să-L căutăm pe Domnul

Oamenii împărăției au o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu și fac fapte drepte în secret

05/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu, noi, credincioșii în Cristos, trăim o viață ascunsă, nu ne ducem la îndeplinire faptele drepte înaintea oamenilor; ci, dăm, ne rugăm și postim în secret, având multă creștere secretă în viață înaintea Domnului, pentru ca Tatăl nostru ceresc, care vede în secret, să ne răsplătească și să fie răsplata noastră. Amin!

Trebuie să ne dăm seama că viața creștină nu este ceea ce alții văd în mod deschis, în exterior, sau lucrurile pe care le facem pentru Domnul înaintea altora. Viața creștină este ceea ce trăim înaintea Domnului în secret, în privat, în timpul nostru personal cu Domnul.

Există o manifestare exterioară a vieții interioare, dar ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este timpul nostru cu El, timpul nostru secret cu El în care Îl căutăm în rugăciune. Fiecare credincios în Cristos trebuie să-și aloce timp în fiecare zi pentru a fi cu Domnul în rugăciune.

Trebuie să învățăm de la Domnul Isus, chiar și în programul încărcat pe care îl avem astăzi, să căutăm să petrecem timp singuri cu Domnul. Domnul Isus a fost foarte ocupat și a făcut multe lucruri; totuși, chiar dacă era ocupat și mulțimile se îmbulzeau în jurul Său, El tot și-a făcut timp să fie cu Tatăl.

Domnul a petrecut multe nopți înaintea Tatălui în rugăciune pentru a fi umplut de Tatăl și a deveni una cu Tatăl în toate lucrurile. Am putea crede că, din moment ce Domnul Isus era Dumnezeu, nu avea nevoie să petreacă timp cu Tatăl, căci El era întotdeauna cu Tatăl în duh.

Acest lucru este adevărat, dar, în același timp, rădăcinile Sale erau în Tatăl, sursa Sa era în Tatăl și tot ceea ce făcea și spunea era în unitate cu Tatăl. El era întotdeauna în comunicare cu Tatăl, fiind una cu Tatăl în toate lucrurile.

Chiar și după miracolul hrănirii celor cinci mii, El nu a rămas acolo o vreme pentru a-L lăuda pe Dumnezeu pentru un astfel de miracol; mai degrabă, a trimis mulțimile departe, i-a obligat pe ucenicii Săi să plece și S-a dus să fie cu Tatăl în rugăciune. De multe ori S-a dus într-un loc pustiu pentru a Se ruga Tatălui în secret.

Cum rămâne cu noi, astăzi? Noi, credincioșii în Cristos, suntem poporul împărăției lui Dumnezeu, iar natura relației noastre cu Domnul este secretă, personală, privată și spirituală. Trebuie să ne rezervăm timp în fiecare zi pentru a-L căuta pe Domnul în secret, pentru a ne deschide Lui în secret, pentru a avea părtășie cu El și a ne ruga cu El în secret.

Uneori, poate chiar trebuie să petrecem un timp prelungit în secret cu Domnul, doar pentru a ne deschide Lui și a fi infuzați cu El. Dacă vrem să fim creștini sănătoși și credincioși adecvați în Cristos, trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, căutându-L mereu în secret și acordând atenție contactului nostru privat, spiritual și personal cu El.

Oamenii împărăției fac fapte drepte în secret, înaintea lui Dumnezeu, nu în exterior, înaintea oamenilor

Principiul oamenilor împărăției este că ei trăiesc o viață ascunsă cu Dumnezeu, în special în Matei 6, ei nu își săvârșesc faptele drepte înaintea oamenilor. Dreptatea noastră nu este o performanță sau ceva ce săvârșim înaintea altora; mai degrabă, faptele noastre drepte sunt înaintea Domnului, nu înaintea oamenilor.

Faptele drepte, cum ar fi darea de milostenie (Matei 6:2-4), rugăciunea (v. 5-15) și postul (v. 16-18), nu trebuie să fie făcute înaintea oamenilor, ci în secret, înaintea lui Dumnezeu.

Referitor la fiecare dintre aceste trei ilustrări, Domnul Isus a folosit cuvântul secret (v. 4, 6, 18); noi, oamenii împărăției, trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu și să ne facem faptele drepte în secret, nu în public înaintea oamenilor.

Tatăl nostru este în ascuns și vede în ascuns; noi Îl căutăm în ascuns, avem părtășie cu El în ascuns și ne facem faptele drepte în ascuns.

Sinele și carnea, însă, vor să arate tuturor faptele bune pe care le facem, iar sinele iubește să arate lucrurile bune pe care le face. Dar noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să ne facem faptele drepte în ascuns, înaintea lui Dumnezeu, nu în public sau în exterior, înaintea oamenilor.

Aceasta înseamnă că noi, ca oameni ai împărăției, suntem copii ai Tatălui ceresc și trebuie să trăim în prezența secretă și ascunsă a Tatălui și să avem grijă de ea.

Când ne rugăm, nu ar trebui să-i lăsăm pe alții să știe că ne rugăm sau facem lucrurile în așa fel încât să știe că ne rugăm și cât de mult ne rugăm. Mai degrabă, trebuie să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa și să ne rugăm Tatălui nostru care este în ascuns; Tatăl, care vede în ascuns, ne va răsplăti.

În mod similar, atunci când dăm, nu ar trebui să-i anunțăm pe alții cât dăm sau că dăm; mai degrabă, trebuie să dăm în ascuns. Trebuie să dăm în secret înaintea Domnului, fără ca mâna noastră stângă să știe ce face mâna dreaptă, adică nici noi înșine nu ar trebui să facem mare caz de dăruirea noastră, căci dăm Domnului, în Domnul și înaintea Domnului.

În mod similar, când postim, nu ar trebui să o facem înaintea oamenilor, ci înaintea lui Dumnezeu, căci Tatăl nostru ceresc, care vede în secret, ne va răsplăti.

Dumnezeu pentru noi nu este doar Creatorul nostru, ci mai mult decât atât, Tatăl nostru; ca Tată al nostru, natura Lui este în secret, El Se ascunde și vrea să avem o viață ascunsă cu El. Nu suntem doar ființe create; avem viața divină, viața spirituală necreată a lui Dumnezeu.

Când trăim prin viața divină din duhul nostru, nu vom face lucruri înaintea oamenilor ca să fim văzuți de oameni și lăudați de El; mai degrabă, vom face lucruri în secret pentru ca Tatăl nostru să vadă și să fie fericit cu noi.

Noua lege a împărăției cerurilor a fost decretată de Împărat pe munte în Matei 5-7; noi păzim această lege nu prin viața noastră umană decăzută, ci prin viața eternă și divină a Tatălui, nu pentru a câștiga slava omului, ci pentru a primi răsplata Tatălui.

Un lucru remarcabil despre viața noastră cu Domnul și înaintea Domnului este să facem lucrurile în secret, înaintea lui Dumnezeu, și nu public înaintea oamenilor, pentru a fi văzuți sau lăudați de ei.

Ca oameni ai împărăției, care trăiesc într-un duh golit și smerit și umblă într-o inimă curată și neîngrijită, trăim sub conducerea cerească a împărăției lui Dumnezeu astăzi (Matei 5:3, 8). Ca astfel de oameni, nu ni se permite să facem nimic în carne pentru a primi lauda altora, ci mai degrabă să facem toate lucrurile în duh, pentru satisfacția Tatălui nostru ceresc. Amin!

Domnul este în noi ca viață, iar noi trăim prin viața Sa divină în noi; o astfel de viață este în secret, căci este o viață ascunsă. Domnul domnește prin ungerea Sa pentru a face lucruri sau a nu face lucruri, și toate lucrurile pe care le facem sunt înaintea Domnului, nu în exterior, înaintea oamenilor.

Trebuie să fim atenți la ungerea interioară și să urmăm călăuzirea Domnului zi de zi și trebuie să ne asigurăm că nu ne facem faptele drepte înaintea oamenilor, ci mai degrabă facem lucruri înaintea lui Dumnezeu în secret, căutându-L și dorind să-I fim plăcuți în secret.

Acest lucru nu vine în mod natural, așa că avem nevoie de multă rugăciune înaintea Lui, deschizându-ne către El și spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi ca oameni ai împărăției cerurilor. Fie ca noi să trăim o viață ascunsă, nu să ne facem faptele drepte înaintea oamenilor, ci să facem lucruri în secret înaintea lui Dumnezeu pentru a-I fi plăcuți Lui. Amin, Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, viața divină spirituală și necreată a Tatălui nostru ceresc! Aleluia, Tatăl nostru vede în secret și vrea să-L căutăm în secret, să facem lucruri înaintea Lui în secret și să Îl savurăm în secret! Amin, Doamne, fie ca noi, fiind copii ai Tatălui ceresc, să trăim și să avem grijă de prezența secretă și ascunsă a Tatălui! Fie ca noi să trăim astăzi într-un duh golit și smerit, umblând într-o inimă curată și singulară sub domnia cerească a împărăției. Te iubim, Doamne, și vrem să trăim o viață ascunsă înaintea Ta. Nu vrem să facem nimic carnal pentru a primi lauda omului, ci spiritual, spre plăcerea Tatălui nostru ceresc! Amin, Tată, Te iubim și Te căutăm! Vrem să trăim înaintea Ta și să facem toate lucrurile spre satisfacția Ta!

Creșterea secretă în viață înaintea lui Dumnezeu tratează cu sinele și carnea

Chiar dacă Domnul Isus a spus că cei care fac lucruri în secret înaintea Tatălui vor fi răsplătiți de El în secret (Matei 6:1, 5), ceea ce este important aici nu este răsplata, ci creșterea în viață.

Fiecare credincios în Cristos trebuie să aibă o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu, iar aceasta se face trăind o viață ascunsă înaintea lui Dumnezeu și făcând lucruri în secret înaintea lui Dumnezeu, nu în exterior pentru a fi priviți sau lăudați de om.

Sfinții care cresc în mod deschis nu cresc într-un mod sănătos; cei care au o viață secretă cu Dumnezeu și cresc înaintea lui Dumnezeu, având o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu, sunt sănătoși în creșterea lor.

Când ne rugăm, trebuie să ne rugăm înaintea Domnului și în El în secret, nu înaintea altora pentru ca ei să ne vadă. Când ne închinăm Domnului, acest lucru trebuie să fie în secret, doar între noi și El, nu pentru ca alții să le vadă.

În mod similar, atunci când Îl contactăm pe Domnul și avem părtășie cu El, trebuie să facem toate acestea în secret, într-un mod ascuns. Nici măcar cei apropiați nu trebuie să știe că facem acest lucru, adică nu ar trebui să le spunem pentru ca ei să ne laude. O, Doamne Isuse!

În noi înșine, în sine, vrem ca alții să știe când facem ceva bun. Sinele vrea să fie apreciat și lăudat. Dar, ca oameni ai împărăției, trebuie să ne facem faptele drepte în secret; când facem asta, carnea și sinele sunt date la moarte.

Dacă oamenilor de astăzi în societate și chiar în creștinătatea degradată nu li se permite să-și etaleze faptele bune, ei pur și simplu nu le vor face! Acest lucru se datorează faptului că sinelui îi place să fie glorificat, iar cărnii îi place să fie privită.

Cu toții avem sine și carne, iar când facem ceva bun, sinele vrea să fie apreciat și lăudat.

În societatea de astăzi, unii oameni dau sume mari de bani pentru a ajuta cu una sau alta și le place ca toată lumea să știe că fac acest lucru. Cei care dau mai mult ar putea chiar să își dorească numele înscris pe o placă sau tipărit undeva. Unii s-ar putea să nu ofere nici măcar bani sau ajutor decât dacă sunt apreciați. O, Doamne Isuse!

Noi, ca oameni ai împărăției, care trăim în această lume coruptă și în mijlocul creștinătății degradate, trebuie să trăim prin viața ascunsă a Tatălui nostru ceresc și să facem lucrurile în secret. Trebuie să avem o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor.

Trebuie să avem niște experiențe secrete cu Cristos și o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să ne rugăm Domnului, să ne închinăm Domnului, să-L contactăm pe Domnul și să avem părtășie cu Domnul într-un mod secret.

Acest lucru ucide sinele și carnea, iar noi creștem în viață într-un mod autentic, în secret, înaintea lui Dumnezeu. Dacă trăim în carne, nu vom crește în viață. Deși poate nu păcătuim atât de mult, tot avem sinele și carnea, care sunt cele mai mari piedici în calea creșterii noastre în viață.

Cum putem crește în viață dacă sinele este acolo, fiind exprimat și manifestat? Cum putem crește în viața divină atunci când trăim în carne și suntem naturali? Fie ca noi să avem experiențe secrete cu Domnul și, prin urmare, să avem sinele și carnea date la moarte.

Fie ca noi să vedem că cea mai mare frustrare în creșterea Domnului în noi este sinele și carnea și fie ca noi să petrecem mult timp în secret cu Domnul.

Cu toții avem sinele, iar sinele vrea să fie lăudat și apreciat. Dacă ne uităm în jurul nostru, putem vedea că chiar și în creștinism sau în viața de biserică există unii care fac lucruri în biserică și ele place să fie apreciați. O, Doamne Isuse!

Poate că suntem atât de plini de sine și de viața naturală încât suntem dornici să facem lucruri pentru Domnul și în biserică, căci ne place să fim priviți de alții sau apreciați de ei. Fie ca Domnul să expună sinele și să-l de la moarte petrecând timp secret cu El pentru a avea o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu.

Răsplata noastră este Domnul Însuși. El ne poate răsplăti în această epocă (2 Corinteni 9:10-11) sau în epoca viitoare (Luca 14:14), dar ceea ce vrem este să câștigăm mai mult din Dumnezeu pentru ca El să fie satisfăcut, nu ca noi să câștigăm vreo laudă sau apreciere. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să fim recâștigați la a avea o viață secretă cu Tatăl nostru, având o creștere secretă înaintea lui Dumnezeu și nu să facem lucruri înaintea oamenilor pentru a fi priviți de ei.

Mânia și pofta noastră sunt urâte, dar ceea ce ne frustrează cel mai mult în a crește în viață este sinele. Sinele savurează și vrea să facă lucruri înaintea oamenilor într-un mod public. Fie ca noi să trăim conform naturii ascunse, spirituale și divine a Tatălui nostru, să ne facem faptele drepte înaintea Lui, nu înaintea altora.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să creștem în Tine. Vrem să trăim prin viața divină în duhul nostru și să nu facem lucruri doar în exterior, pentru ca alții să ne vadă. Amin, Doamne Isuse, ai Tu o cale de a expune sinele și carnea în dorința de a face lucruri public pentru ca alții să le vadă. Fie ca noi să facem faptele noastre drepte în secret, astfel încât sinele și carnea să fie date la moarte. Vrem ca noi să facem toate lucrurile înaintea Domnului și în Domnul, dorind doar să-I fim plăcuți Domnului și nu să câștigăm vreo apreciere sau laudă din partea altora. Ai Tu o cale în noi. Fie ca noi să avem o creștere secretă în viață înaintea lui Dumnezeu și în Domnul. Amin, Doamne Isuse, crești în noi. Vrem să ne rugăm Ție, să ne închinăm Ție, să Te contactăm și să avem părtășie cu Tine într-un mod secret. Fie ca noi să fim cei care cresc nu doar în mod deschis, ci chiar mai mult, să avem o creștere secretă în viață cu Dumnezeu! Dă-ne astăzi niște experiențe secrete ale lui Cristos. Pur și simplu ne deschidem Ție. Trăim pentru Tine. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, pentru ca Tatăl ceresc să fie satisfăcut!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Kingdom People have Secret Growth in Life before God and do Righteous Deeds in Secret, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 2 (Să trăim viața împărăției prin faptul că trăim o viață ascunsă) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

04/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este cea mai dificilă parte a călătoriei, căci ceea ce contează nu este doar cum alergăm, ci și cum terminăm cursa; nu ar trebui să ne obosim, ci să alergăm cursa până la capăt. Amin!

În 1 Cor. 10:1-13 vedem că copiii lui Israel sunt un tip reprezentativ al bisericii; istoria și experiența lor sunt un avertisment și o încurajare pentru noi în viața noastră creștină.

Trebuie să fim încurajați și avertizați de tipul reprezentativ copiilor lui Israel, a căror călătorie către țara bună simbolizează cursa creștină către scopul nostru, Cristosul atotinclusiv.

Această porțiune din 1 Cor. 10 este o continuare a capitolului 9:24-25, unde Pavel spune că el aleargă cursa pentru a câștiga nu o coroană pieritoare, ci una nepieritoare.

Prin urmare, chiar s-a purtat aspru cu trupul ca să-l facă sclavul să ca nu cumva, după ce le-a predicat altora, să fie dezaprobat.

Trebuie să ne purtăm aspru cu trupul nostru și să-l facem sclavul nostru, supunându-l, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare și să terminăm cursa în mod glorios.

Când cineva aleargă o cursă, trebuie să nu acorde atenție lucrurilor din jurul său și nici dorințelor tripului său, ci cursei și cum să alerge mai repede.

Poate vrea să mănânce ceva sau poate vrea să doarmă mai mult, dar își limitează somnul și mâncatul, pentru că este un alergător în cursă.

Oamenii din această lume se poartă aspru cu trupul lor și sunt stricți cu ei înșiși pentru a obține o coroană coruptibilă, dar noi suntem aici pentru a obține o coroană necoruptibilă.

Copiii lui Israel călătoreau prin pustie și aceasta era călătoria lor stabilită de Domnul.

Cu toate acestea, ei nu au trăit pentru Domnul, nu L-au urmat absolut pe Domnul și au neglijat țelul lui Dumnezeu, așa că au fost disciplinați de Domnul. O, Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși să vedem revelația economiei lui Dumnezeu.

Totuși, s-ar putea să nu reușim să atingem țelul chemării lui Dumnezeu, adică să nu reușim să intrăm în stăpânirea țării noastre bune, Cristos, și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi expresia Sa în acest epoca prezentă și participa la cea mai deplină savurare a lui Cristos în epoca împărăției (Filipeni 3:12-14; Mat. 25:21, 23). O, Doamne!

Dumnezeu are un scop și un țel; El vrea să ne conducă spre savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Așa că trebuie să acordăm atenție acestui țel pentru a alerga în cursă.

Nu trebuie să ne complacem în ceea ce ne dorim și nici să zăbovim în experiențele trecute și în lucrile pozitive din trecut; ar trebui să uităm lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre ceea ce este înainte, pentru a-l câștiga pe Cristosul lui Dumnezeu!

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima în călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

În Marcu 6:45-51 vedem cum Domnul i-a silit pe ucenicii Săi să urce în corabie și să meargă înainte pe partea cealaltă, spre Betsaida, în timp ce El a trimis mulțimile departe și El a rămas înapoi să se roage.

În timp ce vâsleau pe mare, a fost o furtună, iar vântul le era împotriva lor.

Domnul era singur pe țărm, în timp ce ei vâslau pe mare.

Apoi, la a patra strajă a nopții, Domnul Isus a venit la ei și a vrut să treacă pe lângă ei, dar ei L-au văzut și au strigat către El.

Când El a intrat cu ei în corabie, vântul a încetat și ei au ajuns pe malul celălalt.

Când Domnul nu era cu ei pe corabie, vânturile erau împotriva lor, iar ei erau aproape de sfârșitul călătoriei lor, dar nu știau asta, până când a venit Domnul.

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi este cea mai dificilă parte. Fiecare dintre noi are o călătorie rânduită de Dumnezeu.

Domnul chiar ne obligă să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, așa cum Domnul Isus i-a silit pe ucenicii Săi să urce în barcă și să meargă pe partea cealaltă.

Suntem constrânși din toate părțile să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, pentru că dragostea lui Dumnezeu ne constrânge (2 Cor. 5:14).

Ceea ce este cel mai important în viața noastră creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

S-ar putea să știm care este această călătorie, dar s-ar putea să nu mergem pe ea; prin urmare, viața noastră poate fi plină de multă moarte duhuală, întuneric și restricție. O, Doamne!

Acesta este motivul pentru care de multe ori există dispute și conflicte în lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nu mergem pe drumul rânduit de Dumnezeu pentru noi.

Trebuie să ne punem în mâna lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător și să căutăm din toată inima călăuzirea Sa.

Trebuie să fim dispuși să-L ascultăm și să acționăm numai în conformitate cu voia Sa.

Ar trebui să ne rugăm ca Domnul să ne descopere care este călătoria pe care El a desemnat-o pentru noi; apoi, ar trebui să plătim orice preț pentru a merge din toată inima pe ea. Amin!

Astăzi suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi; suntem în cea de-a patra veghe a nopții, chiar înainte de venirea Domnului.

Vântul ne este contrar, marea este învolburată și se pare că avem furtună după furtună.

Nu trebuie să fim necăjiți sau dezamăgiți, pentru că Domnul Isus Se roagă pentru noi și în curând ni Se va arăta.

Nu ar trebui să ne oprim din vâslit și să lăsăm barca în derivă în funcție de vânt și valuri, pentru că acest lucru ne va duce din ce în ce mai departe de Dumnezeu și de țelul Lui.

Domnul va veni la noi în ceasul cel mai întunecat, în ultima veghe a nopții, în ultima parte a călătoriei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o.

Chiar dacă este dificil, trebuie să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe cale.

Trebuie să fim dispuși să mergem pe călătoria pe care El ne-a desemnat-o până la sfârșit, consacrându-ne Domnului.

Când furtuna este grea și marea este împotriva noastră, putem să privim la Domnul și să-I permitem să vină în barca noastră. El este cu noi chiar acolo, în mijlocul furtunii.

El este pe munte, Se roagă și mijlocește pentru ca noi să ne terminăm cu succes cursa și El este și împreună cu noi, în mijlocul furtunilor, așteaptând să-L invităm în barca noastră.

Odată ce Domnul vine în barca noastră în mijlocul furtunii, furtuna s-a terminat și ajungem la destinație.

Un lucru important în viața creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să găsim calea și să o umblăm cu credincioșie, chiar și din toată inima să-L urmăm pe Domnul pe această cale.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou cu privire la acest lucru, deschizându-ne față de El și întrebându-L,

Doamne Isuse, vrem să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem pe ea cu credincioșie. Dezvăluie-ne, Doamne, să vedem care este călătoria pe care ne-ai rânduit-o. Ne punem în mâinile lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător. Nu vrem să facem propria nostru cale sau să facem ceea ce credem că ar trebui să facem; pur și simplu vrem să căutăm din toată inima conducerea Ta și să urmăm calea pe care Tu ai rânduit-o pentru noi. Amin, Doamne, dezvăluie-ne călătoria pe care ne-ai desemnat-o și întărește-ne să plătim orice preț pentru a merge pe ea din toată inima! Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în ceruri mijlocind pentru noi, chiar și atunci când suntem în furtună! Îți mulțumim, Doamne, că mijlocești ca noi să ne terminăm cursa și să obținem premiul. Vrem să continuăm să vâslim prin furtună și Îți permitem să intri în barca noastră. Intră, Doamne, și fii împreună cu noi în furtună. Adu-ne până la capăt. Vrem să ne terminăm cursa și să obținem premiul!

Să nu devenim obosiți, ci să alergăm cursa până la capăt pentru a obține premiul

E îndurarea și harul Domnului că El ne-a arătat care este calea pe care Dumnezeu a rânduit ca noi să umblăm, cursa pe care El ne-a desemant-o.

Suntem încântați că suntem pe drumul corect, dar cum vom alerga la final rămâne de văzut.

Nu trebuie să presupunem că, dacă alergăm astăzi, vom alerga și atunci când Domnul Se va întoarce.

Prin îndurarea și harul Său, alergăm astăzi cursa și trebuie să continuăm să ne smerim în fața Domnului și să căutăm călătoria pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ca noi să o parcurgem din toată inima.

În cazul ucenicilor din Marcu 6, se pare că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei (v. 48), iar ei L-au rugat să intre în barca lor.

Se pare că Domnul n-ar fi avut nicio intenție să meargă la ucenici.

El le-a poruncit să meargă pe cealaltă parte, la Betsaida, și era pe cale să-i întâlnească acolo. Dacă nu ar urma călătoria rânduită de Dumnezeu, ei nu L-ar fi întâlnit.

Dacă au luat o întorsătură greșită și au mers pe o cale greșită, Domnul nu i-ar fi întâlnit când a venit.

Acest lucru este foarte serios. Dacă Domnul ne cheamă să facem ceva și alegem să facem altceva, s-ar putea ca Domnul să nu ne mai întâlnească înainte de vremea răpirii; s-ar putea să nu facă un ocol doar pentru a ne întâlni în călătoria greșită pe care noi alegem să o luăm.

Răpirea are loc de-a lungul căii pe care Domnul a rânduit-o. Dacă nu suntem acolo, vom rata răpirea.

Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea în ce direcție ar trebui să mergem.

Pe măsură ce alergăm cursa, trebuie să nu obosim, leșinând în sufletul nostru din orice motiv (Evrei 12:3); mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Este ușor să oboseim, căci vântul ne este contrar, suntem în mijlocul furtunii și este ultima veghe al nopții; este întuneric, periculos și furtunos.

A fi obosit înseamnă a fi fără putere în suflet; totul pare a fi în zadar. Unii frați și surori au alergat cinci sau zece ani, apoi au simțit că nu pot continua.

Se pare că totul a fost în zadar, pentru că ei își văd foștii colegi de facultate devenind prosperi în lume, părând că se bucură de viața lor, în timp ce sfintii Îl urmăresc pe Domnul în viața de biserică.

Poate că am fost la instruirea cu timp integral, apoi ne uităm la foștii noștri colegi și vedem cum par să se bucure de viața în lume în timp ce noi suntem ca un predicator sărac; la un moment dat, s-ar putea să devenim obosiți și s-ar putea să nu avem putere, chiar gândindu-ne că totul este în zadar.

În astfel de situații trebuie să citim și să ne rugăm Mica 7:8, “Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!”

Amin, deși cădem – și e adevărat, noi cădem, ne vom ridica și, deși suntem în întuneric – și ne găsim în întuneric, Dumnezeu este o lumină pentru noi.

Trebuie să avem un astfel de duh. Trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și trebuie să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi.

Chiar dacă suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, pe măsură ce ajungem la cea mai dificilă parte a călătoriei, trebuie să alergăm cursa cu perseverență până la capăt.

Cu toții avem nevoie de îndurarea Domnului în această privință și trebuie să ne încurajăm unii pe alții să alergăm la cursă.

Pe de o parte, ne adunăm împreună cu sfinții și ne încurajăm unii pe alții.

Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să caute călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgă cu credincioșie.

Și să nu obosim, leșinând în sufletele noastre; mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Nu trebuie să renunțăm sau să obosim.

Nu ar trebui să leșinăm în sufletul nostru, ci să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră, astfel încât să putem termina cursa și să primim premiul!

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa cu răbdare, privind în țintă la Isus. Te căutăm, dragă Doamne, și căutăm să cunoaștem călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o, ca să putem merge cu credincioșie în ea. Amin, Doamne, suntem atât de fericiți să fim aici în această călătorie către premiu, alergând cursa cu răbdare. Ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a fi obosiți în timp ce alergăm cursa. Salvează-ne de a leșina în sufletul nostru din orice motiv. Să fim noi cei care alergăm cursa până la capăt! O, Doamne, vrem să privim țintă la Isus, așa cum ne aflăm în ultima parte a călătoriei. Amin, Doamne, chiar dacă epoca se întunecă și furtuna este mai puternică, vrem să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră! Ne încredem în Tine, Doamne, și privim la Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca să devuu credinta noastra. n, Doamne, chiar și atunci când falimentăm, vrem să ne ridicăm și să continuăm cursa! Chiar și atunci când suntem în întuneric, venim la Tine ca să Te avem ca lumină și să continuăm cursa cu credincioșie până la sfârșit! Da, Doamne, du-ne până la capăt în cursă, ca să putem declara ca și Pavel, mi-am terminat cursa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pay the Price to Wholeheartedly Walk on the Journey Ordained by God for us to the End, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să cunoaștem Scripturile și să avem călăuzirea vie a Domnului în părtășia cu El

24/03/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca să-L găsim și să-L savurăm pe Cristos, trebuie să avem atât cunoașterea scripturilor, cât și călăuzirea stelei vii, adică trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul și să avem călăuzirea vie a Domnului.

În Num. 24:17 Moise a profetit că o stea va ieși din Iacov; această Stea este Cristos și El este Cel strălucitor care ne călăuzește în întunericul acestei epoci.

În Mat. 2:2 vedem că, după ce Domnul Isus S-a născut, a existat o stea care s-a ridicat și i-a condus pe niște magi, niște oameni păgâni înțelepți, în locul unde era Domnul Isus. Acești oameni învățați de la răsărit au văzut steaua Sa înălțându-se și au mers să I se închine și să-I aducă daruri.

Trebuie să vedem steaua Domnului și să fim conduși de El într-un mod viu în interior.

Pe de o parte, trebuie să fim în Cuvântul lui Dumnezeu, să-L iubim pe Domnul și să păstrăm cuvântul Lui în inima noastră prin multă rugăciune; pe de altă parte, trebuie să fim într-o părtășie intimă cu Domnul, pentru ca El să ne poată ghida înspre bogata savurare și cunoaștere a ființei Sale.

Steaua din Mat. 2:2 este împlinirea lui Num. 24:17; interesant este faptul că această stea nu i s-a arătat niciunuia din poporul din Israel, ci acestor oameni învățați.

Și mai interesant este momentul în care magii au venit la Ierusalim și au întrebat cu privire la regele nou-născut al evreilor, chiar dacă evreii aveau Scripturile care le spuneau unde trebuia să Se nască Mesia, ei au fost tulburați cu toții și niciunul dintre ei nu a mers să-L vadă.

Evreii aveau cunoașterea în cuvinte despre locul în care trebuia să se nască Cristos; știau că El va fi născut în Betleem, dar niciunul dintre ei nu a avut inima de a merge să-L vadă.

Acești oameni învățați de la răsărit au primit o viziune vie asupra lui Cristos, căci steaua i-a condus în locul unde era Domnul Isus.

Este un lucru să avem cunoștința scripturală a lui Cristos și a lui Dumnezeu, dar este un alt lucru să avem îndrumarea vie a Domnului, călăuzirea Lui în intimitatea noastră cu El.

Ceea ce ne dorim nu este doar o înțelegere doctrinară a Cuvântului și o cunoaștere scripturală a lui Cristos, ci să avem o o inimă care-L caută El, pentru a avea o viziune vie a lui Cristos.

Găsirea lui Cristos și savurarea Sa nu este doar ceva ca doctrină în Biblie; este ceva viu și când venim la Domnul și Îl rugăm să ne dea o inimă care caută, El ne va călăuzi în mod viu în părtășia noastră cu El, pentru că El vrea să-L cunoaștem în mod personal, intim și spiritual.

Nevoia noastră să avem cunoașterea Scripturilor și conducerea instantanee a Domnului

Magii au mers să-L găsească pe Cristos ca steaua care s-a ridicat și i-a condus, dar au fost induși în eroare de concepția lor umană; ei au crezut că, de vreme ce regele se afla la Ierusalim, Cristos – Regele nou-născut – va fi și El acolo.

După ce au primit viziunea vie, magii au fost induși în eroare de conceptul lor uman și au mers la Ierusalim, capitala națiunii evreiești, unde se presupunea că regele va fi.

Deoarece ei au fost induși în eroare, au făcut ca mulți copii de parte bărbătească să fie uciși, pentru că în Mat. 2:16 vedem că Irod s-a înfuriat când magii nu s-au întors la el, așa că i-a trimis pe soldați să-i ucidă pe toți băieții de doi ani și mai jos în Betleem.

Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu și să căutăm ca Domnul să ne conducă instantaneu și în mod viu, și fie ca să nu ne întoarcem la concepțiile noastre naturale despre ceea ce este Domnul și cum ar trebui să-L slujim.

Când magii au ajuns la Ierusalim și au întrebat cu privire la Regele iudeilor, unde trebuia să se nască, atât Irod, cât și tot Ierusalimul cu el au fost foarte tulburați. În loc să se bucure când au auzit această veste, ei s-au tulburat.

La a doua întoarcere a Domnului va fi la fel; mulți creștini vor fi tulburați de întoarcerea Domnului, pentru că ei nu L-au așteptat și nu au iubit arătarea Sa.

În calitate de credincioși care se așteaptă ca Domnul să vină sau care se așteaptă să fie răpiți, ar trebui să luăm acest lucru ca pe un avertisment. Trebuie să fim cei care iubesc apariția Domnului. Pentru a fi astfel de oameni, trebuie să-L iubim pe Domnul astăzi și să căutăm să ne apară Lui tot timpul (2 Tim. 4:8).

Fie ca noi să avem inima să-L căutăm pe Domnul și să-L urmărim și să-L rugăm să ne apară de fiecare dată când venim la cuvântul Său; chiar mai mult, fie ca să trăim în apariția Sa în fiecare zi și să prețuim prezența Sa.

Când Domnul l-a chemat pe Pavel, El i-a spus prin Anania că vrea să-l facă un slujitor și un martor atât despre lucrurile în care El i-a apărut, cât și în lucrurile în care El îi va apărea.

Trebuie ca să avem continuu arătarea Domnului; pe de o parte, trebuie să cunoaștem Cuvântul Său și să fim în cuvântul Său, iar pe de altă parte, trebuie să avem conducerea Sa instantanee.

După ce magii au fost corectați de către Scripturi (Mat. 2:4-6), s-au dus la Betleem (v. 8-9), iar steaua le-a apărut din nou și i-a condus la locul exact unde se afla Cristos; când ei au văzut steaua, s-au bucurat nespus de mult cu mare bucurie (v. 10).

Ei au fost corectați de Scripturi și restaurați pe calea cea dreaptă, astfel încât steaua le-a apărut din nou; o viziune vie însoțește întotdeauna Scripturile.

Fie ca și noi să venim la Domnul în cuvântul Său pentru a obține o cunoaștere detaliată a cine este El în cuvântul Său și să-L căutăm în duh pentru a avea conducerea instantanee a Domnului.

Să nu ne bazăm doar pe cunoașterea de către noi a cuvântului și să nu ne încredem în concepțiile și opiniile noastre naturale sau în părerile noastre religioase, ci să venim la Domnul pentru avea arătarea Sa proaspătă și să-i permitem cuvântului Său să ne corecteze și să ne ajusteze.

Doamne Isuse, vrem să Te găsim, să Te cunoaștem și să Te savurăm ca fiind cel mai minunat. Îți mulțumim pentru cuvântul Tău care ne arată cine ești, ce ești și care este dorința inimii Tale. Îți prețuim apariția, Doamne. Aratăni-te zi de zi. Aratăni-te în cuvântul Tău și pe tot parcursul zilei. Păstrează-ne în cuvântul Tău, savurându-Te și având o cunoaștere detaliată despre Tine, și dă-ne călăuzirea vie și instantanee în duh. O, Doamne, fie ca să nu ne bazăm pe sau să fim induși în eroare de concepțiile noastre umane sau de părerile noastre religioase, ci fie să avem conducerea instantanee a Domnului și corectarea Scripturilor.

Să trăim în părtășie intimă cu Domnul pentru a avea călăuzirea Sa vie zilnic

Este foarte interesant de văzut că, deși evreii împreună cu conducătorii lor și cărturarii și fariseii – toți aveau Scripturile care conțineau profeția cu privire la Cristos, dar niciunul dintre ei nu avea inima să-L caute.

Este un lucru să aveți versetul în Mica 5:2 care să vă spună unde trebuia să se nască Cristos, dar este cu totul altceva să aveți o inimă care să-l caute și chiar să aveți călăuzirea Sa vie până unde este El, la locația exactă unde locuiește El.

Chiar dacă avem cunoașterea Scripturilor, avem încă nevoie de steaua vie, actuală, care să ne ducă la strada și chiar la casa în care se află Cristos; simpla acumulare de cunoștințe scripturale nu înseamnă că Îl cunoaștem pe Cristos sau că Îl avem pe Cristos ca savurare în experiența ta.

Steaua vie i-a condus pe magi nu numai în oraș, ci și la strada și la casa în care se afla Regele nou-născut; în experiența noastră, avem atât Scripturile care să ni-L arate pe Cristos, cât și călăzirea vie a Domnului pentru a ne aduce la locația exactă în care El este astfel încât să-L putem cunoaște, să-L savurăm, să ne închinăm Lui și să ne dăruim Lui.

Preoții erau cei care învățau poporul legea (Mal 2:7) și cărturarii erau cei care cunoșteau Scripturile (Ezra 7:6); atât preoții, cât și cărturarii aveau cunoștințe despre nașterea lui Cristos (Mat. 2:5-6), dar nu vedeau viziunea și nici nu aveau inima să-L caute.

Este mila Domnului ca să avem o inimă care să-L caute pe Domnul.

Biblia este în mâinile noastre, Scripturile ne sunt deschise, dar atunci când este vorba să-L cunoaștem pe Domnul și să aflăm unde este El și ce vrea, trebuie să avem nu numai cunoștințele Biblice, ci și călăzirea Sa vie, pe măsură ce trăim în părtășie intimă cu Domnul.

Așadar, trebuie să-I cerem Domnului să ne dea o inimă pentru a-L căuta în toate zilele noastre. Trebuie să ne deschidem către El și să ne întoarcem inima către El, permițându-I să ne infuzeze cu o inimă care-L caută; în părtășia noastră intimă cu Domnul, putem avea zi de zi călăuzirea Sa vie și Îl putem găsi.

Indiferent de cât de „scripturali” suntem, dacă pierdem prezența Domnului, greșim în mod absolut; calea Noului Testament de a-L găsi și a-L urmări pe Domnul este aceea de a rămâne continuu în prezența Sa ascunsă.

Când venim la cuvântul Domnului, trebuie să venim la El, rugându-L să ne apară și să ne călăuzească în interior într-un mod viu (Ioan 5:39-40).

Când venim la Domnul în cuvântul Său sau citim slujba care deschide Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul pentru a-L vedea în cuvântul Său.

A citi doar Biblia și a acumula cunoștințe biblice nu înseamnă că avem călăzirea Sa vie; venirea la Domnul în duh și rămânerea în prezența Sa ascunsă ne va determina să știm cine este El, unde este El și ce vrea El să facem.

În Exo. 33:14 vedem că Domnul vrea să fie cu poporul Său; prezența Sa merge cu noi și El ne oferă odihnă, iar dacă nu avem prezența Lui, nu putem continua sau merge înainte cu El.

Fie ca noi să fim la fel ca Moise, vorbind Domnului față în față la fel cum un om îi vorbește tovarășului Său (Ex. 33:11); fie ca să-L cunoaștem pe Domnul nu numai într-un mod exterior, în conformitate cu ceea ce spune Biblia, ci și într-un mod interior, prin călăzirea Sa vie în interior.

Avem nevoie de cunoașterea Scripturilor, dar, în același timp, avem nevoie de călăzirea vie și instantanee a Domnului viu din interior, călăzirea moment-de-moment care ne conduce chiar în locul în care Isus este să știm ce vrea El și ce anume El face.

Este ușor să acumulăm cunoștințe din Scripturi, dar dacă vrem să avem călăuzirea Sa vie, trebuie să trăim într-o relație intimă cu Domnul și să fim una cu El (2 Corinteni 2:10-14).

Și odată ce îl vedem pe Cristos și I ne închinăm, ne vom „întoarce pe alt drum” la fel cum a făcut magii (Mat. 2:12), adică odată ce Îl vedem pe Cristos și Îl cunoaștem în intimitate, nu vom lua niciodată același drum.

Când Îl atingem pe Cristosul cel viu și Îl vedem, având călăzirea Sa vie în interior, nu vom lua niciodată calea religiei care e în afara lui Cristos, ci vom lua calea Sa.

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a te căuta și pentru a Te găsi; dă-ne călăzirea vie înăuntru pentru ca noi să știm unde ești și cine ești. Îți prețuim prezența Ta, Doamne și vrem să facem totul în prezența Ta și chiar ghidați de prezența Ta. Nu vrem să ne bazăm doar pe cunoștințe din Scripturi, ci să avem călăzirea vie a Domnului, deoarece trăim într-o relație intimă cu Domnul și căutăm să fim una cu El! Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne într-o relație intimă cu Tine, prețuindu-ți cuvântul și având călăzirea ta instantanee și constantă în interior.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Knowing the Scriptures and having the Lord’s Living Guidance in Fellowship with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 10 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L găsim pe Cristos ca Steaua vie văzând o viziune vie a lui Cristos în Biblie

23/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 24:17 vedem un cristal prețios în cartea Numeri – Cristos ca Steaua vie – care se împlinește în Mat. 2:2 și trebuie să fie experiența noastră în viața noastră creștină și în viața de biserică de azi.

În Numeri vedem cum Moise a profețit că o Stea va ieși din Iacov; această stea este Cristos, iar împlinirea acestui cuvânt este în Mat. 2 unde magii au venit în Israel, conduși de stea, pentru a se închina Cristosului nou-născut.

Ei au văzut steaua în ridicarea ei pe cer și au venit să I se închine Lui; când Irod a auzit asta, el s-a tulburat și Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. În loc ca ei să fie fericiți, ei s-au tulburat.

Când Domnul Se va întoarce, mulți credincioși vor fi tulburați, pentru că nu vor fi pregătiți pentru întoarcerea Lui.

Magii i-au întrebat pe preoții de seamă și pe cărturarii poporului și astfel au aflat că Cristos urma să se nască în Betleem; preoții și cărturarii aveau Scripturile și versetul privitor la nașterea lui Cristos, dar ei nu aveau inima să-L caute pe Cristos.

Ei au avut Cuvântul cu literă, dar nu Cuvântul viu care le vorbea și străluceau în ei pentru a-L căuta pe Cristos.

Atunci magii s-au dus și L-au găsit pe Cristos, Regele nou-născut, pentru că Steaua i-a condus după ce au părăsit pe Irod și pe preoți; apoi, au plecat de acasă pe un alt drum.

Trebuie să fim cei care Îl vedem și Îl savurăm pe Cristos ca Steaua vie, Steaua din Iacov și trebuie să vedem cum putem deveni duplicatul lui Cristos ca Steaua din Iacov.

În Apocalipsa 1:16 vedem că Fiul Omului avea șapte stele în mâna Sa, iar în v. 20 misterul celor șapte stele este dezvăluit – ele sunt mesagerii celor șapte biserici.

A fi stea, a fi duplicarea lui Cristos ca Steaua, înseamnă a fi un mesager al bisericilor. Când Domnul scria celor șapte biserici, El nu le-a scris în mod direct, ci le-a scris mesagerului fiecărei biserici; totul a fost comunicat prin mesager.

Aceasta înseamnă că, dacă nu avem mesageri în bisericile locale, dacă nu-i avem pe cei care au mesajul divin și mesajul proaspăt de la Domnul către poporul Său, nu avem cuvântul Lui pentru biserici.

Un mesager este cineva care-L savurează pe Cristos ca Mesagerul lui Dumnezeu și ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu distribuit poporului lui Dumnezeu.

Trebuie să aspirăm să fim mesagerii din biserici, cei care nu numai că Îl văd și Îl câștigă pe Cristos ca Steaua vie, ci care și devin duplicatul și reproducerea Lui, fiind cei care îl primesc pe Cristos ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu și transmit acest mesaj poporului lui Dumnezeu.

Cristos este Steaua din Iacov, ale cărei ieșiri sunt din veșnicie și înspre veșnicie

Num. 24:17 spune: Va ieși o stea din Iacov; această Stea se referă la Cristos. Împlinirea acestui arhetip al lui Cristos se regăsește în Mat. 2:2, în cuvintele magilor – care erao oameni învățați din răsărit.

Ei au venit la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Cel care S-a născut ca Rege al evreilor? Căci I-am văzut steaua înălțându-se și am ajuns să I ne închinăm”. Magii nu au spus: „Am văzut o stea” sau „am văzut steaua”, ci „am văzut steaua Lui”.

Trebuie să vedem nu doar stele, ci să vedem steaua Lui, Steaua lui Iacov, Cristos ca Steaua vie. Aceasta este cu siguranță împlinirea lui Num. 24:17, pentru că steaua menționată în Vechiul Testament a fost arătată acestor oameni învățați – acestor oameni păgâni.

Este foarte interesant faptul că steaua nu a fost arătată niciunuia din poporul lui Israel – care avea deja Scripturile – ci acestor oameni păgâni.

Evreii aveau Scripturile despre Cristos și știau unde Acesta Se va naște; ei chiar le-au dat magilor locația unde trebuia să se nască Cristos, dar ei nu au văzut steaua lui Cristos și nici nu au avut inima să o urmeze și să-L găsească pe Cristos.

Evreii aveau cunoștințe în literă cu privire la locul unde trebuia să se nască Cristos (așa cum este profețit de către profetul Mica în Mica 5:2), dar acești oameni învățați din est au primit o viziune vie a Sa; în cele din urmă, steaua i-a condus în locul în care era Cristos (vezi Mat. 2:9-10).

Ceea ce ne dorim astăzi nu este doar o cunoaștere doctrinară și obiectivă a lui Cristos, ci o viziune vie a lui Cristos; fie ca Domnul să ne dea o inimă care-L caută pe Cristos, pentru a avea o viziune vie asupra lui Cristos.

Aleluia, Cristos continuă – chiar și acum, prin predicarea Evangheliei Împărăției către întregul pământ locuit!

El încă mai merge în noi, fiind distribuit în duhul nostru și răspândindu-Se din duhul nostru în sufletul nostru – în mintea, emoția și voința – și în cele din urmă în trupului nostru muritor!

Ieșirile Sale continuă până când vom fi transfigurați și vom deveni mireasa Sa, ne vom căsători cu El, vom domni împreună cu El timp de o mie de ani, vom intra împreună cu El în Împărăția Sa și vom fi soția Sa în vecii vecilor, Amin!

Cristos este Soarele adevărat (Mal 4:2), dar, strict vorbind, El nu apare ca Soarele în această epocă; mai degrabă, El strălucește ca o stea până vine zorii.

Când Cristos a venit prima dată, El a apărut în mod deschis ca o stea, dar când El va veni a doua oară, El va fi steaua dimineții (Apoc. 2:28; 22:16) pentru biruitorii Săi, celor care veghează la venirea Lui.

Pentru toți ceilalți, El va apărea mai târziu ca soarele.

Fie ca noi să-L găsim pe Cristos și să-L cunoaștem ca stea vie, Steaua din Iacov, și fie ca El să continue în noi până când Îl vom întâlni pe măsură ce devenim la fel ca El!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a avea doar o cunoaștere doctrinară despre Cristos fără o revelația vie a ceea ce Tu ești. Dă-ne o inimă să Te căutăm pentru a primi o viziune vie a lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să Te găsim și să Te cunoaștem ca Steaua vie, Steaua din Iacov. Vrem nu doar să cercetăm Scripturile, ci să venim la Tine, Steaua vie, pentru ca Tu să strălucești asupra noastră să ne faci la fel ca și Tine, stele vii în această epocă întunecată până când Te vei întoarce!

Să-L găsim pe Cristos ca Steaua vie, văzând o viziune vie a lui Cristos în Biblie

Această porțiune din Mat. 2:1-12 privitoare la magii care-L căutau pe Cristos de steaua vie ne arată faptul că găsirea lui Cristos este o ceva viu și nu o simplă cunoaștere doctrinară a Bibliei.

Este un lucru să cunoaștem Biblia, chiar să memorăm Cuvântul lui Dumnezeu și să avem o bună înțelegere a doctrinelor din Scripturi, și este complet altceva să avem o revelație vie a lui Cristos în cuvântul Său!

Steaua s-a arătat departe de religia autentică (religia evreiască), departe de templul din Țara Sfântă, departe de centrul religios evreiesc, departe de preoți, cărturari, farisei și de toți oamenii religioși.

Steaua a apărut arătând ceva din Cristos într-un ținut păgân, iar trei magi din est au văzut-o și au urmat-o.

Pur și simplu să ținem Biblia în mâna noastră și să citim Mica 5:2, care spune că Cristos trebuia să se nască în Betleem, nu funcționează; este posibil să avem Biblia, dar putem rata steaua cerească.

Ce înseamnă să-L avem sau să-L găsim pe Cristos ca stea vie? Steaua este revelația vie, viziunea vie, nu doar cunoștința doctrinară veche și moartă a Scripturilor, nu cunoașterea moartă a lui Mica 5:2 în acest caz.

Ceea ce avem nevoie astăzi nu este mai multă cunoaștere biblică, ci viziunea cerească, viziunea instantanee actuală, viziunea vie de la Dumnezeu, viziunea pe care conceptele noastre umane nu ne pot învăța.

A ține Biblia în mână este ușor, dar așteptarea stelei și privirea spre stea este destul de dificilă; a citi Biblia este ușor, dar a avea viziunea vie a lui Cristos în Biblie este destul de dificil.

Este posibil să studiem Biblia și chiar să obținem o diplomă în studierea Bibliei, este posibil să învățăm tot ce spune Biblia despre Cristos, dar pur și simplu nu putem determina când va veni steaua, adică nu-L putem vedea și cunoaște cu adevărat pe Cristos ca stea vie.

Cu toții trebuie să-L vedem pe Cristos și să-L găsim ca stea vie.

Trebuie să ne întrebăm ce avem: avem oare versetele biblice sau avem o viziune vie a lui Cristos? Avem cunoștințe scripturale bune sau avem steaua cerească?

Avem noi oare învățăturile referitoare la vechea cale a lui Dumnezeu sau avem o viziune instantanee actuală? Simplul fapt de a avea Biblia în mâinile noastre nu garantează că Îl avem și Îl cunoaștem pe Cristos ca stea vie.

A-L cunoaște pe Cristos astăzi este ceva viu, nu ceva potrivit cunoașterii Bibliei în litere, ci în funcție de steaua vie, cerească.

Este ușor să înființăm o religie în conformitate cu ceea ce Biblia spune că ar trebui să facem sau să nu facem; este ușor să stabilim și să impunem anumite practici și activități bazate pe Biblie, dar religia noastră va respinge viziunea vie a lui Cristos, iar steaua vie nu va fi prezentă.

Ori de câte ori și oriunde este înființată o religie, Domnul nu va fi acolo, căci nu putem să-L limităm, să-L restricționăm sau să-L circumscriem pe Domnul cu religia noastră.

Să nu înființăm niciodată o religie în viața de biserică; să nu insistăm niciodată pe unele metode sau practici care sunt corecte și bune, căci atunci când vom face acest lucru, Domnul va trebui să plece, deoarece viziunea vie a lui Cristos nu poate fi îngrădită în formele și practicile noastre.

Când insistăm că avem dreptate în ceea ce facem și exersăm și spunem, în timp ce ceilalți greșesc, Domnul ne poate părăsi și poate merge la cei care greșesc. O Doamne!

Când venim la Biblie, trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne deschidă mintea și înțelegerea pentru a vedea o viziune vie asupra lui Cristos, steaua vie! Trebuie să citim cu rugăciune Biblia, rugându-ne asupra Scripturilor pentru ca noi să venim la Domnul în timp ce citim și să fim infuzați cu El ca Duh și viață!

Doamne Isuse, deschide-ne ochii și mintea pentru a înțelege Scripturile. Luminează-ne ochii inimii noastre pentru a vedea o viziune vie asupra lui Cristos. O, Doamne, nu vrem să avem o simplă cunoaștere obiectivă și doctrinară a lui Cristos, ci o viziune vie, o revelație instantanee a Cristosului viu ca stea vie! Mântuiește-ne de a fi oameni religioși care, conform Bibliei, fac lucrurile într-un anumit fel, au anumite practici conform Cuvântului, dar nu pot primi sau nu au revelația lui Cristos, Steaua vie! Doamne Isuse, vrem să primim duh și viață pe măsură ce venim la cuvântul Tău ca să Te găsim și să Te cunoaștem ca stea vie în această epocă întunecată de astăzi!