mișcarea lui Dumnezeu

Rugăciunea de la altarul tămâii pentru creșterea înspre maturitate pentru formarea armatei

02/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Rugăciunea de la altarul tămâii a rezultat în numărarea copiilor lui Israel pentru formarea unei armate care să lupte pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ; trebuie să fim cei care se roagă la altarul tămâii pentru creșterea și maturitatea credincioșilor astfel încât să fie formată o armată.

Domnul astăzi vrea să câștige o armată care să fie una cu El să lupte împreună cu El și pentru El pe pământ; ca să facem parte din armată, avem nevoie de creșterea în viață înspre maturitate.

Pe de o parte, Dumnezeu vrea să câștige un grup de oameni care Îl primesc ca viață și Îl experimentează pentru a fi transformați în imaginea lui Cristos și să-L exprime pe Dumnezeu în mod corporativ; pe de altă parte, El are nevoie ca poporul Său să-L reprezinte cu stăpânirea Sa asupra pământului pentru subjugarea inamicului și aducerea împărăției lui Dumnezeu.

Atunci când vine vorba de tratarea inamicului, nu putem păstra nimic pentru noi înșine – trebuie să fim absoluți pentru Dumnezeu și să-L ascultăm în mod deplin.

Lucrarea lui Dumnezeu este ca biserica să-i producă pierdere fatală lui Satan; biserica în ansamblu este în degradare, dar Domnul vrea să-Și câștige biruitorii Săi în biserici, cei care au ajuns la vârsta spirituală de douăzeci de ani și sunt formați în armată pentru a lupta pentru interesul Său pe pământ.

Când facem orice alt tip de activitate în biserică, inclusiv citirea Bibliei, predicarea evangheliei, îngrijirea sfinților și chiar ridicarea de biserici – e posibil să păstrăm ceva pentru sine, dar în lucrarea lui Dumnezeu, sinele trebuie renegat în mod deplin.

Ca să ne angajăm într-un război spiritual pentru a-l trata pe Satan și pentru a recâștiga pământul pentru Dumnezeu, trebuie să fim în întregime și absolut pentru Dumnezeu și să ne supunem Lui în mod complet.

Nu putem să ne păstrăm pe noi înșine și nu putem să lăsăm nici măcar puțin teren pentru noi înșine, căci atunci când facem acest lucru, inamicul știe. Nu este vorba atât de mult de cuvintele pe care le spunem și de lucrarea pe care o facem, ci de ființa noastră – luptăm prin ceea ce suntem, constituția noastră, ființa noastră.

Ceea ce vrea Dumnezeu nu sunt supereroi sau giganți spirituali în Cristos; El dorește credincioși normali, care sunt credincioși în fața Domnului să-și trateze sinele, carnea și omul natural și care nu lasă niciun teren în ființa lor pentru inamic.

Astfel de oameni ajung la maturitate și cunosc Trupul, trăiesc în înălțare, domnesc în viață și duc războiul spiritual împreună cu alții care au atins maturitatea spirituală.

Astfel de oameni se roagă la altarul tămâiei pentru formarea armatei; ei nu privesc pe ceilalți și nu îi disprețuiesc sau îi critică, ci mai degrabă se roagă pentru ei la altarul tămâii, pentru ca să se formeze o armată în toate bisericile locale pentru mișcarea Domnului.

Creșterea înspre maturitate pentru a fi formați într-o armată și rugăciunea de la altarul tămâii

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să avansăm în experiența noastră spirituală, în creșterea noastră în viață și în experimentarea lui Cristos de către noi.

Începem cu experimentarea lui Cristos ca întruparea lui Dumnezeu (realitatea tabernaculului) și apoi continuăm să-L experimentăm pe Cristos ca lumina vieții (realitatea lampadarului), resursa de viață (pâinea Prezenței), și apoi înaintăm să ne rugăm la altarul tămâii pentru interesele lui Dumnezeu și mișcarea Sa.

Pe măsură ce creștem în viață înspre maturitate, noi înșine suntem formați într-o armată pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru interesele lui Dumnezeu, și ne rugăm la altarul tămâii pentru formarea armatei Domnului, o armată care luptă pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

În Exod 30 a existat un recensământ făcut imediat după descrierea altarului tămâii, iar în versetele 11-16 accentul era mai mult pe recensământ decât pe argintul de răscumpărare (argintul pentru ispășire).

Numărarea poporului Israel era pentru formarea armatei.

Cum putem noi, în calitate de credincioși în Cristos, să devenim o armată care luptă pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ? Ca să fim în armată trebuie să creștem înspre maturitate; trebuie să avansăm în viață și experiență până când ajungem la vârsta spirituală de douăzeci de ani.

Apoi, vom fi formați spontan în armata care luptă pentru interesul lui Dumnezeu și vom ajunge la altarul tămâii, unde ne rugăm pentru alții ca să crească în viață înspre maturitate, pentru a fi formați în armata lui Dumnezeu.

Avem o nevoie urgentă ca să creștem și să ajungem la maturitate, astfel încât să fim calificați să fim formați într-o armată; numai atunci când s-a format o astfel de armată, Dumnezeu Se poate mișca pe pământ pentru scopul Său.

Dumnezeu vrea să Se miște; vrea să-Și elibereze binecuvântarea, vrea să îl trateze pe inamicul Său și vrea să-Și aducă împărăția în multe părți de pe pământ, dar El așteaptă după un grup de oameni care să crească înspre maturitate ca să fie formați într-o armată pentru a coopera cu El.

Nevoia noastră este să creștem; trebuie să creștem în viață înspre maturitate și odată ce ajungem la maturitatea spirituală, vom coopera cu Domnul atât pentru a lupta cu inamicul, cât și pentru a ne ruga pentru creșterea înspre maturitate a fraților și surorilor noastre în Domnul.

Cu toții trebuie să creștem în viață până când ajungem cu toții la unitatea credinței și la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu, la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos (Ef. 4:13).

Amin, trebuie să creștem! Amin, toți sfinții trebuie să crească! Când vom ajunge la maturitatea spirituală, când vom ajunge la vârsta spirituală de douăzeci de ani, vom fi formați în armată care poate lupta pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ și ne vom ruga la altarul tămâiei ca mulți alții să crească în viață înspre maturitate ca să intre în armată!

Doamne Isuse, crești în noi înspre maturitate, ca să fim formați în armata Ta pentru a lupta una cu Tine pentru interesul Tău pe pământ și pentru înfrângerea inamicului Tău. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, crescând zilnic în viață înspre maturitate, avansând în experiența noastră spirituală și rugându-ne la altarul tămâii pentru formarea armatei. O, Doamne, fie ca noi și toți sfinții să creștem în viață înspre maturitate, pentru ca Tu să-Ți câștigi armata pentru ca Satan să sufere pierderi și împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ!

Rugăciunea de la altarul tămâii pentru creșterea sfinților înspre maturitate pentru formarea armatei

În ceea ce privește formarea armatei, cel mai necesar lucru este rugăciunea; nu avem nevoie de “războinici ai rugăciunii”, ci de credincioși normali care se roagă în duhul Trupului pentru formarea armatei.

Nu avem nevoie de “eroi ai rugăciunii”; mai degrabă, avem nevoie de sfinți care se roagă sub autoritatea Cristosului înălțat și în ordinea Trupului pentru ca armata să fie formată.

Dumnezeu are nevoie de un grup de oameni care intervin la altarul tămâii, care se roagă rugăciuni de autoritate și război; aceștia sunt singurul războinic corporativ care aduc rugăciunea de care Dumnezeu are nevoie pentru formarea armatei.

Domnul are pe inima Sa faptul ca noi să înălțăm acest fel de rugăciune în toate întâlnirile de rugăciune de pe pământ.

Rugăciunea de la altarul tămâii a rezultat în recensământul copiilor lui Israel pentru formarea unei armate care să lupte pentru interesul lui Dumnezeu pe pământ (Exod 20:11-16; Num. 1:45-46).

În urma rugăciunii de la altarul tămâii, Domnul conduce un “recensământ militar” al sfinților din biserici; cei numărați sunt calificați să meargă la război pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ (Num. 2:32; 4:23; 2 Tim. 2:3).

Mijlocirea adusă la altarul tămâii este pentru creșterea și maturitatea credincioșilor, astfel încât să fie formați într-o armată (Efeseni 4:13; 6:10-12).

Nevoia noastră disperată este să creștem înspre maturitate în viața de biserică astăzi; pentru ca recâștigarea Domnului să continue și pentru ca mișcarea Domnului să avanseze, este nevoie ca noi, pe de o parte, să avansăm în creșterea noastră în viață înspre maturitate și, pe de altă parte, să fim cei care se roagă la altarul tămâii pentru creșterea sfinților înspre maturitate pentru formarea armatei.

Trebuie să ajungem la maturitate și să fim formați într-o armată și, de asemenea, trebuie să ne rugăm la altarul tămâii ca alții să ajungă la maturitate.

După ce ajungem la altarul tămâii și rămânem acolo o perioadă de timp, ne vom da seama că nimic nu este mai important ca creșterea înspre maturitate a sfinților pentru ca armata să se formeze; apoi ne vom ruga numai pentru mișcarea Domnului, pentru mărturia Sa de pe întregul pământ.

La altarul tămâii nu ne rugăm în principal pentru nevoile noastre, pentru că știm că atunci când căutăm împărăția lui Dumnezeu toate celelalte lucruri ni se vor da pe deasupra (Mat. 5:33), deci ne rugăm pentru mărturia Domnului, pentru mișcarea Sa de pe pământ și pentru ca mulți sfinți să crească înspre maturitate pentru a fi formați în armata de care Dumnezeu are nevoie ca să avanseze pe pământ.

La altarul tămâii lăsăm în mâna Domnului lucruri precum sănătatea noastră, slujba noastră, familia noastră, și intrăm în Cristos pentru a fi cei care se roagă la altarul tămâii pentru creșterea sfinților înspre maturitate pentru formarea armatei.

Chiar dacă la suprafață mai putem avea ceva rugăciuni pentru probleme personale, precum sănătatea noastră, familia, rudele noastre etc., în interior, adevărata noastră preocupare este pentru mișcarea Domnului, recâștigarea și mărturia Sa.

În timp ce ne rugăm la altarul tămâii pentru creșterea în viață a sfinților pentru ca Domnul să-Și câștige armata, Domnul va avea un recensământ în rândul poporului Său, astfel încât să poată fi formată o armată care să lupte pentru mișcarea Sa.

Amin, ca urmare a rugăciunii sfinților la altarul tămâii, Domnul conduce “un recensământ militar” în biserici și îi numără pe cei care sunt calificați să meargă la război.

Amin, cu cât ne rugăm mai mult la altarul tămâii, cu atât ne vom da seama de nevoia disperată de maturitate și cu atât mai mare va fi urgența de a ne ruga pentru creșterea vieții înspre maturitate (1 Corinteni 2:6; 3:1-2; 14:20; 16:13; Evrei 5:14—6: 1; Efeseni 3:16).

Doar atunci când Dumnezeu Își câștigă armata Se poate mișca pe pământ pentru scopul Său, pentru că în afară de o armată formată din cei maturi, nu există nicio cale ca Dumnezeu să Se miște (Efeseni 4:13; 6:10-12).

O, Doamne, Te chemăm pentru mișcarea Ta de pe pământ astăzi. Privim la Tine pentru avansarea noastră în recâștigarea Ta. Unde este mărturia Ta, Doamne? Unde sunt biruitorii, sfinții care sunt maturi pentru a fi formați în armata de care Tu ai nevoie să lupte împreună cu Tine pentru interesul Tău? Amin, Doamne, ne rugăm pentru creșterea și maturitatea sfinților, ca ei să ajungă la vârsta spirituală de douăzeci de ani și să fie formați în armata Ta. Amin, Doamne, fie ca să creștem în viață mai mult în fiecare zi până când ajungem cu toții la un om pe deplin crescut. Eliberează rugăciunile de la altarul tămâiei. Vrem să fim cei care se roagă la altarul tămâii împreună cu Tine pentru ca sfinții Săi să crească înspre maturitate și să fie formați în armata Ta de pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Praying at the Incense Altar for the Growth unto Maturity for the Formation of the Army (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată și pentru a lupta pentru mărturia lui Dumnezeu

29/01/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În cartea Numeri vedem cum s-au format israeliții într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ; pentru aceasta, un bărbat israelit trebuia să aibă cel puțin douăzeci de ani, ceea ce este legat de creștere și maturitate.

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat al cărții Numeri, am ajuns la subiectul “Creșterea și maturitatea necesare pentru formarea armatei pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ.”

În calitate de credincioși în Cristos, suntem membri ai familiei lui Dumnezeu și toți suntem în diferite etape ale creșterii în viață înspre maturitate.

Pur și simplu trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său prețios, iar El va veni la noi acolo unde suntem ca să ne spele picioarele, să ne hrănească, să ne alimenteze, să ne lumineze, să ne descopere și să ne ajute să avem înțelegerea corectă a locului în care ne aflăm în viața noastră creștină.

Atunci, Îl putem lăsa să ne alimenteze și, de asemenea, să atingă orice parte a ființei noastre care trebuie atinsă, ca El să înlăture orice piedică și frustrare pentru a realiza în noi ceea ce era pe inima Sa pentru fiecare membru al Trupului Său.

Tatăl îi iubește pe toți copiii Săi; El a rânduit ca Fiul Său să fie Cristosul pentru a face totul și pentru a fi totul și vrea să ne servească și să ne slujească deoarece El are o mare nevoie.

Nevoia lui Dumnezeu este să obțină o mărturie corporativă pe pământ, un grup de oameni care Îl vor exprima și Îl vor reprezenta ca El să-Și exercite stăpânirea și să-l facă pe Satan să sufere pierderi grave.

Pentru aceasta, El are nevoie de o armată; El vrea să Se miște dintr-o țară în alta pe tot pământul, dar oriunde vrea să meargă, există o rezistență acerbă, așa că trebuie să Se miște luptând.

De partea noastră, există o nevoie disperată, o nevoie urgentă de creștere înspre maturitate; El dorește să aibă credincioși care au creșterea și maturitatea necesară în viață și care să se prezinte Domnului pentru a înălța slujba de rugăciune a bisericii, astfel încât multe rugăciuni să fie oferite la altarul de tămâie pentru a răspunde nevoilor lui Dumnezeu.

Săptămâna aceasta ne vom concentra în special pe semnificația spirituală a vârstei de douăzeci de ani menționată în Numeri; aceasta era vârsta potrivită ca bărbații din Israel să intre în armată și să lupte pentru interesul lui Dumnezeu.

Trebuie să avem o înțelegere clară a semnificației spirituale a vârstei de douăzeci de ani; Domnul nu a spus că cei care vor intra în armată vor fi de treizeci și cinci, cincizeci și șapte sau șaptezeci și doi, ci de douăzeci de ani.

În înțelegerea noastră omenească putem spune că la douăzeci de ani ajungem la sfârșitul adolescenței și suntem în primii ani de maturizare; devenim un adult tânăr. Ca să intrăm în armată nu trebuie să avem maturitatea apostolului Pavel sau a apostolului Ioan, ci este nevoie de un anumit grad de maturitate pentru a fi înrolat în armată.

Poporul lui Dumnezeu este format într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ

Accentul din cartea Numeri este pe modul în care poporul lui Israel – care a fost răscumpărat, a primit revelație și a fost instruit de Dumnezeu – a fost format într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ (Num. 1:2-3, 19-20).

Mărturia lui Dumnezeu are nevoie de protecție, pentru că există asalt pretutindeni pe pământ. Din nou și din nou, există val după val de atac asupra mărturiei lui Dumnezeu, așa că este nevoie de o armată care să înconjoare și să protejeze mărturia lui Dumnezeu.

Cortul Întâlnirii era înconjurat de armată, așa că mărturia lui Dumnezeu era în siguranță și securizată; inamicul nu avea cum să pătrundă, iar poporul Israel a luptat pentru mișcarea și mărturia lui Dumnezeu pe pământ.

Astăzi trebuie să fim formați într-o armată pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ; când înconjurăm și protejăm mărturia lui Dumnezeu, mărturia Sa va fi în siguranță și securizată, inamicul nu va avea cum să pătrundă, iar Dumnezeu are o cale liberă de a Se mișca pe pământ.

Dumnezeu vrea să Se miște pe tot pământul și mai ales în Europa, și El vrea să se miște în toate națiunile arabe; pentru aceasta, trebuie să avem creșterea și maturitatea în viață și să luptăm în rugăciune pentru interesul lui Dumnezeu.

Este nevoie de mai mult decât entuziasm – trebuie să existe vârsta spirituală de douăzeci de ani și înrolarea în armată pentru ca interesul lui Dumnezeu să fie realizat pe pământ.

Întrucât pământul creat de Dumnezeu a fost ruinat de Satan, Dumnezeu trebuie să câștige un grup de oameni care să fie format într-o armată pentru mișcarea Sa pe pământ.

Cartea Numeri arată cum Dumnezeu a format pe poporul Său răscumpărat într-o armată pentru a înconjura și a proteja mărturia Sa (Num. 2:1-2, 32, 34). În special în primele patru capitole ale acestei cărți, vedem cum israeliții au fost formați într-o armată conform aranjamentului lui Dumnezeu.

Pentru ca copiii lui Israel să fie formați într-o armată, ei trebuiau să fie numărați; numai după ce erau numărați, israeliții puteau fi formați într-o armată (Num. 1:2-3, 19-20).

Noi, ca popor al lui Dumnezeu astăzi, trebuie să vedem că Dumnezeu are o nevoie – pe partea pozitivă El vrea să fie exprimat de un grup de oameni care trăiesc o viață corporativă de om-Dumnezeu, iar de partea negativă, El are nevoie de o armată care să-l trateze pe inamicul Său.

Fie ca să-I permitem Domnului să ne instruiască și să ne formeze în armata Sa și fie ca să creștem în viață până la maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani, astfel încât să fim înrolați în armata lui Dumnezeu pentru a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru a proteja interesele Sale.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să creștem în viață până la maturitate și să atingem vârsta spirituală de douăzeci de ani, pentru a putea fi înrolați în armata Ta și ca să luptăm pentru interesul Tău și să Te miști pe pământ. Amin, Doamne, fie ca noi să fim formați în armata sfântă și preoțească pentru a proteja mărturia lui Dumnezeu și a lupta pentru mișcarea Sa pe pământ. Câștigă armata de care ai nevoie, Doamne, pe pământ, armata care Îți va da cooperarea în rugăciune necesară pentru a Te mișca pe pământ și pentru ca mărturia Ta să fie protejată și apărată.

Creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată și pentru a lupta pentru mărturia lui Dumnezeu

În Num. 1:3 vedem că un bărbat israelit trebuia să aibă cel puțin douăzeci de ani pentru a merge la serviciul militar; acest lucru este legat de creștere și maturitate.

Existau aproximativ două milioane de israeliți, dar doar 603.550 aveau douăzeci și ceva de ani și mai mult, așa că numai aceștia au putut să meargă la serviciul militar (v. 45-46); toți ceilalți israeliți erau prețioși și necesari, dar ei nu puteau fi războinici.

Chiar dacă există atât de mulți credincioși pe pământ, doar un număr mic dintre ei sunt maturi în viață până acolo încât sunt capabili să lupte pentru mărturia lui Dumnezeu (Efeseni 4:12, 15-16; 6:10-12).

În viața de biserică în recâștigarea Domnului există un număr mare de sfinți, dar numai un număr mic este matur în viață până acolo încât să poată lupta pentru mărturia lui Dumnezeu.

Când vorbim despre maturitate în viață, deoarece creșterea și maturitatea sunt necesare pentru a intra în armată, trebuie să ne dăm seama că maturitatea este o etapă.

Cei de douăzeci de ani sunt maturi – există o anumită maturitate acolo, iar cei de cincizeci de ani sunt mai maturi, în timp ce cei de optzeci de ani sunt și mai maturi; acest lucru nu anulează gradul de maturitate pe care îl are un bărbat de douăzeci de ani, care va crește la rândul său.

Este la fel și în domeniul spiritual; vorbim despre calificarea de bază a vârstei de douăzeci de ani, vârsta la care putem primi o anumită instruire pentru a fi formați ca armată.

Numeri menționează vârsta pentru cei care intră în armată, care era de douăzeci de ani și mai mult, dar această carte nu menționează vârsta pentru pensionare.

Nu există nicio îmbătrânire în armată; nu există o vârstă de pensionare când vine vorba de războiul spiritual și nu există nicio limită de vârstă înaintată.

Caleb avea optzeci și cinci de ani și și-a pus ochii pe Hebron ca să-l ia, și spunea că era la fel de plin de vigoare ca la douăzeci de ani; în Hebron erau nefilimi uriași și anachimi gigantici, dar Caleb a spus: “Ei sunt mâncarea noastră!”

Armata lui Dumnezeu era puternică, la fel cum Caleb a putut lupta și a fost la fel de puternic în fața lui Dumnezeu, la optzeci de ani, ca și la patruzeci de ani (Ios. 14:6, 10-11). Aceasta înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, trebuie să avem atât viață, cât și maturitate în viață, pentru a fi numărați de Dumnezeu.

Conform cărții Numeri, nici copiii, nici femeile nu au fost numărați; copiii simbolizează imaturitate, iar femeile simbolizează slăbiciune.

Faptul că doar bărbații care aveau douăzeci de ani și mai mult au putut să se angajeze în război înseamnă că, printre credincioși, doar cei care sunt maturi în viață și puternici pot lupta în războiul spiritual.

În aplicarea acestui principiu pentru noi, atât frații cât și surorile pot fi “bărbați” în ochii lui Dumnezeu pentru formarea armatei, având atât creștere cât și maturitate în viață pentru a fi puternici și capabili să lupte în războiul spiritual.

Cei numărați trebuiau să fie confirmați de Moise, Aaron și conducătorii celor 12 triburi (Num. 1:4, 16-18).

Este posibil să fi fost unii sub vârsta de douăzeci de ani care doreau să se alăture armatei, iar dorința lor era apreciată, dar ei trebuiau să fie evaluați atât de Moise, de Aaron, cât și de conducătorii triburilor.

Intrarea noastră în armată este confirmată de discernământul celor care au adevărata autoritate spirituală; aceștia trebuie să poată să mărturisească în numele casei că nu suntem indivizi izolați, nu vrem să fim “eroi”, ci mai degrabă facem parte din comunitate și trăim în părtășie.

Moise Îl simbolizează pe Cristos în calitate de Capul Trupului care Își exercită autoritatea, Aaron Îl simbolizează pe Cristos ca Marele Preot care își exercită preoția, iar conducătorii celor 12 triburi îi simbolizează pe bătrânii și conducătorii din biserică (Col. 1:18; Ev. 8:1; Fapte 14:23).

Acest lucru indică faptul că noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem numărați pentru armată pe baza vieții și maturității în viață, iar acest lucru este confirmat de autoritatea spirituală.

Viața, maturitatea și confirmarea autorității spirituale sunt necesare pentru formarea armatei lui Dumnezeu.

Pentru a fi numărați, copiii lui Israel trebuiau să se afle în părtășia vieții casei tatălui lor și trebuiau să crească în viață până la maturitate, care este simbolizată de vârsta de douăzeci de ani (Num. 1:1-16) .

Trebuie să fim în părtășia bisericii și să fim una cu biserica; dacă luptăm pentru familia lui Dumnezeu, trebuie să fim în pace și în unitate.

Doamne Isuse, dă-ne creșterea și maturitatea vieții necesare ca să fim înrolați în armata Ta pentru a putea lupta pentru mărturia Ta. Amin, Doamne Isuse, fie ca să continuăm să creștem în viață până la maturitate, astfel încât să putem primi instruirea de care avem nevoie și să fim formați în armata sfântă și preoțească a lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca să creștem în viață până la maturitate zi de zi, iar creșterea și maturitatea noastră în viață să fie confirmate de autoritatea spirituală. Amin, Doamne, păstrează-în părtășia Trupului în viața de biserică și câștigă-ne ca armata Ta pe pământ, care luptă pentru interesele Tale ca să protejeze mărturia Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growth and Maturity are Required to Join the Army and Fight for God’s Testimony (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică cu Cristos ca centru

13/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică și prin biserică, iar biserica îl are ca centru pe Cristos.

Psalmul 68 este o expunere tipologică a porțiunii din Numeri 10:35-36 și Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ; astăzi Dumnezeu se mișcă în om, iar mișcarea Sa este ca să îl deifice pe om pentru a obține biserica, locuința Sa.

În aceste versete din Numeri vedem că Moise, atunci când chivotul a pornit la drum, a spus: Ridică-Te, Doamne, și inamicii Tăi să fie împrăștiați; și cei ce Te urăsc să fugă dinaintea Ta. Iar când chivotul se oprea, el a spus: Întoarce-Te, o Iehova, la zecile de mii ale miilor din poporul Tău.

Cu alte cuvinte, Chivotul care i-a condus pe copiii lui Israel conform conducerii lui Dumnezeu nu era doar ceva exterior, ceva care depindea de om sau de preferința și opinia omului, ci era un Chivot viu, chiar întruparea lui Dumnezeu printre oameni.

Moise a petrecut multe zile pe muntele lui Dumnezeu în prezența Sa pentru a primi legea și modelul tabernaculului, iar el și-a dat seama că acest tabernacul era clădirea lui Dumnezeu pe pământ, locuința Sa.

Dumnezeu dorește nu doar să-și salveze poporul din sclavia Egiptului și de uzurparea faraonului, ci să-i aducă într-un loc și într-o situație în care El să poată locui printre ei, El să poată fi exprimat printre ei și El să poată avea un popor pe pământ.

Deci, atunci când tabernaculul a fost construit, acesta a fost momentul, locul și situația în care Dumnezeu se afla printre poporul Său, pentru că putea să locuiască printre ei în Chivot.

Dumnezeu l-a condus pe poporul Său prin Chivot într-un mod specific, pentru ca El să le ofere odihnă și satisfacție; când poporul Său urma conducerea Chivotului, ei erau în pace, savurând odihna și fiind satisfăcuți.

Chivotul este un tip reprezentativ al lui Cristos; Cristos este întruparea lui Dumnezeu, iar atunci când El a venit, Dumnezeu a locuit printre oameni.

Paul a aplicat tipul reprezentativ din Psalmul 68 la Cristos; ridicarea lui Iehova în aceste versete se referă la ridicarea lui Cristos la ceruri în înălțarea Sa, iar întoarcerea Sa se referă la a doua venire a Domnului.

Aceste versete din Numeri 10:35-36 prezintă o viziune completă a economiei lui Dumnezeu începând cu încarnarea lui Cristos pentru a fi Chivotul – întruparea Dumnezeului Triunic – trecând prin înălțarea Sa și până la a doua Sa venire.

Mișcarea lui Dumnezeu este în Cristos; Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ, iar astăzi mișcarea lui Dumnezeu este în om și prin om.

Pentru ca Dumnezeu să se miște în om și printre oameni, totuși, omul trebuie să devină la fel ca Cristos în viață și natură – ceea ce Dumnezeu chiar face prin intermediul mântuirii Sa organică. Aleluia!

De la încarnarea Sa până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ

Psalmul 68 este o expunere a porțiunii din Numeri 10:35-36, și ambele porțiuni Îl revelează pe Cristos ca centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Ceea ce vedem în Psalmul 68, care este considerat cel mai înalt dintre toți psalmii, este mișcarea lui Dumnezeu pe pământ.

Acest psalm are două secțiuni: versetele 1-18 vorbesc despre Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ începând de la încarnarea Sa trecând prin înălțarea Sa pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu, și versetele 19-35 vorbesc despre savurarea lui Dumnezeu în casa Sa.

Odată ce Dumnezeu obține o locuință pe pământ, poporul Său pur și simplu Îl poate savura în casa Sa.

Mișcarea lui Dumnezeu a început după ridicarea tabernaculului cu Chivotul, simbolizându-L pe Cristosul întrupat pentru a fi locuința lui Dumnezeu pe pământ, cu Sine Însuși ca centru al mișcării lui Dumnezeu în economia Sa.

În Ioan 1:14 vedem că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, iar noi am văzut gloria Sa, glorie ca a singurului născut din Tatăl. Ca tabernacul, Cristos L-a adus pe Dumnezeu la om; El L-a făcut pe Dumnezeu posibil de a fi contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat.

Când Cristos a venit, Dumnezeu a venit; Dumnezeu S-a mișcat în și prin Cristos pe pământ. Mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul cu Chivotul începând de la Muntele Sinai (Psa. 68:8b, 17b) trecând prin pustie (v. 4b, 7b) și până la Muntele Sionului (v. 16) este un tip reprezentativ al mișcării Sale în Cristos începând de la încarnare și până la înălțare (Ioan 1:17; Efes. 4:8-10).

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos.

Pe Muntele Sinai a fost dată legea și modelul tabernaculului; legea a fost dată prin Moise, dar slavă Domnului, harul și realitatea lui Dumnezeu au fost întrupate și exprimate în tabernacul, care este Cristos ca întruparea lui Dumnezeu.

Isus Cristos, adevăratul tabernacul al lui Dumnezeu printre oameni, a venit să-L aducă pe Dumnezeu la om, iar acest tabernacul a început o călătorie până la Muntele Sionului în înălțarea Sa.

Începând de la întruparea Sa și până la înălțarea Sa, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Fără Cristos, Dumnezeu nu Se poate mișca pe pământ; când Cristos a venit, Dumnezeul Triunic a făcut un “tur” lung care a durat treizeci și trei de ani și jumătate, iar acest tur s-a încheiat odată cu înălțarea lui Cristos la al treilea cer.

Psalmul 68 este despre mișcarea lui Dumnezeu în tabernacul (care Îl simbolizează pe Cristos) ca locuința Sa cu Chivotul (care îl simbolizează pe Cristos) ca centru.

Tabernaculul cu Chivotul a călătorit printre copiii lui Israel timp de patruzeci de ani până a ajuns în Sion; Cristos în calitate de tabernaculul lui Dumnezeu a călătorit timp de treizeci și trei de ani și jumătate până când S-a înălțat la al treilea cer.

Dumnezeu Se poate mișca pe pământ doar după ce a stabilit o cale – tabernaculul cu Chivotul din Vechiul Testament, și Cristos în calitate de tabernacul cu Chivotul din Noul Testament – în care El a putut fi împreună cu poporul Său și în care ei L-au putut contacta și în care au putut fi cu El.

Aleluia, astăzi Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ – El este tabernaculul lui Dumnezeu cu omul!

Aleluia, Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit să-L aduci pe Dumnezeu la om – L-ai făcut pe Dumnezeu posibil de contactat, de atins, de primit, de experimentat, de intrat și de savurat! Amin, Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa! Te lăudăm, Doamne Isuse, ca întruparea lui Dumnezeu, tabernaculul lui Dumnezeu cu omul, omul-Dumnezeu care a venit să aducă mișcarea lui Dumnezeu pe pământ printre oameni! Aleluia pentru Cristosul nostru, Cel care este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ!

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi este în și prin biserică, cu Cristos ca centru

Mișcarea lui Dumnezeu pe pământ nu a fost doar cu Domnul Isus acum două mii de ani; mai degrabă, astăzi Dumnezeu încă se mișcă pe acest pământ în și prin biserică, și El se mișcă cu Cristos ca centru al bisericii (Ioan 5:17; Fapte 28:31; 1 Tim. 3:15-16; Psa. 68:4, 7).

Biserica a fost produsă în învierea lui Cristos, pentru că atunci când El a înviat, Cristos a fost extins, lărgit și duplicat în mulți credincioși în Cristos care compun biserica, Trupul lui Cristos.

Cristos ca centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ astăzi continuă să Se miște în și prin biserică, iar centrul bisericii este Cristos.

Biserica este biserica Dumnezeului Cel viu, stâlpul și temelia adevărului; biserica este măreața taină a evlaviei, căci în biserică Dumnezeu este manifestat în carne, în biserică Cristos este predicat printre națiuni, și în biserică Cristos este glorificat și exprimat.

Aleluia, Dumnezeu Se mișcă pe pământ, mișcarea Sa este în și cu tabernaculul, și El Se mișcă împreună cu Cristos ca centru al bisericii!

Mișcarea lui Dumnezeu în biserică este de fapt în și prin om; Dumnezeu Se mișcă în om pentru a-l deifica pe om, adică pentru a-l face pe om la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Dumnezeu se mișcă în Cristos și în cei care devin la fel ca Cristos în toate felurile posibile.

Atanasie, unul dintre primii părinți ai bisericii, a spus despre Domnul Isus că El a fost făcut om ca noi să putem fi făcuți Dumnezeu, căci Cuvântul a fost făcut carne pentru ca noi, împărtășindu-ne din Duhul Său, să fim deificați.

Ceea ce vorbim aici nu este faptul că omul devine Dumnezeu în sensul de a fi venerat sau atotputernic; mai degrabă, subliniem câteva versete foarte cruciale din Noul Testament care ne arată cum noi, ființele umane, suntem făcuți Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

De fapt, acesta este principiul mișcării lui Dumnezeu în om; mișcarea lui Dumnezeu astăzi este în om și prin om, iar mișcarea Sa este să îl deifice pe om, făcându-l pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire.

În Rom. 8 vedem câteva versete foarte clare care ne arată cum întreaga noastră ființă tripartită nu doar că este umplută cu viața lui Dumnezeu, ci ea devine viață; în mântuirea organică a lui Dumnezeu, duhul, sufletul și trupul nostru devin viața divină eternă a lui Dumnezeu pentru ca noi să fim făcuți Dumnezeu în viață și natură.

În Rom. 8:10 vedem că, de vreme ce Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Când Cristos a intrat în noi, El a intrat în duhul nostru; El nu este numai viața noastră, ci El a făcut din duhul nostru o viață.

Duhul nostru este viață, iar această viață este viața zoe, viața divină, eternă, necreată, indisolubilă, indestructibilă, viața minunată a Dumnezeului Triunic. Indiferent cum ne simțim acum, duhul nostru este zoe – duhul nostru este viață!

Apoi în Rom. 8:6 vedem că de fiecare dată când ne fixăm mintea pe duhul nostru, mintea noastră devine viață; mintea noastră nu este doar plină de viață, ci devine viață. Ce minunat că, în mântuirea Sa organică, Dumnezeu face din mintea noastră răzvrătită viață, viața divină!

Mai mult, în Rom. 8:11 vedem că Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți, locuiește în noi și El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește în interior. 2 Cor. 5:4 confirmă acest lucru, și anume că la întoarcerea Domnului trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață.

Când ne deschidem către Domnul și permitem Duhului Celui care L-a înviat pe Isus din morți să ne locuiască în interior, El dă viață trupului nostru muritor prin Duhul Său care ne locuiește!

Aceasta este experiența noastră de multe ori când venim la întâlnire: când ajungem la întâlnire ne simțim ca și cum ne-am trage oasele spre acel scaun… dar pe măsură ce savurăm distribuirea Domnului, întreaga noastră ființă este umplută de viața divină! Aleluia pentru mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi!

Slavă Ție, Doamne, Tu ești un Dumnezeu Triunic care Se mișcă, și Tu astăzi Te miști pe acest pământ în și prin biserică, cu Cristos ca centru al bisericii! Doamne, Te luăm ca centru al nostru, realitatea noastră și totul al nostru; Îți dăm primul loc în toate lucrurile din ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru ca Tu să te miști în noi și să faci din duhul, sufletul și trupul nostru viață – viața divină, eternă, necreată a lui Dumnezeu. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață atunci când ne fixăm mintea pe duh, iar trupul nostru este saturat cu viața lui Dumnezeu pe măsură ce savurăm locuința lui Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem una cu Tine pentru mișcarea Ta de pe pământ astăzi, mișcarea Ta în și prin om pentru a-l deifica pe om și pentru a-L avea pe Cristos ca centru al mișcării Tale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Move on the Earth today is in and through the Church with Christ as the Center (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 12 ziua 2 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În lumina divină din întâlnirile bisericii vedem cu claritate mișcarea și administrația lui Dumnezeu

27/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Cele șapte lămpi ale lampadarului de aur sunt cele șapte Duhuri dinaintea tronului lui Dumnezeu, cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu; acest lucru ne arată că cele șapte lămpi sunt legate de mișcarea și administrația lui Dumnezeu.

Am văzut nevoia noastră de a aprinde lămpile din Locul Sfânt, care este legată de faptul că suntem umpluți cu Cristos, saturați cu Duhul, savurarea umanității lui Isus și de a avea cuvântul viu vorbit al Domnului, pentru ca să putem funcționa în întâlniri și să aprindem lămpile.

În calitate de credincioși în Cristos suntem preoți ai lui Dumnezeu și este responsabilitatea noastră ca preoți să aprindem lămpile în Locul Sfânt, adică să facem ca lumina să se înalțe.

Această lumină nu este o lumină artificială sau o lumină naturală, ci lumina care vine de la Dumnezeu, lumina care vine din natura divină a lui Cristos și din umanitatea Sa contopită cu Duhul lui Cristos.

Pentru ca să experimentăm aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii, trebuie să Îl avem pe Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic, ca lampadar, natura divină reprezentată de aur, umanitatea înnobilată a lui Cristos reprezentată de fitil, și Duhul lui Cristos reprezentat de uleiul cu toate stadiile procesului lui Cristos, și trebuie să fim persoane sfinte ca preoți, îmbrăcați cu expresia lui Cristos reprezentată de veșmintele preoțești.

Acest lucru nu vorbește despre o practică sau o rutină exterioară, ci despre viața zilnică cu trăirea noastră zilnică; nu putem truca acest lucru – trebuie să fim asemenea persoane.

Când venim la întâlnire, pur și simplu prezentăm ceea ce am savurat, ceea ce am făcut, ceea ce suntem și unde suntem în relația noastră cu Cristos.

Trebuie să ne ocupăm zilnic de Cristos în toate aceste aspecte, să Îl savurăm și să Îl experimentăm, iar Cristos trebuie să fie real în experiența noastră pentru viața de biserică, pentru ca lumina să se înalțe în biserică.

Când suntem astfel de persoane care au o astfel de experiență, vom determina spontan lumina să se înalțe în întâlnire și fiind uniți cu ceilalți preoți, vom lupta pentru interesul lui Dumnezeu.

Astăzi vrem să vedem cum faptul de a determina lumina să se înalțe în întâlnire și faptul de a avea lumina divină este legat de cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, iar acestea sunt pentru mișcarea lui Dumnezeu, administrația și tronul Său.

Domnul să ne dezvăluie și să facă să strălucească lumina în noi și prin noi pentru a fi una cu El și să permitem Duhului intensificat de șapte ori să opereze în noi și să ne aducă pe deplin sub tronul lui Dumnezeu, iar prin noi să aibă o cale de a guverna în univers pentru administrația și mișcarea Sa pe pământ.

Sub lumina divină din întâlnirile bisericii vedem economia lui Dumnezeu și mișcarea Sa

În Apocalipsa 1:4 și 4:5 vedem că cele șapte lămpi ale lampadarului de aur sunt cele șapte Duhuri dinaintea tronului lui Dumnezeu, cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu.

În acest univers Dumnezeu are un centru de administrație, care este tronul Său. De la acest tron, Dumnezeu administrează universul și se mișcă pentru a-Și executa politica eternă.

Cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu simbolizează faptul că cele șapte lămpi sunt absolut legate de administrația, economia și mișcarea lui Dumnezeu.

Cele șapte Duhuri reprezentate de cele șapte lămpi de foc dinaintea tronului lui Dumnezeu nu sunt doar pentru ca noi să fim vii, ci pentru ca Dumnezeu să Își execute administrația în univers și pe acest pământ, inclusiv în execuția economiei Sale în această epocă.

De aceea, pentru ca noi să cunoaștem administrația și economia lui Dumnezeu, trebuie să avem lumina lampadarului de aur din cele șapte lămpi care strălucesc și iluminează.

Uneori ne putem uita la situația din jurul nostru, mai ales în societatea de astăzi, și putem crede că Dumnezeu nu are control, ci mai degrabă, inamicul face multe lucruri pentru a împiedica mișcarea lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, dacă avem revelația divină și ne exersăm duhul pentru a face ca lumina să se înalțe, ne vom da seama că cele șapte Duhuri se mișcă în mod constant pe pământ pentru a executa economia și administrația lui Dumnezeu, iar atunci când facem ca lumina să se înalțe, Dumnezeu se poate mișca și administra în univers.

Lumina naturală nu ne poate ajuta să cunoaștem economia, administrația și scopul etern al lui Dumnezeu; numai lumina divină ne poate da o cunoaștere adevărată cu privire la scopul lui Dumnezeu.

Trebuie să cerem ca această lumină, lumina divină, să strălucească și să ne facă cunoscută economia Sa.

Odată ce intrăm în domeniul bisericii, suntem luminați pentru a cunoaște scopul etern al lui Dumnezeu; odată ce suntem în lumina strălucitoare din biserică, cunoaștem dorința intenției lui Dumnezeu, economia Sa și, de asemenea, calea pe care ar trebui să o luăm pentru călătoria dinaintea noastră înspre scopul lui Dumnezeu.

De multe ori nu știm unde ne aflăm, care este situația noastră și ce se întâmplă; de multe ori avem întrebări și nu înțelegem ce se întâmplă cu adevărat, dar de îndată ce intrăm într-o întâlnire, chiar și când sfinții cântă, primim lumina divină.

S-ar putea ca nici măcar să nu cerem lumina divină sau răspunsul lui Dumnezeu, dar imediat ce ne punem sub lumina divină din biserică, totul devine clar pentru noi. În sanctuarul lui Dumnezeu – în duhul nostru și în biserică – primim revelație divină și obținem explicația tuturor problemelor noastre.

În Psalmul 73:16-17 vedem cum psalmistul era derutat de situația în care se afla, deoarece el suferea în timp ce era drept, iar cei răi prosperau în timp ce făceau lucruri rele.

Cu cât încerca mai mult să înțeleagă acest lucru, cu atât mai neclar devenea pentru el, pentru că nu avea nici un sens și-l determina să fie tulburat. În cele din urmă, a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu, și atunci a văzut sfârșitul lor.

Când a intrat în sanctuar, în Locul Sfânt, a înțeles.

Aceasta este și situația noastră – când intrăm în biserică, când ajungem la întâlnirile bisericii, înțelegem. De foarte multe ori ne confruntăm cu probleme și cu lucruri încurcate, dar îndată ce intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, înțelegem imediat.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că în Locul Sfânt se află strălucirea celor șapte lămpi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu pentru ducerea la îndeplinire a administrației și mișcării lui Dumnezeu pe pământ.

Când intrăm în domeniul bisericii, devenim clari în interior; când stăm în întâlnire și ne deschidem puțin Domnului, lucrurile devin foarte clare pentru noi.

Sub lumina divină în întâlnirile bisericii, suntem luminați în legătură cu voința lui Dumnezeu; suntem foarte clari cu privire la economia lui Dumnezeu și cunoaștem epoca în care ne aflăm astăzi.

Acest lucru se întâmplă pentru că avem lumina divină care strălucește asupra noastră din cele șapte lămpi ale lampadarului de aur, și în lumină vedem toate lucrurile.

Când ne exersăm duhul și suntem în întâlnirile bisericii, cunoaștem scopul etern al lui Dumnezeu, intenția inimii Sale și economia Sa, și știm ce cale ar trebui să luăm pentru călătoria din fața noastră.

Doamne Isuse, venim la Tine cu toate întrebările, peregrinările și lucrurile noastre derutante; vrem să fim sub lumina Ta în sanctuarul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne dăruim Ție ca să fim în duhul contopit și în întâlnirile bisericii, astfel încât să putem fi clari cu privire la scopul Tău, mișcarea Ta, economia Ta și intenția inimii Tale. Numai în lumina Ta divină din sanctuarul lui Dumnezeu putem vedea economia lui Dumnezeu, intenția inimii Sale și numai aici știm ce cale să luăm pentru călătoria dinaintea noastră înspre scopul lui Dumnezeu!

Să vedem că cele șapte lămpi de foc sunt pentru mișcarea administrației lui Dumnezeu

Potrivit cu Apocalipsa 4, accentul cu cele șapte lămpi de foc arzător nu este pe faptul de a lumina poporul lui Dumnezeu, ci pe mișcarea administrației lui Dumnezeu.

În acest capitol vedem cum Cristos Își îndeplinește misiunea în calitate de Stăpânitor al împăraților pământului prin cele șapte Duhuri arzătoare dinaintea tronului pentru a controla în mod suveran întreaga situație a lumii ca mediul să fie potrivit astfel ca poporul ales al lui Dumnezeu să primească mântuirea Sa (vezi Fapte 5:31, 17:26-27, Ioan 17:2, 2 Cron. 16:9).

Dumnezeu are o lucrare de predicare a Evangheliei pentru a elibera adevărul, a câștiga poporul Său ales și a mântui omul; aceasta este o parte a mișcării administrației lui Dumnezeu și pentru aceasta este nevoie ca cele Șapte Duhuri în calitate de ochii lui Iehova să funcționeze pretutindeni și să îndeplinească acest lucru.

Cum se raportează acest lucru la noi? Biserica joacă un rol important în acest lucru, pentru că noi, în calitate de credincioși, aprindem lămpile, astfel încât administrația lui Dumnezeu să fie îndeplinită prin biserică.

Pe de o parte, flacăra celor șapte Duhuri arzătoare judecă, purifică și perfectează biserica pentru a produce lampadarele de aur.

Pe de altă parte, arderea acestor lămpi de foc ne motivează să ne ridicăm și să trecem la acțiune pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu (Dan. 11:32).

Dumnezeu are o economie, o mișcare și o administrație; totuși, suntem de multe ori departe de Dumnezeu, trăim și ne mișcăm în întuneric, și întreaga lume se află în întuneric.

Chiar și în întâlnirile bisericii, când ne concentrăm pe noi înșine, pe nevoile noastre, pe situația noastră și pe lucrurile noastre, de multe ori rămânem în întuneric.

Dar când ne exersăm duhul pentru a fi în sanctuarul lui Dumnezeu și facem ca lumina să se înalțe, lumina divină ne va aduce la punctul în care vedem clar scopul lui Dumnezeu, economia Sa și administrația Sa.

Sub strălucirea luminii divine, suntem una cu Dumnezeu în economia Sa și ne rugăm într-un singur duh cu El pentru îndeplinirea administrației Sale.

Cristos strălucește, lumina Sa divină perfectează, arde și judecă tot ce este omul natural din noi, și apoi suntem motivați să stăm într-un singur duh cu Domnul pentru mișcarea și economia Sa pe pământ.

Când ne exersăm pentru a aprinde lămpile în Locul Sfânt pentru ca lumina divină să strălucească, ne vom ridica, vom lupta una cu Domnul și vom călători împreună cu Dumnezeu. Trebuie să facem ca lumina să se înalțe – nu doar o mică lumină, ci lămpi de foc cu o lumină aprinsă! Fie ca lumina aprinsă să existe în recâștigarea Domnului astăzi!

Fie ca noi să vedem cum Cristos aranjează toate lucrurile în situația lumii și cum aranjează mediul ca poporul ales al lui Dumnezeu să primească mântuirea Sa, și fie ca să fim motivați să ne ridicăm și să trecem la acțiune pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să ne ridicăm și să ne exersăm duhul pentru a fi în sanctuarul lui Dumnezeu și să facem ca lumina divină să strălucească! Amin, Doamne, fie ca să existe o lumină aprinsă în toate bisericile locale din recâștigarea Domnului astăzi! Să permitem ca flacăra celor șapte Duhuri arzătoare să judece, să purifice și să perfecteze biserica pentru a produce lampadarele de aur. Amin, Doamne, fie ca această ardere a lămpilor de foc să ne motiveze să ne ridicăm și să trecem la acțiune pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca lumina divină să strălucească și să fim una cu Tine pentru îndeplinirea economiei Tale pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In the Divine Light in Church Meetings we Clearly see God’s Administration and His Move (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 9 ziua 6 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim nazireii credincioși care slujesc ca preoți, profeți și oameni ai rugăciunii

29/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În scripturi există un contrast între doi nazirei: Samuel și Samson; Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, unul care a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca nazireu, profet, preot, judecător și om al rugăciunii.

Mama sa, Ana, a trăit în timpul preotului Eli, iar preoția era degradată și în declin; în acele zile cuvântul Domnului era mai rar.

Ana era disperată să aibă un copil, pentru că cealaltă soție a soțului ei avea mulți copii, iar Ana nu avea niciunul. În același timp, Dumnezeu avea o nevoie: El avea nevoie de un nazireu în acea epocă prin care să Se poată mișca și cu care să poată schimba epoca.

Așa că Ana era disperată și, când a mers o dată la templu, s-a rugat foarte mult din disperare înaintea Domnului; ea era în templu și se ruga în interior, dar buzele ei se mișcau fără să scoată nici un sunet.

Când Eli, preotul, a văzut-o, s-a gândit că era beată și i-a spus-o. Percepția lui spirituală l-a părăsit complet de-a lungul timpului și nu putea să discearnă adevărata nevoie și situație a acestei persoane.

Dar ea a răspuns că și-a turnat sufletul înaintea lui Iehova și de aceea părea să fie beată.

Asta vrea Domnul – El ne vrea ca să ne vărsăm sufletul înaintea Lui, iar El va câștiga în noi ceea ce urmărește.

Ana își vărsa sufletul, și nevoia ei a răspuns nevoii lui Dumnezeu; ea nu s-a rugat doar pentru un fiu, ci s-a rugat ca, dacă Dumnezeu îi va da un fiu, ea îl va consacra lui Dumnezeu pentru serviciul Său.

Cumva, în disperarea și nevoia ei, ea a atins nevoia lui Dumnezeu, iar rugăciunea ei a fost o exprimare a dorinței lui Dumnezeu, căci Dumnezeu dorea să câștige un nazireu, iar ea dorea să obțină un fiu.

Dumnezeu dorește să câștige mulți nazirei, mulți care se consacrează pe ei înșiși lui Dumnezeu, fiind puși deoparte pentru El în sfințenie, cei care nu savurează plăcerile lumești, ci Îl savurează pe Dumnezeu, cei care sunt absolut supuși lui Dumnezeu și autorității Sale, așa încât aceștia să I se potrivească în mișcarea Sa.

Rugăciunea Anei în disperare corespundea nevoii lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu i-a dat un fiu, iar ea l-a dăruit Domnului; acesta a fost modul în care Samuel a fost dăruit lui Dumnezeu și a devenit nazireu încă de la nașterea sa.

După aceea, Dumnezeu i-a dat Anei mai mulți fii și fiice – El S-a îngrijit de nevoia ei, așa cum și ea s-a îngrijit de nevoia Lui.

Fie ca Domnul să ne facă asemenea persoane care se îngrijesc de nevoia lui Dumnezeu și chiar și atunci când avem o nevoie umană, cei care își revarsă sufletul înaintea lui Dumnezeu și se roagă ca nevoia noastră să fie împlinită pentru ca nevoia Sa să fie împlinită.

Să fim nazireii credincioși care slujesc ca preoți, profeți și oameni ai rugăciunii

Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios (vezi 1 Sam. 1:11, 28; 2:28, 35; 3:20; 7:15). El a fost un levit prin naștere și un nazireu prin consacrare și a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca nazireu credincios.

Mama sa, Ana, a rostit o rugăciune care a fost un ecou, o vorbire din dorința inimii lui Dumnezeu; ea a cooperat cu Dumnezeu pentru îndeplinirea economiei Sale. Rugăciunea Anei a fost o cooperare umană cu mișcarea divină pentru îndeplinirea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Dumnezeu a fost în stare să o motiveze pe Ana ca pe o persoană care era una cu El pe linia vieții și prin ea a putut câștiga un nazireu, Samuel.

Atâta timp cât Dumnezeu poate câștiga oameni care sunt pe linia vieții și cooperează cu El în rugăciune, El are o cale pe pământ. Fie ca Domnul să ne facă oameni ai rugăciunii, cei care rostesc rugăciuni pentru îndeplinirea economiei Sale și aduc economia și împărăția Sa pe acest pământ.

Rugăciunea Anei indică faptul că mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei (1 Sam. 1:10-17) a fost să producă un nazireu, care era absolut pentru îndeplinirea dorinței lui Dumnezeu.

Dumnezeu a răspuns rugăciunii Anei prin faptul că i l-a dat pe Samuel, un nazireu care a fost absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu.

Dumnezeu dorește să te câștige pe tine și pe mine ca nazirei care sunt consacrați lui Dumnezeu în mod absolut, care Îl iau pe Dumnezeu ca și Cap, considerându-L ca fiind Soțul nostru, și cei care nu au nici un interes în savurarea plăcerilor lumești.

Fie ca noi să învățăm să ne rugăm înaintea Domnului că El să ne facă nazireii credincioși de astăzi care sunt absoluți pentru împlinirea dorinței Sale.

Fie ca să învățăm să ne vărsăm inima înaintea Lui, vărsându-ne sufletul înaintea lui Dumnezeu, așa încât nevoia noastră să răspundă și să se potrivească nevoii Sale, iar nevoia Sa să fie exprimată în rugăciunea noastră, pentru ca Dumnezeu să câștige ceea ce urmărește și în același timp nevoia noastră să fie îndeplinită.

În mijlocul haosului și a degradării din creștinismul de astăzi, Dumnezeu dorește ca unii să rămână pe linia vieții pentru ca El să Își îndeplinească scopul.

Cei care sunt pe linia vieții Îl vor aduce pe Cristos pentru savurarea poporului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să aibă împărăția Sa pe pământ, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos (Mat. 16:18-19; Rom. 14:17; Efes. 1:22b-23), organismul Dumnezeului Triunic.

Fie ca noi să fim nazireii credincioși de astăzi, cei care sunt absoluți pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu pe pământ, și fie ca rugăciunea noastră să fie un ecou, o rostire a dorinței inimii lui Dumnezeu de a-Și câștiga nazireii prin care El să se poată mișca.

Fie ca noi să-I oferim lui Dumnezeu cooperarea umană de care are nevoie pentru ca mișcarea Sa divină să poată fi îndeplinită pe pământ.

Amin, fie ca să-L luăm pe Dumnezeu ca și Cap al nostru, considerându-l ca Soțul nostru unic, și să nu avem nici un interes în savurarea plăcerilor lumești, ci să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim absolut sub calitatea Sa de Cap.

Doamne Isuse, vrem să fim nazireii credincioși de astăzi care sunt absoluți pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca rugăciunea noastră să coopereze cu mișcarea Ta și fie ca Tu să câștigi cooperarea umană în noi pentru ca mișcarea Ta să înainteze pe pământ. Amin, Doamne Isuse, menține-ne pe linia vieții, astfel încât Cristos să poată fi adus pentru savurarea poporului lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să poată avea împărăția Sa, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne, ne consacrăm Ție. Fă-ne oameni ai rugăciunii, cei care emit rugăciuni pentru a împlini economia Ta și pentru a aduce economia și împărăția Ta pe acest pământ!

Samuel a slujit ca nazireu, preot, profet, judecător și om al rugăciunii

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ; chiar de la o vârstă fragedă, când Dumnezeu i-a apărut pe timp de noapte, el era dispus să asculte vocea lui Dumnezeu și să primească cuvântul Lui, și el a fost credincios ca nazireu față de Dumnezeu (vezi 1 Sam. 7:3).

Samuel a început să slujească în calitate de Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din cer pentru a guverna peste poporul Său pe pământ; el era Dumnezeu în funcție – el era atât de una cu Dumnezeu încât L-a reprezentat pe Dumnezeu pe pământ.

Dumnezeu dorește să câștige nazireii credincioși de astăzi care Îl reprezintă pe pământ; aceștia devin la fel ca Dumnezeu în viață, în natură, în expresie și în funcție, dar nu în Dumnezeire, și Îl reprezintă pe Dumnezeu și sunt Dumnezeul care acționează pe pământ.

În rânduirea lui Dumnezeu, Samuel a fost un nou preot și un profet, a cărui vorbire a schimbat epoca; el a schimbat epoca nu prin revoluție, ci prin revelație divină, pentru a introduce regalitatea.

Samuel a slujit în patru poziții sau patru funcții: el a slujit ca un nazireu, un preot, un profet, un judecător și un om al rugăciunii.

Mai întâi, Samuel a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale; el a fost un voluntar pentru a înlocui servitorii oficiali și formali ai lui Dumnezeu (1 Sam. 1:11, 28). Preoția din timpul lui era în declin, iar Dumnezeu avea nevoie de voluntari.

Astăzi Dumnezeu caută voluntari, nazireii credincioși care sunt consacrați lui Dumnezeu absolut pentru împlinirea economiei Sale. Aceștia nu au un titlu sau o poziție specială, ci slujesc lui Dumnezeu după viziunea pe care El le-o arată în Cuvântul Său.

În al doilea rând, Samuel a slujit ca un preot care L-a onorat și I-a plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția învechită și degradată (1 Samuel 2:30, 35; cf. Judecători 9:9, 13; Deut. 34:7).

El nu era preot prin naștere, dar Dumnezeu l-a ridicat în mod special; el nu s-a răzvrătit împotriva casei lui Aaron, nici nu a uzurpat nimic din casa lui Aaron, ci a fost perfectat și zidit în capacitatea sa de către Dumnezeu pentru a fi cel ce schimbă epoca.

Dumnezeu l-a folosit pe Samuel pentru a schimba epoca nu prin revoltă, ci prin calea revelației divine; el a avut vorbirea și revelația lui Dumnezeu și a fost un om după inima lui Dumnezeu, nefăcând nimic în spirit de răzvrătire, ci fiind întotdeauna una cu Dumnezeu.

Domnul dorește să obțină astfel de oameni astăzi, nazireii credincioși care sunt preoți ridicați de către Dumnezeu, aceia care nu se răzvrătesc, ci au revelația lui Dumnezeu, cunosc inima lui Dumnezeu și fac totul potrivit dorinței inimii lui Dumnezeu de a schimba această epocă.

În al treilea rând, Samuel a slujit ca profet vorbind cuvântul lui Dumnezeu atunci când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite (1 Sam. 3:1-10, 19-21).

Pe de o parte, trebuie să primim revelație de la Dumnezeu și, pe de altă parte, trebuie să fim una cu Domnul pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu. Mulțumim Domnului pentru îndurarea Sa în recâștigarea Sa; astăzi avem Cuvântul Său într-un mod proaspăt, Cuvântul Său nu este rar, iar viziunile sunt răspândite – aceasta este îndurarea Domnului față de noi.

Trebuie să rămânem în îndurarea Domnului și să fim voluntari pentru a fi nazireii credincioși de astăzi. Pur și simplu trebuie să-I spunem Domnului așa cum a făcut-o micul Samuel: Vorbește, Doamne, căci slujitorul Tău ascultă.

În al patrulea rând, Samuel a slujit ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecarea poporului prin preoția învechită (1 Sam. 7:15-17). El a fost judecător în Israel, deoarece el L-a reprezentat pe Dumnezeu în mijlocul poporului Său, iar poporul a considerat judecata sa ca și cuvânt al lui Dumnezeu.

În al cincilea rând, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii, rugându-se pentru aleșii lui Dumnezeu ca ei să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, pentru ca dorința lui Dumnezeu și voia Sa să poată fi împlinită în ei (1 Sam. 8:6; 12:20-25; 15:11).

El a considerat ca fiind păcat înaintea lui Dumnezeu faptul de a nu se ruga pentru poporul Său. Fie ca noi să nu păcătuim împotriva lui Dumnezeu prin a nu ne ruga unii pentru alții, pentru poporul Său; fie ca noi să fim oameni ai rugăciunii.

Doamne Isuse, fă-ne nazireii credincioși de astăzi, aceia a căror vorbire și lucrare să schimbe epoca prin revelația divină! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim voluntarii de care ai nevoie astăzi, cei care sunt absolut consacrați lui Dumnezeu pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale. Fie ca noi să fim preoții onorabili și plăcuți lui Dumnezeu care umblă în prospețimea vieții și în noutatea duhului pentru a-L administra pe Dumnezeu omului. Fie ca să rămânem în îndurarea Ta în viața de biserică, să savurăm vorbirea Ta proaspătă și să fim umpluți cu revelația Ta divină, și să putem vorbi Cuvântul Tău poporului lui Dumnezeu. Doamne, fă-ne oameni ai rugăciunii, cei care consideră că este un păcat să nu se roage pentru poporul lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim cei care sunt una cu Tine rugându-ne pentru ca aleșii lui Dumnezeu ca ei să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, așa încât dorința lui Dumnezeu a voii Sale în ei să se poată împlini!