încorporarea divin-umană

Încorporarea divin-umană: casa Tatălui, vița Fiului și copilul Duhului

04/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În învierea lui Cristos, El a produs o încorporare universală extinsă, divin-umană, a Dumnezeului Triunic procesat cu credincioșii regenerați ca casa Tatălui, vița Fiului și copilul Duhului, și noi toți suntem parte a acestei încorporări divin-umană! Aleluia!

Este cu adevărat uimitor să vedem că Cristos nu doar a murit pentru noi pe cruce și apoi a fost înviat de Dumnezeu Tatăl în a treia zi, ci și mai mult, El a realizat atât de multe în învierea Sa! În Ioan 12:23-24, Domnul Isus a răspuns ucenicilor Săi spunându-le că acum este timpul ca Fiul Omului să fie proglorificat.

Când ceilalți au auzit asta, s-ar fi putut gândi în mod natural că Domnul va face o intrare triumfătoare în Ierusalim și va fi încoronat ca Rege. Cu toate acestea, punctul de vedere al lui Dumnezeu despre Cristos care este glorificat este foarte diferit. Domnul a spus: Dacă bobul de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod.

Cu alte cuvinte, în loc să caute să aibă o glorie exterioară, Domnul a luat calea morții și a învierii. O sămânță este „glorificată” după ce moare, germinează, crește și dă roade sau înflorește. În mod similar, Domnul, ca bob de grâu, este proglorificat după ce El a trecut prin moarte, intră în înviere, iar apoi în înviere El este înmulțit în multe boabe.

Dumnezeu Tatăl L-a proglorificat pe Dumnezeu Fiul în învierea Sa; această glorie are de-a face cu eliberarea și împărțirea vieții divine din interiorul Lui către mulți credincioși pentru a fi reproducerea și duplicarea Sa. Cristos a fost glorificat în învierea Sa prin înmulțire pentru a fi reprodus în milioane de credincioși în Cristos care au fost regenerați în învierea Sa!

De asemenea, El Însuși a fost născut de Dumnezeu pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și a fost transfigurat pentru a deveni un Duh dătător de viață. Aleluia pentru învierea lui Cristos! Biblia este atât de minunată, arătându-ne nu numai ce a făcut Dumnezeu pentru noi, ci și ceea ce este Cristos pentru noi și ce s-a întâmplat cu noi în Cristos, după părerea lui Dumnezeu!

În timp, toți am fost regenerați sau născuți din nou la un anumit moment, dar conform lui Dumnezeu, așa cum a fost revelat în Cuvântul Său, toți am fost regenerați în învierea lui Cristos cu mai mult de două mii de ani în urmă! Slavă Domnului!

Și acum suntem o încorporare: Dumnezeul Triunic este o încorporare, iar prin învierea lui Cristos această încorporare a fost lărgită pentru a ne include pe noi, ființele umane răscumpărate și regenerate! Slavă Domnului!

Ca încorporare lărgită, divin-umană, suntem casa Tatălui pentru odihna, satisfacția și manifestarea Sa

În învierea lui Cristos, încorporarea universală extinsă, divin-umană, a Dumnezeului Triunic procesat cu credincioșii regenerați a ieșit din Cristos ca bob de grâu transfigurat în trei aspecte, așa cum este revelat în Ioan 14-16. În Ioan 14 vedem primul aspect al acestei încorporari extinse, divin-umane: casa Tatălui.

În Ioan 14:2 Domnul a spus că în casa Tatălui sunt multe locașuri; aceste locașuri sunt mulți credincioși în Cristos ca multe membre ale Trupului lui Cristos. Cristos a trecut prin moarte și înviere pentru a ne pregăti un loc, astfel încât să fim în Dumnezeu și Dumnezeu să fie în noi.

Prin credința în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, devenim parte din casa Tatălui pentru a fi multele locașuri în casa Tatălui. Toți credincioșii în Cristos sunt locuințe în casa Tatălui.

Iar casa Tatălui este zidită prin vizitarea constantă a aleșilor răscumpărați ai Tatălui și a Fiului cu Duhul (Ioan 14:21, 23; Ef. 2:19-22; 3:16-19). Aleluia! Pe de o parte, noi suntem locașurile din casa Tatălui; pe de altă parte, trebuie să fim zidiți prin vizitarea Tatălui și a Fiului pentru a fi locuințe în casa Tatălui, iar acest lucru se întâmplă când Îl iubim pe Domnul.

Când noi, credincioșii în Cristos, ne dăruim să-L iubim pe Domnul, să Îl savurăm și să petrecem timp cu El, doar deschizându-ne către El și fiind în cuvântul Său, Tatăl și Fiul vin la noi pentru a-și face locuință cu noi.

Când Îl iubim pe Domnul, devenim locuința reciprocă a Dumnezeului Triunic finalizat și a aleșilor Săi răscumpărați. Oriunde ne-am afla și orice am face, Îl putem iubi pe Domnul. Când ne întoarcem inima către El și Îi spunem: Doamne Isuse, Te iubesc! Tatăl și Fiul vin să fie cu noi, să facă sălaș cu noi, iar prin Duhul, Ei Îl zidesc pe Dumnezeul Triunic în noi și pe noi în Dumnezeul Triunic, astfel încât să devenim locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Aceasta este încorporarea divin-umană, unde Dumnezeu locuiește în om, omul locuiește în Dumnezeu, Dumnezeu se mișcă în om și omul se mișcă în Dumnezeu și Dumnezeu face lucruri în om și omul face lucruri în Dumnezeu. Aleluia!

De-a lungul zilei ne putem deschide Domnului și Îi putem permite să se zidească pe Sine în noi. Putem fi acasă sau la școală, sau putem fi la serviciu sau pe stradă; oriunde ne-am afla, Tatăl și Fiul vin să ne viziteze pentru a face o lucrare de zidire în noi.

Prin vizitarea constantă a Dumnezeului Triunic, biserica în calitate de casă a Tatălui este zidită și devenim o locuință reciproc al lui Dumnezeu și al omului, încorporarea divin-umană. Dacă Îl iubim pe Domnul și Îl păzim cuvântul, Dumnezeul Triunic vine și își face locuința cu noi. Tatăl și Fiul vin și rămân cu noi și noi cu Ei. Aleluia! Casa Tatălui este pentru odihna, satisfacția și manifestarea Lui.

Doamne Isuse, te iubim! Pur și simplu Te iubim, dragă Doamne Isuse! Ne dăm Ție astăzi ca să Te iubim și să fim în cuvântul Tău. O, Doamne, iubim vizitarea Ta. Vino și vizitează-ne iar și iar, ca să-ți faci domiciliul Ta în inima noastră. Oriunde ne-am afla și orice am face, vrem să rămânem deschiși la vizitarea Ta continuă. Cât de minunat este să avem vizitarea constantă a Dumnezeului Triunic pentru a ne face locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului! Amin, Doamne, ne deschidem Ție! Te iubim! Păstrează-ne inima îndreptată către Tine pe tot parcursul zilei. Intră, Doamne, din nou și din nou, să faci o lucrare de zidire în noi, făcându-ne o locuință reciprocă pentru Dumnezeul Triunic și pentru noi! Aleluia pentru încorporarea divin-umană, casa Tatălui! Amin, Doamne, fie ca casa Tatălui să fie zidită prin vizitarea constantă a aleșilor răscumpărați ai Tatălui și a Fiului cu Duhul!

Încorporarea divin-umană este vița Fiului pentru extinderea, răspândirea și glorificarea lui Dumnezeu

Cel de-al doilea aspect al încorporării divin-umane a Dumnezeului Triunic procesat cu credincioșii regenerați care ies din Cristos ca bob de grâu transfigurat este adevărata viță din Ioan 15. Vița adevărată, vița Fiului, este pentru lărgirea, răspândirea și glorificarea lui Dumnezeu (Ioan 15:1-8, 16).

Cristos este vița și noi, ca mulți credincioși în Cristos, suntem mlădițele care rămân în El. În primul rând, am fost mlădițe într-un pom sălbatic, un pom necultivat, dar am fost tăiați și am fost altoiți în Cristos ca pomul cultivat, vița.

Prin pocăință și credință în Cristos, am fost tăiați de la sursa veche, omul vechi și lume, și am fost altoiți în Cristos. Cristos este vița adevărată; există și alte vițe, inclusiv vița lumii, dar Cristos este vița adevărată. Această viță de vie este universală, pentru că se răspândește pe tot pământul!

Cristos ca viță adevărată are nevoie de întregul pământ pentru răspândirea lui; S-a răspândit de la Ierusalim până în Iudeea și Samaria și până la marginile pământului! Slavă Domnului! Încorporarea divin-umană este vița Fiului pentru a fi mărirea, răspândirea și glorificarea lui Dumnezeu!

Vița și mlădițele au o relație intimă, o relație organică, în măsura în care nu poți spune unde este vița și unde sunt mlădițele, pentru că rămân unul în celălalt și sunt pe deplin una. Vița universală adevărată, Cristos și Trupul Său, s-a răspândit pe tot pământul în locuri precum Rusia, Polonia, România, Africa de Sud, America de Sud, Noua Zeelandă, Australia, Regatul Unit, India și Statele Unite ale Americii.

Această viță adevărată continuă să se răspândească, pentru că Domnul crește, sporește și se înmulțește mereu. Aleluia! Vița adevărată este un semn al lui Cristos atotcuprinzător, iar vița adevărată este organismul Dumnezeului Triunic procesat și finalizat. Aleluia!

Am fost parte dintr-un măslin sălbatic, dar am fost altoiți în măslinul cultivat (Romani 11:17, 24) prin credința noastră în Cristos (Ioan 3:15). Acum suntem mlădițe în Cristos, vița și pur și simplu trebuie să rămânem în Domnul.

Am fost regenerați cu viața divină pentru a fi aduși în unirea vieții cu Cristosul crucificat și înviat, și am fost încorporați cu Dumnezeul Triunic procesat și finalizat! Aleluia, când alții se uită la noi astăzi, îl văd pe Cristos, căci suntem mlădițe în Cristos, vița!

Pe măsură ce Evanghelia este propovăduită și Cristos vine în ființele umane, ei sunt aduși într-o unire de viață cu Cristos și încorporați cu Dumnezeul Triunic. Toți credincioșii în Cristos sunt mlădițe în Cristos, adevărata viță de vie, pentru a fi extinderea, mărirea, înmulțirea și creșterea lui Cristos, iar noi aducem roade pentru glorificarea lui Dumnezeu! Amin!

Pe măsură ce rămânem în Cristos, aducem roade pentru ca Tatăl să fie proglorificat (Ioan 15:4-5, 8, 16). În aceasta, Tatăl este glorificat, după cum noi rămânem în Cristos și aducem multă roadă.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind adevărata viță de vie pentru a fi organismul Dumnezeului Triunic! Aleluia, suntem mlădițe în Cristos, vița, și putem rămâne în El pentru a fi parte din creșterea și mărirea lui Cristos! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața divină și că ne-ai adus în unirea vieții cu Cristosul crucificat și înviat! Aleluia, am fost aduși în încorporarea lărgită, divin-umană a lui Dumnezeu și a omului, pentru a fi multele mlădițe care rămân în Cristos, adevărata viță! Amin, Doamne, noi vrem să rămânem în Tine. Alegem să rămânem în Tine. Fie ca noi să fim mlădițele pentru a rămâne cu credincioșie în Cristos, pentru a aduce multe roade pentru glorificarea Tatălui. Curgi în noi, Doamne, și dă-ne neîncetat din Tine însuți ca tot ce avem nevoie, ca să aducem roade pentru glorificarea Ta! Slavă Domnului pentru Cristos ca viță de vie și noi ca mlădițe – încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu și a omului!

Încorporarea divin-umană este copilul Duhului, omul nou, pentru a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu

Al treilea aspect al încorporării extinse, divin-umane, a lui Dumnezeu și a omului este un nou copil, un nou om, născut de Duhul finalizat (Ioan 16:21, 13-15). Cristos, ca bob de grâu care a căzut în pământ pentru a muri și a fost transfigurat în învierea Sa, a produs o încorporare divin-umană a Dumnezeului Triunic procesat și a credincioșilor regenerați în Cristos.

Această încorporare divin-umană este văzută în Ioan 16 ca fiind copilul Duhului, care este omul nou, creat de Cristos pe cruce. Când Domnul a vorbit despre acest al treilea aspect, El a spus că o femeie, când naște, este întristată pentru că a sosit ceasul ei. Dar când naște copilul, nu-și mai aduce aminte de suferința din cauza bucuriei că s-a născut un om în lume. Aleluia!

Acest nou copil despre care vorbea Domnul se referă la omul nou, căci un copil nou, un om nou, a fost născut prin Duhul finalizat prin moartea și învierea lui Cristos (Efeseni 2:15). Ucenicii erau ca o femeie în durerile nașterii, mai ales când Domnul a fost omorât și a rămas în moarte, căci aveau multă întristare; dar apoi au uitat de tristețea lor când omul nou a apărut! Aleluia!

Omul nou a fost creat de Cristos pe cruce prin desființarea în trupul Său a legii poruncilor din rânduieli (Efeseni 2:15). Acest om nou a fost, de asemenea, regenerat de Tatăl împreună cu Cristos înviat în învierea Sa (1 Petru 1:3; Rom. 1:4) și născut de Duhul în duhul credincioșilor (Ioan 3:6). Slavă Domnului!

Ucenicii Domnului, ca prim grup de credincioși ai lui Cristos, au suferit plecarea lui Cristos prin moartea Lui și au fost ca o femeie născătoare (16:20-21). Cristosul care S-a întors în învierea Sa a fost copilul nou-născut (v. 22) pentru a fi omul nou (Col. 3:10-11).

Astăzi noi, credincioșii în Cristos, facem parte din omul nou, cu Cristos ca viață și persoană; El nu este doar viața noastră, ci și persoana noastră. Facem parte din încorporarea divin-umană a Dumnezeului Triunic procesat și a credincioșilor regenerați în Cristos, avându-l pe Cristos ca viață și totul al nostru și, de asemenea, avându-l pe Cristos ca persoană pentru omul nou.

Zi de zi dezbrăcăm de omul vechi și îmbrăcăm cu omul nou, fiind înnoiți în duhul minții noastre (Efeseni 4:23-24). Faptul de a ne îmbrăca cu omul nou, fiind înnoiți în duhul minții noastre, va finaliza în cele din urmă Trupul lui Cristos, care este biserica, și aceasta va finaliza Noul Ierusalim!

Noul Ierusalim va fi finalizarea încorporării divin-umane a Dumnezeului tripartit procesat și finalizat cu omul tripartit regenerat și glorificat. Astăzi suntem în proces de a deveni Noul Ierusalim și într-o zi vom ajunge la acea finalizare. Ca un singur om nou, Îl luăm pe Cristos ca persoană și suntem înnoiți în duhul minții noastre, astfel încât să putem duce la îndeplinire economia eternă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, mulțumim că ai creat singurul om nou prin moartea și învierea Ta pentru ca Dumnezeu să fie încorporat cu omul ca o singură entitate! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, facem parte din singurul om nou care să ducă la îndeplinire economia eternă a lui Dumnezeu! Ne exersăm duhul, Doamne, să dezbrăcăm omul vechi și să ne îmbrăcăm cu omul nou. Ne exersăm pentru a îmbrăca omul nou, fiind înnoiți în duhul minții noastre. Amin, Doamne, Te luăm ca viața noastră și persoana noastră. Tu ești viața noastră și Tu ești persoana noastră. Vrem să trăim în duhul nostru astăzi, să trăim un singur duh cu Tine, astfel încât să fim una cu Tine pentru a împlini economia eternă a lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, ține-ne în procesul de a fi înnoiți în duhul minții noastre până când vom fi pe deplin una cu Tine și vom finaliza Trupul lui Cristos, care va finaliza Noul Ierusalim! Slavă Domnului pentru unicul om nou, încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu și a omului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Divine-Human Incorporation: the Father’s House, the Son’s Vine, and the Spirit’s Child, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca bob de grâu a fost glorificat în învierea Sa pentru a fi lărgit

03/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aleluia, Cristos ca bob de grâu a fost glorificat în învierea Sa pentru a fi lărgit și extins, iar noi toți suntem incluși în încorporarea divină și umană a lui Dumnezeu și a omului!

Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos ca bob de grâu; prin învierea Sa, Cristos a fost glorificat pentru a deveni un Duh dătător de viață, pentru a ne regenera ca mulți copii ai lui Dumnezeu și a deveni Fiul întâi născut al lui Dumnezeu, iar Cristos și credincioșii Săi au fost încorporați pentru a fi încorporarea divină-umană extinsă a lui Dumnezeu și a omului. Ce minunat!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ne concentrăm asupra a două mari subiecte din Ioan 11 și 12: mai întâi în cap. 11 Îl vedem pe Cristos fiind înviere, iar în cap. 12 Îl vedem ca bobul de grâu.

Ca înviere, Cristos vine în noi pentru a fi viața noastră și totul și Se aplică pe Sine însuși ca viață de înviere în fiecare parte a ființei noastre. Suntem bătrâni și învechiți în noi înșine și, implicit, trăim în omul nostru natural, care mai degrabă dăunează decât zidește Trupul lui Cristos.

Dar dacă pur și simplu ne întoarcem către duhul nostru, dacă doar îl contactăm pe Domnul și Îl savurăm în duhul nostru, chemând numele Lui și rugându-ne asupra cuvântului Său, El se aplică pe Sine însuși ca viață de înviere a ființei noastre. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca de viața învierii, suntem înnoiți zi de zi.

Suntem mântuiți de vechime, moarte, călceciune și stagnare și suntem aduși în noutate, viață, iubire fierbinte pentru Domnul și prospețime spirituală.

În Vechiul Testament, vedem că preoția Aaronică a devenit învechită și Dumnezeu a trebuit să vină și să-l câștige pe Samuel să fie un nazireu proaspăt, nou, care să-L slujească pe Dumnezeu și să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu conform nevoii poporului lui Dumnezeu.

Ceea ce ne ține în noutate este mai întâi crucea; când moartea lui Cristos operează în noi, suntem înnoiți zi de zi. Înainte de a putea experimenta viața învierii a lui Cristos, trebuie să permitem crucii să opereze în noi. De asemenea, Duhul Sfânt ne înnoiește; Tit 3:5 vorbește despre spălarea regenerării și înnoirea Duhului Sfânt. Trebuie să fim spălați și înnoiți zi de zi.

Îl putem savura pe Domnul astăzi și ne putem deschide Lui în circumstanțele noastre pentru a experimenta ceva din Cristos astăzi, dar a doua zi trebuie să continuăm să ne deschidem către Domnul pentru a-I permite Lui să ne spele, să ne curețe și să ne înnoiască.

Trebuie să fim înnoiți în duhul minții noastre (Efeseni 4:23); când mintea noastră este înnoită, duhul contopit (duhul nostru uman contopit cu Duhul divin) se răspândește în mintea noastră pentru a ne înnoi mintea. Pe măsură ce duhul contopit se răspândește în mintea noastră, el devine duhul minții noastre și suntem înnoiți.

Suntem remodelați, refăcuți și rezidiți cu viața divină și cu Duhul Sfânt. Mintea noastră este dominată de duhul nostru contopit și în toate lucrurile pe care le gândim și le vorbim suntem guvernați de Domnul în duhul nostru. În felul acesta devenim noi, căci Domnul este nou și proaspăt. Fie ca noi să rămânem în acest proces de înnoire zi de zi!

Îl experimentăm, savurăm și-L exprimăm pe Cristos ca bob de grâu: El a fost glorificat în învierea Sa pentru a fi înmulțit și lărgit!

Ioan 12:23-24 este o porție minunată a cuvântului lui Dumnezeu; după ce unii oameni de departe care au venit la Ierusalim și-au exprimat dorința de a-L vedea pe Domnul Isus, El a spus: A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat.

Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multe roade. Ce minunat!

În ochii Domnului, a fi glorificat nu însemna să fie întronat în Ierusalim ca împărat, ci mai degrabă ca El să treacă prin moarte și înviere, pentru ca El să fie glorificat în învierea Sa pentru a fi înmulțit și lărgit. Aleluia! Trebuie să vedem că, atunci când Cristos s-a întrupat, umanitatea Sa a devenit o coajă pentru a ascunde gloria divinității Sale.

Carnea Sa – care Cristos a devenit prin întrupare, Ioan 1:14 – a devenit o coajă pentru a ascunde gloria divină. El a vrut să fie glorificat, să fie botezat cu botezul morții Sale, ca să elibereze focul vieții divine pe pământ.

Așa cum viața unui bob de grâu este ascunsă în coaja acestuia și este eliberată când este îngropat și moare, tot așa și viața divină a Domnului a fost ascunsă în coaja cărnii Sale și, când El a murit, această viață a fost eliberată.

Când era pe pământ, Domnul S-a rugat: Tată, a venit ceasul, slăvește pe Fiul Tău, ca Fiul să Te slăvească pe Tine (Ioan 17:1). Atunci s-a rugat și el: „Acum, proslăvește-Mă împreună cu Tine însuți, cu gloria pe care am avut-o cu Tine înainte de a fi lumea (v. 5).

Domnul dorea să fie glorificat, adică să treacă prin moarte și să intre în înviere. El a fost presat și constrâns, tânjind să fie botezat cu botezul morții Sale pentru eliberarea gloriei divinității Sale (Luca 12:49-50).

În timp ce gloria divinității Sale era ascunsă de învelișul umanității Sale, El a fost apăsat și constrâns, tânjind să fie botezat cu botezul morții Sale pentru eliberarea gloriei divinității Sale cu focul vieții Sale divine.

Domnul a vrut să elibereze și să elibereze focul care era în El, focul vieții Sale divine; El a aruncat acel foc pe pământ prin moartea și învierea Sa. Ce este acest foc? Este impulsul vieții spirituale a credinciosului. Înseamnă că focul din duhul nostru este forța motivatoare a vieții noastre spirituale.

Cu toții am fost regenerați în învierea lui Cristos; acum există o forță impulsionantă în noi, focul divin al vieții divine. Aleluia! Acest foc a început de la învierea Domnului și de atunci un foc arde pe pământ. De la Ierusalim la Iudeea și apoi Samaria și până la marginea pământului, focul vieții divine s-a răspândit cu repeziciune și a ars în atât de mulți credincioși în Cristos!

Noi, credincioșii în Cristos, am prins viața divină a vieții divine, pentru că gloria ascunsă a divinității lui Cristos a fost eliberată în moartea Sa și împărtășită nouă în învierea Sa, iar acum focul divin arde în noi toți! Aleluia! Nimeni nu poate opri acest incendiu. Slavă Domnului!

Dacă Domnul Isus nu ar fi murit, ar fi rămas același; dar El a murit, a trecut prin moarte și a intrat în înviere și în înviere a fost glorificat! Cristos a fost glorificat în învierea Sa. Eliberarea gloriei divinității lui Cristos a fost prin zdrobirea învelișului umanității Sale prin moartea Sa.

El era bobul unic care conținea focul divin cu gloria Sa divină. Dar când învelișul umanității Sale a fost spart prin răstignirea Sa, toate elementele divinității Sale – viața Sa divină și gloria Sa divină – au fost de asemenea eliberate! Aleluia! În acest sens, moartea Sa este considerată o moarte eliberatoare de viață, cu gloria Sa eliberată simultan.

Putem spune că moartea Domnului a fost o moarte care eliberează focul; acesta nu este focul entuziasmului natural, ci focul vieții Sale divine. Eliberarea gloriei divinității lui Cristos a fost glorificarea Sa de către Tatăl cu gloria divină în învierea Sa prin moartea Sa (Luca 24:26).

În viața Sa umană, Cristos S-a rugat ca Tatăl Său să-L glorifice; Tatăl a răspuns rugăciunii Sale înviându-L din morți, căci Cristos a fost glorificat în învierea Sa (Ioan 17:1; Fapte 3:13). O astfel de glorificare L-a transferat pe Cristos din stadiul încarnării în stadiul includerii; în această nouă etapă, Cristos ca ultimul Adam a devenit Duhul dătător de viață în înviere.

Mai mult, ca acest Duh, El ne-a regenerat pe toți pentru a fi mulți copii ai lui Dumnezeu, El Însuși fiind Fiul întâi născut al lui Dumnezeu născut de Dumnezeu în umanitatea Sa în învierea Sa. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost dispus să treci prin moarte și înviere, astfel încât Tu, ca bob unic de grâu, să-ți eliberezi viața și să o împarți în noi pentru a ne produce ca multe boabe de grâu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu în învierea lui Cristos pentru a fi mulți fii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Cristos a aruncat focul divin al vieții Sale divine pe pământ prin moartea și învierea Sa, iar noi, credincioșii în Cristos, am prins acest foc divin! Amin, Doamne, îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și că arzi în noi ca focul divin! Te lăudăm pentru că ai fost glorificat în învierea Ta. Vrem să Te savurăm, să Te experimentăm și să Te exprimăm ca bobul de grâu. Amin, Doamne, după cum ai fost dispus să cazi pe pământ ca să mori ca să se producă multe boabe, tot noi suntem dispuși să fim una cu Tine în moartea Ta, ca să produci multe boabe. Fie ca focul vieții Tale divine să fie eliberat și răspândit pe tot pământul, mai ales către cei din jurul nostru, pentru ca mulți să fie regenerați și să prindă focul divin!

Prin moartea și învierea Sa, Cristos i-a adus pe toți credincioșii Săi într-o încorporare cu Dumnezeul Triunic Procesat

Evanghelia după Ioan, o evanghelie despre Cristos ca Mântuitor-Dumnezeu, este foarte misterioasă și minunată. Această carte ne arată că Dumnezeu dorește să fie viața omului și totul, astfel încât omul și Dumnezeu să fie una, chiar să fie încorporați împreună. Extraordinar!

În Ioan 14:16-20, Domnul ne-a arătat că, prin moartea și învierea Sa, El îi va aduce pe toți credincioșii Săi într-o încorporare cu Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic este o încorporare prin trăirea lor unul în altul și făcând lucruri în unitate. Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl și Tatăl și Fiul sunt în Duh, căci Duhul îl aduce pe Tatăl în Fiul credincioșilor, fiind trimis de Tatăl în numele Fiului să descopere și să descopere omului pe Dumnezeu. Ce minunat!

Tot ceea ce este și are Tatăl este în Cristos Fiul, care a fost trimis de Tatăl și este în Tatăl. Când Cristos a fost pe pământ, El a făcut toate lucrurile una cu Tatăl, chiar și a făcut lucrările Tatălui și a făcut totul prin Duhul. Nu a existat nicio separare între Tatăl, Fiul și Duhul, pentru că din veșnicie în veșnicie Tatăl, Fiul și Duhul sunt o încorporare.

Ei coinerează reciproc, locuind unul în celălalt și lucrează împreună ca una, fără a face nimic independent, ci totul în unitate și reciprocitate. Întreaga Biblie ne arată unitatea frumoasă, contopirea și încorporarea Dumnezeului Triunic, pentru că cei trei ai Dumnezeirii sunt încorporați împreună ca una! Aleluia!

Dorința lui Dumnezeu în economia Sa este să ne includă în această încorporare. Intenția Sa este să se încorporeze cu toți credincioșii lui Cristos într-o singură încorporare. Pentru aceasta, El S-a întrupat și a trecut prin moarte și înviere, iar în învierea Sa, El a produs o încorporare divin-umană.

El a spus: „În ziua aceea veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu și voi în Mine și Eu în voi (v. 20). În ziua învierii lui Cristos, știm că Cristos este în Tatăl, noi suntem în Cristos și Cristos este în noi.

Dumnezeu în Cristos ca Duhul este în noi, noi suntem în Cristos și Cristos este în Dumnezeu; suntem încorporați în încorporarea divină care a fost lărgită pentru a conține umanitatea răscumpărată și regenerată.

Dumnezeul Triunic procesat și finalizat a fost încorporat cu umanitatea regenerată și transformată pentru a deveni o încorporare universală, divin-umană, extinsă! Minunat! Pe de o parte, Cristos a fost glorificat în învierea Sa; pe de altă parte, El a lărgit încorporarea divină pentru a include omul!

Există trei ilustrații practice ale acestei minunate încorporări, așa cum se vede în Ioan 14, 15 și 16. În primul rând, avem casa Tatălui, care este Cristosul lărgit ca Trup al lui Cristos; noi toți suntem „locașurile” în această casă, pentru că suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi. Vedem asta în Ioan 14.

Apoi, în Ioan 15, vedem vița Fiului; noi suntem mlădițele în Cristos, vița, iar Tatăl este totul pentru viță, în timp ce Duhul curge ca rădăcină de viață a viței pentru a ajunge la noi și a ne face lărgirea, creșterea și răspândirea lui Cristos.

Suntem atât de mult una și contopiți cu Dumnezeu, încât devenim parte a lui Dumnezeu, parte a creșterii și expansiunii Sale. Nu vom deveni niciodată parte a Dumnezeirii Sale; devenim la fel ca Cristos doar în viață, natură și expresie, dar nu și în Dumnezeire.

În cele din urmă, în Ioan 16 vedem noul copil născut din Duhul, care a fost născut în învierea lui Cristos; am devenit omul nou în învierea lui Cristos, iar Cristos și noi, noi și Cristos, suntem pe deplin una, locuind unul în altul și făcând totul împreună.

S-ar putea să nu înțelegem pe deplin acest lucru și s-ar putea să nu-l înțelegem în mod tangibil, dar aceasta este o realitate în duhul nostru contopit, și ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru și trăim în duhul nostru, suntem una cu Dumnezeu, Dumnezeu este una cu noi și trăim în Dumnezeu, Dumnezeu trăiește în noi și facem toate lucrurile în Dumnezeu și Dumnezeu în noi.

Aleluia, facem parte din încorporarea divin-umană extinsă a lui Dumnezeu și a omului!

Slavă Domnului, prin moartea și învierea Sa ca bob de grâu, Cristos ne-a adus, ca credincioși în Cristos, într-o încorporare cu Dumnezeul Triunic! Amin, Doamne, te lauda ca ne-ai adus in Tine si ca ai venit in noi! Aleluia, noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi. Așa cum Tatăl este în Fiul și Fiul este în Duh, și așa cum Tatăl și Fiul și Duhul coinerează și fac toate lucrurile ca una, tot așa și noi și Dumnezeu suntem încorporați împreună! Cât de uimitor este că Dumnezeu vrea să-și lărgească încorporarea divină pentru a include omul! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, facem parte din încorporarea extinsă divin-umană a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu credincioșii regenerați în Cristos! Amin, Doamne, noi suntem acum multele locașuri din casa Tatălui, multele mlădițe din vița Fiului și copilul nou-născut al Duhului care este încorporat cu Dumnezeu! Dezvăluie-ne pentru a vedea această realitate minunată! Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, ca să putem trăi în această încorporare divin-umană!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, How Christ as a Grain of Wheat was Glorified in His Resurrection to be Enlarged, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 9 (Cristos ca fiind învierea și bobul de grâu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl luăm pe Cristos ca locuința noastră și Îl iubim pentru a rămâne în Cristos și El în noi

07/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca să rămânem în Cristos și pentru ca Cristos să rămână în noi, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și totul al nostru, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă și trebuie să-L iubim pe Domnul Isus.

În Ioan 15, Domnul Isus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi”; prin regenerare, am fost altoiți în Cristos și acum trebuie ca doar să rămânem în El. A rămâne nu înseamnă doar să rămânem și să stăm, ci să locuim, să trăim, să ne avem ființa și totul al nostru acolo.

O mlădiță ia vița ca pe totul al ei; o mlădiță din viță nu doar că rămâne sau stă în viță, ci își are sursa, viața, ființa, trăirea și aducerea de rod în viță.

Când rămânem în Domnul, Îl luăm pe El ca pe totul al nostru – El este locuința noastră, sursa noastră, viața noastră, iar noi ne avem ființa și trăirea și totul al nostru în El.

Cuvântul Domnului din Ioan 15 arată că mai întâi noi rămânem în Domnul și apoi El rămâne în noi; când luăm inițiativa să rămânem în Domnul, El va rămâne în noi. Când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către Domnul, vom rămâne în El și El va rămâne în noi.

A rămâne în Domnul înseamnă a trăi în Trinitatea divină, luându-L pe Cristos ca locuința noastră.

Când rămânem în Domnul, rămânem de fapt în Tatăl, în Fiul și în Duhul; rămânem în părtășia vieții divine și umblăm în lumina divină, rămânând în lumina divină.

Când Cristos rămâne în noi ca urmare a rămânerii noastre în El, avem prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi. Aceasta înseamnă că El devine una cu noi pentru a fi cu fiecare parte a ființei noastre și El devine savurarea noastră în fiecare aspect al vieții noastre.

Există multe versete în Noul Testament care ne arată că Dumnezeu este în noi, Cristos este în noi și Duhul este cu duhul nostru; întregul Dumnezeu Triunic este în noi și cu noi, iar ca noi să rămânem în Domnul astfel încât El să rămână în noi înseamnă să Îl luăm ca locuința noastră, exersându-ne duhul și inima noastră îndreptată spre El pentru a rămâne în El.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, vom aduce mult rod; de fapt, un semn al rămânerii noastre este că există o aducere de rod la nivel corporativ, adică vița aduce rod prin noi, mlădițele care rămân în viță.

Când rămânem în Domnul și El rămâne în noi, avem Duhul realității ca prezență a Dumnezeului Triunic care rămâne în noi.

Să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră și să locuim în El pentru a rămâne în Cristos pentru ca Cristos să rămână în noi

Trebuie să rămânem în Cristos ca Împăratul nostru și ca locuința noastră regală, pentru ca El să rămână în noi pentru a ne face regina și palatul Său regal, biserica Sa glorioasă (vezi Psa. 45:13, 8; Ioan 15:4-5); Efeseni 5:27; Apocalipsa 22:5; Rom. 5:17; vezi 6:4).

Cristos este Împăratul nostru și El vrea să ne facă regina Sa; pur și simplu trebuie să rămânem în El și vom fi produși ca să fim regina Sa, biserica.

Bisericile locale sunt “palatele de fildeș”; aici Îl savurăm pe Cristos ca viața și puterea noastră de înviere, iar de aici cântăm laude melodioase Domnului, căci viața de biserică este plină de laudă adusă Domnului.

Aleluia, Domnul ca Împăratul nostru ne va face regina Sa, biserica în calitate de soția Sa, fără pată și riduri sau orice alt asemenea lucru!

Ca noi să rămânem în Cristos înseamnă să locuim în El, luându-L ca locuința noastră; El este Dumnezeul etern, Domnul nostru, și trebuie să ne avem viața noastră în El și să-L luăm pe El ca pe totul al nostru (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 4:15-16; Apocalipsa 21:22; Deut. 33:27a; Psa. 90).

În Psalmul 90 vedem că Dumnezeu a fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Cristos L-a luat pe Dumnezeu ca locuința Sa tot timpul și, în identificarea noastră cu Cristos, noi, de asemenea, trebuie să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră.

Fie ca să învățăm să ne numărăm zilele, astfel încât să dobândim o inimă înțeleaptă; fie ca dimineața să fim satisfăcuți cu bunătatea afectuoasă a Domnului, astfel încât să putem să strigăm de bucurie în toate zilele noastre!

Amin, fie ca lucrarea Domnului să ne fie arătată nouă, slujitorilor Săi, și fie ca splendoarea Sa să fie arătată copiilor noștri; fie ca favoarea Domnului, frumusețea Sa, să fie asupra noastră, pentru ca lucrările mâinilor Sale să fie întemeiate!

Trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El în fiecare minut, fiindcă în afara lui Dumnezeu există păcate și dureri (Psalmul 90:3-11; Ioan 16:33).

În viața noastră zilnică, trebuie să locuim în Dumnezeu, trăind în El și luându-L pe El ca locuința noastră; oricând nu rămânem în El, întâlnim păcate și suferințe.

A-L lua pe Dumnezeu ca domiciliul nostru, locuința noastră, este cea mai înaltă și deplină experimentare a lui Dumnezeu (vezi Psa. 91). Psalmul 91 este un capitol referitor la Cristos și la unitatea noastră cu El.

Trebuie să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic; fie ca să învățăm acest secret, cum să locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Cel Preaînalt este locul nostru secret, iar noi suntem fii ai Celui Preaînalt; de asemenea, duhul nostru este locul secret al Celui Preaînalt, iar atunci când trăim în duh și ne exersăm duhul, locuim în locul secret al Celui Preaînalt.

Când îl luăm pe Cristos ca locuința noastră, Îi spunem, Doamne, fii refugiul nostru astăzi și păzește-ne de orice lucru al inamicului.

Trebuie să Îl facem pe Iehova, care este refugiul nostru, locuința noastră; în identificarea cu Cristos, suntem sub îngrijirea păstrătoare a îngerilor și suntem păziți de Satan și de duhurile rele. Fie ca să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră, ca să rămânem în El și El să rămână în noi!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca locuința noastră ca să locuim în Tine, căci în afara lui Cristos există doar păcate și dureri. Amin, Doamne, Tu ai fost locuința noastră de-a lungul generațiilor. Te luăm pe Tine ca pe totul al nostru; vrem să ne avem trăirea în Tine și să rămânem în Tine ca Tu să poți rămâne în noi. Fie ca să locuim în locul secret al Celui Preaînalt și să rămânem în umbra Celui Atotputernic în viața noastră astăzi. Fie ca să trăim în duhul nostru și să ne exersăm duhul, astfel încât să experimentăm luarea lui Cristos ca locuința noastră și să fim sub grija și protecția lui Dumnezeu.

A rămâne în Cristos ca El să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării divin-umane

A rămâne în Cristos, luându-L pe El ca locuința noastră și permițându-I să rămână în noi pentru ca El să ne ia ca locuința Sa, înseamnă de fapt ca noi să trăim în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu noi, credincioșii Săi răscumpărați și regenerați.

Ca noi să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi înseamnă că locuim reciproc unul în altul; aceasta se referă nu doar la unire (suntem una cu Domnul în duh, 1 Cor. 6:17) sau la contopire (suntem contopiți cu Domnul, iar natura divină este contopită cu natura noastră), ci la încorporare (El trăiește în noi și noi trăim în El).

Este imposibil să vedem o ilustrare a încorporării în domeniul fizic, deoarece nicăieri nu putem vedea persoane care locuiesc unul în altul; cu toate acestea, în Ioan 14:20 vedem ce este încorporarea.

A trăi în încorporarea divin-umană înseamnă ca Cristos să fie în Tatăl, noi să fim în Cristos și Cristos să fie în noi; noi suntem în Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este în noi.

Noul Ierusalim este încorporarea finală a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu biserica tripartită regenerată, sfințită, reînnoită, transformată, conformată și glorificată.

După cum se vede în Apocalipsa 21:3, Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu în care El să locuiască – noi suntem casa lui Dumnezeu, domiciliul Său.

După cum se vede în Apocalipsa 21:22, Domnul Dumnezeu Atotputernicul și Mielul sunt templul din Noul Ierusalim în care noi să locuim și să trăim.

Pe de o parte noi suntem locuința lui Dumnezeu, casa Sa, iar pe de altă parte, El este locuința noastră, casa noastră.

Noul Ierusalim este tabernaculul lui Dumnezeu, iar centrul tabernaculului este Cristos ca mana ascunsă. Amin!

Calea de a fi încorporați în această încorporare universală, divin-umană, locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului, este aceea de a-L mânca pe Cristos ca mana ascunsă (Ex. 16:32-34; Evrei 9:4; Apoc. 2:17).

Mana ascunsă era în vasul de aur, vasul de aur era în chivot, Chivotul era în Sfânta Sfintelor și Sfânta Sfintelor se afla în tabernacul.

În sens spiritual, Cristos ca mana ascunsă este în Tatăl, Tatăl este în Cristos ca întruparea lui Dumnezeu, Cristos este în duhul nostru contopit (realitatea Sfintei Sfintelor), iar duhul nostru este în Cristos și în biserică (realitatea tabernaculului).

Deci, ca noi să trăim în practicitate și realitate în încorporarea divin-umană înseamnă să-L mâncăm pe Cristos ca mana ascunsă; adică trebuie să-L savurăm, să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai oferit o cale de a intra și de a trăi în încorporarea divin-umană a lui Dumnezeu cu omul. Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să-L luăm pe Cristos în noi ca mana ascunsă, ca să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos și astfel să fim încorporați cu Dumnezeu și să-L luăm pe Cristos ca locuința noastră astfel încât El să ne ia ca locuința Sa. Aleluia, putem locui în Dumnezeu și Dumnezeu poate locui în noi prin faptul că Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos!

Să rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L pe Domnul Isus!

În Ioan 14:21 și 23 vedem un mod foarte simplu și plăcut de a rămâne în Cristos, pentru ca El să rămână în noi: trebuie să-L iubim pe Domnul! Trebuie să ne păstrăm proaspătă dragostea noastră față de El, spunându-I zilnic că Îl iubim.

În viața de biserică trebuie să fim tipul de oameni care spun: “Doamne Isuse, Te iubesc”; trebuie să-L iubim zilnic pe Domnul, să ne exersăm duhul și să ne întoarcem inima către El, fără să ne oprim niciodată din a-L iubi pe El.

Cel ce are cuvântul Domnului, poruncile Sale și le păzește, acela Îl iubește pe Domnul și va fi iubit de către Tatăl, și Cristos Însuși i Se va manifesta.

Când Îl iubim pe Domnul și cuvântul Său, vom fi iubiți de către Tatăl și Cristos Însuși ni se va manifesta.

Faptul de a-L iubi pe Domnul Îl va determina pe El să ne iubească; când Îl iubim pe Domnul, El ne va iubi, Tatăl ne va iubi, iar El va veni și Își va face o locuință reciprocă cu noi.

Fie ca să avem prezența reală și actuală a Domnului, iubindu-L și dându-ne pe noi înșine ca să fim în cuvântul Său.

Când Îl iubim pe Domnul Isus, El Însuși se manifestă față de noi și Tatăl vine împreună cu El pentru a-Și face o locuință împreună cu noi pentru savurarea noastră; această locuință este o locuință reciprocă, în care Dumnezeul Triunic rămâne în noi, iar noi rămânem în El (Ioan 14:23).

Dacă Îl iubim pe Domnul, vom păzi Cuvântul Său și Tatăl ne va iubi, iar Tatăl și Fiul vor veni să-Și facă o locuință împreună cu noi; aceasta este o locuință reciprocă a Tatălui, a Fiului și a credincioșilor iubitori, și în această locuință Tatăl și Fiul locuiesc în noi, așa cum și noi locuim în El.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom avea prezența Sa și cu cât suntem mai mult în prezența Sa, cu atât mai mult vom savura tot ceea ce este El pentru noi (1 Cor. 2:9-10; Efes. 6:24).

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, chiar și lucrurile care nu au ajuns la inima omului, acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce Îl iubesc.

Aleluia, Dumnezeu ne-a revelat aceste lucruri prin duhul, căci Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncimile lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și inima noastră spunând “Doamne Isuse, Te iubesc!” Duhul cercetează adâncimile lui Dumnezeu cu privire la Cristos, făcând o cercetare activă și alimentându-se cu bogățiile Sale.

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta și pentru a-L trăi pe Cristos, Duhul face cercetări active asupra bogățiilor lui Cristos ca adâncimi ale lui Dumnezeu, și El revelează aceste bogății ale lui Cristos pentru noi și în noi pentru savurarea și participarea noastră.

Pentru a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi, trebuie să-L iubim pe Domnul Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim cuvântul Tău. Ne întoarcem inima către Tine, Doamne și ne exersăm duhul; fă-ne să Te iubim mai mult, astfel încât să avem vizita, prezența, arătarea Ta proaspătă. Ne place să avem manifestarea Ta, Doamne. Ne place să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi atunci când Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai revelat prin Duhul toate bogățiile din adâncimile lui Dumnezeu pentru savurarea noastră. Îți mulțumim că ai venit să-ți faci locuința împreună cu noi ca să locuim în Dumnezeu și Dumnezeu să locuiască în noi!