul și Mireasa

11/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că a fost lovit pentru noi pe cruce și a făcut să curgă apa vieții în înviere pentru ca noi să bem și să fim formați în Trupul lui Cristos și pregătiți ca mireasa lui Cristos finalizată în Noul Ierusalim! Aleluia!

Pe măsură ce considerăm implicațiile mai profunde ale faptului că Cristos a fost lovit pe cruce la fel cum stânca a fost lovită de toiagul lui Moise în pustie, trebuie să ne dăm seama că rezultatul morții lui Cristos nu a fost doar că sângele Său a fost vărsat, ci și că viața Sa a fost eliberată.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns de către unul dintre soldații romani și a ieșit sânge și apă; acest lucru este un tip reprezentativ al morții lui Cristos, care a eliberat sângele lui Cristos pentru răscumpărarea noastră și viața lui Cristos pentru regenerarea noastră.

Aleluia, există o cură dublă atât pentru pata păcatului, cât și pentru puterea păcatului prin simplu fapt că venim la Domnul, pocăindu-ne și savurându-L!

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția și pata păcatului, iar viața Sa a fost eliberată și acum curge, astfel încât să putem primi viața divină în înviere pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Istoria copiilor lui Israel în timp ce călătoreau prin pustiu ne arată cum Domnul are grijă de noi în călătoria noastră creștină de astăzi.

De multe ori ne plângem, murmurăm și venim în fața Sa cu amărăciune, pentru că suntem însetați; cu toate acestea, Dumnezeu nu este supărat pe noi, ci mai degrabă, El face ca apa vie să curgă.

Dumnezeu Însuși a devenit om în persoana Domnului Isus Cristos, iar Acesta a trecut printr-un proces ca să devină stânca – stânca mântuirii noastre, stânca refugiului, stânca în calitate de protecția, acoperământul și ascunzătoarea noastră.

Ca o astfel de stâncă, El ne urmează oriunde mergem în viața noastră creștină, pentru ca El să ne dea apă. Cristos este stânca noastră născătoare și stânca mântuirii noastre; când alergăm la El, suntem acoperiți de furtună, suntem ascunși de probleme și suntem alimentați cu apa vieții în înviere.

Pur și simplu trebuie să-I cerem să ne dea apă vie, iar El ne va da să bem. Aleluia!

Prin credință, ne putem exersa duhul și putem primi curățirea sângelui Domnului vărsat pe cruce, astfel încât să fim calificați să bem apa vie în înviere.

În moartea Sa, a existat o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge; apoi, în învierea Sa, un râu de apă a vieții curge pentru ca toți cei însetați să vină și să bea. Slavă Domnului!

Să bem apa vieții în înviere și să facem să curgă apa vieții înspre alții

Apa care a ieșit din stâncă atunci când a fost lovită (vezi Exod 17:6) ne arată că apa vieții pe care o bem astăzi este în înviere.

Învierea denotă ceva care a fost dat la moarte și este viu din nou; ea denotă viața care țâșnește din ceva care a trecut prin moarte.

Faptul că apa vie țâșnește din Domnul Isus ca realitate a stâncii lovite arată că El a trecut printr-un proces de încarnare, de trăire omenească și de crucificare, astfel încât apa vie să poată curge.

Stânca lovită vorbește despre mântuirea lui Dumnezeu și despre întruparea lui Cristos, umanitatea Sa, viața Sa omenească și moartea Sa.

După ce Cristos a trecut prin procesul încarnării, trăirii omenești și a morții, El a fost deschis pentru ca apa vieții în înviere să curgă.

Cum poate Cristos – care este Dumnezeu – să devină o stâncă din care curge apa vie? Prin faptul că S-a încarnat și a trecut printr-un proces, sfârșind prin a fi lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pe cruce.

Domnul Isus a vorbit despre această apă curgătoare în Ioan 7:38-39, unde a spus că, dacă cineva însetează, să vină la El și să bea, și cel care bea, această apă va deveni în el un izvor de apă care curge întru viața eternă.

El a spus acest lucru despre Duhul, care încă nu era, pentru că Cristos nu fusese încă glorificat.

Domnul Isus știa că El a venit ca realitatea stâncii despre care se vorbea în Exod 17:6; El știa că va fi lovit pe cruce și că va face să curgă apa vie.

Așa că i-a chemat pe toți cei care la exterior aveau o mare sărbătoare, dar pe dinăuntru încă erau însetați, să vină la El și să bea.

În învierea Sa, Cristos a intrat în gloria Sa (Luca 24:26); când a înviat, El a fost glorificat, iar acum, în înviere, curge apa vie. Aleluia!

Acum, toți cei care cred întru Domnul Isus sunt atât spălați, cât și curățați de sângele care a curs din El și, în același timp, ei beau apa vieții în înviere!

Duhul ca râuri de apă vie poate fi experimentat acum de către credincioși, deoarece Cristos a trecut prin încarnare, trăire omenească și moarte, și El este acum în înviere!

Deoarece apa vieții este în înviere, ea este victorioasă și triumfătoare asupra morții și asupra a tot ceea ce este negativ. Când bem apa vieții în înviere, lucrurile negative din noi sunt date la moarte, și învierea este împărțită în ființa noastră.

Când bem apa vieții în înviere, exersându-ne duhul pentru a chema numele Domnului, cerându-I să ne dea să bem, cântăm, ne rugăm și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, bem învierea ca apă vie și suntem constituiți cu Dumnezeu!

Apa vieții în înviere este de fapt învierea însăși; Duhul, apa care curge, este înviere, iar când Îl bem, noi bem înviere.

Ne putem exersa duhul și să venim la Domnul ca să bem “înviere lichidă”, Duhul de viață care curge!

Acest Duh, ca apă vie pentru ca noi să bem și să facem să curgă, putea fi primit numai după ce Domnul Isus a fost glorificat, adică numai după ce El a intrat în înviere (Ioan 7:37-39; Luca 24:26).

De fapt, apa vieții – apa curgătoare a vieții în înviere – este înviere; învierea este Dumnezeul Triunic – Tatăl ca sursă, Fiul ca făgaș și Duhul ca curgere – care ajunge la noi pentru a ne potoli setea și pentru a curge în noi și din noi.

Aleluia, oricine bea din această apă vie nu va înseta niciodată, iar această apă va deveni în el o fântână care țâșnește înspre viața eternă!

Când bem apa vieții în înviere, vom face să curgă apa vie înspre alții, iar finalizarea unei astfel de curgeri este Noul Ierusalim, totalitatea vieții divine care curge!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai devenit apa vie care curge în înviere pentru ca noi să bem, să ne potolim setea și să facem să curgă înspre alții! Aleluia, Cristos a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu și din El a curs sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și resursa noastră de viață. Doamne, venim la Tine ca să fim curățați de sângele Tău și alimentați cu apa curgătoare a vieții în înviere! Amin, Doamne, ne deschidem gura larg, ne întoarcem inima către Tine, ne exersăm duhul și Te bem ca apa vieții în înviere! Aleluia, Îl putem bea pe Dumnezeu în Cristos ca Duhul și putem avea o fântână de apă vie care țâșnește înspre viața eternă!

Să bem și să facem să curgă apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul și Mireasa lui Cristos

În acest univers există un Dumnezeu Triunic care curge; Dumnezeu Tatăl este sursa, fântâna ascunsă, eternă, nevăzută, și Dumnezeu Fiul este făgașul Tatălui, în timp ce Dumnezeu Duhul este curgerea din Dumnezeu Tatăl împreună cu Dumnezeu Fiul.

Sursa apei vieții este tronul lui Dumnezeu și al Mielului – așa cum se vede în Apoc. 22:1; apa vieții este Dumnezeul Triunic care curge pentru a fi viața noastră.

Dumnezeul nostru este viață, are viață și dă viață, și curge în Trinitatea Sa divină întru om pentru a-l alimenta pe om cu viața divină oriunde se află.

Apa vie care curge este pur și simplu Dumnezeul Triunic care curge din eternitate – de la tronul Său și continuă prin toate epocile, finalizându-Se în Noul Ierusalim.

Această curgere a Dumnezeului Triunic de la o epocă la alta, din eternitate în eternitate, este apa vieții în înviere – și noi suntem aici în puntea timpului, în această epocă, fiind deschiși spre El ca să-L bem și să-L lăsăm să curgă!

Curgerea apei vii a început de la tron din eternitate, a continuat prin încarnarea, trăirea omenească și crucificarea lui Cristos (vezi Ioan 4:10, 14; 19:34) și acum curge în înviere pentru a ne alimenta ca popor al lui Dumnezeu cu toate bogățiile vieții divine.

Aleluia, Dumnezeul nostru curge și astăzi în înviere, iar El a ajuns la noi! Curgerea apei vieții în înviere este pentru zidirea Trupului lui Cristos; am fost cu toții botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh (1 Cor. 12:13).

Curgerea apei vieții în înviere este pentru formarea Trupului lui Cristos. Când bem cu toții din același Duh în înviere, acest lucru ne face membre ale Trupului și ne zidește ca Trup al lui Cristos.

Cum putem fi zidiți în Trup? Cum putem participa în părtășia Trupului și curgerea din Trup să curgă prin noi? Prin băutul apei vii în înviere.

Amin, când bem din Domnul ca Duh prin exersarea duhului nostru, suntem zidiți în Trup și savurăm curgerea vieții în Trup.

Curgerea apei vii în înviere este și pentru pregătirea miresei lui Cristos. Conform cu Apoc. 22:17, Duhul și mireasa îi cheamă pe toți cei însetați să vină și să bea apa vieții.

Apa pe care o bea mireasa este Duhul; prin faptul că bea Duhul, mireasa devine una cu Duhul. Pe măsură ce bem Duhul, suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos, pentru că suntem făcuți una cu Cristos ca Duhul pentru a bea și pentru a face să curgă apa vieții.

Doamne, venim la Tine ca să bem apa vieții în înviere și să fim făcuți Trupul lui Cristos și să fim pregătiți ca mireasa lui Cristos. Aleluia, Dumnezeu în Cristos ca Duhul curge în înviere și putem bea apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul lui Cristos și pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos. Doamne, ne exersăm duhul ca să bem! Venim la Tine ca stânca ce ne urmează: dă-ne să bem! Amin, Doamne, bem! Bem și devenim Trupul și mireasa! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Drinking and Flowing the Water of Life in Resurrection to become the Body and the Bride (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ca stâncă a fost lovit ca apa vieții să curgă pentru ca noi să bem

10/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Slavă Domnului, Cristos ca stâncă vie, spirituală, a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pentru ca apa vieții în înviere să poată curge din El și întru cei din poporul Său răscumpărat ca ei să bea!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră dimineață, venim la subiectul: “Să-i vorbim stâncii pentru a bea din Duhul ca apă a vieții și să săpăm fântâna pentru a-I îngădui Duhului ca apă a vieții să curgă liber înăuntrul nostru.”

Pe de o parte, Dumnezeu S-a îngrijit de hrana poporului Său în timpul cât au fost în pustiu, oferindu-le în fiecare zi aceeași mâncare – mana; pe de altă parte, El le-a potolit setea prin faptul că a fost o stâncă care i-a urmat, și din acea stâncă a curs apă.

Cum poate cineva să satisfacă foamea și să potolească setea a peste două milioane de oameni timp de patruzeci de ani în pustiu? Doar Dumnezeu a putut să o facă, iar modul în care a făcut-o a fost pur și simplu prin faptul că le-a dat mană din ceruri și apă din stânca lovită.

În viața noastră creștină, în timp ce călătorim cu Dumnezeu în pustiu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana zilnică disponibilă mai ales dimineața, și trebuie să bem din El ca stânca lovită din care a curs Duhul pentru a ne potoli setea.

Pe măsură ce bem din Domnul și ne potolim setea, Îi permitem să curgă înspre alții; felul în care bem este prin vorbirea către stâncă, iar Duhul va curge.

Ca noi să avem mai multă apă și chiar să curgă din noi apa vieții pe care o bem, trebuie să săpăm – trebuie să săpăm fântâna pentru a permite Duhului ca apa vieții să curgă liber în noi.

Vrem să vedem stânca (care este Cristos), apa care curge (Cristosul înviat ca Duhul), singura cale de a bea (vorbirea către Cristos și cântarea) și singura cheie a curgerii (vorbindu-L pe Cristos altora și mai ales cântând).

Să vedem intenția lui Dumnezeu ca poporul Său să bea din El ca apa vie pentru a le potoli setea

În Exod 17 Moise a fost instruit de Dumnezeu să lovească stânca și apa a țâșnit din ea. Acolo era o ceartă și o încercare; copiii lui Israel s-au certat cu Moise și L-au pus pe Dumnezeu la încercare, iar apele au fost numite Masa (încercare) și Meriba (ispită și ceartă), pentru aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat acolo.

Și apoi, mulți ani mai târziu, aproape patru decenii, copiii lui Israel au ajuns în același loc și a fost ridicată o generație cu totul nouă; și aceștia însă s-au plâns și s-au certat cu Moise pentru apă.

De data aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ia toiagul, să adune mulțimea și să vorbească stâncii, iar apa va curge pentru ca oamenii și animalele să bea.

Însă Moise, care avea aproape 120 de ani, mai matur decât atunci când a părăsit Egiptul, un bărbat cunoscut pentru blândețea și răbdarea sa, a făcut ceva de necrezut: în loc să vorbească stâncii, el a spus oamenilor: Ascultați acum, răzvrătiților, vom scoate oare apă pentru voi din această stâncă?

Era înfuriat și furios, într-un mod nefericit și, în loc să vorbească stâncii, a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori; astfel, a făcut ceva ce Iehova nu l-a instruit să facă.

Așa că Iehova le-a vorbit lui Moise și lui Aaron: Fiindcă nu ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți în fața copiilor lui Israel, nu veți duce această adunare în țara pe care le-o voi da.

Moise și Aaron au falimentat în a-L sfinți pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva cuvântului Său, astfel încât li s-a refuzat intrarea în țara bună pe care Dumnezeu a promis-o lui Israel (Num. 27:14). O, Doamne Isuse!

Apoi în Numeri 21 Israel a mers mai departe la Beer și era acolo o fântână; acolo Dumnezeu le-a dat poporului Său apă.

Este pe inima Domnului să dea poporului Său apă. Deși poporul lui Dumnezeu poate să fie nemulțumit și să murmure și să se plângă, este pe inima lui Dumnezeu să le dea apă să bea.

Și acolo Israel a cântat o cântare: “Țâșnește, fântână, cântați în cinstea ei! Vorbiți stâncii și cântați în cinstea fântânii!”

În Noul Testament ni se spune în 1 Corinteni 12:13 că am fost cu toții botezați de un singur Duh într-un singur Trup, și ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.

Apa din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al Duhului din Noul Testament. În Ioan 4:10, când Domnul a vorbit cu femeia samariteană, ea vorbea de fapt stâncii și putea pur și simplu să ceară de băut.

Dumnezeu vrea să ne dea apă; El nu vrea ca noi să fim deshidratați sau însetați. Așa că El a trecut printr-un proces ca să devină apa vie ca noi să bem; această apă nu este doar Duhul, ci întregul Dumnezeu Triunic!

În Ioan 7:37-39 Domnul S-a ridicat și a le-a spus tuturor cu glas tare să vină la El și să bea.

El are apa; noi putem veni la El și să bem, iar atunci când bem, din ființa noastră interioară vor curge râuri de apă vie, care țâșnesc întru viața eternă.

Așadar, stânca a devenit o fântână – stânca de la exterior devine o fântână în interior, iar stânca din care curge apa devine o fântână în noi care țâșnește întru viața eternă, plinătatea vieții, care se finalizează în Noul Ierusalim.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns – unul dintre soldați i-a străpuns partea laterală și din El a ieșit sânge și apă (Ioan 19:34); sângele a curs pentru răscumpărarea noastră, iar apa pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au băut cu toții aceeași băutură spirituală din stânca care i-a urmat, la fel și noi Îl avem pe Cristos ca stânca care ne urmează și putem bea din El (1 Corinteni 10:4).

Chiar și în Noul Ierusalim, pentru eternitate, dorința lui Dumnezeu este ca poporul Său să bea din El ca apa vie; tronul este în centru și din tron curge un râu al apei vieții ca să ne stingă setea și să ne pună sub autoritatea lui Dumnezeu. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru intenția Ta de a fi un râu curgător de apă a vieții, pentru ca poporul Tău să bea din Tine și să-și potolească setea. Amin, Doamne, venim la Tine – Tu ești stânca lovită din care curge apă vie ca să bem. Aleluia, din Dumnezeu curge acum apă vie ca noi să bem din El și putem pur și simplu să-I vorbim și El ne va da să bem. Amin, Doamne, dă-ne să bem! Salvează-ne de certurile noastre, de strădanii, de plângeri și de murmur; păstrează-ne să venim la Tine, sursa apei vii, ca să bem din Tine!

Cristos ca stâncă a fost lovit astfel ca apa vieții să curgă ca noi să bem

Lovirea stâncii din Exod 17:5 este un portret clar, complet și deplin al crucificării lui Cristos; când El a murit, Cristos a fost lovit, și a curs apă vie ca noi să bem.

În această istorisire vedem că Dumnezeu i-a spus lui Moise (care simbolizează legea) să lovească stânca (care Îl simbolizează pe Cristos), ca să curgă apă pentru a le stinge setea.

Moise – care simbolizează legea – și-a luat toiagul – care simbolizează puterea și autoritatea legii – ca să lovească stânca – Cristos.

Lovirea stâncii cu toiagul lui Moise simbolizează faptul că Cristos a fost condamnat la moarte pe cruce prin autoritatea legii lui Dumnezeu (vezi Gal. 2:19-20; 3:13).

Cristos a fost condamnat nu doar de oameni, ci de către autoritatea legii lui Dumnezeu, care îi condamnă pe toți cei care au păcătuit.

Trebuie să avem un portret al Celui crucificat în fața ochilor noștri; pe cruce Cristos a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu. Toată greutatea legii lui Dumnezeu și tot blestemul legii a fost cu acest Om în acest moment.

În timp ce Domnul atârna pe cruce, El a devenit un blestem în locul nostru, și prin moartea Sa noi suntem vindecați și răscumpărați, iar în învierea Sa noi Îl putem bea ca apa vie.

Cristos ca stâncă spirituală, vie, a fost lovit de către autoritatea legii lui Dumnezeu, astfel încât apa vieții în înviere să poată ieși din El și întru noi, poporul Său, ca noi să putem bea și să ne potolim setea (Exod 17:6; 1 Cor. 10:4).

Când Moise a lovit stânca, a curs apă; când puterea legii L-a lovit pe Domnul și sulița i-a străpuns partea laterală, a ieșit sânge și apă.

El este stânca epocilor care a fost străpuns pentru noi; putem să ne ascundem în El și să lăsăm ca apa și sângele care au curs din partea Sa laterală să ne vindece de păcat ca să ne mântuiască de vinovăția și puterea ei.

Cristos este stânca noastră născătoare; El este stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, acoperământul și paza noastră (vezi Deut. 32:18; 2 Sam. 22:47; Psa. 95:1; 62:7; 94:22; Isa. 32:2).

Dumnezeu este stânca care ne-a născut (Deut. 32:18); am fost născuți de o stâncă, care este Dumnezeu Tatăl nostru, și această stâncă este o stâncă născătoare, plină de viață!

Dumnezeu este stânca mântuirii noastre (2 Sam. 22:47; Psa. 95:1).

Dumnezeu ca stâncă este tăria și refugiul nostru; El este ascunzătoarea noastră, protecția noastră, acoperământul nostru și paza noastră (Psa. 62:7; 94:22).

Domnul este umbra unei stânci masive într-un pământ ars de sete (Isaia 32:2); când suntem osteniți, ne putem odihni la umbra acestei stânci.

Binecuvântată să fie stânca noastră, stânca mântuirii noastre! Trebuie să facem un zgomot plin de bucurie pentru stânca mântuirii și să scoatem apa cu bucurie din fântânile mântuirii! O asemenea stâncă a fost lovită de Dumnezeu și din ea a curs apă vie ca noi să bem!

Din partea Sa străpunsă a curs sânge și apă pe cruce; sângele pentru răscumpărarea noastră juridică ne mântuiește de vinovăția păcatului, iar apa pentru mântuirea noastră organică ne mântuiește de puterea păcatului (Gen. 2:21-22; Ioan 19:34; Zah. 13:1; Psa. 36:8-9; Apoc. 21:6; Imnuri, #1058, strofa 1).

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția păcatului și pentru a șterge evidența păcatului, iar apa a curs pentru regenerarea noastră. Din Cristos ca stâncă a curs apă pentru a ne regenera și pentru a ne mântui organic, mântuindu-ne de puterea păcatului.

Acum există o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge (Zah. 13:1) și, de asemenea, o fântână a vieții pentru alimentarea și savurarea noastră (Psa. 36:8-9) ca să ne dea apă atunci când suntem însetați (Apoc. 21:6).

Doamne Isuse, Tu ești stânca vie, spirituală, care a fost lovită de autoritatea legii lui Dumnezeu, așa încât apa vieții în înviere să poată ieși din Tine și întru noi, poporul Tău răscumpărat, pentru ca noi să bem. Îți mulțumim, Doamne, pentru că din Tine a curs sângele pentru mântuirea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră. Aleluia pentru stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, protecția, acoperământul și paza noastră! Binecuvântată să fie stânca mântuirii noastre! Slavă Domnului Isus, stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Rock was Smitten so that the Water of Life would Flow for us to Drink (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul pe care Îl mâncăm ca mană ne face biruitorii Săi și devine o aducere aminte eternă

09/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când mâncăm mana publică (mana care ne este disponibilă în fiecare zi în mod public), obținem mana ascunsă (mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o) și suntem produși ca biruitorii de azi; Cristosul pe care Îl savurăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu.

Subiectul manei nu este doar ceva din Vechiul Testament cu copiii lui Israel care, la un moment dat în istoria lor, au fost conduși de către Dumnezeu prin pustiu și au fost alimentați de El cu această hrană cerească.

Mai degrabă, mana a fost pusă înaintea lui Dumnezeu ca o aducere aminte, în vasul de aur din Chivotul dinaintea Mărturiei, și apoi mai târziu, în Apocalipsa, vedem că mana ascunsă este dată biruitorilor drept răsplată.

În viața noastră creștină, trebuie să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi – mai ales dimineața, trezindu-ne puțin mai devreme pentru a “strânge mana” petrecând timp cu Domnul pentru a ne ruga cu Cuvântul Său și pentru a-L contacta în mod personal.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, noi vom fi hrăniți cu Cristos ca mana noastră cerească.

Ce mister și ce minune este faptul că Îl putem mânca zilnic pe Dumnezeu în Cuvântul Său și putem fi constituiți cu elementul lui Dumnezeu!

Cristos a venit ca pâinea din cer și pâinea lui Dumnezeu ca să fie hrana noastră, iar noi Îl putem mânca.

În timp ce Îl mâncăm pe Domnul, în fiecare dimineață avem harul reîmprospătător și udător, adus de compasiunile Sale proaspete, și avem un nou început prin contactul nostru viu cu Domnul.

Dumnezeu a devenit un om, iar acest Om a devenit ceva suficient de mic ca noi să Îl mâncăm; El este fin, echilibrat, etern, perfect și deplin, și El este fără cusur sau defect pentru a fi resursa noastră zilnică.

Când Îl mâncăm pe Domnul, suntem purificați, suntem simplificați și suntem curățați; în plus, suntem reîmprospătați și răcoriți, și tot ceea ce este negativ în noi este eliminat.

Tot ce trebuie să facem este să-L mâncăm pe Domnul în fiecare dimineață, iar El vine în noi ca sursa de viață pentru a aduce elementul lui Dumnezeu și pentru a elimina orice lucru din omul natural și din viața naturală.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, obținem mana ascunsă, iar această mană ascunsă devine o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, devenim deschiși și transparenți ca ceilalți să-L vadă pe Cel care ne constituie.

Cristosul nostru este atât de minunat și gustos – El este dulce și delicios pentru noi în Cuvântul Său, iar atunci când ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu și Îl masticăm, vom savura dulceața gustului lui Cristos și vom fi hrăniți în mod bogat. Aleluia!

Devenim biruitori mâncându-L pe Cristos ca mană pentru a-L obține ca mana ascunsă

În Apoc. 2:17, Domnul menționează din nou mana; de data aceasta El spune: Celui ce va birui, lui Îi voi da să mănânce din mana ascunsă.

Ce este această mană ascunsă și cum o putem obține? Principiul manei este că oamenii trebuiau să se trezească dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui ca să o culeagă, pentru că odată cu apariția soarelui, mana se topea.

Așadar, “mana publică” era acolo ca toată lumea să se adune, dar există și “mana ascunsă”, care se referă la mana care a fost constituită în oamenii lui Dumnezeu.

Mana publică este mana pe care nu am mâncat-o, în timp ce mana ascunsă se referă la mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o.

Cristos, ca mană cerească, este disponibil pentru fiecare dintre credincioșii Săi în fiecare dimineață; cu toate acestea, depinde de noi dacă plătim prețul pentru a aduna mana, adică dacă Îl mâncăm pe Cristos ca mana publică.

De aceea Domnul îi cheamă pe biruitorii din biserica din Pergam, biserica căsătorită cu lumea, ca ei să mănânce mana ascunsă.

De-a lungul secolelor, a existat mana; poate că nu a fost menționată de prea multe ori, dar Domnul a făcut aluzie la ea, iar în Apocalipsa 2 vedem că această mană este o răsplată pentru biruitori.

Mana era ascunsă în vasul de aur în prezența lui Dumnezeu, înaintea mărturiei Sale.

Astăzi trebuie să fim biruitorii care Îl savurează pe Cristos ca mană; când Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, El va deveni mana ascunsă în noi și pentru noi, iar această mană ascunsă ne va constitui într-un biruitor.

Trebuie să biruim degradarea bisericii lumești, mâncându-L pe Cristos ca mană, iar El în noi va deveni mana ascunsă, mana care este mâncată, digerată și asimilată în ființa noastră; acest lucru ne va constitui pentru a fi biruitorii Săi în această epocă.

În timp ce biserica merge pe calea lumii, noi trebuie să venim în Sfânta Sfintelor, în prezența lui Dumnezeu și să-L mâncăm pe Cristos ca mana noastră zilnică. Trebuie să-L mâncăm și să-L savurăm pe Cristosul ascuns ca o porție specială pentru alimentarea noastră zilnică.

Când ne exersăm nu numai duhul, ci și trupul nostru ca să ne trezim devreme, și sufletul nostru, întorcându-ne inima către Domnul și Îl iubim, Îl vom aduna pe Cristos ca mana publică în ființa noastră; El devine apoi mana ascunsă în noi, iar acest lucru ne va constitui ca să fim biruitorii Săi.

Vrem să fim biruitorii Domnului în această epocă, și un mod foarte simplu de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi! Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană în fiecare zi pentru a deveni biruitori și trebuie să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos.

Există multe lucruri care ne pot distrage de la a-L mânca pe Cristos, dar noi trebuie să biruim pentru a-L mânca!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca mană astăzi, ca Tu să devii în noi mana ascunsă și să ne constitui ca biruitorii Tăi din această epocă. Îți mulțumim că ești atât de disponibil în fiecare zi ca mana publică, pregătit ca să fii adunat, mâncându-Te, savurându-Te, digerându-Te și asimilându-Te. O, Doamne, vrem să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos! Fă-ne biruitorii de astăzi, cei care Îl câștigă pe Cristos ca mana ascunsă zi de zi! Aleluia, putem fi biruitori mâncându-L pe Cristos și fiind constituiți cu mana ascunsă!

Cristosul pe care Îl mâncăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă și este pentru clădirea lui Dumnezeu

În Exod 16:32 Dumnezeu a poruncit copiilor lui Israel să păstreze un omer de mană de-a lungul generațiilor lor și să o pună înaintea Mărturiei în chivot, pentru ca alții să cunoască modul cum El Și-a hrănit poporul în pustiu.

Aceasta este o mană ascunsă, o mană care nu este publică, o mană care se află în vasul de aur și este înaintea lui Dumnezeu; este o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu și a omului.

Faptul că copiii lui Israel trebuiau să pună un omer de mană – care este exact cantitatea pe care trebuiau să o adune în fiecare zi pentru hrănirea lor – ne arată faptul că cantitatea de Cristos pe care o mâncăm este cantitatea pe care o putem păstra.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este ceva de aducere aminte eternă între noi și Dumnezeu.

Există atât de mult Cristos disponibil pentru savurarea noastră – El este atotinclusiv, vast și incomensurabil, dar numai Cristosul pe care L-am mâncat și L-am experimentat este vrednic de aducere aminte.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este o aducere aminte eternă, căci El ne constituie și devine chiar fibrele ființei noastre.

Nimic din noi – nimic din ceea ce suntem, avem sau putem face – nu este demn de aducere aminte; numai Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă. În eternitate ne vom aminti de Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pe de o parte, Cristos ne constituie ca mana ascunsă pentru a ne face parte din locuința lui Dumnezeu; pe de altă parte, Cristosul care ne constituie și pe care L-am savurat este o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

Aducerea aminte a manei indică faptul că, în calitate de adevărata mană, Cristos este sursa de alimentare pentru locuința lui Dumnezeu. Ca noi să devenim locuința lui Dumnezeu și ca să fim zidiți ca biserică, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească.

Copiii lui Israel nu au fost calificați să zidească tabernaculul decât după multe luni de la ieșirea din Egipt, pentru că trebuiau să fie reconstituiți lăuntric pentru a fi genul de oameni potriviți; cu mana ca și alimentare a lor, au putut zidi tabernaculul.

De fapt, tabernaculul era un simbol al copiilor lui Israel, care erau adevărata locuință a lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul Isus în fiecare dimineață ca mană, suntem alimentați în interior și suntem reconstituiți cu El și devenim locuința lui Dumnezeu.

Acest Cristos care ne constituie este o aducere aminte eternă; pentru eternitate, ne vom aminti de aspectul savurării lui Cristos ca element reconstituitor al nostru și aspectul Cristosului care ne alimentează pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în univers.

În recâștigarea Domnului astăzi, noi experimentăm ambele aspecte.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și suntem înviorați de El în fiecare dimineață, Îl luăm pe El ca resursa noastră de viața pentru ca El să fie constituentul nostru, astfel încât să devenim locuința lui Dumnezeu; apoi, pe măsură ce ne întâlnim și Îl savurăm pe Domnul împreună, suntem în realitate clădirea lui Dumnezeu și zidim locuința lui Dumnezeu în acest univers.

Ne vom aminti de experimentarea lui Cristos de astăzi pentru eternitate; ne vom aminti cum L-am savurat pe Cristos și cum L-am luat ca alimentarea noastră pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi trebuie să ne asigurăm că nu cunoaștem doar la modul obiectiv faptul că Cristos este mana publică, pregătită și disponibilă pentru noi, ca să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană publică, să-L obținem ca mana ascunsă, să devenim biruitorii Domnului și să fim constituiți cu El puțin câte puțin pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Pe măsură ce mâncăm zilnic din mană, mana publică devine mana ascunsă și suntem constituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

La fel cum mana din vasul de aur a fost punctul focal al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos ca mana mâncată de noi este punctul central al locuinței lui Dumnezeu astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efes. 4:16; Col. 2:19).

Pentru a deveni biruitori, trebuie să ne hrănim cu mana ascunsă și atunci când vom face acest lucru, vom fi în centrul locuinței lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne facă consumatorii de vârf ai lui Cristos ca mană și fie ca niciodată să nu ne plictisim și să nu ne săturăm să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm, să Te digerăm și să Te asimilăm ca mană, pentru a putea fi constituiți cu Cristos ca locuința eternă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să avem multe momente în care să-L savurăm și să-L mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă, momente care vor deveni o aducere aminte în Noul Ierusalim. Fă-ne savuratorii de vârf ai lui Cristos, consumatorii de vârf ai lui Cristos, cei care se hrănesc cu mana ascunsă, Îl experimentează și Îl savurează pe Cristos și devin părți intrinsece ale clădirii lui Dumnezeu, biserica de astăzi, mireasa din epoca următoare, și Noul Ierusalim pentru eternitate!