Studiul-Cristalizare Numeri

Necesitatea războiului spiritual pentru a intra în savurarea lui Cristos

06/04/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să conștientizăm necesitatea războiului spiritual pentru ca poporul lui Dumnezeu să-L ia în stăpânire pe Cristos ca țară bună pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta am ajuns la ultimul mare cristal din cartea Numeri, Necesitatea războiului spiritual și Poporul lui Dumnezeu fiind format într-o armată pregătită pentru luptă, așa cum se vede în Num. 21, 27 și 31.

Istoria copiilor lui Israel în eliberarea lor din Egipt, traversând Marea Roșie, trecând prin pustie, construind tabernacolul și având călăuzirea lui Dumnezeu, ajungând la râul Iordan, traversând râul, luptând pentru a câștiga țara bună, împărțind țara bună, trăind și locuind în țară și zidind templul lui Dumnezeu și orașul lui Dumnezeu în țara bună, toate acestea sunt un tip al experienței noastre spirituale ca biserică.

Și în special când venim în cartea Numeri, vedem o mulțime de principii importante în viața noastră spirituală și în viața de biserică, inclusiv faptul că Dumnezeu ne-a alocat nouă, credincioșilor în Cristos, o porțiune din Cristosul atotcuprinzător ca realitatea țării bune.

Aleluia, Cristos ca țara bună este înaintea noastră, toți avem o parte din porțiunea alocată a sfinților în lumină și trebuie să ne ridicăm cu toții și să luăm în stăpânire țara!

Cu toate acestea, pe măsură ce suntem în călătoria noastră pentru a lua în stăpânire țara bună, există multe obstacole, situații, probleme și lucruri care ne împiedică și, prin urmare, acestea trebuie tratate.

Mai întâi trebuie să tratăm alegerea și preferința noastră personală și să o dăm de moarte, permițându-i lui Dumnezeu să aibă alegerea Sa și să ne ofere porțiunea pe care El vrea să ne-o ofere din pământul bun.

Trebuie să cunoaștem autoritatea, să tratăm răzvrătirea și să învățăm să fim un reprezentant corespunzător al lui Dumnezeu, învățând din lecția lui Moise cum să nu eșuăm în a-L reprezenta pe Dumnezeu.

Dorința noastră arzătoare în calitate de popor al lui Dumnezeu ar trebui să fie ca atât noi cât și tot poporul lui Dumnezeu, să profețim, adică să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Trebuie să-L găsim, să-L urmăm și să-L câștigăm pe Cristos ca Steaua din Iacov; acest lucru ne va produce astăzi să fim stelele vii în această epocă întunecată.

Și așa cum am văzut săptămâna trecută, trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient – viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.

Când vom vedea că Atotficientul este Cel care ne-a chemat și ne-a adus pe calea vieții creștine și a vieții bisericești, ochii noștri vor fi luminați pentru a-i vedea pe semenii noștri credincioși la fel cum El îi vede, și anume ca oameni plin de viață și lumină trăind o viață cerească pe pământ.

Săptămâna aceasta vrem să ne concentrăm pe a vedea necesitatea războiului spiritual și ca poporul lui Dumnezeu să fie formați într-o armată pregătită pentru luptă, pentru ca noi să intrăm în țara bună să o luăm în stăpânire.

Să realizăm necesitatea războiului spiritual și să stăm una cu voința lui Dumnezeu pe pământ astăzi

În acest univers are loc o război spiritual, care își are sursa în conflictul dintre cele două mari voințe – voința divină și voința satanică.

În acest univers există trei voințe: voința divină (voința necreată, existentă de sine, creatoare), voința satanică (voința egoistă, voința malefică, voința răzvrătită) și voința umană.

Cartea Numeri ne arată cum Dumnezeu pregătește și formează o armată pentru a intra în țara bună și a o poseda; există necesitatea războiului spiritual pentru ca noi, ca biserică, să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună.

Pentru a cunoaște modul în care biserica poate fi războinicul lui Dumnezeu pentru a se angaja în război spiritual, trebuie să ne dăm seama că există trei voințe, trei intenții în acest univers. Voința lui Dumnezeu este voința existentă, eternă, necreată; voința Lui este perfectă și, după voia Lui, toate lucrurile au fost și au fost create.

Îngerii, ca ființe create, au și ei o voință; unul dintre acești îngeri s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu.

Satan este un arhanghel creat de Dumnezeu și desemnat de El să conducă universul care a existat înainte de crearea lui Adam. Cu toate acestea, din cauza poziției sale înalte și a frumuseții sale, acest arhanghel a devenit mândru, iar acest lucru a dat naștere unei intenții rele, care a devenit voința satanică.

Acum, în univers, există nu numai voința lui Dumnezeu, ci și voința Satanei, intenția satanică, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu și a voinței Sale, fiind pusă împotriva voinței lui Dumnezeu.

Acesta este motivul principal pentru care există conflicte, războaie și contradicții în această lume – toate acestea se datorează faptului că Satan s-a ridicat pentru a contrazice voința divină. Controversele din univers au început odată cu răzvrătirea arhanghelului împotriva lui Dumnezeu și, prin urmare, a devenit voința satanică.

Pentru că Dumnezeu este măreț, când El l-a creat pe om, El i-a dat o voință ca să aleagă, astfel încât omul să aleagă voia lui Dumnezeu sau voința satanică. Da, Dumnezeu a avertizat pe om că dacă mănâncă din pomul cunoașterii binelui și răului, va muri, dar Dumnezeu i-a permis omului să aleagă liber.

Problema crucială din grădina Edenului și astăzi este aceeași: alege oare omul voința divină sau voința satanică?

În grădina Eden, omul a ales voința satanică și astfel omul a căzut; voința omului a ales voința satanică, iar voința Satanei este realizată temporar. Omul a ales – și încă alege – să-l urmeze pe Satan, urmând voința satanică, și astfel Satana este învingător temporar.

Dar slavă Domnului, prin pocăință omul se poate întoarce din partea lui Satan în partea lui Dumnezeu.

Când omul se pocăiește, crede în Domnul Isus și este botezat în apă, el este transferat de la voința satanică la voința divină. Acest lucru îl introduce pe om într-un nou domeniu, domeniul cooperării cu voia lui Dumnezeu pentru înfrângerea și izgonirea inamicului.

Din ziua în care am fost mântuiți, viața noastră creștină a fost o viață de război. Așa cum li s-a întâmplat copiilor lui Israel din pustie mergând spre țara bună pentru a o câștiga, tot așa suntem și noi într-o călătorie plină de război spiritual pentru a-l câștiga pe Cristos ca țara bună.

Voința noastră trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, alegând voia lui Dumnezeu, chiar rugându-ne așa cum ne-a învățat Domnul, voia Sa să se facă pe pământ așa cum este în ceruri (Mat. 6:10).

Doamne, vie împărăția Ta și facă-se voia Ta pe pământ așa cum este în ceruri. Stăm pe pământ una cu voia Ta și voia noastră alege voia Ta. Ne pocăim că trăim în răzvrătire față de Tine, respingem orice răzvrătire și voință satanică din noi și Te alegem pe Tine și voia Ta. Amin, Doamne, ca biserică stăm una cu Tine, una cu voia divină, pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să vină și să crească pe pământ, iar voința lui Dumnezeu să fie îndeplinită pe pământ în noi și prin noi ca biserică!

Pentru ca noi să-L posedăm și să-L savurăm Cristos ca țara bună, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice

Războiul spiritual își are sursa în conflictul dintre voința satanică (voința creată, voința rebelă) și voința divină (voința lui Dumnezeu, voința necreată și eternă).

Astăzi există necesitatea războiului spiritual între Împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu (vezi Mat. 6:10; 7:21; 12:26, 28; Isaia 14:12-14).

Iar noi, ca credincioși, nu putem fi neutri; voința noastră trebuie câștigată de Domnul pentru a fi puternică și flexibilă, pentru a putea să stăm împreună cu El și să ne împotriva dușmanului, indiferent de ce ne aruncă în cale.

În cartea Numeri războiul are un obiectiv specific: să-l trateze pe vrăjmașul care a uzurpat țara Canaanului pentru a face posibil ca poporul lui Dumnezeu să primească moștenirea lor și să înceapă să savureze bogățiile țării.

Există necesitatea de războiul spiritual pentru ca noi, ca popor ai lui Dumnezeu, să-l tratăm pe Satan, dușmanul lui Dumnezeu, care a uzurpat țara bună, și pentru a face posibilă primirea moștenirii noastre și să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv.

Bătălia de astăzi este pentru experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Astăzi, în viața de biserică, suntem pregătiți de Domnul și sunte formați pentru a fi o armată care să lupte pentru interesul Său, astfel încât atât noi cât și toți sfinții căutători să intre în experimentarea și savurarea Cristosului atotinclusiv.

Cartea Iosua ne oferă o imagine clară a războiului spiritual menționat în Efes. 6. Există un război spiritual în scena invizibilă din spatele scenei vizibile.

În exterior, pe pământ, vedem războaie, auzim zvonuri despre războaie și vedem luptă, zbatere, certuri și dezbateri; în spatele scenei, însă, se petrece un război spiritual, iar acest război este ca noi, ca popor al lui Dumnezeu, să intrăm în savurarea lui Cristos ca țară bună.

Cerurile sunt pline de forțele lui Satan, și ca noi ca popor al lui Dumnezeu să intrăm în țara bună, pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv, trebuie să luptăm și să învingem forțele satanice.

Acesta este motivul pentru care astăzi luptăm războiul spiritual în viața de biserică, pentru a-L putea lua în stăpânire pe Cristosul atotinclusiv pentru savurarea noastră; pentru aceasta, trebuie să învingem forțele satanice.

În viața de biserică în recâștigarea Domnului astăzi suntem pe câmpul de luptă și ar trebui să fim Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea bisericii.

Nu este atât de ușor să intrăm în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună – există necesitatea războiului spiritual pentru a intra în moștenirea noastră spirituală.

Fie ca Domnul să ne facă Iosua și Caleb de astăzi, cei care luptă împotriva puterilor rele ale lui Satan pentru a înființa și răspândi împărăția lui Dumnezeu, astfel încât Cristos să Se poată întoarce și să moștenească pământul! Amin!

Fie ca să învățăm de la Iosua și Caleb să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă și să învingem dușmanii, astfel încât Cristos să poată fi câștigat de oameni și Cristos să poată fi sporit în urmăritorii Săi (Ios. 5:2 – 6:16)!

Doamne Isuse, vrem să intrăm în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune. Fă-ne Iosua și Caleb de azi, cei care împreună cu sfinții luptă împotriva forțelor aeriene ale lui Satan, astfel încât să putem câștiga mai mult din Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos, aducând și răspândind împărăția lui Dumnezeu pentru ca Cristos să se poată întoarce pentru a moșteni pământul! Amin, Doamne, luptăm pentru noi înșine și pentru ca toți sfinții să intre în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv! Vrem să învățăm să reprezentăm interesul lui Dumnezeu în această epocă pentru a învinge dușmanii pentru cc Cristos să fie câștigat de oameni și pentru ca Cristos poate fi mărit de urmăritorii Săi! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Necessity of Spiritual Warfare for us to Enter into the Enjoyment of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu îi consideră pe cei din poporul Său într-un mod pozitiv: ei sunt oameni cerești care trăiesc pe pământ

04/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În opinia Sa, Dumnezeu îi consideră întotdeauna pe cei din poporul Său într-un mod pozitiv; El îi vede ca fiind aleși, răscumpărați, mântuiți, savurându-L pe Cristos, fiind zidiți cu Dumnezeul Triunic, formați într-o armată și pregătiți de Dumnezeu să-L posede pe Cristos ca țară bună. Aleluia!

De-a lungul anilor și secolelor, poporul lui Dumnezeu a continuat cu Domnul, dar au fost unii care nu au văzut acest lucru, ci i-au criticat și i-au condamnat pe ceilalți credincioși.

Lui Dumnezeu poporul Său este ca pupila ochilor Săi și cine spune ceva rău despre ei se pune pe sine însuși sub blestem; cu toate acestea, mulți cred că sunt liberi să spună ce gândesc și ce simt în legătură cu ceilalți din poporul lui Dumnezeu, iar acest lucru aduce moarte spirituală.

Nu este nimic mai drag pentru Dumnezeu decât poporul Său; ei sunt comoara Lui deosebită, posesia Sa specială; singurul care îi acuză pe sfinți, poporul lui Dumnezeu, este Satan, iar toți cei care-i condamnă sau îi critică pe poporul lui Dumnezeu cooperează cu Satan și stau de partea sa. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să avem o vedere adecvată a copiilor lui Dumnezeu și fie ca această viziune să ne schimbe și să ne afecteze întreaga ființă.

Fie ca noi să vedem peisajul spiritual glorios, lăuntric, și să vedem poporul lui Dumnezeu la fel cum îi vede Dumnezeu.

Această viziune ne va guverna și ne va restricționa; ne va direcționa și ne va păstra; ne va revoluționa și ne va menține în unitatea autentică.

Calea ca noi să fim păstrați în viața de biserică într-un mod corespunzător, calea prin care să mergem mai departe cu Domnul fără nicio piedică, este aceea de a avea viziunea cerească cu privire la Dumnezeu și la poporul Său și a permite acest punct de vedere să ne guverneze.

Când luăm telescopul divin și privim la cei din poporul lui Dumnezeu, vedem oameni-Dumnezeu! Vedem snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare pentru a-L satisface pe Dumnezeu și pe om, și vedem corpuri cerești pline de lumină.

Când ne vom exersa duhul în timp ce-i privim pe cei din poporul lui Dumnezeu, nu vom fi iuți să-i criticăm sau să-i condamnăm, ci mai degrabă, vom găsi ceea ce Dumnezeu găsește, vom vedea ce vede Dumnezeu și-i vom aprecia pe sfinți așa cum face Dumnezeu.

Fie ca noi toți să fim aduși în viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu! Fie ca să nu privim nelegiuiri la sfinți, ci mai degrabă să-L vedem pe Cristos în ei, să-i vedem în Cristos și să avem viziunea divină a poporului lui Dumnezeu, pentru a putea fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Să realiză că poporul lui Dumnezeu este un popor ceresc plin de viață și lumină care trăiește pe pământ

Când Iosif a văzut lucrurile rele pe care le-au făcut frații săi, el i-a adus tatălui său un raport rău despre ei și este posibil să nu fi greșit în privința lor, pentru că inima lor era plină de ură față de el și nu erau oameni buni.

Deci Dumnezeu i-a dat două vise – nu doar unul, ci două, pentru a întări mesajul pe care voia să-l comunice. Aceste vise i-au arătat clar lui Iosif că atât el cât și ei erau niște snopi plini de viață și corpuri cerești pline de lumină.

În ochii lui Dumnezeu, Iosif și frații lui erau la fel – erau poporul lui Dumnezeu și, ca atare, erau plini de viață și lumină.

Mila lui Dumnezeu a ales ca Iosif să facă o anumită lucrare pentru El, dar în ochii Săi, atât el, cât și frații săi făceau parte din poporul lui Dumnezeu și, ca atare, erau plini de viață și lumină.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem oameni plini de viață și lumină; pe de o parte avem viața divină și suntem plini de viață, iar pe de altă parte, suntem corpuri cerești pline de lumină divină.

Ca popor al lui Dumnezeu, suntem poziționați în cer ca soarele, luna și stelele; în același timp, trăim pe pământ ca niște snopi plini de viață. Pe de o parte suntem oameni cerești, iar pe de altă parte trăim pe pământ; suntem oameni cerești care trăiesc pe pământ.

Trebuie să fim încurajați și întăriți știind acest lucru. Trebuie să avem credință în Domnul și unul în altul, așteptând să ne vedem unii pe alții în Noul Ierusalim.

Părerea noastră despre poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie una veșnică – nu o vederea de pe pământ, nu o vedere în conformitate cu vederea noastră limitată, ci vederea eternă.

Conform vederii divine, Dumnezeu îi consideră întotdeauna pe cei din poporul Său într-un mod pozitiv, pentru că El îi vede nu doar ca păcătoși mântuiți prin har, ci ca oameni transformați și glorificați, părți ale Noului Ierusalim.

Fie ca să ne exersăm duhul și să folosim telescopul divin atunci când ne uităm la sfinți, uitându-ne nu doar la situația sau starea lor la momentul de față, ci văzând prin timp în eternitate, chiar în Noul Ierusalim!

Fie ca noi să fim plini de credință în Domnul și să fim încurajați în interior și întăriți în ceea ce privește poporul lui Dumnezeu, căci ceea ce El a început în noi toți, El va duce la bun sfârșit!

În Noul Ierusalim nu vor mai fi probleme, nelegiuiri, slăbiciuni, neajunsuri sau nimic rău, ci numai viață și lumină, oameni umpluți de viața lui Dumnezeu și strălucind lumina Sa!

Fie ca în viață să creștem până la maturitate, căci cu cât suntem mai maturi în viață, cu atât mai puțin vom vorbi negativ despre sfinți sau despre biserică.

Cu cât creștem în viață până la maturitate, cu atât trăim în visul ceresc, nu îndrăznim să spunem nimic negativ cu privire la biserică sau la sfinți, ci Îl lăudăm pe Domnul pentru sfinții Săi! Vom spune cu bucurie,

Te lăudăm Doamne pentru biserică, pentru poporul Tău! În ochii tăi, tot poporul Tău sunt oameni cerești care trăiesc pe pământ o viață plină de viață și lumină! Aleluia, sfinții sunt plini de viața divină pentru a fi pentru satisfacția lui Dumnezeu și pentru satisfacția omului, și sunt plini de lumina divină, reflectându-L pe Dumnezeu ca lumină! Amin, Doamne, avem credință în Tine și credem că Tu ne vei duce până în Noul Ierusalim. Noi suntem poporul Tău și Tu lucrezi în noi și împreună cu noi pentru a ne aduce până la glorie! Slavă Domnului!

Dumnezeu consideră întotdeauna poporul Său într-un mod pozitiv; fie ca și noi să avem aceeași vedere

În Num. 33 vedem consemnarea celor patruzeci și două de locații ale călătoriei poporului Israel din țara sclaviei până în țara de odihnă; în această consemnare, nu se menționează falimentele poporului.

Deci, dacă ar fi să citim doar consemnarea din Num. 33, am crede că în călătoria lor copiii lui Israel au fost cu totul agresivi, pozitivi și plini de succes. Această consemnare îi arată ca mergând de la locație la locație până când își ating obiectivul – țara de odihnă.

După ce am citit Numeri 1 până la 32, este posibil să avem părerea că nu a fost nimic bun cu copiii lui Israel; din nou și din nou, au fost probleme, răzvrătiri, cârtiri și probleme din partea copiilor lui Israel, iar din partea Domnului a venit disciplina.

Cu toate acestea, Numeri 33 arată că în ochii lui Dumnezeu, consemnarea cu privire la ei este pozitivă.

În mod surprinzător, chiar dacă în exterior pot exista atât de multe probleme, nelegiuiri, cârtiri și răzvrătiri, în opinia lui Dumnezeu, El consideră întotdeauna poporul Său într-un mod pozitiv. Aleluia!

În mod similar, trebuie să vedem biserica într-un mod ceresc și să ne dăm seama că toate bisericile locale fac parte din Noul Ierusalim ce va veni (vezi Apocalipsa 1:10-12, 20; 21:2, 9-11).

Dumnezeu consideră întotdeauna poporul Său într-un mod pozitiv; El privește poporul Său nu din unghiul răului, ci din unghiul binelui. În același mod, trebuie să fim atenți atunci când suntem tentați să criticăm o anumită biserică locală sau pe unii sfinți din biserică.

Faptul dacă biserica este minunată sau jalnică nu depinde de ceea ce este biserica, ci mai degrabă, depinde de ceea ce noi suntem și de ce fel de vedere avem.

Dacă avem o atitudine negativă și dacă vedem biserica dintr-un unghi negativ, nu vom vedea nimic bun în biserică; dar dacă avem o atitudine pozitivă și vedem biserica dintr-un unghi pozitiv, vom spune că biserica este minunată.

Nu ar trebui să privim biserica și să o evaluăm conform propriului nostru punct de vedere și sentiment; mai degrabă, trebuie să avem viziunea cerească, visul ceresc și să ne dăm seama că Dumnezeu consideră întotdeauna poporul Său într-un mod pozitiv; atunci ar trebui să avem și noi aceeași părere.

Când vedem lucruri sau situații în biserică, nu ar trebui să fim învinși sau dezamăgiți, nici nu trebuie să pierdem inima; mai degrabă, ar trebui să vedem bisericile într-un mod ceresc și să ne dăm seama că toate bisericile locale fac parte din Noul Ierusalim care vine.

Este posibil să vedem probleme astăzi, dar Dumnezeu consideră că biserica nu are nicio problemă, căci în ochii Săi biserica este minunată, frumoasă, desăvârșită, sfântă și zidită; El vede că biserica este finalizată pentru a fi Noul Ierusalim.

În studiul nostru mai profund în cartea Numeri, trebuie să învățăm că modul în care privim poporul lui Dumnezeu este o chestiune serioasă; este posibil să avem toate motivele pentru a vedea greșelile și problemele din și în poporul lui Dumnezeu și este posibil să avem dreptate din punct de vedere uman atunci când spunem că ei nu sunt foarte buni.

Dar modul în care Dumnezeu îi vede pe poporul Său este ca fiind cei aleși, cei răscumpărați, cei mântuiți de robia căderii, cei care Îl savurează și Îl experimentează pe Cristos, cei zidiți în armata lui Dumnezeu pentru a lupta pentru interesul lui Dumnezeu și cei pregătiți de Dumnezeu să ia în posesie pământul bun. Aleluia!

Dumnezeu întotdeauna consideră poporul Său într-un mod pozitiv, căci El ne vede pe noi ca fiind cei pregătiți de Dumnezeu pentru a lua în posesie Cristosul atotinclusiv ca pământ bun! Amin, fie ca și noi să-i vedem pe cei poporul lui Dumnezeu în acest fel!

Acest lucru ne va salva de la a fi descurajați sau de la a ne pierde inima cu privire la viața de biserică.

Îți mulțumim Doamne că întotdeauna ne vezi pe noi, poporul Tău, într-un mod pozitiv. Fie ca și noi să vedem biserica într-un mod ceresc și să ne dăm seama că toate bisericile locale fac parte din Noul Ierusalim care vine! Aleluia pentru biserică și slavă Domnului pentru toți sfinții! Acordă-ne să avem o viziune veșnică a bisericii și a tuturor celor din poporul lui Dumnezeu. Fie ca să-i vedem pe sfinți la fel cum îi vede Dumnezeu – aleși, răscumpărați, mântuiți de robia căderii, savurându-L pe Cristos, fiind zidiți cu Dumnezeul Triunic, fiind formați într-o armată pentru a lupta pentru Dumnezeu și fiind pregătiți de Dumnezeu să-L ia în stăpânire pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God Considers His People in a Positive Way: they are Heavenly People living on Earth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl lăudăm pe Domnul că sfinții sunt plini de viață și lumină și participăm în viață

03/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În opinia lui Dumnezeu, poporul Său sunt snopi plini de viață și corpuri cerești plini de lumină; dacă Îl lăudăm pe Domnul pentru că sfinții Săi sunt plini de viață și lumină, vom fi primii care vor participa în viață.

Slavă Domnului pentru sfinți! Trebuie să învățăm că felul în care privim la și vorbim despre poporul lui Dumnezeu este o un lucru; simplul fapt de a rosti lucruri despre poporul lui Dumnezeu „cu toată sinceritatea” poate aduce mai mult blestem decât binecuvântarea lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu și în conformitate cu revelația Bibliei, biserica este din Hristos, din înviere și în locurile cerești. Cu toții am fost așezați cu cristos în ceruri, pentru că Dumnezeu ne-a pus în Cristos și El ne-a înălțat împreună cu El; conform lui Dumnezeu, biserica este în locurile cerești.

Biserica este de înviere, căci toți am fost regenerați prin învierea lui Isus Cristos din morți; de aceea, biserica este învierească, din înviere și în înviere.

Biserica este din Cristos, căci biserica a fost produsă din Cristos, este zidită cu elementul lui Cristos, iar biserica nu este altceva decât Cristos crescut în om; de aceea, biserica este Cristică.

Prin moartea Sa atotcuprinzătoare pe cruce, Cristos a terminat tot ceea ce este negativ și întreaga creație veche; apoi, în învierea Sa, El a produs biserica pentru a fi o creație nouă creată în învierea lui Cristos și prin Cristosul înviat.

Slavă Domnului pentru biserică conform vederii lui Dumnezeu – o entitate în Cristos, în înviere și în locurile cerești!

Dacă avem o astfel de viziune despre biserică, orice nu este din Cristos, din înviere sau din locurile cerești va fi exclus; o astfel de viziune ne va guverna până la cel mai înalt grad și vom vedea poporul lui Dumnezeu așa cum îi vede Dumnezeu.

Iosif era unul dintre cei unsprezece fii ai lui Iacob, iar tatăl său îl iubea foarte mult; el a văzut răul pe care l-au făcut frații lui și i-a adus tatălui său un raport rău al faptelor lor, de aceea frații lui îl urau și voiau să îl omoare.

Așa că Dumnezeu i-a dat două vise, primul referitor la snopi și al doilea din corpurile cerești; prin aceste vise, Dumnezeu a vrut să-i arate lui Iosif că atât el cât și frații săi sunt plini de viață și lumină, deci el nu este diferit de ei în ochii lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a vedea că poporul Său este ca niște snopi plini de viață pentru a-i satisface pe Dumnezeu și pe om, și ei sunt corpuri cerești care strălucesc lumina asupra celor de pe pământ; sfinții sunt plini de viață și lumină!

În vederea veșnică a lui Dumnezeu, cei din poporul Său sunt corpuri cerești plini de lumină

În cel de-al doilea vis, Iosif a văzut soarele, luna și unsprezece stele care i s-au închinat; în vederea veșnică a lui Dumnezeu, poporul Său este corpuri cerești pline de lumină (vezi Gen. 37:9).

Acest al doilea vis a fost o confirmare a primului vis, în care Dumnezeu i-a arătat lui Iosif că atât el, cât și frații săi sunt niște snopi plini de viață. Atât noi, cât și sfinții suntem aceiașila fel în ochii lui Dumnezeu – suntem plini de viață și lumină, snopi de viață și corpuri cerești pline de lumină.

Dacă Domnul alege pe unul dintre noi să facă o anumită lucrare sau să aibă o anumită poziție de autoritate, aceasta este datorită îndurării Sale și e alegerea Lui, dar în ochii lui Dumnezeu, tot poporul Său este corpuri cerești plini de lumină.

Toți cei din viața de biserică pe care am putea să-i acuzăm că nu sunt buni ci plini de nelegiuiri, toți aceștia sunt stele și împreună cu ei noi toți suntem luna.

Dacă avem aspectul domnitor al maturității în viață, nu îi vom condamna niciodată pe ceilalți; mai degrabă, îi vom păstori și îi vom aprecia, și îi vom ajuta să își realizeze natura, funcția și țelul lor real ca popor al lui Dumnezeu pe pământ.

Trebuie să avem visul ceresc, viziunea de la Dumnezeu, pentru ca noi să realizăm ce sunt și cine sunt cei din poporul lui Dumnezeu.

Este posibil să fi fost în viața de biserică mult timp și, chiar dacă la început am crezut că sfinții sunt desăvârșiți și minunați, am văzut greșeli și probleme pentru aproape fiecare sfânt, și este posibil chiar să-i fi criticat acasă în fața soției sau soțului nostru.

În conformitate cu concepția noastră naturală inițială, noi credem că sfinții sunt minunați și viața de biserică este glorioasă, dar acum putem vedea lucrurile diferit; ceea ce avem nevoie este viziunea divină, visul ceresc, pentru a putea vedea sfinții așa cum îi vede Dumnezeu.

Când vom avea viziunea cerească a poporului lui Dumnezeu, vom fi încurajați; ne vom da seama că sfinții nu sunt „scorpioni” sau „șerpi” sau „țestoase”, ci mai degrabă, sunt corpuri cerești pline de lumină și reflectă lumina de la Însuși Cristos, soarele.

Când avem visul ceresc, ne dăm seama că ne aflăm printre snopii plini de viață, suntem sub soare și lună și umblăm printre stele în viața de biserică.

Aceasta este similară cu viziunea din Apocalipsa 12:1, în care poporul lui Dumnezeu este simbolizat de femeia îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioare și cu coroana de doisprezece stele pe capul ei. Așa este biserica este în ochii lui Dumnezeu și trebuie să avem o astfel de viziune asupra poporului lui Dumnezeu.

Când ne întâlnim cu sfinții, trebuie să ne dăm seama că ei sunt stele strălucitoare și vii, și cu toții împreună suntem luna, reflectând lumina lui Cristos, care este soarele.

În cazul lui Iosif, putem spune că el a fost diferit de frații săi, dar nu este pentru că el a fost mai bun în el însuși, ci datorită îndurării lui Dumnezeu, a alegerii Sale și a suveranității Sale.

Putem fi aleși de Dumnezeu pentru a face un anumit lucru pentru El sau să avem o anumită funcție, dar acest lucru nu este al nostru însuși, ci datorită lucrării de har a lui Dumnezeu; este o mărturie nu despre noi, ci despre harul Său extraordinar, căci suntem cu adevărat la fel ca toți sfinții, corpuri cerești pline de lumină.

Mulțumim Doamne că ne-ai făcut copii ai luminii, chiar și corpuri cerești pline de lumină. Aleluia, toți sfinții sunt ca stelele din cer, iar biserica este ca luna, reflectând lumina lui Cristos, soarele! Amin, Doamne, dă-ne să vedem o astfel de viziune veșnică a poporului lui Dumnezeu, realizând că toți cei din poporul lui Dumnezeu sunt corpuri cerești pline de lumină. Dă-ne părerea Ta despre poporul Tău și fie ca estimarea de către noi a sfinților să fie aceeași ca a Ta. Te lăudăm Doamne pentru toți sfinții, stelele vii, și Te lăudăm pentru biserică, luna strălucitoare!

Îl lăudăm Domnul că sfinții sunt plini de viață și lumină și participăm în viață

Dacă Îl lăudăm pe Domnul pentru că sfinții Săi sunt plini de viață și lumină, vom fi primii care vor participa în viață (vezi Gen. 12:2-3; Num. 24:9).

Cu toate acestea, dacă vorbim de rău despre sfinți, dacă îi criticăm sau îi condamnăm pe sfinți, ne punem sub blestem și moartea va fi partea noastră.

Psalmistul a spus cu privire la sfinți că toți sfinții care sunt pe pământ sunt excelenți, iar toată încântarea lui a fost în ei (Psa. 16:3); aceasta ar trebui să fie și realizarea noastră.

Cert este că dacă condamnăm biserica sau îi blamăm pe sfinți vom suferi pierderea vieții; oricât de corect am fi și oricât de greșit ar fi biserica, dacă condamnăm biserica și îi învinuim pe sfinți, porția noastră va fi moartea.

Starea sfinților s-ar putea să nu fie atât de bună, iar situația din biserică poate să nu fie atât de pozitivă, dar dacă îi condamnăm, vom suferi pierderea vieții.

Dar dacă ne exersăm duhul de credință și spunem: Doamne, Te laud pentru că poporul Tău este plin de viață și lumină! atunci vom fi primii care vom participa în viață.

Nu ar trebui să vorbim că frații și surorile nu sunt buni, ci mai degrabă să-L laudăm pe Domnul pentru sfinți și pentru biserică; în acest fel ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu și savurăm viața Sa.

Nimeni care vorbește negativ despre biserică sau despre sfinți nu savurează viață; s-ar putea să creadă că savurează viața, dar de fapt el este în moarte și se află sub blestem.

Aceasta nu înseamnă că ignorăm greșelile și chiar păcatele sfinților și declarăm că totul este bine; mai degrabă, asta înseamnă că avem viziunea lui Dumnezeu asupra poporului Său, iar în viziunea Sa biserica este glorioasă, iar sfinții sunt plini de viață și lumină!

Și Îl lăudăm pe Domnul că frații și surorile noastre vor deveni stele cerești pline de lumină – chiar dacă astăzi nu sunt chiar așa, ei vor fi astfel în viitor!

Îl lăudăm pe Domnul că frații și surorile noastre vor fi snopi plini de viață pentru satisfacția lui Dumnezeu și a omului – chiar dacă acest lucru nu este chiar acum așa în realitate, Dumnezeu o va face în curând!

Cu Dumnezeu nu există nici un element al timpului; nu există ceas în ceruri, doar eternitate, iar Dumnezeu vede pe poporul Său din punctul de vedere al eternității.

Când îi vorbim răul pe sfinți, noi suntem cei care suferă moartea. Dacă îndrăznim să spunem ceva rău despre unul dintre membrele Trupului, unul dintre poporul lui Dumnezeu, cum S-ar simți Dumnezeu? Credem că ne exprimăm sentimentul, dar ne-am gândit noi oare la sentimentul lui Dumnezeu față de aceeași persoană?

Dumnezeu nu este mulțumit atunci când îi criticăm pe sfinți; dar cu cât vorbim mai bine despre sfinți, având inima lui Dumnezeu și sentimentul Lui pentru ei, cu atât vom participa în viață și vom fi persoane pline de viață.

Cu cât creștem mai mult în viață și suntem maturi în viața divină, cu atât suntem în partea de domnie a celui matur și nu-i vom învinui pe ceilalți, ci mai degrabă, în loc să vorbim de rău despre sfinți, ne vom da seama că ei sunt plini de viață și lumină, iar biserica este glorioasă.

Când Balaam a venit să blesteme poporul lui Israel, starea lor nu a fost chiar atât de bună; cu toate acestea, părerea lui Dumnezeu era că El nu a văzut răul în Israel și nu a văzut perversitate în Israel (Num. 23:21).

Aleluia, în ochii lui Dumnezeu, tot poporul Său ales este snopi de viață – plini de rezerva vieții – și stele strălucitoare – pline de lumină!

Doamne, Te lăudăm pentru sfinți, poporul Tău drag, căci ei devin persoane pline de viață și lumină! Aleluia, deși azi poate nu suntem așa, Dumnezeu lucrează asupra noastră pentru a ne face oameni plini de viață, de rezervă de viață, de lumină și de strălucire! Amin, Doamne Isuse, să lăsăm deoparte orice vorbire de rău, orice condamnare și critică, și vrem să avem visul ceresc să vedem că biserica cu toți cei din poporul lui Dumnezeu este plină de viață și lumină! Slavă Domnului pentru biserică! Aleluia pentru toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praise the Lord for the Saints being Full of Life and Light and Participate in Life, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cei din poporul lui Dumnezeu sunt snopi plini de viață, iar biserica este învierească și cerească

02/04/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să avem visele pe care le-a avut Iosif ca să ne dăm seama că, în viziunea lui Dumnezeu, tot poporul Său sunt snopi plin de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare pentru a-L satisface pe Dumnezeu și pe om.

Când vedem biserica și sfinții în felul în care Dumnezeu îi vede, Îl vom lăuda pe Dumnezeu pentru biserică, căci biserica este în Cristos, în înviere și în ceruri, iar biserica este perfectă, sfântă și frumoasă în ochii Domnului.

Chiar mai mult, binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează biserica și blestemați toți cei care o blestemă. Biserica este poporul spiritual al lui Dumnezeu pe pământ astăzi; El a ales, răscumpărat, salvat și transformat un grup de oameni din toate semințiile și națiunile în Sine, iar biserica este glorioasă.

Cristos în înviere ne curăță neîncetat cu apa din Cuvânt pentru a ne prezenta Lui Însuși ca mireasă; El îndepărtează petele, ridurile și orice astfel de lucruri și vede biserica ca fiind glorioasă și fără pată sau cusur.

Cine suntem noi să vorbim rău biserica? Vedem oare lucrurile altfel decât Dumnezeu? Avem oare noi dreptate în punctul nostru de vedere cu privire la biserică?

Din momentul în care Dumnezeu l-a chemat pe Avraam până acum, toți cei care au făcut rău poporului lui Dumnezeu sau i-au blestemat au fost sub blestem și toți cei care au binecuvântat poporul lui Dumnezeu s-au pus sub o binecuvântare.

Chiar și atunci când vedem ceva care nu este corect, ci mai degrabă păcătos în biserică, chiar și atunci când vedem lucruri care nu sunt atât de sfinte, ci lumești, și chiar și atunci când vedem că inima sfinților nu este pură față de Domnul, nu trebuie să rostim lucruri negative despre biserică, deoarece Dumnezeu vede biserica ca o entitate plină de viață, lumină și glorie.

Acest lucru nu înseamnă că acoperim lucrurile din biserică sau că ne închidem ochii către lucrurile rele care au loc; mai degrabă, când mergem la Domnul sau vorbim cu alții despre biserică, învățăm să trăim în visul pe care Dumnezeu l-a dat lui Iosif și în viziunea pe care El i-a dat-o lui Balaam, și anume că biserica este glorioasă, plină de viață și plină de lumină.

E adevărat că Dumnezeu vede într-adevăr totul și El cunoaște toate situațiile, inima oamenilor și starea sfinților; totuși, în ochii Săi, sfinții sunt snopi plini de viață și stele pline de lumină, iar biserica este cerească, Cristică și învierească.

În ochii lui Dumnezeu, poporul Său a fost deja transformat și glorificat, iar în Noul Ierusalim nu există păcat, pată, cusur, slăbiciune sau lucruri rele. Aleluia!

Să avem viziunea că biserica este Cristică, învierească și cerească

Conform cu faptele din Biblie, putem spune că biserica este Cristică (e din Cristos și în Cristos), învierească (din înviere și în învierii) și cerească (din ceruril și în ceruri).

Biserica este ceva în Cristos, în înviere și în înălțare în cele cerești (Efeseni 1:17-23; 2:5-6).

Biserica nu este un grup pământesc de oameni care cred într-un set de reguli și regulamente și se numesc creștini; biserica nu este o adunare socială a celor care citesc Biblia și încearcă să trăiască conform ei.

Biserica a fost produsă în învierea lui Cristos și cu viața Sa de înviere; biserica este din Cristos, compusă numai din elementul lui Cristos; iar biserica este cerească, pentru că toți credincioșii au fost așezați împreună cu Cristos în locurile cerești.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este Cristică, învierească și cerească; aceste adjective descriu faptele transmise în Biblie.

Frați și surori, am petrecut prea mult timp ca un vierme în murdărie, privind în felul acesta sfinții și biserica; avem o perspectivă greșită. Trebuie să privim biserica și să vedem că este în Cristos, în înviere și în locurile cerești.

Și trebuie să-i spunem lui Satan, Satan, ai greșit cu totul. Respingem evaluarea ta despre biserică și luăm evaluarea lui Dumnezeu despre poporul Său!

După ce Cristos a terminat întreaga creație veche prin moartea Sa atotinclusivă, biserica a fost produsă în învierea Sa; acum biserica este în înviere, căci biserica este o nouă creație creată în învierea lui Cristos și de către Cristosul înviat (1 Pet. 1:3; Efeseni 2:6).

Dacă vedem biserica într-un mod diferit decât acesta, atunci am luat evaluarea inamicului despre biserică și am făcut-o a noastră. Evaluarea de către Dumnezeu a bisericii este că ea este Cristică, învierească și cerească, dar dușmanul are întotdeauna ceva rău de spus despre biserică, căci el este acuzatorul fraților.

Aleluia, biserica a fost înviată împreună cu Cristos, iar acum biserica este în înălțare, în locurile cerești împreună cu Cristos!

Biserica este din Cristos, biserica este din înviere și biserica este din ceruri. Dacă avem o astfel de viziune, aceasta ne va guverna până la cel mai înalt grad și va exclude tot ceea ce nu este din Cristos (Cristică), din înviere (învierească) sau al cerurilor (cerească).

S-ar putea să privim biserica și să spunem că nu este așa de Cristică; deci de ce să nu ne exersăm duhul de credință și să începem să vorbim că biserica este Cristică și, prin vorbirea noastră, biserica va deveni Cristică!

Vorbim ceea ce nu este în ființă – aceasta este credința, așa face Dumnezeu, și astfel a creat El atât creația veche, cât și cea nouă.

Ar trebui să vorbim bine despre biserică și să alungăm toată vorbirea negativă, pentru că o asemenea vorbire ne-a ucis și a adus prea multe lucruri negative, nepermițându-ne să înaintăm și zidim biserica.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul să stăm una cu Tine și să declarăm că biserica este din Cristos și în Cristos, biserica este din înviere și în înviere, și biserica este cerească! Aleluia pentru biserică, Trupul lui Cristos! Dă-ne o astfel de viziune a bisericii, Doamne, astfel încât orice lucru care nu este Cristic, învieresc și ceresc să fie exclus în noi și printre noi. Amin, Doamne, stăm cu Tine pentru a alunga și a strivi toate vorbele negative despre biserică și ne exersăm duhul de credință pentru a rosti faptele din cuvântul lui Dumnezeu până când le vei face o realitate în viața de biserică de azi!

Să vedem că poporul lui Dumnezeu sunt snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru a-i satisface pe Dumnezeu și pe om

Trebuie să învățăm că modul în care privim poporul lui Dumnezeu este un lucru serios.

În Vechiul Testament îl vedem pe Iosif, fiul preferat al lui Iacob, care a văzut lucrurile rele pe care le-au făcut frații săi și a adus un raport rău tatălui lor. Ei erau plini de ură și mânie și Iuda era plin de poftă (vezi Gen. 37-38).

Dar Dumnezeu i-a dat lui Iosif două vise (Gen. 37:5-9), iar în primul a văzut snopii pe câmp, iar snopii fraților săi au venit și s-au închinat snopului său.

Iosif și-a dat seama că, în cel mai rău caz, frații săi sunt niște snopi plini de viață și, în cel mai bun caz, el însuși nu era altceva decât un snop plin de viață. Singura diferență a fost că Dumnezeu l-a ales pe Iosif și nu pe ei; dar în ochii lui Dumnezeu, el nu era mai bun decât ei.

Acest lucru este valabil pentru noi în viața de biserică de astăzi. Când intrăm în viața de biserică pentru prima dată, ne bucurăm de acest loc minunat și toți sfinții sunt minunați și plăcuți; iubim viața de biserică și Îl iubim atât de mult pe Domnul!

Cu toate acestea, cu cât iubim mai mult biserica și avem grijă de sfinți, cu atât ne gândim că unii dintre ei sunt ca niște „cârtițe”, „țestoase” sau chiar „scorpioni” și „șerpi”; am putea crede că mulți dintre sfinți se află într-o situație jalnică și chiar biserica este jalnică.

În astfel de momente, trebuie să avem visul ceresc pentru a realiza că toți cei din poporul lui Dumnezeu sunt snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru a satisface pe Dumnezeu și pe om.

Când Domnul are milă de noi și ne va arăta visul ceresc, vom realiza că sfinții nu sunt mai răi decât noi și noi nu suntem mai buni decât ei; nu există „cârtițe” sau „scorpioni” în viața de biserică, ci, mai degrabă, toți sfinții sunt snopi plini de viață. Aleluia!

Acest lucru ne va scăpa de la a ne plânge înaintea lui Dumnezeu sau a altora cu privire la sfinți și vom avea o vedere corectă a poporului lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de rugăciunile acuzatoare, de raportarea la El a relelor pe care le vedem printre sfinți sau defectele și slăbiciunile lor. Domnul să ne izbăvească să ne plângem de El cu privire la sfinții cu care ne-a pus.

Fie ca să vedem visul ceresc să ne dăm seama că nu suntem mai buni decât ceilalți sfinți; s-ar putea să vedem unele lucruri negative în ei, dar noi și ei suntem la fel în ochii lui Dumnezeu – suntem snopi plini de viață pentru a produce hrană care să-i satisfacă pe Dumnezeu și pe om.

O astfel de viziune ne va revoluționa; s-ar putea să ne certăm cu Dumnezeu și să-L rugăm să se uite cu adevărat la inima lor și să fie temeinic, dar Domnul ne va arăta că El privește poporul Său nu din punctul nostru de vedere, ci din vederea Lui, iar în viziunea Lui nu există scorpioni, păcătoși, sau șerpi în Noul Ierusalim.

Profetul Ilie s-a plâns și el împotriva Israelului înaintea lui Dumnezeu și i-a spus: „Copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au distrus altarele Tale și i-au ucis pe profeții Tăi cu sabia; și eu singur am rămas și ei caută să-mi ia viața” (1 Împărați 19:10).

Dar Domnul nu a fost mulțumit cu acest cuvânt și i-a răspuns: „Eu mi-am pus deoparte pentru Mine în șapte mii de bărbați în Israel, care nu și-au plecat genunchii și nu s-au înclinat lui Baal și a căror gură care nu l-a sărutat” (1 Împ. 19:18).

S-ar putea să avem deplină dreptate în ceea ce-I spunem Domnului cu privire la poporul Său, iar plângerile noastre se pot baza pe fapte, dar Domnul nu vrea ca noi să-i acuzăm pe frați și surori, ci mai degrabă să-i vedem pe sfinții Săi la fel cum îi vede El.

Aceasta nu înseamnă să învățăm să-L mințim pe Dumnezeu sau să ne înșelăm unii pe alții cu privire la sfinți, alegând să ignorăm „faptele evidente” și situația sfinților; mai degrabă, acesta înseamnă să primim visul de la Dumnezeu și să ne dăm seama că, în viziunea lui Dumnezeu, tot poporul Său – atât noi, cât și toți sfinții – sunt niște snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare care să-i satisfacă pe Dumnezeu și pe om.

Doamne Isuse, dă-ne visul ceresc, astfel încât să ne dăm seama că toți sfinții sunt niște snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare pentru satisfacerea lui Dumnezeu și a omului. Amin, Doamne, schimbă-ne modul de a privi poporul lui Dumnezeu. Dezvelește-ne să vedem părerea divină a lui Dumnezeu cu privire la natura, poziția, funcția și scopul poporului lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să trăim în visul ceresc și să vedem poporul lui Dumnezeu așa cum îi vede Dumnezeu, ca snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru satisfacția lui Dumnezeu și a omului. Amin, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut snopi plini de viață și Îți mulțumim că noi toți suntem la fel în ochii Tăi – suntem plini de viață și de lumină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s People are Sheaves full of Life and the Church is Resurrectionly and Heavenly, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine de viața de biserică pentru a fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

01/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Vrem să fim cei care Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbesc bine despre biserică, pentru a putea fi astăzi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

De-a lungul secolelor, cei care au binecuvântat Israel și care au vorbit bine despre biserică au fost binecuvântați, iar cei care au vorbit rău despre Israel și despre biserică au fost sub blestem.

În Num. 24:9 Dumnezeu a rostit acest cuvânt minunat prin Balaam, Binecuvântați sunt toți cei care te binecuvântează, / Și blestemați sunt toți cei care te blestemă.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că punctul nostru de vedere, opinia noastră și sentimentul nostru despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie lăsate deoparte și chiar negate, și ar trebui să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, părerea Lui și sentimentul Lui privitor la poporul Său.

Pavel a fost una cu Domnul când a scris sfinților din Corint și i-a numit: Biserica lui Dumnezeu care este în Corint (1 Corinteni 1:2).

În exterior, în biserica din Corint au existat multe probleme, iar Pavel a scris o întreagă Epistolă pentru a trata aceste probleme una câte una; au existat unele probleme în această biserică pe care le putem găsi foarte rar în vreo biserică locală autentică, dar Pavel i-a numit, Biserica lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfântă, desăvârșită și frumoasă, căci Dumnezeu vede biserica nu prin punctul nostru de vedere omenesc, ci conform vederii divine, iar în viziunea Sa, biserica este în Cristos.

Ori de câte ori avem un sentiment sau un gând că unii sfinți nu sunt chiar atât de buni, ori de câte ori vedem unele probleme în biserică și ori de câte ori un defect al sfinților iese la lumină și suntem pe cale să vorbim despre asta „în toată cinstea”, trebuie să ne întrebăm, cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Este punctul tău de vedere corect sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu se ceartă cu noi; El nu ne spune că biserica este minunată și perfectă, și iată care sunt motivele pentru care aceasta e așa. Mai degrabă, chiar dacă situația poporului Său este de multe ori degradată, chiar dacă El Însuși S-ar putea înfuria pe poporul Său, atunci când alții vorbesc despre poporul Său ar trebui să fie într-un mod adecvat și trebuie să existe o viziune adecvată a copiilor lui Israel și a bisericii.

Poporul lui Dumnezeu este pupila ochiului Său; nimeni nu poate atinge cu ușurință pupila ochiului nostru, așa că atunci când cineva se atinge de poporul lui Dumnezeu – fie poporul Său pământesc Israel, fie poporul Său spiritual, biserica – într-un mod nepotrivit sau rău, el se pune sub blestem și nu savurează binecuvântarea.

Dumnezeu iubește pe poporul Său; indiferent ce ar putea spune Satana – acuzatorul fraților – și indiferent ce ar putea crede sau spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu încă consideră biserica ca fiind frumoasă, perfectă și sfântă, plăcută în ochii Săi.

Fie ca noi să avem o rugăciune și o speranță ca vederea noastră despre biserică să se schimbe și să fie actualizată pentru a fi la fel ca punctul de vedere al lui Dumnezeu și să ne ajutăm unii pe alții să adoptăm o astfel de vedere divină a bisericii.

Binecuvânt este cel care te binecuvântează și blestemat este acela care te blestemă (Num. 24:9)

Încă de la început, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și acesta l-a urmat pe Dumnezeu oriunde El i-a spus să meargă, Dumnezeu i-a spus că El îl va binecuvânta pe Avraam, El îl va face o binecuvântare, iar cine va binecuvânta pe Avraam va fi binecuvântat.

Acesta este un principiu stabilit în ochii lui Dumnezeu cu privire la poporul Său: binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează pe poporul Său și blestemați pe toți cei care îi blestemă.

Din vremea lui Nebucadnețar (care a distrus orașul Ierusalim) și până acum, fiecare persoană, națiune sau grup de oameni care a blestemat poporul lui Israel a fost blestemat și fiecare națiune și oameni care i-au binecuvântat pe evrei au primit binecuvântarea.

Este posibil ca starea și situația poporului lui Dumnezeu să nu fie atât de bune; de fapt, situația lor poate fi chiar mai rea decât situația oamenilor păgâni, dar totuși, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt binecuvântați, pentru că Îl au pe Dumnezeu între ei și Dumnezeu este Dumnezeul lor.

Situația noastră ca popor al lui Dumnezeu poate să fluctueze și starea noastră poate fi sus sau jos, dar, indiferent de starea noastră, părerea lui Dumnezeu despre poporul Său este că ei sunt sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sunt sfinți, perfecți și frumoși.

Balac l-a plătit pe Balaam să vină să blesteme pe poporul Israel, dar Dumnezeu a transformat blestemul într-o binecuvântare; în loc să-i blesteme pe poporul lui Dumnezeu, Balaam – vorbind în numele lui Dumnezeu – i-a binecuvântat pe deplin.

A binecuvânta pe cineva înseamnă a vorbi bine despre el, a vorbi pozitiv despre el (vezi Efeseni 1:3).

Putem spune ce vrem despre alți oameni, dar atunci când atingem poporul lui Dumnezeu, când vorbim despre Israel și despre biserică, trebuie să fim foarte atenți ca să nu ne exprimăm punctul de vedere, ci să fim una cu Dumnezeu în felul în care El vede poporul Său.

Conform promisiunii lui Dumnezeu către Avraam, poporul chemat al lui Dumnezeu – urmașii lui Avraam – sunt ca nisipul mării (referindu-se la poporul pământesc al lui Dumnezeu, poporul lui Israel, poporul evreu) și ca stelele din cer (indicând oamenii spirituali ai lui Dumnezeu, biserica, neamurile răscumpărate și mântuite).

Fie ca să învățăm să vorbim bine despre poporul lui Dumnezeu, indiferent ce auzim despre ei; indiferent ce auzim despre Israel în știri sau despre sfinții din biserică și indiferent ce auzim despre credincioșii de aici și de acolo, trebuie să ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu vorbind de bine despre poporul lui Dumnezeu.

Să nu avem încredere în punctul nostru de vedere, în judecata noastră și în opiniile noastre; să ne dăm seama că, în privința vorbirii despre poporul lui Dumnezeu, trebuie să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, aprecierea Lui și părerea Lui divină.

Mulțumim Doamne Isuse că ne-a făcut parte din poporul Tău spiritual, biserica. Aleluia, biserica este minunată, desăvârșită, sfântă și prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru poporul lui Dumnezeu – slavă Domnului pentru poporul evreu ca popor pământesc al lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de popor spiritual al lui Dumnezeu. Doamne, vrem să ne punem sub binecuvântarea Ta și să evităm să fim sub blestem vorbind bine despre oamenii lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce percepem ca fiind situația lor! Aleluia pentru biserică!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine despre viața de biserică pentru fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

Cuvântul lui Dumnezeu și experiența noastră mărturisesc faptul că, de fiecare dată când Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbim bine despre biserică, ne punem pe noi înșine sub binecuvântarea lui Dumnezeu, dar atunci când criticăm sau vorbim de rău despre sfinți sau despre biserică, suntem sub blestem.

De exemplu, atunci când suntem în întâlnirea de rugăciune, ne putem simți foarte împovărați în ceea ce privește starea scăzută a bisericii și putem suspina și chiar să ne plângem în rugăciune spunând cât de jos percepem biserica.

Dar în ochii lui Dumnezeu biserica este glorioasă, minunată și desăvârșită; în loc să gemem și să ne plângem lui Dumnezeu cu privire la situația sau starea scăzută a bisericii, ar trebui să-L lăudăm și să fim cei care vorbesc bine despre viața de biserică de astăzi.

Cei care spun că biserica este săracă, joasă sau moartă, se pun sub blestem, dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică ca poporul lui Dumnezeu, declarând că biserica este minunată și că este casa lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea.

S-ar putea să fim dezamăgiți de viața de biserică și pot exista unii sfinți în biserică care nu ne sunt chiar atât de plăcuți; este posibil să avem chiar și anumite motive serioase de a nu ne întâlni din cauza unor situații sau a unor oameni care au spus unele lucruri, dar atunci când vorbim despre biserică, trebuie să avem viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii și nu a noastră.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în Cristos (Efeseni 1:3); toți sfinții sunt binecuvântați, iar biserica este sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Fie ca să eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și să învățăm să vorbim pozitiv despre sfinți și despre biserică.

Unii pot spune că aceasta este o înșelăciune de sine, că ne mințim pe noi înșine, dar trebuie să ne dăm seama că există doar unul singur care îi acuză pe frați și acesta este Satan, iar ori de câte ori îi acuzăm pe sfinți – chiar dacă avem o bază solidă pe fapte reale – noi suntem una cu Satana și el este sub blestem.

A vorbi bine despre viața de biserică nu este autoamăgire; mai degrabă, vorbim adevărul conform lui Dumnezeu.

Când spunem: Biserica este minunată! Frații și surorile sunt frumoși! – asta ne va schimba întreaga zi.

Dacă spunem ceva bun despre sfinți și suntem în duhul nostru, dacă nu mințim sau ne prefacem, atunci îi binecuvântăm și ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu cât Îl lăudăm pe Domnul pentru poporul Său și vorbim bine despre ei în credință, cu atât ne vom pune sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie să avem credință pentru a vorbi bine despre poporul lui Dumnezeu; când vorbim negativ nu avem nevoie de credință – pur și simplu avem nevoie de necredință și nu este nevoie să cerem Domnului asta pentru că suntem plini de necredință. Slavă Domnului, însă, noi avem un alt duh – avem un duh de credință și, așa cum credem, vorbim și noi!

Cei care vorbesc negativ ies din binecuvântare și ajung sub un blestem, fiind într-un loc rău, un loc întunecat; dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică și vorbesc bine despre viața de biserică se pun sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Toate acuzațiile inamicului cu privire la biserică sunt minciuni; el este acuzatorul fraților și nu vorbește decât minciuni și acuzații față de poporul lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu biserica este înălțată și foarte vie.

Nu ar trebui să vedem mai mult decât vede Dumnezeu; noi nu suntem mai înțelepți sau mai perceptivi decât Dumnezeu.

Nu trebuie să rămânem la estimarea de către noi a bisericii; nu ar trebui să încercăm să „săpăm mai adânc” în lucrurile negative pe care le percepem în biserică, ci ar trebui să rămânem pur și simplu cu estimarea Domnului și să fim feriți ca să nu cădem din binecuvântarea în blestem.

Fie ca să fim atenți la vederea noastră naturală; dacă Dumnezeu nu vede nelegiuire sau perversitate în biserică, cum putem noi vedea acest lucru? Dumnezeul nostru este milostiv și El abundă de milă; ar trebui să fim una cu Dumnezeu în a-L lăuda pe Dumnezeu și a vorbi bine despre viața de biserică.

Mulțumim Doamne pentru biserică! Aleluia, biserica este minunată, glorioasă, desăvârșită și sfântă! Slavă Domului pentru viața binecuvântată de biserică! Amin, Doamne, eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și vrem să vorbim pozitiv despre biserică, vorbind adevărul nu conform simțământului și vederii noastre, ci în conformitate cu Dumnezeu! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a vorbi de bine despre viața de biserică și pentru a binecuvânta biserica, căci biserica este casa lui Dumnezeu, locul unde Dumnezeu locuiește, iar aici prezența lui Dumnezeu este reală și manifestată! Aleluia pentru sfinți și pentru biserică, locașul lui Dumnezeu!